PARTIDELE POLITICE

PARTIDELE POLITICE

Existenta partidelor politice, partidismul, ca fenomen politic, reprezinta un element esential al unei vieti democratice. Intre partidism si democratie exista o relatie directa biunivoca, in sensul ca democratia incepesa se manifeste cu adevarat o data cu aparitia si dezvoltarea partidelor ca institutii politice, acestea putand sa desfasoare o activitate sistemica si de amploare numai intr-un climat democratic autentic.

Pentru intelegerea clara a partidismului ca fenomen politic, o mare importanta o are conceptul de partid politic. Incercarile de definire a partidelor politice au in vedere existenta lor ca sisteme grupale, care concentreaza mase de indivizi polarizati prin interese comune si factori ideatici comuni, a caror rezultanta este o cauza politica unitara raportata la puterea de stat existenta, la regimul politic din cadrul comunitar dat.

Dificultatea elaborarii conceptului de "partid" consta, in mare masura, in faptul ca exista o varietate de partide cu o diversitate de programe si orientari, care sustin ca principalul lor scop il constituie servirea intereselor poporului, ale democratiei, libertatii. Insesi denumirile diferitelor partide sugereaza ca ele sunt in slujba poporului. Exista, de pilda, partide care implica in denumirile lor termeni ca: democrat, national, muncitoresc, taranesc, popular, republican, al dreptatii sociale etc. La acestea se adauga faptul ca, in unele situatii, intre programele partidelor si modul cum sunt transpuse ele in practica exista serioase discrepante. Experienta istorica a dovedit ca multe partide, afirmand ca tel slujirea poporului, au dus, practic, o politica antipopulara, in contradictie cu interesele fundamentale ale cetatenilor. In literatura de specialitate au existat si exista preocupari permanente pentru definirea conceptului de "partid politic", preocupari care au condus la conturarea unei definitii cuprinzand trasaturile esentiale ale partidului.

Prin partid politic se intelege, deci, o grupare de oameni constituita pe baza liberului consimtamant, care actioneaza pragmatic, constient si organizat pentru servirea intereselor unor clase, grupuri sociale, comunitati umane (popoare, natiuni), pentru dobandirea si mentinerea puterii politice in vederea organizarii si conducerii societatii, in conformitate cu idealurile proclamate in platforma program.

Din definitie rezulta o serie de trasaturi specifice partidului si care il deosebesc de alte institutii politice:

- caracterul constient pronuntat, deoarece partidul se constituie

prin liberul consimtamant al cetatenilor care adera la o conceptie, la

un program, la o ideologie. Un partid uneste deci oameni care impartasesc

acelasi crez politic, doritori sa-l slujeasca si capabili s-o faca;

- caracter organizat, partidul structurandu-se in forme organizatorice

pe verticala si orizontala, locale si centrale, iar membrii partidului

supunandu-se unor rigori si discipline specifice partidului respectiv;

- caracterul de grupare sociala - uneori declarat - in sensul ca

partidele servesc, in primul rand, interesele unei categorii sociale;

- caracter istoric, partidele aparand o data cu organizarea politica

a societatii si evoluand impreuna cu aceasta.

Rolul partidelor in organizarea si conducerea democratica a

societatii se manifesta prin anumite functii, precum

- potentarea procesului de constientizare privind interesele fundamentale

ale unor grupuri tot mai largi de cetateni si atragerea acestora

spre o activitate politica constienta. Aceasta functie se realizeaza

prin programele si platformele partidelor, care inscriu afirmarea unor

idealuri de libertate si progres, pe care le vor propaga in randurile maselor;

- organizarea cetatenilor pe temeiul unor principii si reguli care

asigura desfasurarea unei actiuni constiente, dirijate spre un anumit

scop. Cetatenii pot fi grupati atat in partide si alte formatiuni politice,

actionand pe baza platformelor-program ale acestora, cat si in

organizatii profesionale de tip sindical;

- formarea si pregatirea cadrelor in scopul asigurarii personalului

calificat pentru aparatul de stat in vederea guvernarii atunci cand

partidul ajunge sa preia puterea politica in stat;

- asigurarea guvernarii, in perioada exercitarii puterii politice in

stat, prin elaborarea unor programe, norme si orientari de dezvoltare,

in concordanta cu interesele tarii respective, pe plan atat intern, cat si

extern

Cu toate ca partidele politice isi au originea in Antichitate, ele

nu au avut aceeasi pondere si semnificatie in toate oranduirile sociale.

In prezent, majoritatea politologilor se situeaza pe pozitia unei delimitari

nete intre partidele care s-au manifestat in viata social-politica a

oranduirilor sclavagista si feudala si cele a caror existenta este legata

de dezvoltarea societatii moderne.

