Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
» PRESEDINTELE ROMANIEI: Misiune, Sarcinile Presedintelui Romaniei


PRESEDINTELE ROMANIEI: Misiune, Sarcinile Presedintelui Romaniei




PRESEDINTELE    ROMANIEI

Misiune

Articolul 80 al Constitutiei din 1991, revizuita in anul 2003, sintetizeaza intreaga configuratie a misiunii prezidentiale, de la definirea acesteia la fundamentarea si legitimitatea actiunilor Presedintelui. Primul alineat al acestui articol statueaza: Presedintele Romaniei reprezinta Statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii.




Prin urmare, Presedintele Romaniei este seful Statului, deoarece are misiunea de reprezentare a tarii atat in interior cat si in exterior.

Analiza prevederilor articolului 80 releva faptul ca, Presedintele Romaniei este seful puterii executive (Administratiei Statului), deoarece are misiunea de a garanta independenta nationala, unitatea si integritatea teritoriala a tarii.

In al doilea alineat al articolului 80 se statueaza ca Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice, in sensul de a evita sau de a aplana blocaje institutionale care pot surveni, in exercitiul atributiilor acestora. Ca urmare, Presedintele exercita functia de mediere intre Stat si Societate, intre puterile Statului, fiind arbitrul regimului politic care asigura conducerea Statului.

In Constitutie se stabileste principiul juridic general al obligativitatii respectarii Constitutiei, a suprematiei sale. Presedintele Romaniei are insa o misiune speciala, limitata la domeniul politic.

Aceasta misiune de arbitraj “intre, puterile Statului” si intre “Stat si Societate”, pentru care a fost proiectat Presedintele Romaniei poate fi realizata numai de un monarh constitutional, echidistant fata de partidele politice.

De la un regim semi-prezidential, consacrat prin Decretul-Lege nr.92/1990, cu un Presedinte de republica, relativ puternic, cel putin in raport cu Guvernul, s-a profilat, incet, incet, in cadrul Adunarii Constituante, un Presedinte de republica foarte apropiat de regimul politic parlamentar clasic, cu singura deosebire esentiala ca este ales prin vot universal direct

1.2. Alegerea si investirea Presedintelui Romaniei

Modalitatea de alegere a Presedintelui Republicii prezinta o importanta cardinala pentru definirea regimului politic al unei tari.

Presedintele Romaniei este ales prin vot universal egal, direct, secret si liber exprimat (art. 81, alin.1 din Constitutia Romaniei).

Alegerea Presedintelui se face prin scrutin uninominal majoritar in doua tururi. In primul tur de scrutin este declarat castigator, candidatul care a intrunit majoritatea absoluta, adica jumatate plus unu din voturile alegatorilor inscrisi in listele electorale.

Daca nici unul dintre candidati nu au intrunit aceasta majoritate, se organizeaza cel de-al doilea tur de scrutin, intre primii 2 candidati stabiliti, in ordinea numarului de voturi obtinute in primul tur si va fi declarat ales, candidatul care a obtinut cel mai mare numar de voturi.

Controlul legalitatii procedurii, precum si rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei apartin Curtii Constitutionale (art. 144 lit.”d”) si (art. 82.). Candidatul a carui alegere a fost validata, depune juramantul in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, convocate in sedinta comuna. Astfel, presedintele se obliga in fata reprezentantilor natiunii sa urmareasca indeplinirea mandatului precum si respectarea Constitutiei si a legilor tarii; apararea suveranitatii, independentei, unitatii teritoriale a Romaniei (art.1), apararea democratiei.

Accesul la functia de Presedinte al Romaniei apartine fiecarui cetatean roman, care indeplineste conditiile prevazute de Constitutie si de Legea nr.370/2004 privind alegerea Presedintelui Romaniei. In acest sens, conform art.34 si art.35 din Constitutie, pentru a candida la aceasta functie, persoana trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

- sa aiba drept de vot;

- persoana care candideaza sa aiba cetatenie romana si domiciliu in tara;

- sa fi implinit pana in ziua alegerilor, varsta de cel putin 35 de ani;

- sa nu intre in categoria persoanelor care nu pot face parte dintr-un partid politic;

- sa nu fi indeplinit, anterior, doua mandate in functia de Presedinte a Romaniei.

Pentru a putea fi prevenite candidaturile numeroase si fanteziste, precum si pericolul denaturarii si devalorizarii campaniei prezidentiale au fost impuse urmatoarele conditii:

- depunerea candidaturii de catre un partid sau de alta formatiune politica inscrisa in alegeri;

- declaratia de acceptare a candidaturii;

- in cazul candidatilor independenti, depunerea listei sustinatorilor, cuprinzand cel putin numarul minim prevazut de lege, lista autentificata de catre notarul public atestandu-se astfel realitatea semnaturilor sustinatorilor.

Mandatul Presedintelui Romaniei este de 5 ani si se exercita de la data depunerii juramantului, pana la depunerea juramantului de presedintele nou ales (art. 83, alin.1, alin.2 din Constitutia Romaniei). Mandatul prezidential poate fi prelungit prin lege organica, numai in caz de razboi sau de catastrofa.

Sfarsitul mandatului Presedintelui Romaniei se produce, de regula, prin expirarea duratei acestuia. Pot insa interveni si alte cauze care sa puna capat mandatului ceea ce numim vacanta functiei. Aceste cauze sunt: demisia, demiterea din functie, imposibilitatea definitiva a exercitarii atributiilor sau decesul.

Potrivit art.105 din Constitutie, constatarea existentei imprejurarilor de imposibilitate definitiva a exercitarii atributiilor de Presedinte al Romaniei o face Curtea Constitutionala, iar cele constatate sunt comunicate Parlamentului si Guvernului.

