GRUPURILE DE PRESIUNE. DEFINITIE, CARACTERISTICI, TIPURI

GRUPURILE DE PRESIUNE. DEFINITIE, CARACTERISTICI, TIPURI

Grupurile de presiune reprezinta unul din fenomenele cele mai

interesante ale societatii politice contemporane. Ele sunt, mai ales,

institutii politice ale actualitatii, desi presiune politica, privita ca tip de

actiune politica specifica, s-a facut inca din ANTICHITATE; sau, cum

scria J. Meynaud, activitatea de presiune este o activitate universala.

Studiul teoretic al acestor grupuri este insa de data recenta. El

apare, normal, in clipa in care fenomenul politic al presiunii capata nu

numai o pondere semnificativa in viata sociala, cand devine evidentiabil

ca adevarata institutie care desfasoara o activitate politica organizata,

vizibila, eficace. Fenomenul se petrece la inceputul secolului

XX si isi gaseste imediat corespondenta conceptuala si lingvistica in

lucrari de specialitate sau in formulari gazetaresti, unde, de altfel, face

o cariera deosebita. De atunci incoace, fenomenul si conceptul au

dobandit, treptat, o arie de influenta tot mai mare.

Aceasta nu inseamna ca, din punct de vedere conceptual,

lucrurile ar fi definite clar. Dimpotriva, atat ca fenomen, cat si teoretic,

conceptul este destul de dificil de reprezentat. Evolutia societatii moderne,

pana in faza celei actuale, a pus in fata practicii politice grupuri

de o asemenea natura, tot mai numeroase si mai variate. Aceasta

continua difuziune provoaca nu numai analize suplimentare, ci si

dificultatea de a le intelege. Avem de-a face, de exemplu, in aceasta

structura in extensie, cu sindicate muncitoresti sau patronale, miscari

feministe, organizatii ale marilor investitori, diverse asociatii pentru

initiative sociale, organizatii ale fermierilor, miscari de protectie a

mediului ambiant, grupuri religioase, miscari ale tineretului, diverse

asociatii ale intelectualilor, grupuri pentru protectia familiei sau

planificare familiala, diverse asociatii de caritate sau pentru eradicarea

saraciei, alte componente ale societatii civile etc., toate putand actiona

si ca grupuri de presiune.

Intr-un asemenea spectru de preocupari, cu finalitati atat de

variate, se intelege ca travaliul definirii grupului de presiune devine

laborios. Exista destule tentative de a defini grupurile de presiune.

Distinctia primara se face intre grupul de presiune si cel de interes. Se

poate considera ca grupul de presiune este subinclus in cel de interes.

Astfel, grupul de interes este un ansamblu de indivizi, care, in virtutea

unor interese comune (materiale, morale, profesionale etc.), se organizeaza

intr-un anumit grad cu scopul de a reprezenta, apara si promova

aceste interese in viata politica, economica, sociala si culturala.

Grupul de presiune este "grupul cu un grad relativ de organizare,

desigur neoficiala, care urmareste influentarea directa sau indirecta a

activitatii parlamentare si guvernamentale in directia propriilor sale

interese".

Exista si alte incercari de definire a unor asemenea grupuri de o

conditie politica speciala. Astfel, grupul de presiune este un "grup

social determinat cu un grad variabil de formalitate, care cauta sa

promoveze si/sau sa apere interesele specifice ale membrilor sai prin

exercitarea unei presiuni asupra puterii politice sau administratiei".

Intr-un alt caz, conceptul se prezinta astfel: "Un grup de presiune

se poate defini ca o organizatie constituita pentru apararea intereselor

si exercitarea unei presiuni asupra puterii publice cu scopul de

a obtine de la aceasta decizii conforme intereselor lor".

Conceptual, grupul de presiune poate fi reprezentat prin reunirea

a cel putin trei elemente:

1) organizarea;

2) apararea (protectia) sau promovarea unor interese

3) exercitarea unei presiuni (politice in chip iminent, supusa deci unor finalitati speciale).

Conceptul de grup de presiune cuprinde, firesc, si alte reprezentari.

Definitia angajeaza si alte elemente. Astfel, se considera ca

pot fi evidentiate, ca trasaturi esentiale ale grupurilor de presiune, trei

elemente majore:

1) caracterul asociativ (adeziunea la un grup si minima organizare presupusa de asociere)

2) caracterul promotional (urmarirea unui anume scop);

3) caracterul politic (desi grupul nu are, in sine, caracter politic, totusi actiunea sa are si obiective politice).

Distinctia oferita aici, fata de alte definitii, ar putea fi legata de aceasta

finalitate politica expresa. Nu intereseaza deci, in prim plan, obiectivele

de ordin general, ci mai ales cele cu o incarcatura politica evidenta.

Grupurile de presiune de o asemenea natura se orienteaza categoric spre finalitati care modeleaza sau influenteaza actiunea politica a puterii.

