Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
» GHID DE ELABORARE A UNUI RAPORT DE SECURITATE PENTRU A INDEPLINI CERINTELE DIRECTIVEI 96/82/CE, MODIFICATA PRIN DIRECTIVA 2003/105/CE (SEVESO II)


GHID DE ELABORARE A UNUI RAPORT DE SECURITATE PENTRU A INDEPLINI CERINTELE DIRECTIVEI 96/82/CE, MODIFICATA PRIN DIRECTIVA 2003/105/CE (SEVESO II)


GHID DE ELABORARE A UNUI RAPORT

DE SECURITATE PENTRU A INDEPLINI CERINTELE

DIRECTIVEI 96/82/CE, MODIFICATA PRIN

DIRECTIVA 2003/105/CE (SEVESO II)



Ghid de elaborare a unui Raport de Securitate

Prefata

Amendamentul Directivei Seveso II, adoptat de Parlamentul European si de Consiliu la 16 decembrie 2003, a dat Comisiei obligatia de 'a revizui, pana la 31 decembrie 2006, Ghidul existent pentru elaborarea Raportului de Securitate, in stransa colaborare cu Statele Membre (EUR 17690)'.

Ghidul initial, publicat in 1997, a fost elaborat in paralel cu procesul legislativ, avand ca rezultat implementarea Directivei Seveso II (96/82/EC), care a intrat in vigoare in februarie 1997. Elaborarea acestui document a avut la baza experienta obtinuta din implementarea precedentei Directive Seveso (82/501/CEE). Dupa cum este clar mentionat in introducerea documentului, Ghidul a fost creat cu scopul de a specifica informatiile pe care trebuie sa le contina Raportul, dar nu si de a stabili un anumit format de prezentare.

De la intrarea in vigoare a Directivei Seveso II, a fost dobandita o experienta considerabila in ceea ce priveste elaborarea de Rapoarte de Securitate pentru obiective care intra sub incidenta cerintelor Directivei. Astfel, dispozitia data de Parlamentul European si de Consiliu, inclusa in amendamentul din 2003 al Directivei, face posibila integrarea experientei in Ghidul deja existent, printr-un proces de revizuire. De asemenea, Ghidul adreseaza cereri de includere, in cadrul documentului, a ghidurilor generale referitoare la principiile si scopul rapoartelor de securitate.

Aceasta reexaminare si revizuire speciala a ghidului este controversata din anumite puncte de vedere. Unele State Membre se opun realizarii unui Ghid mai detaliat in ceea ce priveste recomandarile, deoarece si-au creat deja propriile documente detaliate. Totusi, problema esentiala se iveste din diversitatea modurilor de abordare, metodelor, instrumentelor si criteriilor aplicate in Statele Membre pentru identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor asociate acestora. Exista preocupari serioase cum ca Ghidul ar putea adopta practici particulare, specifice, care interactioneaza cu cele folosite in prezent in unele State Membre.

Orice proces de identificare a pericolului si de evaluare a riscului se caracterizeaza printr-un caracter subiectiv si are atasat un anumit grad de incertitudine. Masura in care aceste incertitudini sunt recunoscute si intelese de autoritati si industria din Europa poate varia in mod considerabil. In plus, nivelul de risc tolerabil, in raport cu care se iau deciziile privind riscul, pot varia, de asemenea, de la un Stat Membru la altul, nu numai in functie de importanta lor, dar si in masura in care sunt obligatorii din punct de vedere legal. De exemplu, valorile se pot defini ca limite consultative, ca valori tinta sau criterii legale. Aceste aspecte ingreuneaza foarte mult rezolvarea problemei comparabilitatii in perimetrul Uniunii Europene. Nici Parlamentul, nici Comisia Europeana, nu au propus definirea unei abordari unitare de evaluare a riscului.

Ghid de elaborare a unui Raport de Securitate

Scopul acestui document este, deci, de a realiza o versiune revizuita a ghidului actual, in asa fel incat sa-si pastreze nivelul inalt, dar si de a-l imbunatati, printr-o definire mai clara a principiilor raportului de securitate si o aliniere mai buna la Anexa II. Cat priveste ghidul anterior, scopul lui este acela de a-i asista pe toti mandatarii implicati (ex : titularii de activitate ai obiectivelor de tip Seveso, autoritatile competente, consultantii implicati in elaborarea Rapoartelor de Securitate), in interpretarea cerintelor Rapoartelor de Securitate, cuprinse in Directiva Seveso II, precum si in amendamentul acesteia. Acest ghid nu trebuie considerat ca fiind obligatoriu si nici nu exclude alte interpretari logice ale cerintelor Directivei. Trebuie subliniat faptul ca acest ghid nu este un act legislativ ; el ofera, totusi, o interpretare autoritara a sensului Directivei, elaborata de Comisia Europeana, in urma unui dialog cu reprezentantii Statelor Membre.