Demisia este un act propriu, constient si irevocabil al Presedintelui, asupra caruia decide numai el, indiferent de cel sau cei care i-ar solicita-o. Astfel, seful statului poate demisiona din diverse motive, printre care : din cauza sanatatii; pentru ca este constient de pierderea increderii alegatorilor; in scopul de a ocupa alta functie; sau atunci cand considera ca iminenta suspendarea sau trimiterea sa in judecata, fapt ce antreneaza pierderea imunitatii prezidentiale, cu toate consecintele ei

In ceea ce priveste demiterea din functie, aceasta are loc in conditiile art. 84 alin.3 (ramanerea definitiva a hotararii de condamnare de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru inalta tradare) sau ale art. 95 alin.3 (in urma referendumului aprobator, dupa suspendarea din functie).

In cazul in care Presedintele este suspendat din functie, sau cand se afla in imposibilitatea temporara de a-si exercita atributiile, pana la organizarea si definitivarea alegerilor, se instituie, in conditiile art. 97 din Constitutie, interimatul functiei. Daca imposibilitatea temporara de a-si exercita atributiile inceteaza, Presedintele redobandeste exercitarea atributiilor.

Potrivit art. 97 din Constitutie, interimatul se asigura de presedintele Senatului, sau de presedintele Camerei Deputatilor, pastrandu-si locul in respectiva Camera, nedevenind Presedinte al Romaniei, ci indeplinind doar temporar unele dintre atributiile specifice functiei prezidentiale.

In caz de incalcare prin fapte grave a Constitutiei, Presedintele interimar, va raspunde in aceleasi conditii ca si titularul functiei prin aplicarea prevederilor art. 95 si art. 97.

Art.96 din Constitutie prevede ca in termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al Romaniei, Guvernul trebuie sa organizeze alegeri pentru un nou Presedinte.

Pentru a proteja mandatul prezidential, pentru a garanta independenta si probitatea Presedintelui in exercitarea functiei, in timpul mandatului, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al nici unui partid si nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata (art. 84, alin.1 din Constitutie).

Tot pentru protectia mandatului prezidential, Presedintele Romaniei se bucura de imunitate (art.84 alin.2 din Constitutie), adica nu raspunde juridic pentru opiniile, actele sau faptele savarsite in timpul exercitarii mandatului, nici pe durata acestuia, nici ulterior. Daca, dimpotriva, ele sunt exterioare functiei, Presedintele raspunde juridic potrivit regulilor dreptului comun.

Ca persoana fizica, Presedintele, in afara functiei prezidentiale se bucura de protectia pe care legea o datoreaza si o garanteaza fata de toti cetatenii.

1.3. Sarcinile Presedintelui Romaniei

Potrivit articolului 80 din Constitutie, Presedintele Romaniei apare intr-o tripla situatie:

- sef de stat;

- sef al executivului (fiind unul din cei doi sefi ai executivului);

- garant al Constitutiei si mediator intre puterile statului.

Prin urmare, pot fi conturate trei functii prezidentiale:

- functia de reprezentare;

- functia de garant;

- functia de mediere.

Presedintele Romaniei in calitate de sef al Statului, are functia de reprezentare al statului roman, adica sa-l reprezinte si sa actioneze in numele lui, atat in relatiile interne cat si in cele externe. Astfel, pe plan extern, Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, primeste scrisorile de acreditare ale reprezentantilor diplomatici ai altor state (art.91), acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei. Pe plan intern, Presedintele participa la exercitarea suveranitatii nationale, asumandu-si raspunderea pentru independenta, unitatea si integritatea teritoriala a tarii, are dreptul de a conferi decoratii si titluri de onoare, de a acorda cele mai inalte grade militare, de acordare a gratierii individuale, de numire in anumite functii publice.

Ca sef al executivului, Presedintele Romaniei are sarcina de a garanta independenta nationala, unitatea si integritatea teritoriala a tarii, ceea ce inseamna ca, in aceasta calitate, el dispune de posibilitati constitutionale pentru a preveni afectarea lor.

Aceasta presupune, in mod logic, ca Presedinte sa fie “comandantul fortelor armate” si sa indeplineasca functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a tarii, cum se arata in art. 92 alin.1 din Constitutie.

Prin urmare, functia de garant se realizeaza intr-o dubla directie: garant al Constitutiei si garant al statului. In calitate de garant al Constitutiei, Presedintele vegheaza la respectarea acesteia, avand la dispozitie urmatoarele mijloace de actiune:

- mesajul adresat Parlamentului,inainte de promulgarea legii, pentru ca acesta sa procedeze la examinarea ei (art. 77, alin.2);

- sesizarea Curtii Constitutionale, inainte de promulgarea legii, pentru verificarea constitutionalitatii ei (art. 144, lit. “a” din Constitutie);

- numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, la propunerea ministrului justitiei.

In calitate de garant al Statului, Presedintelui ii sunt prevazute urmatoarele atributii:

- declara mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate;

- instituie starea de urgenta sau starea de asediu, in unele localitati, sau in intreaga tara;

- in caz de agresiune armata impotriva tarii, Presedintele ia masuri pentru respingerea agresiunii etc.

In calitatea sa de mediator, Presedintele vegheaza la buna functionare a autoritatilor publice, inlesneste colaborarea, previne sau aplaneaza relatiile tensionate intre puterile Statului, precum si intre Stat si Societate Intre mijloacele sale de actiune, prevazute de Constitutie, mentionam:

- consulta Guvernul cu privire la problemele urgente si de importanta deosebita (art. 86);

- solicita convocarea in sesiune extraordinara a Camerei Deputatilor si a Senatului (art. 63 alin.2);

- dizolva Parlamentul atunci cand, prin refuzul acestuia de a investi Guvernul, sistemul institutional a fost blocat (art. 89, alin.1);

- transmite mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale natiunii (art. 88).

Aceasta functie de “arbitraj” intre “puterile statului” sau intre “stat si societate”, ce revine Presedintelui Romaniei, este elementul de noutate, cu caracter revolutionar, deoarece putine constitutii din lume reglementeaza acest rol persoanei care indeplineste functia de sef al statului mai ales daca este vorba de un presedinte de republica.

