Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
» Parlamentul european


Parlamentul european




Necesitatea unui reprezentant al natiunilor europene de-a lungul istoriei si conditiile crearii comunitatilor europene

v    Gandirea si planificarea proiectului de unificare europeana de-a lungul istoriei.

Ideea de unificare europeana dateaza cu secole in urma de pe vremea dominatiei romane, cand in momentele cruciale ale istoriei s-au elaborat planuri mai sofisticate sau mai simpliste de uniune a popoarelor, a natiunilor europene. Pe vremea romanilor, conform gandirii acelor vremuri, orice solutionare a conflictelor dintre romani si celelalte popoare, considerate barbare era razboiul. Totusi prin programul Pax Romana, s-a luat in considerare unirea statelor europene sub dominatie romana. Mai apoi, cand planurile la nivel politic au esuat, s-a incercat o unificare spirituala, prin crearea lumii crestine. Aceste planuri au fost elaborate de diferiti lideri politici, filosofi, oameni de stiinta, care prin acestea au dorit sa asigure in principal pacea si buna colaborare intre statele europene. Victor Hugo vorbea despre crearea Statelor Unite ale Europei, care va avea un senat asemanator parlamentului englez..




v    Aceste proiecte prevad constructia unei structuri supranationale, care sa reprezinte si sa protejeze popoarele europene.

Prin urmare crearea comunitatilor europene, unificarea statelor, crearea unor institutii comune care sa ajute la dezvoltarea comuna pe toate planurile, si in special necesitatea unui for legislativ si decizional comun s-au simtit inca dinainte de formarea societatilor civilizate. Într-o forma sau alta, in fiecare perioada a istoriei cineva a inceput niste demersuri in acest sens. Toate aceste proiecte gandite , dar nerealizate pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, au avut ca si preocupare generala crearea unei structuri supranationale, care sa asigure pacea, sa faciliteze dezvoltarea comertului international, a economiilor si industriilor statelor europene, iar in structura sa sa existe acea institutie care sa reprezinte in mod direct cetatenii acestor state.

Reprezentarea intereselor cetatenilor care sa depaseasca granitele nationale a fost de multe ori una din principalele preocupari ale liderilor, indiferent de perioada istorica, filosofie sau forma de guvernamant. Aceasta reprezentare avea sanse de reusita in contextul unificarii europene, care abia la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial s-a convertit intr-o miscare politica solida, care a dus la constructia Uniunii Europeane.

v    Contextul sfarsitului celui de-al doilea Razboi Mondial, dezordinea mondiala, pericolul sovietic, conflictul franco-german.

Situatia care a creat conditiile pentru unificarea europeana a fost a fost dezordinea, confuzia si tensiunile care au aparut in urma celui de-al doilea razboi mondial, cand Europa era divizata intre est si vest. Statele estice erau sub dominatie sovietica, iar statele din vest erau sub protectie americana. Astfel statele occidentale au optat pentru crearea unor structuri noi de cooperare internationala care sa functioneze in paralel cu cele ale statelor nationale. O alta nemultumire post-razboi, si considerata un impediment in instalarea linistii, reconstructiei statelor pe plan intern si a reluarii relatiilor de colaborare internationale, a fost conflictul dintre francezi si germane.

v      Solutia salvatoare – Declaratia lui Schuman – crearea primei comunitati europene - CECO.

Conflictul dintre francezi si germani, punea in pericol instaurarea linistii de dupa razboi, motiv pentru care Robert Schuman, ministrul de finante francez, inspirat de un plan conceput de consilierul sau Jean Monnet a propus prin intermediul unei declaratii, colaborarea intre nemti si francezi la gestionarea comuna a resurselor de carbune si otel. Aceasta declaratie, ramasa in istorie sub denumirea de Declaratia lui Schuman, a dus la infiintarea primei comunitati la nivel European numita Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, C.E.C.O..

v    Tratatele de la Roma din 1957 care au creat Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice

Dupa infiintarea primei comunitati europene, s-a considerat necesara colaborarea si dezvoltarea comuna atat pe plan economic, cat si la nivelul dezvoltarii si administrarii energiei atomice. Astfel in 1957, s-a hotarat infiintarea a inca doua comunitati europene, si anume Comunitatea Economica Europeana ( CEE ) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice ( CEEA sau EURATOM ).