Sectiunile Directivei, relevante pentru Ghid

Directiva 96/82/CE (Seveso II): articolele 5, 9 si Anexa II, modificate prin Directiva 2003/1005/CE

I.    Articolul 5: Obligatiile generale ale titularului de activitate

Acest articol are drept scop impunerea unui set general de cerinte clare, adresate titularului unei activitati desfasurate pe un obiectiv de tip Seveso. Mai concret :

'titularul activitatii are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru a preveni producerea accidentelor majore si, in cazul unui asemenea accident, pentru a limita consecintele acestuia asupra sanatatii populatiei si calitatii mediului.'

'titularul activitatii va face dovada, oricand, in fata autoritatilor publice responsabile pentru indeplinirea atributiilor stipulate in Directiva (asa numita Autoritate Competenta) ca a luat toate masurile necesare asa cum se prevede in Directiva'.

II. Articolul 9 : Rapoarte de Securitate

Prezentul articol al Directivei prevede obligatia titularului unei activitati desfasurate pe un obiectiv de tip Seveso cu risc major de a intocmi un Raport de Securitate. Directiva initiala Seveso (82/501/CEE) prevedea obligatia intocmirii unui tip de document similar (o evaluare a masurilor de siguranta impotriva pericolelor). Totusi, Directiva Seveso II (96/82/CE) a introdus cerinte suplimentare semnificative (care includ PPAM si SMS) ca facand parte dintr-un 'raport de securitate' mai cuprinzator.

Unele dintre aspectele cheie ale rapoartelor de securitate pot fi descrise cu ajutorul urmatoarelor intrebari :

DE CE ?

Rapoartele de securitate au drept scop sa demonstreze ca :

  • Politica de prevenire a accidentelor majore (PPAM) si sistemul de management al securitatii (SMS) au fost puse in aplicare ;
  • Pericolele de accidente majore sunt identificate si masurile necesare au fost luate pentru prevenirea unor asemenea accidente si limitarea consecintelor acestora asupra sanatatii populatiei si mediului ;
  • Sisteme adecvate de siguranta si fiabilitate au fost incorporate in proiectul, constructia, exploatarea si intretinerea oricarei instalatii ;
  • Planuri de urgenta interna au fost elaborate, furnizand informatii care sa permita elaborarea planului de urgenta externa;
  • Informatiile cu privire la deciziile de planificare teritoriala (LUP) au fost furnizate.

CUM ?

Raportul de securitate trebuie sa contina minimum de date si informatii, specificate mai detaliat in Anexa II a Directivei Seveso II :

Informatii cu privire la PPAM si SMS ;

Prezentarea mediului obiectivului;

Descrierea instalatiei sau a instalatiilor ;

Identificarea pericolelor, analiza riscului si metode de prevenire ;

Masuri de protectie si interventie pentru limitarea consecintelor unui accident.

Raportul de securitate se poate combina cu alte rapoarte, intocmite in conformitate cu o alta legislatie, pentru a forma un raport unic de securitate, care sa evite dublarea sau repetarea inutila a activitatii.

CINE ?

Titularul de activitate are obligatia sa depuna raportul de securitate la autoritate, in vederea examinarii.

Este la latitudinea titularului activitatii si, totodata, tine de responsabilitatea lui, sa decida cu privire la caracterul suficient de competenta a persoanelor si organizatiilor implicate in elaborarea raportului de securitate. Organizatiile relevante, carora li s-au incredintat asemenea sarcini, trebuie sa fie mentionate in raportul de securitate.

CAND ?

Raportul de securitate trebuie supus spre examinare :

  • In cazul unui obiectiv nou, cu o perioada de timp rezonabila inainte de inceputul constructiei sau a exploatarii;
  • In cazul unui obiectiv deja existent, care intra sub incidenta Directivei, prin Amendamentul Directivei 2003/105/EC, sau mai tarziu (de ex. : in urma unei noi clasificari a substantelor de interes), fara intarziere, dar fara insa a depasi un an de la aplicarea Directivei ;
  • Fara intarziere dupa o revizuire periodica sau necesara, fara intarziere.