Formularea: “In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si sociatate” din art. 80 alin.2 din Constitutie, trebuie privita, sub aspectul semnificatiei sale politice si prin prisma altor principii ale Constitutiei, intre care independenta justitiei si a contenciosului constitutional

1.4. Atributiile Presedintelui Romaniei

Parcurgand reglementarile din Legea fundamentala vom constata ca atributiile Presedintelui nu alcatuiesc un tot unitar. De aceea, impartirea si gruparea lor devine mai mult decat necesara.

In literatura de specialitate exista mai multe clasificari, determinate de diversele criterii utilizate.





1. Din punctul de vedere al functiilor (sarcinilor), distingem trei mari categorii:

- atributii specifice sefului de stat (pe plan intern si pe plan extern);

- atributii de realizare a functiei de sef al executivului;

- atributii de aparare a Constitutiei si de asigurare a bunei functionari a autoritatilor publice.

2. Din punct de vedere al subiectelor fata de care se exercita, distingem

- atributii exercitate in raporturile cu Parlamentul (adresare de mesaje, dizolvarea Parlamentului, convocarea Parlamentului in sesiune, promulgarea legii);

- atributii exercitate in raporturile cu Guvernul (desemnarea candidatului la functia de Prim-ministru, numirea Guvernului pe baza votului de investitura acordat de Parlament, remanierea guvernamentala, consultarea Guvernului, participarea la sedintele Guvernului;

- atributiile exercitate in raport cu alte autoritati ale administratiei publice, in realizarea unor servicii publice nationale (in domeniul apararii, in domeniul relatiilor externe etc.;

- atributii in raporturile cu puterea judecatoreasca (numirea judecatorilor si procurorilor, acordarea gratierii individuale);

- atributii in raporturile cu Curtea Constitutionala (numirea unor judecatori, sesizarea Curtii);

- atributii in raporturile cu poporul (referendumul).

3. Din punct de vedere al frecventei exercitarii, se deosebesc:

- atributii obisnuite,curente in activitatea de stat;

- atributii iesite din comun (declararea mobilizarii, a starii de urgenta, a starii de asediu).

4. Din punct de vedere al procedurii, distingem 2 mari categorii:

- atributii care se exercita fara conditionari si restrictii;

- atributii care sunt conditionate de termene, de propuneri ale Guvernului, informarea, avizul ori aprobarea Parlamentului.

5. Din punct de vedere tehnico-juridic prin care se realizeaza, retinem:

- atributii care se realizeaza prin decrete (in majoritatea lor contrasemnate de Primul-ministru);

- atributii care se realizeaza prin operatiuni administrative (exemplu, primirea unor scrisori de acreditare, semnarea, in numele Romaniei, a tratatelor internationale);

- atributii care se realizeaza prin acte exclusiv politice (exemplu, declaratia, mesajul).

1.4.1. Atributiile Presedintelui in raporturile sale cu Parlamentul

Atributiile Presedintelui Romaniei in raport cu Parlamentul privesc potrivit Constitutiei, urmatoarele domenii: adresarea de mesaje Parlamentului, convocarea si dizolvarea Parlamentului, promulgarea legii.

1.4.2. Adresarea de mesaje Parlamentului

In calitate de sef al Statului, dar si de unul dintre cei doi sefi ai puterii executive, Presedintele Romaniei are legaturi institutionalizate cu Parlamentul, autoritatea reprezentativa suprema a poporului roman si unica putere legiuitoare a tarii, care exercita controlul asupra Guvernului si administratiei publice.

Este necesara si normala posibilitatea constitutionala ca Presedintele sa-si faca cunoscute Parlamentului, opiniile sale cu privire la problemele natiunii, printr-un mesaj.

Art.88 din Constitutie stabileste: “Presedintele Romaniei adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii”. Fata de modul de redactare se impun cateva precizari:

a. In practica, ramane la latitudinea Presedintelui sa aprecieze ce anume reprezinta “principalele probleme politice ale natiunii” a caror rezolvare este de competenta Parlamentului;

b. Forma prin care Presedintele adreseaza mesajul este aleasa de acesta, putand exista trei mari situatii: prezentare directa de Presedinte, citirea mesajului de un imputernicit si trimiterea mesajului sub forma unei scrisori publice.

In articolul 62, alin. 2, lit. “a” din Constitutie se prevede: Camerele se intrunesc in sedinta comuna pentru primirea mesajului Presedintelui Romaniei. Astfel, se poate realiza colaborarea dintre puterea legiuitoare si puterea executiva in scopul solutionarii unor probleme importante ale natiunii

Mesajul nu produce efecte juridice (asa cum produce decretul prezidential), singura urmare a acestuia constand in obligatia Camerelor reunite de a-l primi si nu de a-l dezbate

Obligatia constitutionala a Parlamentului se limiteaza la primirea mesajului. Dezbateri au loc numai daca Parlamentul considera ca solutionarea problemelor cuprinse in mesaj poate fi efectuata in cadrul competentei sale.

Prin Decizia nr. 87/1994 a Curtii Constitutionale se mentioneaza: “Presedintele, ca principiu, nu poate fi participant la o dezbatere parlamentara, deoarece ar insemna sa-si angajeze raspunderea politica, ceea ce este contrar pozitiei sale constitutionale de reprezentant al natiunii si l-ar situa intr-o situatie similara cu cea a Guvernului, care, potrivit art. 108 alin.1 din Constitutie raspunde politic in fata Parlamentului”.

1.4.3. Convocarea si dizolvarea Parlamentului

In articolul 60, alin.3 din Constitutie se stabileste ca, Parlamentul nou ales se intruneste la convocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 de zile de la desfasurarea alegerilor. Conform art. 63, alin.1, Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc in 2 sesiuni ordinare, pe an. Prima sesiune incepe in luna februarie si nu poate depasi sfarsitul lunii iunie. A doua sesiune incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfarsitul lunii decembrie. Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc si in sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui Romaniei, a biroului permanent al fiecarei Camere ori a cel putin o treime din numarul deputatilor sau al senatorilor. Prin urmare, Parlamentul nou ales se intruneste la convocarea Presedintelui fie in sesiune ordinara, fie in sesiune extraordinara daca, data convocarii expira, in cadrul termenului limita de 20 de zile, in timpul sesiunii sau al vacantei parlamentare.