Formarea Parlamentului European, evolutia de la Adunarea Europeana Parlamentara, la institutia de azi.

v    Adunarea Comuna a CECO din 1952.

Tratatul de la Paris de instituire a primei comunitati europene, din 1951 prevedea o „Adunare comuna” compusa din „reprezentantii popoarelor statelor reunite in Comunitate”. Aceasta adunare a avut un rol consultativ, iar modelul folosit pentru a i se contura caracteristicile a fost Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Aceasta adunare consultativa avea 78 de membri si toti erau delegati desemnati de parlamentele nationale ale statelor membre. Conform tratatelor fondatoare, Adunarea se intrunea cel putin o data pe an, prilej cu care se punea in discutie si un raport general al activitatii. “La 23 iulie 1952 Paul-Henri Spaak a fost numit presedinte al Adunarii Comune a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului.”

v    Adunarea Unica sau Adunarea Europeana Parlamentara din 1957

O data cu semnarea Tratatelor de la Roma din 1957, a fost semnata si Conventia referitoare la unele institutii comune ale Comunitatilor, prin care cele trei adunari consultative erau unificate sub numele de Adunare Parlamentara Europeana. La data de 19 martie 1958 a avut loc sesiunea de stabilire a Adunarii Parlamentare Europene care s-a tinut in Strasbourg, iar presedintele Adunarii a fost ales Robert Schuman.

v    Summit-ul de la Haga 1969 si cel de la Paris din 1974, care extind puterile Parlamentului si hotarasc alegerile directe .

Proiectul comunitar s-a relansat cu ocazia Summitului de la Haga din 1969, cand s-a hotarat acordarea de resurse financiare comunitatii europene, inceperea negocierilor de aderare pentru noi membrii si extinderea puterilor Parlamentului. Dar adevaratele progrese in acest demers s-au inregistrat in anul 1974, in urma Summitului de la Paris. Aici s-a hotarat ca era momentul oportun pentru trecerea la alegerile directe Noile propuneri ale Parlamentului European privind trecerea la un sistem de alegeri directe au fost adoptate in 1976, iar Consiliul a adoptat actul conform caruia membrii P.E. “sa fie alesi prin sufragiu universal, direct

v    Primele alegeri directe pentru parlamentarii europeni.

Desi decizia Consiliului a fost luata in 1976, abia in 1979 au avut loc primele alegeri directe. Acestea s-au desfasurat dupa metode diferite, in functie de sistemul electoral national. Iar diferentele existente intre tarile membre se regaseau la nivelul sistemului electoral, al elegibilitatii de a vota si de a candida la alegeri si la nivelul formarii circumscriptiilor electorale Astfel ca pana cand o asemenea procedura universala va fi elaborata de Parlamentul European, procedura electorala ramane reglementata de legislatiile nationale. Numarul membrilor Parlamentului si repartizarea locurilor intre statele membre, astfel cum au fost fixate prin Actul din 20 septembrie 1976 au fost succesiv modificate prin actele de aderare ale statelor devenite membre ulterior.

v      Actul Unic European din 1986 reglementeaza votul majoritar, creeaza procedura co-deciziei.

Adoptarea Actului Unic European din 1986 a modificat procesul de luare a deciziilor in sensul extinderii votului majoritar, a creat procedura co-deciziei si a fixat un termen pentru realizarea obiectivului Pietei Comune.

Prin intermediul procedurii „de cooperare”, introdusa in 1987 prin Actul Unic European, Parlamentul European participa la elaborarea directivelor si a regulamentelor, pronuntandu-se asupra propunerilor Comisiei Europene, care pot fi modificate in functie de pozitia Parlamentului. Tot din 1987, procedura de „aviz conform” supune ratificarii de catre Parlament a acordurilor internationale, negociate de Comisie, precum si a oricarei noi extinderi a Uniunii.