Raportul de securitate trebuie supus revizuirii si actualizat, daca este necesar:

  • Cel putin o data la 5 ani, sau
  • La initiativa titularului activitatii sau la cererea Autoritatii Competente, motivata prin date noi sau informatii tehnice noi privind gradul de siguranta sau evaluarea pericolelor, sau
  • In cazul modificarii amplasamentului, ceea ce inseamna modificari care vizeaza obiectivul, instalatia, depozitele, procesul (chimic), natura substantelor periculoase sau cantitatea acestora. Decizia referitoare la posibilitatea ca aceste modificari sa afecteze siguranta si, prin urmare, sa necesite o revizuire a raportului de securitate, trebuie luata cu ajutorul unei analize sistematice, ca de exemplu, metoda selectiei (de screening) sau instrumentul de clasificare rapida.

III. Limitele informatiilor solicitate in Rapoartele de Securitate (articolul 9.6 - dispense)

  • Aplicabilitatea acestei prevederi a Directivei necesita, in primul rand, elaborarea unor asa-zise criterii armonizate de decizie din partea Autoritatii Competente referitoare la faptul ca anumite substante, sau o parte a acestora, existente la obiectiv, sunt 'intr-o stare incapabila sa dea nastere la un pericol de accident major'.
  • Aceste criterii armonizate elaborate de Comisie, intr-o stransa colaborare cu Statele Membre, au fost adoptate de catre Comisie la 26 iunie 1998, in acord cu procedura Comitetului de Reglementare, stabilita in baza Directiva Seveso I (Jurnalul Oficial nr. L 192 din 8 iulie 1998, p.19).
  • Aceasta prevedere permite Autoritatilor Competente, in urma cererii (justificate) a titularului activitatii, sa decida si sa-i comunice acestuia posibilitatea limitarii informatiilor care trebuie incluse in raportul de securitate. Totusi, este evident ca acest lucru nu inseamna o scutire totala a obligatiei de a supune spre examinare raportul de securitate.
  • Statele Membre trebuie sa informeze Comisia asupra dispenselor acordate, incluzand si motivele. Comisia va inainta listele continand notificarile catre Comitetul stabilit in baza Directivei, o data la un an.

IV. Sarcinile Autoritatii Competente cu privire la Rapoartele de Securitate

Autoritatea Competenta este obligata sa verifice raportul de securitate si sa-l informeze pe titularul activitatii asupra concluziilor examinarii.

Inainte de a finaliza aceste concluzii, Autoritatea Competenta poate solicita informatii suplimentare de la titularul de activitate; in plus, aceasta poate realiza o inspectie a obiectivului, conform articolului 18, intitulat 'Inspectii' pentru a verifica daca informatiile continute in raportul de securitate corespund realitatii. Totusi, este important de precizat ca programul de inspectie, conform articolului 18, se desfasoara independent de primirea raportului de securitate sau de luarea unei decizii in privinta acestuia.

Concluziile trebuie sa fie, in general, sub forma scrisa, si sa faca referire la data raportului de securitate respectiv si la oricare alte documente suplimentare revizuite in acest scop. O declaratie pro forma a Autoritatii Competente, ca raportul de securitate a fost primit si pare complet, nu este suficienta. Mai degraba, concluziile ar trebui sa faca referire la concluziilele pe baza raportului de securitate in general si la anumite situatiide acuratete unde au fost examinate in detaliu exemple individuale. Deficientele si inexactitatile trebuie mentionate, odata identificate, totusi, nu se asteapta ca Autoritatea Competenta sa identifice fiecare inexactitate in parte. Mai mult, un numar mare de deficiente si inexactitati pot determina Autoritatea Competenta sa respinga raportul de securitate si sa solicite inaintarea unui document revizuit.