Dizolvarea Parlamentului se poate decide numai in caz de criza guvernamentala cu respectarea unor conditii stabilite in articolul 89 din Constitutie:

- sa existe cel putin 2 solicitari privitoare la acordarea votului de investitura;

- sa fi trecut mai mult de 60 de zile de la data primei cereri si de a se acorda votul de investitura;

- sa fi fost consultati presedintii celor doua Camere si liderii grupurilor parlamentare;

- in cadrul sesiunii extraordinare, de regula, nu se poate dezbate decat problema pentru care a fost convocat acesta, neputandu-se extinde, ulterior, si la alte probleme;

- sa nu fie vorba de ultimele sase luni ale mandatului Presedintelui Romaniei;

- sa nu fie vorba de stare de asediu sau stare de urgenta.

In cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data.

1.4.4. Promulgarea legii

Promulgarea este atributia sefului puterii executive (Rege sau Presedinte) prin care constata ca o lege a fost legal votata si ordona Administratiei Statului sa aplice si sa execute legea respectiva. Promulgarea confera unei legi, formula executorie care o face apta sa fie executata de administratie.

Operatiunea de promulgare, in majoritatea tarilor, si “dezlegarea”este data de seful de stat pentru publicarea legii, deoarece seful statului are si dreptul de a refuza promulgarea, solicitand reexaminarea de catre Parlament, sau blocand legea. Astfel, in Franta, Presedintele Republicii promulga legile in 15 zile de la comunicarea in Guvern, a legii definitiv adoptate, putand, insa, inainte de expirarea acestui termen, sa ceara o noua deliberare, fie a legii in ansamblu, fie numai a unor articole din lege.

Aceasta noua deliberare nu poate fi refuzata (art.10 din Constitutia Frantei).

In art. 69 din Constitutia Belgiei se precizeaza doar ca”Regele sanctioneaza si promulga legile”, iar in art. 137 lit.”b” din Constitutia Portugaliei: “In ceea ce priveste actele proprii, Presedintele Republicii are in competenta sa: promulge si sa ordone publicarea legilor, a decretelor-lege si a decretelor de reglementare, sa semneze hotararile Adunarii Republicii care aproba acordurile internationale si celelalte decrete ale guvernului”.

Constitutia Olandei in art. 47 precizeaza ca: “Toate legile si decretele regale sunt semnate de catre Presedinte si de catre unul sau mai multi ministri ori secretari de stat”.

Procedura promulgarii consacrata de Constitutia Romaniei este reglementata in art. 77 conform caruia: legile se trimit spre promulgare Presedintelui Romaniei, iar promulgarea se face in termen de cel mult 20 de zile de la primire. Acesta este un termen de decadere, dupa a caruia indeplinire legea intra in vigoare, chiar daca nu a fost promulgata de Presedinte.

Promulgarea legii de catre Presedinte este obligatorie. Totusi, Constitutia ii confera acestuia dreptul de a cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii. Daca Presedintele a cerut reexaminarea legii ori daca s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea legii se face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.

In articolul 144 lit.”a” din Constitutie se prevede atributia Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor 2 Camere, a Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori, precum si din oficiu asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei.

Atunci cand Curtea Constitutionala declara neconstitutionalitatea legii, partial sau in intregime, aceasta se trimite Parlamentului spre reexaminare.

Daca, Parlamentul adopta legea, in aceeasi forma, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor Camerei, obiectia de neconstitutionalitate este inlaturata, iar promulgarea ei in forma adoptata de Parlament este obligatorie.

Prin urmare, in temeiul Constitutiei din 1991,revizuita, promulgarea este obligatorie si este inadmisibil sa se omita promulgarea unei Constitutii sau legi, deoarece intr-o asemenea situatie aceasta ar fi lipsita de formula executorie absolut necesara pentru executarea ei de catre Administratia Statului.

Intrarea in vigoare a unei legi fiind conditionata de promulgarea ei, refuzul de a promulga o lege votata de Parlament, ca si raportarea ei ulterioara afecteaza interesele acelora care cad sub incidenta legii respective.

Suntem si noi de acord ca refuzul presedintelui de a promulga o lege si atacul in justitie a acestui refuz de catre orice persoana interesata sau Parlament trebuie reglementate intr-o lege speciala.

1.4.5. Atributiile Presedintelui Romaniei in raporturile sale cu justitia si cu alte autoritati jurisdictionale

Atributiile Presedintelui Romaniei in raport cu puterea judecatoreasca si cu alte autoritati jurisdictionale se refera la: numirea judecatorilor si a procurorilor, acordarea gratierii individuale, numirea membrilor altor organe jurisdictionale.

1.4.6. Numirea judecatorilor

Presedintele Romaniei, potrivit art.133 alin.1 din Constitutie, numeste judecatorii si procurorii, cu exceptia celor stagiari, la propunerea ministrului Justitiei.

Presedintele Romaniei poate refuza numirea unei persoane, dar nu poate numi, niciodata vreo persoana, ca magistrat daca nu face parte din propunerile ce i-au fost inaintate de ministrul Justitiei.

Legea pentru organizarea judecatoreasca nr. 304/2004 prevede ca: la judecatorii si la parchetele de pe langa aceste instante pot functiona judecatori si procurori stagiari, numiti prin ordin al ministrului justitiei. La propunerea procurorului general sunt numiti procurori stagiari.

Numirea judecatorilor de catre Presedintele Republicii are ca efect dobandirea inamovibilitatii, potrivit legii.

Presedintele si ceilalti judecatori ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt numiti pe o perioada de 7 ani. Ei pot fi reinvestiti in functie. Promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor pot fi dispuse numai de Consilul Superior al Magistraturii, in conditiile legii.