Membrii Parlamentului – europarlamentarii in cadrul institutiei, desemnarea si statutul lor

v    Alegerea membrilor Parlamentului European

În prima forma parlamentara a Adunarii CECO, parlamentarii europeni au fost desemnati de catre parlamentele nationale, ca si reprezentanti a cetatenilor europeni. Desi tratatele fondatoare ale comunitatilor europeen prevedeau ca acestia sa fie alesi in mod direct, acest lucru nu s-a realizat pana in 1979. Cauza stagnarii acestui proces de trecere la alegerile directe a fost teama de supranationalism a interguvernamentalistilor, care nu doreau sa confere Parlamentului putere in defavoarea Consiliului. Astfel in 1979 au avut loc primele alegeri directe. Acestea s-au desfasurat dupa metode diferite, in functie de sistemul electoral national. Iar diferentele existente intre tarile membre se regaseau la nivelul sistemului electoral, al elegibilitatii de a vota si de a candida la alegeri si la nivelul formarii circumscriptiilor electorale Astfel ca pana cand o asemenea procedura universala va fi elaborata de Parlamentul European, procedura electorala ramane reglementata de legislatiile nationale.

v    Cresterea numarului parlamentarilor europeni o data cu extinderea Uniunii Europene.

1952 – Adunarea comuna a CECO – 78 de membrii

1958 – Adunarea Parlamentara Europeana a celor 3 comunitati – 142 de membrii

1973 – aderarea Marii Britanii, Irlandei, Danemarcei – 198 de membrii

1981 – aderarea Greciei – 410 de membrii

1986 – aderarea Spaniei si Portugaliei – 434 de membrii

1995 - Austria, Suedia si Finlanda – 567 de membrii

2004 – Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Cipru – 732 de membrii

2007 – Bulgaria si Romania – 785 de membrii

2009 – ultimele alegeri -736 de membrii

2009 - Tratatului de la Lisabona – 751 de membrii

În momentul constituirii, in anul 1952, in cadrul Adunarii Comune a CECO numara 78 membri si continuand cu anul 1958 cand Adunarea Parlamentara Europeana, era comuna celor trei Comunitati Europene si avea 142 de membri. Dupa aderarea Marii Britanii, a Irlandei si Danemarcei in 1973, Parlamentul European insuma 198 membri, numarul acestora crescind in mod substantial ca urmare a noilor extinderi ale constructiei comunitare. Astfel, in mandatul 1999-2004 Parlamentul European a numarat 626 parlamentari, iar incepand cu anul 2004, in urma aderarii a zece noi state la Uniunea Europeana, pentru primii trei ani ai mandatului 2004-2009 numarul parlamentarilor europeni a crescut la 732. Odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana de la 1 ianuarie 2007, numarul membrilor Parlamentului a crescut temporar la 785, pentru ca, in urma alegerilor din luna iunie 2009 si pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona sa aiba 736 membri, iar dupa aceasta data numarul eurodeputatilor sa fie stabilit la 750, plus presedintele Parlamentului European





v    Statutul , obligatiile si privilegiile deputatilor europeni.

Alegerea membrilor Parlamentului European se face liber prin sufragiu universal direct, pentru un mandat de 5 ani. Mandatul fiecarui parlamentar in parte inceteaza in caz de deces sau demisie. Parlamentarii beneficiaza de imunitate in ceea ce priveste exprimarea opiniilor si voturilor in exercitiul functiei si nu pot fi arestati sau urmariti judiciar pe teritoriul altui stat. Obligatiile acestora sunt acelea de respectare si indeplinire a atributiilor pe care le presupune functia de reprezentant in Parlamentul European.

