LEGILE SI CATEGORIILE STIINTEI POLITICE

LEGILE SI CATEGORIILE STIINTEI POLITICE

Avand ca obiect de studiu domeniul politic, stiinta politica studiaza categoriile, procesele si legile specifice acestui domeniu sub aspectele sale cele mai generale. Pentru aceste considerente, stiinta politica poate fi definita ca stiinta celor mai generale legi ale domeniului politic si a modalitatilor in care acestea actioneaza, in functie de de conditiile concret istorice. Legile pe care le studiaza stiinta politica se manifesta ca tendinte deoarece actioneaza prin intermediul oamenilor, deci ai unor factori subiectivi.. Aceasta caracteristica creaza mari dificultati in descoperirea si formularea legilor domeniului politic care sunt mult mai mari decat in cazul descoperirii si formularii legilor naturii.

Tinand cont de specificul domeniului si de dificultatile pe care le implica, multi politologi au descris si analizat fenomenul politic sub diverse aspecte, fara sa formuleze insa si legi. Altii cei marxisti, mai ales, au formulat o serie de legi ale societatii socialiste, legi declarate imuabile, obligatorii pentru toti, dandu-le o formulare rigida dogmatica, mergandu-de pana acolo incat se numerotau si se ierarhizau. Sunt cunoscute in aceasta privinta consfatuirile partidelor comuniste si muncitoresti de la Moscova din anii 1957 si 1968, care au decretat ca exista 10 legi generale ce guverneaza procesul construirii socialismului, pe care le-au declarat obligatorii pentru toti, asemenea celor zece porunci din Biblie.

O asemenea abordare a problemelor este improprie investigatiei stiintifice si, ca atare, fara sa tagaduim posibilitatea descoperirii si formularii unor legi care guverneaza domeniul politic, trebuie sa manifestam, in aceasta privinta, precautie prudenta elasticitate, inventivitate si, mai ales, relativitate. In literatura de specialitate, inca de la aparitia stiintei politicului si, indeosebi, in epoca contemporana, se gasesc referiri la anumite legi proprii domeniului politic.

Daca plecam de la premisa ca o lege reprezinta ceea ce este comun, si se repeta cu necesitate in cadrul fenomenelor din domeniul respectiv, atunci putem considera ca stiinta politicului studiaza legile domeniului politic, pe care noi le prezentam sub forma unor principii generale precum:

organizarea unui sistem politic bine articulat si structurat in relatii,

institutii si conceptii, prin intermediul caruia societatea isi asigura functionalitatea si progresul. Este un fapt stabilit de realitatea istorica, relevat de literatura de specialitate, ca fara un sistem politic, societatea n-ar putea functiona. In fapt, nu exista societate umana, fara un sistem politic;

organizarea si conducerea democratica a societatii. Experienta istorica a

dovedit ca, de regula, numai in conditiile unei organizari si conduceri democratice sunt posibile progresul social, bunastarea si prosperitatea societatii;

armonizarea intereselor tuturor cetatenilor, grupurilor si categoriilor

sociale. Promovarea progresului istoric nu se poate realiza decat in conditiile satisfacerii intereselor tuturor, atat a celor generale, cat si a celor de grup sau individuale. Aceasta isi poate gasi expresia numai prin armonizarea unor asemenea interese in concordanta cu cerintele progresului general al societatii.

unitatea organica intre libertate si responsabilitate. Unitatea dintre

libertate si responsabilitate constituie un principiu de baza, deoarece progresul social nu poate fi asigurat decat prin manifestarea libertatii in mod responsabil de catre membrii societatii, indiferent de pozitia lor pe scara ierarhiei sociale;

unitatea organica dintre organizarea si conducerea democratica a

societatii si bunastarea si prosperitatea tuturor cetatenilor. O organizare si conducere democratice sunt probate in primul rand de capacitatea lor de a asigura bunastarea si prosperitatea cetatenilor; la randul lor, bunastarea si prosperitatea nu-si pot gasi rezolvarea favorabila decat in conditiile unui cadru de organizare democratica.

Formuland asemenea principii, trebuie sa avem permanent in vedere ca

acestea nu sunt singurele si ca important este modul in care ele se manifesta in functie de conditiile concret istorice.[1]

Familiarizarea cu politologia impune, definirea catorva dintre notiunile cele

mai des utilizate.

Faptul politic este orice eveniment, situatie, fenomen sau realitatea care,

intr-un fel sau altul, exprima un aspect al politicului, asa cum factul social exprima un aspect al vietii sociale. Politicul fiind un parametru, o dimensiune, un aspect al vietii sociale, faptul politic nu poate fi decat o categorie specifica de fapt social.

Evenimentul politic reprezinta orice fapt important, orice imprejurare

deosebita, crestere, schimbare, modificare relevante, avand continut, semnificatie si importanta politice.

Procesul politic reprezinta un flux de fapte, fenomene, evenimente si actiuni

politice relativ omogene si dependente cauzal ori structural - functional, care reprezinta sau conduce la schimbari ori transformari in viata politica.

Angajarea politica este luarea de pozitie activa si ferma in problemele vietii

politice interne si internationale, participarea nemijlocita la dezbaterea si solutionarea lor, pe baza unor optiuni politice si a convingerii ca luarea unei asemenea pozitii este o datorie morala, civica.

Competitia politica este angajarea politica in concurenta, cu alti actori

politici, cu un scop precis - fie pentru a obtine o baza sociala mai larga si mai solida, fie pentru a cuceri pozitii in ierarhia puterii, etc.

Lupta politica implica angajarea politica de mare intensitate intre

concurentii de pe scena vietii politice, fiecare urmarind victoria pentru atingerea scopului politic propus. Lupta politica se poate transforma in conflict politic atunci cand are la baza stari antagonice, ciocniri de interese ireconciliabile, de idei, de politici, de programe, etc.

Ideile politice au un rol important, ele legandu-se de interesele, nazuintele si

scopurile politice ale unui grup social, clase, fractiuni de clase, paturi sociale.

Sistemul politic, desi nu se bucura inca de o definitie unanim acceptata, este

indeobste inteles ca un ansamblu complex ce cuprinde intr-o profunda unitate organica institutiile politice si ideile politice, avand drept atribut fundamental luarea deciziilor politice.

Puterea politica reprezinta functia sociala generalizata de a lua decizii

pentru ansamblul societatii globale, in conformitate cu interesele celor care domina in sistemul puterii, si a le asigura indeplinirea prin autoritatea suverana si prin mijloacele fortei publice.

Regimul politic este ansamblul institutiilor si relatiilor politice prin care un

grup, o categorie sau o clasa isi impune interesele si vointa asupra intregii societati, fapt exprimat in structurile, mecanismele detinerii si exercitarii puterii, in drepturile si libertatile politice ale membrilor societatii, in dominatia asupra celorlalte sectoare ale vietii sociale.

Universul politic este deci o intreaga constelatie de institutii si relatii

politice, de fapte evenimente si procese politice, care, in ultima instanta, exprima modul si calitatea organizarii vietii politice a unei tari.[2]