Principii generale si definitii

I.    Scopul unui Raport de Securitate

Conform Directivei, scopul raportului de securitate este acela de a demonstra ca :

Politica de prevenire a accidentelor majore (PPAM) si sistemul de management al securitatii (SMS) au fost puse in aplicare ;

Pericolele de accidente majore sunt identificate si masurile necesare au fost luate pentru prevenirea unor asemenea accidente si limitarea consecintelor acestora asupra sanatatii populatiei si asupra calitatii mediului;

Sisteme adecvate de siguranta si fiabilitate pentru constructie, exploatare, intretinere, etc. au fost incorporate in proiectul instalatiei;

  • Planuri de urgenta interna au fost elaborate, furnizand informatii care sa permita elaborarea Planului de urgenta externa;

Informatiile cu privire la deciziile de planificare teritoriala (LUP) au fost furnizate.

Din acest rezumat al cerintelor de ordin legal se poate stabili urmatorul principiu calauzitor pentru raportul de securitate:

Raportul de securitate trebuie sa demonstreze ca masurile necesare pentru prevenirea, controlul si limitarea consecintelor unui posibil accident major au fost puse in aplicare si sunt adecvate pentru atingerea scopului propus.

Din definitia de mai sus reiese clar necesitatea unei dezvoltari ulterioare a urmatorilor termeni sau a grupului de termeni care apar in acest principiu calauzitor, si anume :

A.    'sa demonstreze'

B.    'masuri necesare'

C.    'prevenire, control si limitare'

D.    'accident major'

A. 'Sa demonstreze'

In cazul directivei de fata, 'a demonstra' are sensul de 'a justifica' sau 'a dezbate cazul', insa fara 'a furniza o dovada absoluta'. De fapt, identificarea pericolului, analiza riscului asociata acestuia si deciziile ulterioare privind masurile de control sunt procese caracterizate, intotdeauna, printr-un anumit grad de incertitudine. Asadar, in mod normal, este imposibil de dovedit, in totalitate, in raportul de securitate, ca 'toate masurile necesare' au fost luate.

In plus, trebuie sa se presupuna, intotdeauna, ca Autoritatea Competenta va verifica pe larg informatiile si concluziile din raport, asa cum au fost prezentate, folosind

expertiza profesionala in general pentru a evalua credibilitatea si logica concluziilor la care s-a ajuns in raport. Cercetarea extinsa si profunda sau examinarea completa nu sunt prevazute in cele mai multe cazuri.

In cele din urma, implementarea eficienta a acestui principiu este strict dependenta de identificarea corecta a tuturor pericolelor potentiale de accident major, de selectarea si aplicarea corespunzatoare a masurilor necesare de control pentru fiecare dintre ele.

Urmatorul ghid reiese din aceste consideratii:

Titularul activitatii trebuie sa sa se astepte la o judecata profesionala din partea evaluatorului unui raport de securitate si sa-si elaboreze, asadar, demonstratia in baza acestei presupozitii.

Demonstratia trebuie sa fie 'convingatoare'. Acest lucru inseamna ca argumentarea cu privire la identificarea deplina a pericolelor si caracterul adecvat al masurilor luate trebuie sustinute si insotite de presupozitiile facute si concluziile trase.

Demonstratia trebuie sa aduca dovezi cum ca procesul a fost sistematic, ceea ce inseamna ca a urmat un cadru fix si pre-stabilit.

Masura in care se face demostratia trebuie sa fie proportionala cu riscul asociat.

Consideratiile prezentate in aceasta sectiune se refera, in mod special, la abordarea generala, adoptata in momentul elaborarii unui raport de securitate. In contextul de fata, 'a demonstra' se adreseaza, indeosebi, nivelului de detaliul si calitatii informatiilor din raportul de securitate, si nu listei de informatii asa cum se mentioneaza in Anexa II a Directivei, care trebuie considerata ca fiind completa.

B. 'Masuri necesare'

'Masuri necesare' vor fi luate pentru prevenirea, controlul si limitarea consecintelor unui posibil accident major. In contextul evaluarii raportului de securitate, acest lucru inseamna ca, la aplicarea masurilor identificate, toate riscurile de interes au fost reduse corespunzator, conform practicilor nationale actuale.

Trebuie mentionat ca, desi sunt luate 'masurile necesare' adecvate, un 'risc rezidual' va fi mereu prezent.

Decizia daca riscul rezidual este acceptabil depinde, in mare masura, de modurile de abordare si practicile nationale. Cu toate acestea, exista niste principii larg acceptate, care sustin aceasta decizie:

Eficienta si eficacitatea masurilor trebuie sa fie proportionala cu tinta de reducere a riscului (ex.: riscurile mai mari necesita reduceri mai mari ale riscului si, in schimb, masuri mai stricte).