Formele si functiile de conducere din structura Parlamentului.

v    Biroul Parlamentului European

Biroul Parlamentului este organul regulator responsabil cu bugetul Parlamentului, si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de personal. Pe langa Presedinte si cei paisprezece vicepresedinti, acesta mai include cinci chestori care ocupa o pozitie consultativa in chestiunile administrative si financiare legate de membrii si de statutul acestora. Membrii Biroului sunt alesi de catre deputatii europeni cu un mandat de doi ani si jumatate, perioada care se poate reinnoi

v    Presedintele Parlamentului European

Conduce toate activitatile Parlamentului si ale organelor sale, are competente de a prezida dezbaterile si de a asigura respectarea regulamentului, iar in relatiile internationale, la ceremonii, in chestiuni administrative, judiciare sau financiare reprezinta Parlamentul.
De asemenea se pronunta cu privire la toate problemele internationale majore si face recomandari menite sa consolideze Uniunea Europeana. Fiind autoritatea cu functia cea mai inalta se asigura de respectarea Regulamentului de procedura al Parlamentului si garanteaza, prin arbitrajul sau, buna desfasurare a tuturor activitatilor acestei institutii si ale organelor sale constitutive. Alaturi de presedintele Consiliului, semneaza toate actele legislative adoptate prin procedura de codecizie.

v    Conferinta Presedintilor

Conferinta Presedintilor este organismul politic de conducere al Parlamentului. Conferinta presedintilor ii are in componenta sa pe presedintele Parlamentului European si presedintii grupurilor politice, care impreuna elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabilesc orarul activitatii organismelor parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor, si delegatiilor parlamentare. De asemenea, Conferinta joaca un rol important in relatiile Parlamentului European cu celelalte institutii comunitare, cu tarile terte si cu organizatiile extracomunitare

v    Comisiile Parlamentului European

La propunerea Conferintei presedintilor, Parlamentul constituie comisiile permanente. Europarlamentarii devin membrii ai unei comisii prin propunerea grupului politic din care fac parte. Comisiile de lucru pot sa fie permanente sau temporare, desigur, cele mai importante sunt cele permanente, iar in cadrul acestora se afla parlamentari din toate grupurile politice, si care acopera toate domeniile de activitate ale Parlamentului

v    Grupurile politice

Grupurile politice parlamentare sunt formatiuni organizatorice ale parlamentarilor, constituite in temeiul ideologiilor si considerentelor politice care ii unesc. Orice grup politic se infiinteaza prin intermediul unei declaratii care se face in fata presedintelui Parlamentului, declaratie care contine denumirea grupului, semnatura membrilor si componenta biroului

Grupul Partidului Popular European (Grupul Crestin-Democrat). - PPE/DE

Grupul Aliantei Progresiste a Socialistilor si Democratilor din Parlamentul European - S&D,

Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa (ALDE)

Grupul Verzilor / Alianta Liberala Europeana (GREENS/EFA)

Grupul Conservatorilor si Reformistilor Europeni - CRE

Grupul confederal al stangii unitare europene / Stanga verde nordica (EUL/NGL)

Grupul Europa Libertatii si Democrației       

v    Delegatiile interparlamentare

Parlamentul a instituit o serie de delegatii care dialogheaza cu parlamentele acestor tari care nu fac parte din marea familie europeana. Scopul principal al acestor delegatii este de a extinde influenta Uniunii Europene la nivel mondial. Astfel ca europarlamentarii dintr-un grup politic care sunt din acelasi stat, formeaza o delegatie nationala. Aceste asunt de doua feluri, delegatiile interparlamentare, a caror misiune consta in mentinerea relatiilor cu parlamentele tarilor din afara Uniunii Europene care nu si-au depus candidatura pentru aderare si celalalt tip de delegatii sunt delegatiile din cadrul comisiilor parlamentare mixte, care mentin contactul cu parlamentele tarilor candidate la aderare si cu statele care au semnat acorduri de asociere cu Comunitatea.