J. Meynaud aduce si el in discutia conceptului trei elemente, de

asemenea, considerate definitorii:

1) legaturile stabile in interrelatiile dintre membrii care apartin grupului;

2) sentimentul apartenentei la colectivitatea (grupul) respectiva;

3) comunitatea de tel, organizata, care da eficienta in actiune.

Dar credem ca, din punct de vedere conceptual, cel mai important

pas lamuritor privind grupurile de presiune poate fi realizat atunci

cand acestea sunt comparate direct cu grupul politic al partidului.

Punerea lor in paralel da o imagine si mai clara asupra subiectului in

discutie. In aceasta distinctie se impune sublinierea ca, spre deosebire

de partide, in disputa politica pentru influentarea puterii si a optiunilor,

grupurile de presiune nu numesc candidati

O alta distinctie este data de faptul ca aceste grupuri nu sunt

preocupate de opiniile elaborate de partide. Interesele lor au un alt loc

de geneza. Acesta se afla in actiunea impotriva sau pentru protejarea

unor proiecte particulare.

Exista si un alt element demn de luat in consideratie in aceasta

separatie, utila totusi, dintre partide si grupurile politice pe care le

analizam, si anume faptul ca ele nu participa direct la cucerirea si

exercitarea puterii, ci raman intr-o zona de umbra, oricum exterioara

anturajului puterii.

Ar mai putea fi considerat ca element de distinctie intre partide

si grupurile de presiune si faptul ca ultimele pot desfasura si o

activitate clandestina.

S-ar cuveni sa mai adaugam si alte deosebiri pe care le putem

considera ca semnificative. Prin numarul lor, prin caracterul lor special,

prin varietatea directiilor de actiune, prin aria larga a optiunilor,

prin caracterul lor efemer etc., grupurile de presiune creeaza o imagine

extrem de compozita a peisajului politic. Ele isi difuzeaza eforturile si

isi disperseaza efectele, asa incat de multe ori puterea nu recepteaza

un impact puternic, hotarator, demolator. Puterea poate, daca este

abila, sa manevreze intr-un astfel de spatiu prolix, prezervandu-se in

fata unei ofensive destramate, sa conserve un anumit echilibru siesi

favorabil.

Distinctia fata de partide mai poate fi sustinuta si prin faptul ca

activitatea grupurilor de presiune este doar ocazionala, nu permanenta.

Nefiind originate in trunchiuri ideologice, cum sunt cele care

orienteaza si modeleaza activitatea partidelor, grupurile de presiune au

alt tip de tactica politica.

O problema de interes in aceasta chestiune este cea a tipurilor

grupurilor de presiune. R. Schwartzemberg fixa doua mari categorii de

astfel de grupuri: grupuri de interes, intelese ca grupuri de presiune

specifice, profesionale, si grupuri de idei.

Grupurile de presiune ar mai putea fi considerate si din alte

perspective. Toate grupurile mentionate pana acum sunt grupuri de

presiune privata. In afara lor exista si grupuri care ar putea fi numite

grupuri publice.

S-ar mai putea distinge intre grupurile de presiune si o alta clasificare:

grupuri de cadre, pe de o parte, iar pe de alta, grupuri de masa.

Functiile grupurilor de presiune sunt orientate de finalitatile lor,

de calitatea activitatii puterii, de tipul de regim politic, de conditiile

democratiei etc. Cele mai importante ar fi urmatoarele: de articulare a

intereselor, de revendicare (manifesta) si de integrare (latenta).

Grupurile de presiune actioneaza in directii variate:

a) asupra puterii (a tuturor componentelor sale);

b) asupra partidelor;

c) asupra opiniei publice.

Ar mai trebui mentionat si faptul ca, in ciuda unei cresteri generale

semnificative a rolului grupurilor de presiune, pozitia acestora nu

se distribuie egal in diversele tari ale lumii de azi. Exista astfel

diferente, in ce priveste capacitatea acestor grupuri, intre SUA, Italia

sau Germania, unde ponderea acestui gen de presiune este mai mare

(are si alte traditii), si in tari ca Franta sau Anglia, unde influenta lor

este mult diminuata.

Exista si un exemplu clasic al grupurilor de presiune, cele

acceptate (integrate in sistem) si oficializate, cel al lobbysmului politic

din SUA.

Ca o observatie finala putem semnala deci ca ponderea, calitatea

si eficienta acestor grupuri difera de la o societate la alta, de la un

sistem politic la altul, de la un regim politic la altul. Existenta lor insa

nu poate fi contestata. Dimpotriva, prezenta lor este tot mai vizibila,

mai palpabila. Ele au devenit organisme deja institutionalizate, sunt

parte a sistemului politic, influenteaza, direct sau indirect, deciziile

majore ale puterii chiar daca nu dintr-o perspectiva structurala. Pe plan

intern sau international, aceste grupuri de presiune intervin in viata

politica printr-o tot mai evidenta prezenta; compun, intr-un fel, prin

activitatea lor, regulile jocului uneori, in cazuri speciale, pot modela

chiar fundamental viata politica. Acomodarea cu aceste grupuri de

presiune, in sistemul politic, este inevitabila.