Trebuie sa fie urmat stadiuul actual al cunostintelor tehnice. Tehnologia inovatoare validata ar putea, de asemenea, sa fie utilizata. Cerintele relevante privind siguranta nationala trebuie respectate.

Ar trebui sa existe o legatura clara intre masurile adoptate si scenariile accidentelor carora le sunt destinate.

Siguranta inerenta trebuie avuta in vedere, in primul rand, atunci cand este posibil (ex.: pericolele trebuie intotdeauna inlaturate sau reduse la sursa).

C. 'Prevenire, control si limitare'

Acesti termeni sunt asociati diferitelor categorii de masuri, menite sa satisfaca obiectivul articolului 5 al Directivei Seveso II. Mai concret, se definesc astfel :

  • Prevenire : reducerea probabilitatii manifestarii scenariului de referinta (de ex. : sistem automat de prevenire a supraincarcarii ; cateodata, 'masurile de evitare' sunt privite ca o categorie aparte, deoarece fac referire la intregul scenariu de evitare, de ex : in cazul ingroparii unui vas) ;
  • Control : reducerea gradului de periculozitate al fenomenului (de ex. : detectarea emisiei de gaz, care reduce timpul de interventie si poate preveni emisii majore) ;
  • Limitare : reducerea proportiei consecintelor unui accident major (de ex.: prin masuri de raspuns in caz de urgenta, vas de colectare, pereti antifoc).

D. 'Accidente majore'

Directiva Seveso II are drept scop prevenirea accidentelor majore, care implica substante periculoase, si limitarea consecintelor acestora asupra sanatatii populatiei si asupra calitatii mediului inconjurator. Dupa cum este definit in articolul 3 al Directivei, 'accident major' inseamna 'o manifestare ostila, cum ar fi o emisie majora, un incendiu sau o explozie, rezultate in urma evenimentelor necontrolate, in cursul functionarii oricarui obiectiv aflat sub incidenta Directivei, si care pot conduce la pericole serioase pentru sanatatea umana si/sau mediul inconjurator, pericole imediate sau intarziate, inauntrul sau in afara obiectivului, si care implica una sau mai multe substante periculoase.'

Trei criterii trebuie indeplinite, pentru a califica un accident drept 'accident major':

  • Accidentul trebuie sa fie provocat de un 'eveniment necontrolat';
  • 'Una sau mai multe substante periculoase', specificate in lista din Anexa I a Directivei, trebuie sa fie implicate;
  • Accidentul trebuie sa conduca la 'un pericol serios' pentru sanatatea umana, mediul inconjurator sau proprietate.

In timp ce criteriile 'eveniment necontrolat' si 'substanta periculoasa' sunt considerate ca fiind relativ non-ambigue, interpretarea sintagmei 'pericol serios' este mai controversata. Totusi, o indicatie in aceasta privinta poate fi gasita in Anexa VI a Directivei, care prevede criterii de identificare a accidentelor majore, care trebuie notificate Comisiei (fara a tine seama de faptul ca, cadrul raportului de securitate poate depasi definitia data in Anexa VI). Criteriile asociaza definitia accidentului major cu un nivel anume al consecintei, adica periculozitatea. De aceea, aceasta anexa ne ofera posibilitatea de a extrage elementele-cheie, necesare pentru a formula urmatoarea definitie generica a 'pericolului serios':

Consecinte ale unei potentiale amenintari a vietii unui singur om (inauntrul sau in afara amplasamentului);

Consecinte ale unei potentiale amenintari a sanatatii si o tulburare sociala, implicand mai multi oameni;

Consecinte posibile a afecta mediul inconjurator intr-o anumita masura (mai mare);

Potentiale deteriorari serioase ale proprietatii (inauntrul locatiei sau in afara ei).

Un accident major poate, astfel, sa fie considerat ca un eveniment specific (sau o grupare de evenimente specifice), caracterizat de anumite consecinte posibile.