Activitatea in Parlament desfasurata in comisii, grupuri si delegatii.

v    Comisiile parlamentare acopera toate domeniile de activitatea ale Comisiile Parlamentului

Comisiile de lucru pot sa fie permanente sau temporare, desigur, cele mai importante sunt cele permanente. În actuala legislatura exista 19 de comisii permanente si 2 subcomisii, ale caror competente acopera toate domeniile, de la drepturile femeii pana la protectia consumatorilor si sanatate. Presedintii de comisie coordoneaza lucrarile acestora in cadrul Conferintei presedintilor de comisie. De asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii si comisii temporare pentru gestionarea unor probleme specifice, precum si comisii de ancheta in cadrul competentelor sale de control. . În acest moment, in Parlamentul European functioneaza o singura comisie temporara si anume Comisia Speciala de Criza financiara, economica si sociala. Dezbaterile sunt publice, iar in cadrul acestora, deputatii elaboreaza, modifica si adopta propuneri legislative si rapoarte din proprie initiativa. Fiecare comisie alege un presedinte si trei-patru vicepresedinti pentru o perioada de doi ani si jumatate, care formeaza Biroul comisiei si sunt functionarii acesteia

v    Comisiile pot fi permanente, temporare, sau de ancheta

Comisiile temporare sunt cea de-a doua categorie de comisii, iar infiintarea lor nu este obligatorie, ci doar necesara Comisiile temporare pot fi de criza, cum este cazul comisiei din mandatul actual infiintata in contextul crizei economice mondiale actuale sau comisii de ancheta, care se infiinteaza de Parlament pentru a examina, fara a prejudicia atributiile altor institutii sau organe, acuzatiile de savarsire a unor infractiuni sau cu privire la administrarea defectuoasa a dreptului comunitar. . Comisiile de ancheta isi inceteaza existenta odata cu depunerea raportului in cauza respectiva. Comisiile de ancheta de-a lungul anilor s-au ocupat cu diverse probleme, care astfel au fost plasate in centrul atentiei publice.

v    Grupurile politice reprezinta configuratia Parlamentului in fiecare mandat al sau.

În actualul Parlament European, din totalul de 736 membrii, europarlamentarii s-au impartit in sapte grupuri politice parlamentare, alaturi de care activeaza si membrii neafiliati, in numar de 26. Noul presedinte al Parlamentului European este Jerzy Buzek pentru un mandate de doi ani si jumatate. Grupurile politice parlamentare sunt formatiuni organizatorice ale parlamentarilor, constituite in temeiul ideologiilor si considerentelor politice care ii unesc. Orice grup politic se infiinteaza prin intermediul unei declaratii care se face in fata presedintelui Parlamentului, declaratie care contine denumirea grupului, semnatura membrilor si componenta biroului. Constituirea grupurilor politice a fost decisa pentru prima data in Parlamentul European la data de 21 martie 1958, constituirea lor realizandu-se la cea de-a doua sesiune a Parlamentului European din acelasi an. Desigur exista si posibilitatea europarlamentarilor de a nu se alatura nici unui grup politic, respectivii europarlamentari avand statutul de europarlamentari neafiliati sau neinscrisi. În structura actual a Parlamentului exista un numar de 26 de europarlamentari neafiliati

v    Delegatiile interparlamentare asigura colaborarea cu statele care sunt candidate pentru aderare sau doresc sa adere la Uniunea Europeana.

Parlamentul a instituit o serie de delegatii care dialogheaza cu parlamentele acestor tari care nu fac parte din marea familie europeana. Scopul principal al acestor delegatii este de a extinde influenta Uniunii Europene la nivel mondial. Astfel ca europarlamentarii dintr-un grup politic care sunt din acelasi stat, formeaza o delegatie nationala. Aceste asunt de doua feluri, delegatiile interparlamentare, a caror misiune consta in mentinerea relatiilor cu parlamentele tarilor din afara Uniunii Europene care nu si-au depus candidatura pentru aderare si celalalt tip de delegatii sunt delegatiile din cadrul comisiilor parlamentare mixte, care mentin contactul cu parlamentele tarilor candidate la aderare si cu statele care au semnat acorduri de asociere cu Comunitatea.



Atributiile Parlamentului European co-legislative, de control bugetar, de supraveghere democratica, multilingvismul.

v     Puterea co-legislativa

privind adoptarea legislatiei comunitare

Dar in ceea ce priveste competenta legislativa a Parlamentului European, acesta este asociat in grade diferite in procesul de adoptare a legislatiei comunitare, in functie de procedura legislativa aplicabila. Pentru fiecare hotarare trebuie precizata baza legala, prevederile specifice din Tratate, stabilindu-se astfel care este procedura legislativa care trebuie urmata. „Astfel cele patru proceduri legislative in vigoare sunt cooperarea, consultarea, codecizia si avizul conform.