Prin inamovibilitate judecatorii obtin un statut juridic special, care presupune protectie fata de oricine, care, prin actiuni arbitrare si subiective, le-ar influenta decizia, afectandu-le independenta si nu poate fi destituit decat, in conditiile prevazute de Legea nr. 304/2004.

1.4.7. Acordarea gratierii individuale

Gratierea este atributia exclusiva a sefului Statului. Prin gratiere se mentine condamnarea, dar se acorda condamnatului iertarea totala sau partiala de executarea pedepsei, ori comutarea acesteia.

Formularea    din Constitutia Romaniei, “acorda gratierea individuala”, conduce la cel putin doua concluzii:

- gratierea poate fi si colectiva, care, prin ipoteza, se acorda prin lege organica in conformitate cu prevederile articolului 72 litera “i” din Constitutie;

- acordarea gratierii individuale este o atributie exclusiva a Presedintelui, fiind exercitata fara vreo conditionare procedurala prealabila nu si posterioara.

Potrivit Constitutiei, Presedintele Romaniei nu poate edicta norme. Mai mult, din coroborarea art. 94, cu art. 99 din Constitutie reiese ca decretele emise de Presedintele Romaniei in exercitarea acestei atributii se contrasemneaza de Primul-ministru (conditionarea posterioara).

1.4.8. Numirea membrilor altor organe jurisdictionale

Potrivit art. 140, alineatele 1 si 2 din Constitutie, din totalul de noua judecatori ai Curtii Constitutionale, trei judecatori sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si trei de Presedintele Romaniei.

Articolul 94, litera “c” din Constitutie prevede atributia Presedintelui Romaniei de a numi judecatorii financiari pe o perioada de 6 ani, “numeste in functii publice, in conditiile prevazute de lege”, la propunerea plenului Curtii de Conturi (Legea nr. 94/1992) Judecatorii financiari sunt inamovibili pe durata mandatului lor. Revocarea judecatorilor financiari se face de Presedintele Romaniei, la propunerea plenului Curtii de Conturi.

Presedintele Romaniei, in temeiul articolul 109 din Legea nr. 94/1992, numeste procurorul general financiar si procurorii financiari, pe o perioada de sase ani, tot la propunerea plenului Curtii de Conturi. De asemenea, revocarea din functie a procurorilor financiari se face de Presedintele Romaniei, la propunerea plenului Curtii de Conturi.

Judecatorii si procurorii financiari ai Curtii de Conturi nu fac parte din puterea judecatoreasca, deoarece Curtea de Conturi este un organ central de specialitate al Administratiei Statului.

1.4.9. Atributii ale Presedintelui Romaniei ca sef al executivului

Atributiile in raport cu Guvernul si alte autoritati ale administratiei publice

seful Statului, cum s-a aratat in primul capitol, este in acelasi timp si seful puterii executive, exercitand atributii in dubla sa calitate. Astfel, printre atributiile Presedintelui Romaniei ca”sef al executivului” mentionam: atributii in raporturile cu Guvernul, precum si cele de realizare a diferitelor servicii publice administrative de ordin national (ordine publica, aparare nationala, siguranta nationala etc.).

Intre Presedinte si Guvern nu sunt stabilite raporturi de subordonare, insa sefului statului nu-i poate fi indiferenta nici activitatea Executivului, nici a Administratiei publice. Din acest punct de vedere, atributiile Presedintelui sunt insa relativ restranse.

Potrivit Constitutiei, in relatia - Presedintele Romaniei si Guvern, Presedintele are cinci atributii principale:

a. desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru;

b. numirea Guvernului pe baza votului de incredere acordat de Parlament;

c. revocarea si numirea unor membri ai Guvernului, in caz de remaniere;

d. consultarea Guvernului cu privire la problemele urgente si de importanta deosebita;

e. participa la sedintele Guvernului, in care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice, la cererea Primului-ministru si in alte situatii, potrivit articolului 87 din Constitutie.

f. poate cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru fapte savarsite in exercitarea functiei, precum si suspendarea din functie, in cazul in care s-a cerut urmarirea penala de catre Senat sau Camera Deputatilor.

In calitatea sa, Presedintele Romaniei conduce activitatea unor organe si autoritati ale administratiei publice centrale, care sunt autonome fata de Guvern. Astfel, potrivit art. 92 alin.1 din Constitutie, Presedintele Romaniei indeplineste si functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a tarii, avand dreptul, cum se mentioneaza si in Legea organica a Consiliului, sa convoace lucrarile acestuia (de regula, trimestrial sau ori de cate ori este nevoie) sa-i coordoneze si sa-i indrume intreaga activitate.

In absenta Presedintelui, atributiile sale sunt indeplinite de vicepresedintele Consiliului (Primul-ministru al Guvernului).

Consiliul Suprem de Aparare a tarii organizeaza si coordoneaza, potrivit art. 118 din Constitutie, activitatile care privesc apararea nationala si siguranta nationala, iar potrivit art. 62 litera “f”1, el prezinta rapoarte Parlamentului, care le examineaza in sedinta comuna a celor doua Camere.

Presedintele Romaniei mai are atributia de a propune numirea unor importanti functionari ai Administratiei Publice. Astfel, potrivit Legii nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, Presedintele Romaniei propune Parlamentului candidatul pentru functia de director general al acestui important organ si numeste pe cei trei adjuncti ai acestuia. De asemenea, potrivit prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, Presedintele Romaniei numeste judecatorii si procurorii financiari din cadrul Curtii de Conturi, iar, potrivit Legii nr. 48/1992 a audio-vizualului, Presedintele numeste doi membri ai Consiliului National al Audio-Vizualului.

1.4.10. Atributiile Presedintelui in cazuri exceptionale

Intr-un stat pot aparea uneori situatii exceptionale (agresiuni militare, razboaie civile, lovitura de stat, epidemii, inundatii, cutremure, calamitati etc.) care impun luarea unor masuri urgente, de asemenea, exceptionale. Pentru rezolvarea unor asemenea probleme s-a elaborat teoria circumstantelor exceptionale sau ale puterilor exceptionale ale sefului puterii executive.

