Modalitati si mijloace de realizare - UE

Modalitati si mijloace de realizare - UE

Flexibilitate

Constitutie europeana

Acordul de asociere

Sensibilizarea mediului de afaceri

Romania considera ca o etapa esentiala in edificarea acestei constructii o constituie definirea clara a criteriilor de repartitie a competentelor intre nivelurile: comunitar, national si regional/local. Se impune, in context, identificarea formelor de unitate intr-o coabitare dinamica a elementelor supranationale cu cele ale cooperarii aprofundate la nivel interguvernamental sau chiar regional / local.

Cu titlu de exemplu, consideram ca trebuie explorate toate oportunitatile create de acceptarea principiului subsidiaritatii identificand, insa, foarte riguros modalitatile de aplicare in functie de domeniile luate in considerare, precum si a relatiei cost/beneficii, respectiv a impactului urmarit prin aplicarea unor politici specifice.

De asemenea, trebuie inteles avantajul deciziilor luate la nivelul comunitar nu numai pentru politicile comune consacrate deja dar si, din ce in ce mai mult, pentru domenii cu implicatii globale (societatea informationala, combaterea migratiei ilegale si a criminalitatii transfrontaliere, ameliorarea calitatii mediului), pentru care abordarea la nivel national este ineficienta. La probleme comune se raspunde cel mai eficient cu eforturi conjugate. Aceasta este perspectiva din care intelege oficialii romani transferul de suveranitate pe care il presupune un nivel de decizie supranational. 

Cooperarea consolidata - flexibilitatea

In recentele discursuri asupra viitorului UE, cooperarea consolidata, respectiv flexibilitatea a fost deseori mentionata ca modalitate de aprofundare a integrarii europene.

Devine tot mai evident faptul ca statele membre impartasesc preocupari sporite privind evolutia ascendenta a integrarii europene intr-o Uniune extinsa, preocupari ce nu pot fi atenuate decat printr-o cooperare intarita in cadrul Uniunii Europene. Dintre acestea se detaseaza net temerea de instabilitate si de ineficienta intr-o Uniune cu un numar aproape dublu de membri, intre care exista discrepante mult mai vizibile sub raportul nivelului de dezvoltare economica si tehnologica.

Conceptul de cooperare consolidata/flexibilitate, enuntat prin Tratatul de la Amsterdam ar putea reprezenta, intr-o prima etapa, modalitatea de asigurare a aprofundarii integrarii europene cu mentinerea coeziunii in cadrul Uniunii Europene, producand avantaje pentru toate statele membre. Atunci cand un numar restrans de state isi asuma sarcini care produc efecte benefice pentru intreaga Uniune, acest lucru va avea un efect stimulativ si asupra altor state membre pentru a le angrena in astfel de ,,cooperari intarite".

Din perspectiva Romaniei, stat candidat la aderare, cooperarea consolidata poate constitui un avantaj, facilitand o integrare graduala si diminuand impactul efortului pe care l-ar implica participarea, de la inceput, la toate formele avansate de integrare europeana.

Pe de alta parte, aplicarea mecanismelor cooperarii consolidate trebuie sa permita integrarea graduala a noilor aderenti, fara a conduce la marginalizarea ,,de facto" a acestora in procesul de luare a deciziilor.

Pentru ca aprofundarea integrarii europene prin cooperare consolidata sa fie intr-adevar un avantaj, consideram ca este foarte importanta definirea clara a conditiilor de participare, astfel incat sa nu fie neglijate interesele celor care nu participa la acest proces de la debutul sau. Este esential ca procesul sa ramana deschis pentru a se evite delimitari sau sciziuni in cadrul Uniunii, respectiv crearea unor cluburi exclusiviste.

Pentru mentinerea unitatii si coeziunii Uniunii, orice forma de cooperare consolidata trebuie gandita in pachet cu cooperarea care va exista intre statele participante si cele neparticipante, astfel incat, acestea din urma sa aiba posibilitatea sa li se alature.

Statele care doresc sa participe, dar care nu au capacitatea necesara sa se implice de la inceput, vor trebui sa fie sprijinite in recuperarea decalajului aparut, pentru a se mentine solidaritatea Europeana.