Procedura co-deciziei a fost instituita prin Tratatul de la Mastricht, tocmai pentru a largi puterile legislative ale Parlamentului European”, procedura care plaseaza Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul in ceea ce priveste legiferarea in domenii importante.

Astfel, inainte ca o lege europeana sa poata fi aplicata in toate statele membre ale Uniunii, trebuie ca aceasta sa fie semnata de presedintele Parlamentului European si de presedintele Consiliului de Ministri

v     Puterea bugetara

privind adoptarea bugetului Uniunii

- controlul executiei bugetare in curs

Parlamentul European are un rol fundamental in adoptarea bugetului Uniunii efectuand, totodata, si controlul executiei bugetare in curs, precum si descarcarea de gestiune a Comisiei. . Aceasta functie de control bugetar permite exercitarea influentei asupra cheltuelilor comunitatii. Parlamentul si Consiliul decid cum se cheltuiesc banii Uniunii. Consiliul are ultimul cuvant in privinta cheltuielilor obligatorii si anume asupra sumelor alocate Politicii Agricole Comune si cele care decurg din angajamentele internationale ale Uniunii in ce priveste sprijinul pentru dezvoltare, in timp ce  Parlamentul poate amenda cheltuielile neobligatorii cum ar fi fondurile structurale, energie, cercetare, transporturi, mediu, educatie si culturǎ. Parlamentul European poate respinge bugetul dacǎ i se pare neconform cu nevoile reale ale Uniunii Europene. In acest caz, procedura bugetarǎ este reluatǎ

v     Puterea de control democratic

asupra institutiilor Uniunii, in special asupra Comisiei Europene aceasta prezintǎ in mod regulat rapoarte Parlamentului,are puterea de a aproba si de a destitui Comisia Europeana Parlamentul European are un rol important in numirea presedintelui Comisiei Europene si apoi a intregului colegiu al comisarilor in ansamblu sau, Comisia Europeana fiind responsabila in fata Parlamentului European

de numire sau destituire a Ombudsmanului. Acesta este ales de Parlament pe durata unui mandat de 5 ani, cu posibilitate de reinnoire a mandatului si cerceteaza plangerile cetatenilor prin care acestia reclama abuzuri ale institutiilor si organelor comunitare, dar in atributiile sale nu intra si cercetarea abuzurilor organelor nationale sau locale. Ombudsmanul este ales dintre personalitatile care sunt cetateni ai Uniunii, se bucura de toate drepturile civile si politice, prezinta toate garantiile de independenta si indeplinesc conditiile necesare in tara de origine pentru exercitarea celor mai inalte functii jurisdictionale sau poseda o experienta si o competenta recunoscute pentru indeplinirea functiei de Ombudsman.

Institutia Parlamentului trebuie sa-si dea acordul atunci cand noi state doresc sa adere la Uniunea Europeana. Deputatii verifica, in special, daca statele candidate la aderare respecta criteriile stabilite de tratate, mai ales referitoare la respectarea drepturilor omului

Parlamentul European are competenta in materie de relatii externe - Parlamentul European isi da avizul sau aprobarea cu privire la incheierea, reinnoirea sau modificarea unui acord international sau a unui protocol financiar incheiat de Uniunea Europeana

v     Multilingvismul

În Parlamentul European, fiecarei limbi comunitare i se acorda aceeasi importanta, iar pentru aceasta toate documentele parlamentare sunt publicate in toate limbile oficiale ale Uniunii Europene si fiecare deputat are dreptul de a se exprima in limba oficiala pe care o prefer. Lucrarile se desfasoara in limbile oficiale, cu traducere simultana, si documentele oficiale trebuie traduse, de asemenea, in toate aceste limbi, fapt ce ingreuneaza destul de mult activitatea curenta si creste costurile de functionare ale institutiei