Astfel, articolul 92 alineatul 2 din Constitutie, prevede ca Presedintele poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate. Numai in cazuri exceptionale, hotararea Presedintelui se supune ulterior aprobarii Parlamentului, in cel mult cinci zile de la adoptare. In cazuri exceptionale cand decizia Presedintelui privind mobilizarea, nu putea intarzia asteptand incuviintarea prealabila a Parlamentului, Presedintele emite un decret pe care il supune ulterior incuviintarii Parlamentului. O asemenea decizie a Presedintelui se fundamenteaza pe cercetarea respectivelor circumstante exceptionale in cadrul Consiliului Suprem de Aparare a tarii. De asemenea, refuzul Parlamentului de a aproba hotararea Presedintelui are ca efect anularea decretului prezidential de mobilizare, iar daca Presedintele emite un nou decret, contrar vointei celor doua Camere ale Parlamentului, intrunite in sedinta comuna, se face vinovat de o incalcare grava a Constitutiei, putand sa se declanseze procedura de suspendare, sau de punere sub acuzare pentru inalta tradare.

Articolul 92 alineatul 3 din Constitutie prevede: in caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, Presedintele are dreptul de a lua masuri pentru respingerea agresiunii, masuri care nu se limiteaza numai la declararea mobilizarii fortelor armate, ci cuprind si obligatii ale agentilor economici si ale populatiei civile.

Aceste masuri sunt aduse la cunostinta Parlamentului printr-un mesaj. Daca, Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii.

Art. 93 din Constitutie, il abiliteaza pe Presedinte cu dreptul de a    institui, in conditiile legii, starea de asediu sau starea de urgenta, in intreaga tara sau in unele localitati, situatie in care este necesara o aprobare ulterioara a Parlamentului, in termen de cel mult cinci zile de la adoptare. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si functioneaza pe toata durata acestora.

Prin urmare, Presedintele urmeaza sa emita un decret prin care, potrivit unei legi, instituie starea de asediu sau starea de urgenta.

In literatura de specialitate din tara noastra s-a aratat ca, regimul insusi al starii de asediu nu poate fi definit si organizat decat printr-o lege. Aceasta lege reglementeaza care sunt drepturile si puterile Guvernului, autoritatilor militare in timp de stare de asediu, care este un regim de legalitate, creat si organizat numai prin lege. Toate actele si deciziile Guvernului si comandamentelor militare trebuie luate in baza si in limita puterilor conferite lor, prin legea starii de asediu. Tot ceea ce contravine sau depaseste aceste puteri, sunt acte nelegale susceptibile de a fi declarate ca atare si anulate de instantele judecatoresti competente.

1.4.11. Atributiile Presedintelui Romaniei in domeniul politicii externe

Politica externa apare ca o exteriorizare a pozitiei statului fata de alte state, fata de organisme internationale, de unde necesitatea implicarii, in procesul decizional politic, nu numai a autoritatilor administrative si executive, dar si a Parlamentului, astfel incat sa se mentina un echilibru si un control reciproc in interior, dar mai ales sa se asigure credibilitatea Romaniei, ca stat, in exterior.

Fiind un segment al administratiei publice, politica externa a statului nu poate constitui o preocupare exclusiva a ministerului de resort si a sefului de stat, ci este, in anumite coordonate, si o problema a Parlamentului, ca organ prin care poporul isi exercita suveranitatea nationala si unica autoritate legiuitoare, cel putin in sistemul nostru constitutional.

De asemenea, si celelalte autoritati ale republicii, de la Curtea Constitutionala la Avocatul Poporului, mai ales prin contractele externe, pot contribui la intarirea pozitiei Romaniei pe plan extern, chiar daca nu sunt organisme cu caracter politic.

Pornind de la aceste consideratii, implicarea Presedintelui Romaniei in problemele politicii externe apare ca un fapt normal si necesar, mai ales in ceea ce priveste exercitarea dreptului si obligatiilor stabilite in procedura incheierii tratatelor internationale.

In primul alineat al articolul 91 din Constitutie se stabileste ca “Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, in termen de 60 de zile”.

Activitatea Presedintelui la negocierea unor tratate internationale este cu atat mai importanta cu cat in art. 11, alineatul 2, din Constitutie se arata ca tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

O alta regula constitutionala este statuata in alineatul 2 al articolului 20 din Constitutie: daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.

Observam revenind la art. 91 alineatul 1 din Constitutie, ca valabilitatea actelor incheiate de Presedintele Romaniei este conditionata de trei elemente:

- negocierea prealabila a Guvernului;

- inaintarea tratatelor respective, in termen rezonabil, catre Parlament;

- ratificarea lor de catre Parlament.

Rezulta deci, ca nici o negociere externa nu poate fi realizata numai de Presedintele Romaniei, ci trebuie facuta si in prezenta unui reprezentant al Guvernului. Angajarea Presedintelui intr-o negociere internationala, in absenta unui reprezentant al Guvernului, constituie o incalcare grava a Constitutiei, rezultatul unor astfel de negocieri neafectand, sub nici o forma, statul roman. Deci, misiunea Presedintelui se limiteaza la exprimarea vointei Romaniei de a deveni parte la acel tratat, semnandu-l in calitate de sef al Statului, ceea ce, in termenii Constitutiei si ai uzantelor din dreptul international public, inseamna, “incheierea tratatului in numele Romaniei”.

O alta categorie de atributii a Presedintelui in numele politicii externe priveste asigurarea legaturilor diplomatice ale Romaniei cu alte state prin:

- acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei, in tarile cu care avem relatii diplomatice;

- aprobarea infiintarii, desfiintarii sau schimbarii rangului misiunilor diplomatice;

acreditarea reprezentantilor diplomatici ai altor state pe langa Presedintele Romaniei.