Fiecare stat, chiar daca nu poate participa de la inceput, pe deplin, in toate politicile comunitare, va avea posibilitatea sa identifice domenii in care se poate situa in ,,avangarda" europeana. Astfel, Romania, chiar daca mai are nevoie de timp pentru a opera ajustarile necesare participarii depline in politici din domeniul economic sau social, este pregatita, spre exemplu, sa-si asume toate responsabilitatile care decurg din politica europeana comuna de securitate si aparare. Atitudinea si comportamentul Romaniei in contextul situatiei de criza din RFI si, mai nou, din Irak, constituie doar doua dintre dovezile in acest sens.

In acest context, Romania saluta formulele conturate in cadrul Consiliului European de la Biarritz, a caror dominanta este apropiata viziunii noastre privind aplicarea cooperarii consolidate si a principiului flexibilitatii.

Cu toate acestea, apreciem ca se impune recurgerea cu prudenta la cooperarea consolidata, in scopul evitarii multiplicarii formelor de cooperare in interiorul UE, care ar putea face si mai dificila intelegerea constructiei europene de catre cetateni si ar diminua adeziunea lor la proiectul european.

Atat viitorilor membri, cat si actualilor membri UE, trebuie sa le fie garantata posibilitatea de a se opune diferentierii si divizarii Uniunii - rezultat al avansarii rapide in cadrul exclusiv al cooperarilor consolidate si crearii unor categorii distincte de state membre. Aceasta evolutie ar fi in contradictie cu principiul solidaritatii aplicat in cadrul UE - simbolizat prin fondurile structurale si fondurile de coeziune, precum si cu principiul politic de baza al proiectului european care inseamna atat solidaritate cat si egalitate de statut pentru toate statele membre.

Romania considera necesara mentinerea sistemului de adoptare a deciziilor care implica participarea tuturor statelor membre in situatiile in care mecanismele ,,cooperarii consolidate" vizeaza aspecte care afecteaza interesele, politicile sau relatiile externe ale ansamblului Uniunii Europene.  

O Constitutie Europeana

Intr-o Uniune extinsa, cu un numar de membri aproape dublu decat cel de astazi, coeziunea actiunilor comunitare poate fi asigurata prin stabilirea unei Constitutii Europene, care sa subsumeze prevederile tratatelor europene. Rezultatul ar fi un document unitar, accesibil cetatenilor si foarte explicit.

Totodata, un asemenea document fundamental ar fi solutia pentru stabilirea ,,regulilor jocului" comunitar, in zonele in care persista neclaritati: raporturile dintre institutiile europene, delimitarea competentelor intre nivelurile UE - comunitar, national, regional, local. Consideram ca stabilirea clara a competentelor duce la cresterea transparentei deciziilor si la sporirea legitimitatii lor democratice, atat de necesara pentru acceptarea lor extensiva. De asemenea, un document precum Carta Drepturilor Fundamentale si-ar gasi locul legitim in cadrul unei Constitutii, care prin insasi natura sa stabileste drepturile cetateanului - de aceasta data ale cetateanului european.

Bineinteles, luand in considerare importanta pe care o poate avea un asemenea document, procesul de reflectie pregatitor trebuie sa implice statele membre si, in mod egal, pe cele care vor avea acest statut in viitor. Ar fi o masura care ar avea ca rezultat nu numai obtinerea unui acord general asupra formei finale a acestei Constitutii Europene, dar i-ar conferi si legitimitatea necesara in raport cu Constitutiile nationale.

Romania considera ca existenta unei Constitutii Europene este necesara pentru garantarea unei integrari europene aprofundate si edificarea arhitecturii Uniunii Europene extinse. Adoptarea viitoarei Constitutii, observa dl. Victor Duculescu, ridica si importante probleme practice, aplicative, de genul: cine va asigura infaptuirea corecta si va veghea la respectarea principiilor preconizate pentru edificarea statului federal?[1] 

Forta si puterea de atractie a Uniunii Europene au ca fundament principal tocmai diversitatea sa in plan intern. In acelasi timp, Romania considera ca Europa trebuie sa-si dezvolte o identitate intarita si sa devina un actor mai vizibil pe plan international. Realizarea acestui obiectiv implica un proces continuu de reforma si reamenajare a institutiilor comune deja existente care sa se concretizeze prin intarirea caracterului lor democratic si a eficientei acestora.