Evolutia alegerilor parlamentare europene si legislatiile nationale care

le reglementeaza

v    Alegerea europarlamentarilor in perioada 1952-1979

La inceput, deputatii europeni nu puteau decat sa-si exprime parerea cu privire la propunerile legislative ale Comisiei Europene, in timp ce Consiliul de Ministri, reprezentantul guvernelor statelor membre, era intotdeauna cel care avea ultimul cuvant in adoptarea legilor

Membrii Parlamentului European erau desemnati de catre parlamentele nationale dintre membrii acestora, desi tratatele fondatoare ale comunitatilor europene prevedeau ca aceste alegeri sa aiba loc prin sufragiu universal direct. În perioada 1952-1979, inainte ca aceste alegeri directe sa aiba loc, eurodeputatii erau considerati drept delegati ai parlamentelor nationale, situatie asemanatoare cu adunarile parlamentare internationale. În cautarea unei metode prin care aceasta institutie europeana sa prezinte o legitimitate cat mai mare in ochii cetatenilor comunitatilor, a fost adoptata in 1976 o Decizie a Consiliului privind alegerea directa a parlamentarilor europeni

În momentul constituirii, in anul 1952, in cadrul Adunarii Comune a CECO numara 78 membri si continuand cu anul 1958 cand Adunarea Parlamentara Europeana, era comuna celor trei Comunitati Europene si avea 142 de membri. Dupa aderarea Marii Britanii, a Irlandei si Danemarcei in 1973, Parlamentul European insuma 198 membri, numarul acestora crescind in mod substantial ca urmare a noilor extinderi ale constructiei comunitare

v    Desfasurarea a sapte tururi de scrutin pentru alegerile europarlamentare

În cadrul primelor alegeri directe pentru Parlamentul European care au avut loc in 1979, care, desi reprezentau un pas inainte in constituirea unui parlament clasic, se mentineau cateva diferente de organizare. Astfel, fiecarui stat membru ii era permisa organizarea sufragiului in functie de propriile reguli, trebuind sa respecte numai un set de conditii minime comune si generale. În primul rand nimeni nu putea vota decat o singura data, iar alegerile trebuie sa se desfasoara la datele fixate de catre fiecare stat membru incepand cu joi dimineata, pana duminica, in cursul aceleiasi saptamani. A treia conditie se refera la deschiderea urnelor care se poate face numai dupa inchiderea scrutinului in toate statele membre.

Începand cu anul 1979, alegerile au avut loc la un interval de cinci ani, respectiv in iunie 1984, 1989, 1994, 1999, 2004 si, in final, in iunie 2009. Astfel, dupa fiecare extindere a Comunitatilor Europene, alegerile europarlamentare au fost organizate pentru a oferi posibilitatea noilor state membre sa-si aleaga reprezentantii in Parlamentul European.

Primele Alegeri-1979

9 State

Germania, Franta, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg, Regatul Unit, Danemarca si Irlanda.,   

Al 2 lea tur - 1984

10 State

Toate cele 9 state plus Grecia, aderata in 1981

Al 3 lea tur - 1989

12 State

Toate cele 10 state membre plus Spania si Portugalia aderate in 1986.

Al 4 lea tur - 1994

12 State

Toate cele 12 State, fara membrii noi.

AL 5 lea tur - 1999

15 State

Toate cele 12 state plus Austria, Suedia si Finlanda, aderate in 1995.

Al 6 lea tur - 2004

25 State

Toate cele 15 state plus Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru, Malta, aderate in 2004.