1.5. Actele si raspunderea Presedintelui Romaniei

Potrivit art. 99 alin.2 din Constitutie, decretele Presedintelui, emise in exercitarea celor mai importante atributii (incheierea de tratate, acreditarea reprezentantilor diplomatici, instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, acordarea decoratiilor etc), se contrasemneaza de catre Primul-ministru. Prin urmare, cei doi sefi al executivului, trebuie sa negocieze, trebuie sa se inteleaga asupra persoanelor si, respectiv, asupra rangurilor misiunilor diplomatice.

In esenta, aceasta formula tehnico-procedurala vizeaza o problema politica de fond, respectiv, exercitarea unui control parlamentar indirect asupra Presedintelui, prin intermediul Primului-ministru, care raspunde, politic, exclusiv in fata Parlamentului.

Ultima atributie vizeaza acreditarea reprezentantilor diplomatici ai Statelor straine, pe langa seful Statului roman, care nu poate fi efectuata decat de acesta fiind o atributie a sefului de Stat. Acesti diplomati, reprezinta in Romania, pe sefii Statelor care i-au acreditat. Prin urmare, in art. 91 alin.3 din Constitutie se statueaza: reprezentantii diplomatici ai altor State sunt acreditati pe langa Presedintele Romaniei.

Potrivit prevederilor constitutionale Presedintele Romaniei emite decrete, ca acte juridice, mesaje, declaratii, etc si acte exclusiv politice.

Primul alineat al articolului 99 din Constitutie prevede ca: “In exercitarea atributiilor sale, Presedintele Romaniei emite decrete care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei”. Nepublicarea atrage inexistenta decretului (art. 99 alin.1).



In al doilea alineat al aceluiasi articol 99 din Constitutie se mai statueaza: Decretele emise de Presedintele Romaniei in exercitarea atributiilor sale prevazute in articolul 91 alineatul 1 (incheierea tratatelor internationale), alineatul 2 (acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici), articolul 92 alineatul 2 (mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate) si alineatul 3 (masuri pentru respingerea agresiunii armate impotriva tarii), articolul 93 alineatul 1 (starea de asediu sau starea de necesitate), articolul 94 literele “a” (confera decoratii si titluri de onoare), lit.”b” (acorda gratierea individuala) se contrasemneaza de Primul-Ministru.

In consecinta, fara contrasemnatura Primului-Ministru, decretul Presedintelui este lovit de nulitate, Primul-Ministru asumandu-si o raspundere politica fata de Parlament, de fiecare data, cand le semneaza, aspect ce apropie regimul nostru politic de unul parlamentar.

De asemenea, Constitutia reglementeaza in mod expres mesajul pe care Presedintele Romaniei il adreseaza Parlamentului. In afara de mesaje, seful Statului poate transmite si declaratii, comunicate, poate adresa scrisori sau apeluri, acestea avand prin natura si efectele lor, un caracter exclusiv politic.

Decretele prezinta urmatoarele caracteristici:

- ele reprezinta manifestari unilaterale de vointa in vederea producerii de efecte juridice;

- este obligatorie publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei, indeplinirea acestei conditii determinand existenta actului;

- au caracter executoriu;

-ele apar ca urmare a exercitarii atributiilor reglementate in Constitutie si legi;

- unele dintre ele trebuie contrasemnate de Primul-Ministru.

In ceea ce priveste caracterul, decretele Presedintelui nu pot avea un caracter secret (urmand a fi publicate) si nu sunt acte normative (unele pot sa se refere, de exemplu, la declararea mobilizarii, instituirea starii de asediu sau de urgenta, sau la luarea masurilor pentru respingerea agresiunii armate indreptate impotriva tarii). Decretele care au ca obiect avansari, numiri, acordari de distinctii sau gratieri individuale sunt cu caracter individual.

Mentionam ca incheierea tratatelor internationale se face prin semnarea acestor tratate de catre Presedintele Romaniei, asadar, printr-o operatie materiala si nu printr-un decret. Dar, obligatia Presedintelui, de a le supune Parlamentului spre ratificare, in termen rezonabil, se poate concretiza intr-un decret contrasemnat de Primul-ministru.

De asemenea, masurile pentru respingerea agresiunii armate impotriva tarii, nu sunt acte juridice ci operatiuni materiale care trebuie luate operativ, fara emiterea unui decret.

Fiind un act juridic-administrativ, decretul poate fi atacat in fata instantelor de contencios administrativ, potrivit dreptului comun. Exceptie fac acele decrete care se incadreaza in dispozitiile Legii nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ:

- actele care privesc raporturile dintre Parlament sau Presedintele Romaniei si Guvern;

- actele administrative de autoritate;

- masurile urgente luate de organele puterii executive pentru evitarea sau inlaturarea efectelor emise ca urmare a starii de necesitate sau pentru combaterea calamitatilor naturale, epidemiilor, incendiilor de paduri, epizootiilor si altor evenimente de aceeasi gravitate;

- actele de comandament cu caracter militar.

Fiind emanatia vointei Presedintelui, decretele emise in exercitarea atributiilor reglementate de Constitutie sunt tot acte de autoritate si astfel, nu sunt susceptibile de control prin institutia contenciosului administrativ.

1.5.1. Raspunderea Presedintelui Romaniei

Potrivit articolului 84, alineatul 2 din Constitutie, Presedintele Romaniei se bucura de imunitate, adica nu poate fi tras la raspundere juridica pentru opiniile politice exprimate in indeplinirea misiunilor sale stabilite in Constitutie. Dar, pentru faptele care nu sunt exercitate in scopul si in limitele stabilite prin Constitutie, se declanseaza raspunderea juridica, conform dreptului comun. Raspunderea Presedintelui poate fi de natura politica sau administrativa si disciplinara respectiv penala. Pentru actele sale private Presedintele poate purta si raspunderea administrativ-patrimoniala, ca orice autoritate a administratiei publice, in conditiile dreptului comun si ale contenciosului administrativ.