Eventuala creare a unor noi structuri institutionale va trebui sa aiba la baza aceleasi principii si sa fie precedata de adoptarea unor noi dispozitii constitutionale la care sa subscrie toate statele membre UE.[2]

E de le sine inteles ca trecerea de la un sistem totalitar, consolidat prin toate mijloacele represive timp de 50 de ani si optiunea pentru valorile democratice si economia de piata, care functioneaza dupa principii relativ constante de milenii necesita o abordare inteleapta, iar solutiile, oricat de judicioase si bine fondate teoretic au nevoie de timp pentru a da rezultate. Acesta este motivul principal pentru care, initial, a fost nevoie de o etapa speciala, ceea ce sportivii ar numi stadiul de incalzire. Iata o sinteza prezentata de chiar factorii cei mai autorizati sa se ocupe de subiect, strategii guvernamentali proveniti din randurile partidului de guvernamant.

In scopul coordonarii, pregatirii si organizarii mai bune a negocierilor pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, in concordanta cu prevederile Programului de guvernare 2001-2004, la inceput s-au intreprins urmatoarele obiective vizand:

a. Coordonarea interministeriala. Asigurarea pregatirii eficiente de catre autoritatile Romane a aderarii Romaniei la UE.

b. Pregatirea negocierilor de aderare. Fundamentarea si adoptarea documentelor de pozitie pentru celelalte capitole de negociere.

c. Asigurarea desfasurarii in bune conditii a procesului de negociere.

d. Armonizarea punctelor de vedere si a intereselor Romaniei, cu cele ale statelor membre ale UE si candidate la aderare in contextul negocierilor.

e. Acordul European de asociere. Respectarea dispozitiilor Acordului european de asociere.

f. Dialogul cu Uniunea Europeana in domeniul politicilor economice. Participarea la dialog.

g. Documente de programare a pregatirilor de aderare a Romaniei la UE. Actualizarea documentelor de programare.

h. Evaluarea stadiului de pregatire pentru aderare. Raportul anual al progreselor realizate in pregatirea pentru aderare.

i. Asigurarea compatibilitatii legislatiei romanesti cu cea comunitara.

j. Cadrul legislativ de acordare a asistentei financiare nerambursabile. Asigurarea co-finantarii in vederea utilizarii fondurilor de pre-aderare.

k. Programarea si evaluarea asistentei financiare nerambursabile.

Un obiectiv major al tuturor factorilor de decizie a fost, chiar de la inceput, sensibilizarea mediului de afaceri autohton in legatura cu modul de functionare a pietei unice si impactul aderarii.[3] Este cunoscut faptul ca jumatate din capitolele de negociere a aderarii se subsumeaza conceptului de piata unica europeana si ca negocierile, in sens larg, urmaresc modul de preluare si implementare a normelor si politicilor comunitare (acquis communautaire); la nivel teoretic, este practic imposibil sa vorbesti de aplicarea regulilor pietei unice intr-o economie care nu functioneaza ca o economie de piata. Dar chiar daca obiectivul principal nu ar fi aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, aceste reguli care vizeaza restructurarea economica, imbunatatirea mediului de afaceri, atragerea de investitii straine, alinierea la standarde inalte de calitate a produselor si serviciilor, stimularea dezvoltarii sectorului privat sunt esentiale pentru cresterea competitivitatii economiei romanesti si pentru pozitionarea ei intr-o economie tot mai globalizata. Sistemul cameral romanesc, interfata la nivel micro-economic, avea obligatia sa se implice in sensibilizarea acestuia cu regulile sus-amintite si sa militeze pentru adoptarea lor in forma institutionalizata. Dl. George Cojocari citeaza cateva exemple in acest sens:

