Politici sectoriale - Politica ecologica a U.E

Politici sectoriale

Politica ecologica a U.E

Provocari ambientale

. Subtiereastratului de ozon al planetei

. Modificarile incontrolabile ale climei

. Despaduririle

. Atenuarea biodiversitatii

Fundamente reglementare

. La inceput au existat doar cateva repere legislative (Art.2, Art.100 si 235 din Tratatul de la Roma);

. O politica mai articulata a fost lansatain 1972;

AUE cuprindea un capitol cu privire la mediul inconjurator si consacra urmatoarele obiective:

Conservarea, imbunatatirea si protejarea calitatii vietii

Sa contribuie la sanatatea colectivitatilor umane

Sa se asigure o utilizare rationala a resurselor naturale.

Principii

. Prevenirea este preferabila tratarii efectelor deja produse;

. Orce risca sa prejudicieze mediul ambiant trebuie ombatut la sursa,

. Cel care polueaza va trebui sa plateasca pentru repararea oricarui prejudiciu si pentru curatirea mediului.

. Ar trebui ca elemente ale protectiei mediului sa faca parte si din celelalte politici sectoriale,

. Preocuparile in domeniu ar trebui coordonate la toate nivelurile

. Politica ambientala este spatiul exprimarii principiului subsidiaritatii

. Tratatul de la Maastricht a intarit coerenta si operabilitatea politicii ecologice;

. Dezvoltarea PE functionale a fost intarziata prin Declaratia Consiliului European din 1992

. Aceasta politica sectoriala este spatiul decizional in care se inregistreaza cea mai mare amploare a folosirii majoritatii calificate cu exceptia:

. Prevederilor care pot fi prioritar de natura fiscala;

. Masurilor cu privire la amploarea localitatilor rurale si urbane si la folosirea terenurilor;

. Masurilor care pot afecta semnificativ optiunea unei tari membre pentru o anumita sursa de energie sau structura ofertei sale energetice globale;

Determinanti economici

. Orice proces de crestere economica genereaza efecte dificil de estimat asupra mediului;

. Pentru a explora consecintele economice ale PE trebuie reflectat la urmatoarele aspecte:

Castigurile generatoare de crestere economica

Abilitatea UE de a actiona in domeniul armonizarii conceptelor si normativelor

Efecte negative

. Utilizarea energiei

. Transporturile

. Agricultura

. Deseurile

. Apa

. turismul

Etape ale conturarii PE

. 1972- s-au elaborat obiectivele si principiile de actiune

. 1973-1977 - Primul Program de Actiune Ecologica-centrat pe actiuni corective,

. 1977-1982- Al doilea Program de Actiune-s-a pus accentul pe actiunile preventive care sa conduca la o PE pro-activa,

. 1982-1987- Al treilea Program de actiune- s-a pus accent pe dezvoltarea industriilor nepoluante, pe ecotehnologii si pe promovarea RRR;

. 1987-1992- Al patrulea Program de Actiune-PE devine o componenta esentiala a procesului de realizare a PUI si a celorlate politici sectoriale;

. 1992-2000- Al cincilea Program de Actiune definit prin:

Preocuparea pentru o abordare "de jos in sus";

Dezvoltarea unui cadru consultativ cu mediul de afaceri

Aplicareamai larga a principiului subsidiaritatii;

Accent puternic pe dezvoltarea durabila

S-a lansat SEMAE (Schema Europeana de Management si Audit Ecologic) si SEEE(Schema Europeana de Etichetare Ecologica)

Se pune aqccentul pe managementul riscurilor si accidentelor ecologice:

Abordarea integrala a PE presupune:

. Interferenta cu alte politici sectoriale

. Definirea caracteristicilor masurilor ce se adopta

. Conturarea celui mai adecvat mix folosit pentru a rezolva problemele ecologice

. Utilizarea mai intensiva si mai corecta a instrumentarului economic al PE

Un Raport al Comisiei aborda urmatoarele aspecte:

. Integrarea

. Largirea gamei de instrumente de actiune

. Obtinerea parteneriatului din partea mediului economic si social si partajarea responsabilitatilor ecologice;

. Modificarea atitudinii participantilor la productie si consum

. Aplicarea legislatiei si a reglementarilor

. Dimensiunea internationala

Noi componente ale PE

. Competitivitate industriala si protectia mediului

. Noi principii organizatorice:

Predictibilitatea

Integrarea

Flexibilitatea

Raport optim costuri-efecte

. Potentialul eco-industriilor

. SEMAE

. Etichetarea ecologica

. Agentia Europeana pentru Mediu

Instrumentele economice ale PE

. Cele mai cunoscute sunt: eco-taxele, autorizatiile de functionare si sistemele de refinantare a depozitelor prealabile

. Avantaje

Sunt mai transparente

Sunt mai usor de gestionat

reprezinta stimulente permanente pentru a gasi noi cai de reducere a poluarii

Minimizeaza costurile de control al poluarii

Sunt cai eficiente de stimulare a inovarii tehnologice si de avantajare a actorilor economici avand performante notabile in acest domeniu.

Avantaje superioare in raport cu masurile administrative

. Serioase economii la costurile de administrare

. Confera actorilor economici o mai mare flexibilitate in ce priveste maniera de reducere a efectelor negative asupra mediului

. Faciliteaza stimularea continua a dezvoltarii celor mai putin periculoase produse si metode de productie;

. Incurajeaza conservarea resurselor;

. Genereaza noi venituri la bugetele nationale.

Dezavantaje

. Efecte negative asupra competitivitatii firmelor europene;

. Perioadele lungi cerute de aplicarealor ceea ce poate genera modificari sectoriale imprevizibile in structura diverselor segmente ale pietei;

. Nu iau in considerare sensibila problema a dinamismului ecologic la care se refera;