Raspunderea politica

Raspunderea politica a Presedintelui este invocata in articolul 95 al Constitutiei, in cazul “savarsirii unor fapte grave” prin care incalca prevederile Constitutiei.

Pentru sanctionarea politica a Presedintelui exista 2 etape:

- suspendarea din functie si

- demiterea prin referendum.

Suspendarea din functie este procedura premergatoare si obligatorie pentru eventuala sanctionare a Presedintelui

Suspendarea din functie poate fi infirmata prin referendum sau devine ineficienta daca referendumul nu a fost organizat in termenul prevazut de Constitutie.

Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie, de Camera Deputatilor si Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale. In ceea ce priveste faptele ce i se imputa, Presedintele poate da explicatii Parlamentului.

Propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor si se aduce la cunostinta Presedintelui. Dupa cum reiese din art. 95 alineatul 2 coroborat cu art.144 lit.”f” asupra propunerii de suspendare se sesizeaza Curtea Constitutionala, in vederea emiterii avizului consultativ. Abia dupa primirea avizului solicitat se poate trece la discutarea propunerii de suspendare. Avizul Curtii Constitutionale trebuie comunicat si Presedintelui, care, inainte de formularea avizului, poate fi invitat sa ofere anumite explicatii in fata Curtii, daca el considera necesar.

Propunerea de suspendare este dezbatuta de Parlament dupa procedura stabilita prin Regulamentul sedintelor comune, si aprobata cu cel putin votul majoritatii deputatilor si senatorilor. In alin.3 art. 95 se statueaza: daca propunerea de suspendare din functie este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui. Masura suspendarii, care declanseaza interimatul, trebuie supusa aprobarii poporului, deoarece Presedintele este ales prin vot universal, direct de popor. Aceasta masura este in concordanta cu principiul simetriei, specific nu numai dreptului public, dar, in multe situatii si dreptului privat.

Referendumul apare ca un mijloc de solutionare a conflictului politic dintre Parlament si Presedintele Republicii, ambele autoritati legitimate de votul popular direct.

In cazul in care referendumul nu s-a organizat in cel mult 30 de zile de la data aprobarii propunerii de suspendare din functie sau in cazul, in care electoratul a refuzat demiterea, inceteaza interimatul functiei si Presedintele reia exercitiul mandatului sau.

Daca poporul a votat pentru demiterea Presedintelui, atunci intervine interimatul functiei (Presedintele Senatului sau Presedintele Camerei Deputatilor), iar in termen de trei luni de la data referendumului, potrivit art. 96 alin.2, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Presedinte (un nou mandat).

Raspunderea penala

In articolul 951, alin.1 din Constitutie se statueaza: “Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, pot hotari punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conditiile legii. Presedintele este demis, de drept, la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare”.

Conceptul de “inalta tradare” este specific dreptului constitutional si dreptului administrativ.

In Codul penal francez si roman nu exista aceasta infractiune. Sintagma “inalta tradare” are un continut politic si de drept constitutional si poate fi definita ca o fapta politica “foarte grava de incalcare a Constitutiei care pericliteaza valorile fundamentale nationale ale Patriei, precum acelea de suveranitate, independenta si indivizibilitatea Romaniei”.

Tragerea la raspundere penala a Presedintelui presupune mai intai punerea sa sub acuzare de catre Parlament si apoi de catre Parchetul General, prin rechizitoriu, pentru savarsirea infractiunii. Dar, acuzatia de inalta tradare nu se poate sustine juridic, daca Parchetul General constata ca nu exista infractiune, Presedintele Romaniei neputand fi urmarit penal.

In aceasta situatie, potrivit articolului 95 din Constitutie, Parlamentul are posibilitatea declansarii procedurii constitutionale de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei.

De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie poate, dupa ce a fost sesizata prin rechizitoriu, ca nu s-a savarsit infractiunea, dispune achitarea Presedintelui, ce avea deja statut de inculpat. Impotriva deciziei pronuntate de Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se poate face recurs, care se judeca in Sectiunile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Numai dupa ce hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a ramas definitiva se poate spune ca, acuzatia de inalta tradare a avut temei; Presedintele fiind demis, intervenind vacanta functiei. Potrivit art. 96 alin.2 din Constitutie, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Presedinte in termen de trei luni.

In concluzie, dupa faza punerii sub acuzare, pentru inalta tradare a Presedintelui Romaniei (faza politica), urmeaza faza judiciara (tehnico-juridica), care contine, trei etape, potrivit dispozitiilor din Constitutie:

- trimiterea in judecata de catre Parchetul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;

- judecata in fond a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin Sectia penala;

- judecata in recurs, in Sectiunile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Punerea sub acuzare sau trimiterea in judecata penala, atrage, in mod logic, suspendarea Presedintelui din functie, prerogativele functiei de Presedinte al Romaniei, fiind preluate de Presedintele Senatului, potrivit art. 97 din Constitutie.



Antonie Iorgovan, Constitutionalism si stabilitate in Romania, privire speciala la regimul politic actual”, in “Marea Unire si idealurile nationale”, Editura Fundatiei “Romania de maine”, Bucuresti, 1993, p. 219-232.

Mihai T. Oroveanu, Tratat de drept administrativ, Editura “Cerna”, S.R.L., Bucuresti, 1998, p. 432.

Iulian M. Nedelcu, Alina Liviu Nicu, Drept administrativ, Editura “Themis”, Craiova, 2001, p. 156.

Antonie Iorgovan, TratatOp.cit.,2001, p. 382.

Iulian M. Nedelcu, Alina Livia Nicu, Op.cit., p. 154-160.

Prisacaru V., Tratat de drept administrativ roman, Partea generala, Editura “All”, Bucuresti, 1996,p.185.

Antonie Iorgovan, TratatOp.cit., vol.II, 2001, p. 389; T. Oroveanu, Op.cit, p. 428.

Gheorghe T. Zaharia,s.a., Op.cit., p. 132-133.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Stiinte-politice


Demografie
Stiinte politice