- crearea si operarea la standarde europene a institutiei Registrului Comertului

- eforturi si sprijin logistic pentru armonizarea pozitiilor patronatelor reprezentand practic toate ramurile economiei nationale in cadrul ADER

- contributii la elaborarea actelor legislative menite sa sprijine dezvoltarea economica

- crearea in 1997 a unei retele nationale de centre si subcentre Euro Info (prima de acest fel in cadrul retelei administrate de Comisia Europeana), menite sa familiarizeze mediul de afaceri cu politicile Uniunii Europene si modul de functionare a pietei unice

- participarea activa la elaborarea Planului National de Aderare si la elaborarea unor studii de impact sectoriale

- participarea la dezbaterile pe marginea Codului Fiscal si a Codului de Procedura Fiscala si organizarea pentru prima data in Romania a unor audieri publice pe aceasta tema

- organizarea de seminarii si mese rotunde pe teme punctuale legate de costurile si beneficiile integrarii europene; dezvoltarea unor servicii performante de asistenta si consultanta pentru pregatirea firmelor romanesti in vederea adaptarii activitatilor lor pentru intrarea pe piata europeana, pentru accesarea programelor europene deschise participarii romanesti si pentru gasirea de parteneri de afaceri in spatiul european; promovarea prin cele mai diverse mijloace a unei culturi antreprenoriale, pro-inovare si pro-protectia proprietatii industriale; sprijinirea participarii firmelor romanesti la programe de perfectionare in context bilateral si multilateral la nivel european.

Promovarea firmelor romanesti pe piata europeana s-a desfasurat in doua directii principale de actiune:

- intensificarea relatiilor bilaterale cu tinta precisa principalele zone europene de interes pentru firmele romanesti, organizarea de misiuni economice si promovarea ofertei romanesti pe pietele europene; participarea activa la retele europene de parteneriat si schimb de informatii, care, prin structura si acoperire geografica, asigura o dimensiune europeana (aici as exemplifica prin statutul de membru asociat al CCIRB la Eurochambres, statutul de membru fondator al Asociatiei camerelor de comert din Balcani = ABC si participarea activa la evenimentele tip Europartenariat si Interprise organizate de Comisia Europeana in scopul promovarii parteneriatului de afaceri la nivel european).

Intensificarea relatiilor cu institutiile europene si a activitatilor de lobby la nivel european. Capitala europeana, simbol al Uniunii Europene, Bruxelles, a constituit o tinta permanenta a prezentei sistemului cameral romanesc in context european. Astazi, CCIRB si sistemul cameral romanesc, recunoscut la nivel european ca unul dintre cele mai bine structurate si functionale sisteme din Europa, este un interlocutor permanent al tuturor institutiilor europene cu activitati in domeniul dezvoltarii economice: Comisia Europeana, Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor.

Raspunzand nevoilor concrete ale mediului de afaceri din Romania, confruntat printre altele si cu problema pregatirii proprii pentru apartenenta la spatiul economic european, CCIRB a decis impulsionarea activitatilor in domeniul integrarii europene, prin folosirea la maximum a experientelor acumulate in ultimii ani, prin organizarea unei Comisii permanente pentru relatii economice internationale si integrare europeana si a unui Oficiu de Integrare Europeana in cadrul DRECI. Acest lucru este dublat in mod fericit de elaborarea unui plan strategic general si a unui program concret de actiuni pe perioada 2002-2003.[4]

[1] Duculescu, Victor, O tema a relatiilor comunitare:adoptarea Constitutiei Europene, in Romania si viitorul Europei, Bucuresti, Regia Autonoma Monitorul Oficial, 2001, p. 200.

[2] Text dat publicitatii de Departamentul Afaceri Europene. Directia Cooperare Politica si Dezvoltari Institutionale, la 21 XI, 2000.

[3] Alocutiunea d-lui George Cojocaru, presedinte C.C.I.R.B., la forumul ADER pe tema integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, Bucuresti, 11.06.2002.

[4] George Cojocaru, Alocutiune la Forumul ADER pe tema integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, Bucuresti, 11.06.2002.