Ca raspuns la relatiile dintre partide in epoca moderna a pluralismului

pluripartidist, in societate apare ceea ce M. Duverger a numit

un sistem de partide. Exista, deci, in orice societate, un sistem de

corelatii sociale in interiorul carora se plaseaza partidul sau partidele

politice. In orice comunitate se fixeaza un grup de raporturi relativ

stabile, numit sistem de partide, exprimat prin relatiile dintre: numarul

de partide, dimensiunile lor, sistemele de aliante ale partidelor existente, strategiile lor politice (sau tacticile de actiune), plasamentul lor

geografic (ca arie de influenta si de distributie politica in spatiul

comunitar), traditiile, comportamentele politice specifice etc.

Pe langa aceasta clasificare poate fi citata (J. La Palombara, M.

Weiner) cea care imparte sistemele de partide in doua categorii: sisteme

competitive si sisteme noncompetitive. Se poate spune ca aceasta

clasificare pune, subiacent, o intrebare capitala pentru viata politica:

exista concurenta pe piata politica a partidelor?

Astfel, sistemele multipartizane (multipartidiste) sunt de doua

categorii: multipartidism integral si multipartidism temperat. Cele

bipartizane, de asemenea, se impart in bipartidiste imperfecte si bipartidiste

perfecte. Iar cele cu partid dominant se disociaza in sisteme cu

partid dominant si sisteme cu partid ultradominant.

M. Duverger, referindu-se la regimurile electorale, mentiona, ca

intr-un fel de lege sociologica, ca: 1) regimurile de reprezentare proportionala

tind spre multipartidism; 2) scrutinul majoritar in doua tururi

duce la un multipartidism temperat; 3) scrutinul majoritar cu un

singur tur duce spre bipartidism.

Partidele sunt organisme sanatoase, puternice, numai daca inteleg

profund dinamica politica actuala, mai ales particularitatile institutiilor

politice, functionalitatea lor contemporana. Daca nu actioneaza

corect mecanismul adaptiv al acestora, daca ele insele nu-si aduc la zi

conditia, se traieste intr-o iluzie (si doctrinara), sau se imping lucrurile

spre un colaps institutional, sau spre inadaptari funciare.

Si azi, ca si in trecut, partidele se disting dupa criteriul, mai ales,

clasial sau grupal; stanga, dreapta si centru. Partidele si sistemele de

aliante sunt de centru, centru-dreapta sau centru-stanga. Exista aceasta

tendinta, exprimata voluntar de partide, a unei plasari speciale intr-un

spectru mai larg, mai cuprinzator. O asemenea tactica nu tine numai

de strategia formarii coalitiilor majoritare in parlament sau pentru

dobandirea puterii. Ea are, si nu in subsidiar, o anumita relevanta si

din punct de vedere al conceperii partidelor in spatiul mai putin rigid

al structurilor grupale ale societatilor contemporane, sau ale noilor

conditii de status social. Partidele reflecta prin aceasta optiune centrudreapta-

stanga, mai ales prin cuplul centru-dreapta sau centru-stanga,

situatia sociala specifica a momentului, structura sociala complexa

actuala.

Familiile de partide ar putea fi clasificate astfel: cele ale grupurilor

avute (in trecut, ale burgheziei), cu un spectru distribuit de la centru la dreapta, si partidele categoriilor neprivilegiate (numite in trecut muncitoresti sau taranesti), cu o orientare de la centru spre stanga. La randul lor, partidele grupurilor neavute pot fi categorisite ca partide comuniste, pe de o parte, si partide socialiste si social-democratice, pe de alta.

O alta mare familie contemporana este cea a partidelor clericale.

Unele sunt partide de guvernamant (mai ales in coalitii), puternice,

reprezentative, active.

Exista astazi, in peisajul viu al lumii partidelor, si partidele

nationale. Unite in jurul ideii si spiritului national, aceste partide se

orienteaza in intreg spectrul doctrinar, dreapta, stanga si centru,

formand "fronturi" sau uniuni nationale. O alta familie, opusa acestora

din urma, este cea a partidelor autonomiste, regionaliste sau federaliste,

etnice, contrare statului national-unitar, cu o filosofie politica

promotoare a separatiei sau rupturii statale, sau de-a dreptul iredentista.

Un alt grup de partide ar putea fi cel al protopartidelor europeniste.

Ele se exprima mai mult doctrinar sau prin grupuri din interiorul

unor partide care militeaza pentru integrarea europeana. Alaturate

acestora sunt si astazi partide transnationale.

Am mai putea mentiona si o alta familie, fara o baza sociala

importanta: partidele care mai pastreaza vie ideologia grupurilor fermierilor

(in special, in tarile nordice).

Toate aceste familii de partide (la care le adaugam pe cele ecologiste)

au o tendinta comuna - aceea a unificarii lor la scara euro-peana

sau universala. Se favorizeaza astfel nu numai un schimb politic

doctrinar, ci si unul strategic-tactic, o crestere generala a eficientei

activitatii partinice, un sprijin pentru imprejurari speciale sau pentru

punerea in practica a unor obiective ce tin de anumite oportunitati sau

de tendinte de ordin general ale evolutiei sociale. "Internationalele"

sunt si azi active. Nu in spiritul secolului XIX sau al primei jumatati a

secolului XX. Interesant este ca acestea au migrat din zona partidelor

muncitoresti catre tot spectrul doctrinar.