Al 7 lea tur - 2009

27 state

Toate cele 25 state plus Romania si Bulgaria, aderate in 2007.

v    Inexistenta unui sistem electorul unic pentru alegerile europene parlamentare, doar a unui set de principii comune

Daca primele alegeri prin vot universal direct s-au desfasurat in conditiile in care statele membre aveau legislatii electorale diferite, dupa alegerile din anul 1979 Parlamentul European a incercat crearea unui sistem electoral uniform, promovand, in mod repetat, rezolutii, rapoarte publice, interpelari si propuneri in materia dreptului electoral european. alegerile pentru Parlamentul European trebuie organizate in toate statele membre conform unei proceduri uniforme, statele membre nu au reusit sa-si armonizeze pozitiile in acest sens si, drept urmare, prin Tratatul de la Amsterdam a fost introdusa o prevedere cu privire la respectarea obligatorie a unui „set de principii comune”. Cert este ca un sistem electoral european comun ar duce la o mai buna desfasurare a alegerilor europene si la o selectie a europarlamentarilor in acelasi mod. Pantru ca o data ajunsi in Parlamentul European acestia au acelasi rol de indeplinit, aceleasi atributii, responsabilitati, drepturi si obligatii



v    Democratia legislatiilor nationale care reglementeaza alegerile pentru Parlamentul European

Statele membre unde votul este obligatoriu si anume Belgia, Luxemburg, Grecia si Cipru si mai mic in celelalte.

Statele membre sunt libere sa aleaga regimul electoral aplicabil alegerilor politice europene. Cu exceptia Marii Britanii, care ramane fidela regimului uninominal, cu un singur tur de scrutin, toate celelalte state membre au adoptat un sistem de reprezentare proportionala

Sistemele electorale ale Irlandei si Maltei sunt singurele in care alegerea europarlamentarilor se realizeaza prin metoda votului unic transferabil.

Legislatia Romaniei privind alegerile pentru Parlamentul European si alegerile din 2007 si 2009

v     Sistemul electoral al Romaniei prevede ca alegerile europarlamentare

au loc pe principiul reprezentarii proportionale,

pe baza listelor de candidati

sau a candidatului independent

v     Alegerile din 25 noiembrie 2007

35 de membrii in Parlamentul European

v     Alegerile din 7 iunie 2009

- 33 de membrii in Parlamentul European

Europarlamentarul roman in institutia Parlamentului in mandatul actual si felul in care acesta isi comunica activitatea

v     Europarlamentarii romani isi desfasoara activitatea alaturi de ceilalti europarlamentari

in cadrul comisiilor

in cadrul celor trei mari grupuri politice

membrii in cadrul Grupului Partidului Popular European

11 membrii in cadrul Grupului Aliantei Progresiste a Socialistilor si Democratilor din Parlamentul European

5 membrii in cadrul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa

si trei membrii neafiliati

v     Europarlamentarul isi comunica activitatea prin intermediul

mass mediei, a site-ului personal

asistentilor care se ocupa de imaginea si activitatea parlamentarului

emisiunilor, conferintelor si evenimentelor televizate la care participa

În cadrul acestor grupuri politice se primesc o serie de vizite ale reprezentantilor partidelor nationale si de asemena sunt trimise delegatii din partea grupurilor la partidele nationale. Membrii grupurilor politice parlamentare se ocupa de asemena de publicarea unor brosuri, studii, organizeaza seminarii, conferinte si alte activitati care au in principal ca scop mentinerea legaturii cu partidele nationale si cu cetatenii statelor pe care ii reprezinta.

Concluzii

v     Parlamentului European

este reprezentantul popoarelor in statele democratice ale Uniunii Europene

principalele sale atributii sunt apararea intereselor cetatenilor pe care ii reprezinta, protejarea democratiei si a drepturilor omului.

este singura institutie in cadrul careia membrii sunt alesi prin vot universal, direct si secret, pentru un mandat de 5 ani

este singura institutie care isi desfasoara sedintele plenare in prezenta publicului

v     Sediile Parlamentului European se afla la

Strasbourg - din motive istorice, reprezentand simbolul reconcilierii franco-germane, unde au loc reuniunile plenare

Bruxelles – unde au loc reuniunile comisiilor parlamentare si ale grupurilor politice

Luxemburg – unde se afla sediul administrativ si anume Secretariatul General

Parlamentul European a cunoscut poate cea mai spectaculoasa evolutie dintre institutiile europene, atat in ceea ce priveste forma sa ca numar de membri, ca mod de alegere, cat si continutul sau in ce priveste functiile, atributiile, responsabilitatile, puterile si influenta.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Stiinte-politice


Demografie
Stiinte politice