Prin aplicarea criteriilor mentionate mai sus, un accident major poate include, atat acele evenimente care implica substante periculoase, care sunt deseori clasificate drept 'accidente ocupationale' (inauntrul amplasamentului), cat si acele evenimente care au efecte in afara granitei obiectivului (in afara amplasamentului). Modurile de abordare, adoptate de Statele Membre, pentru evaluarea riscurilor accidentelor majore pot diferi, in functie de criteriile: (i) daca analizele efectelor produse inauntrul locatiei si in afara ei sunt realizate separat; sau: (ii) daca analiza efectelor produse in afara locatiei este condusa ca activitate principala, iar efectele produse inauntrul locatiei sunt acoperite prin aceasta analiza.

II. Consideratii practice

O comparatie intre actuala forma avansata a rapoartelor de securitate si practicile obisnuite in Statele Membre dezvaluie un numar de principii comune. Acestea sunt:

Modul global de abordare adoptat trebuie sa fie descris si explicat in mod corespunzator;

Nivelul demonstratiei trebuie sa fie proportional cu marimea consecintelor posibile si cu gradul de complexitate al instalatiei / procesului / sistemelor implicate;

Pregatirea este exclusiv responsabilitatea titularului activitatii. Autoritatea Competenta nu are nicio responsabilitate in ceea ce priveste continutul;

Unul dintre elementele esentiale ale raportului de securitate este definitia data scenariilor de referinta ale accidentelor. Aceste scenarii reprezinta, in mod normal, baza prin care se demonstreaza ca masurile necesare sunt cele adecvate. In acest scop, descrierea scenariului trebuie structurata si furnizate dovezi care sa sublinieze compatibilitatea dintre scenariul ales si masurile luate;

Raportul de securitate trebuie sa aiba un caracter rezumativ si sa se limiteze la informatii relevante, referitoare la pericolele de accidente majore; cu toate acestea, cantitatea de informatii trebuie sa fie suficienta pentru a demonstra ca cerintele cu privire la pericolele de accidente majore au fost indeplinite, permitand Autoritatii Competente sa ajunga la concluzii justificate;

Descrierea masurilor trebuie sa se limiteze la prezentarea obiectivelor si activitatilor lor specifice. Raportul de securitate trebuie sa furnizeze detalii tehnice specifice, atunci cand este necesar sa se demonstreze ca masurile luate sunt suficiente, i.e. adica sunt demne de incredere si au eficacitatea necesara, dand, astfel, posibilitatea Autoritatii Competente sa ajunga la concluzii adecvate;

Alte sfere ale legislatiei privind siguranta pot avea impact asupra cadrului evaluarii.

III. Definitia data 'scenariului accidentului'

Dupa cum a fost mentionat mai sus, unul dintre elementele esentiale ale raportului de securitate il reprezinta definitia scenariilor accidentelor de referinta. In practica, toate metodologiile cu scenarii sunt instrumente de modelare pentru planificarea si luarea deciziilor, in caz de incertitudine. De altfel, ele sunt larg utilizate in scopuri statistice, economice, de mediu si tehnologice. In general, se bazeaza pe urmatoarele elemente fundamentale:

Procesul de modelare este ilustrat schitat in figura de mai jos:

Pentru aceste scopuri specifice ale raporturilor de securitate, in conformitate cu cerintele Directivei Seveso II, scenariul este intotdeauna un eveniment nedorit sau o secventa de astfel de evenimente, caracterizate prin pierderea conteinerului sau a integritatii fizice si prin consecintele imediate sau intarziate ale acestui incident.

Elemente esentiale ale Raportului de Securitate

Urmatoarele sectiuni sunt structurate in functie de cuprinsul Anexei II a Directivei Seveso II, care descrie 'Datele si informatiile minime de care trebuie sa se tina cont in raportul de securitate, specificate in articolul 9'. Trebuie mentionat ca rapoartele de securitate nu respecta intotdeauna, in mod neaparat, exact aceasta structura.

Cu toate acestea, explicatiile sunt date tinand cont de ordinea elementelor, asa cum apar ele in Anexa, recunoscandu-se, totusi, ca aceasta ordine exacta poate sa nu fie respectata de multe rapoarte de securitate.

Diferitele elemente, descrise in Anexa II, sunt ilustrate in urmatoarea diagrama si grupate, logic, pe trei categorii fundamentale:

O parte esentiala si extinsa a rapoartelor de securitate o reprezinta sectiunea centrala, care include descrierea obiectivului, a imprejurimilor acestuia, a instalatiilor periculoase si a scenariilor grave care pot conduce la accidente majore. In acest caz, se asteapta ca descrierea diverselor sectiuni sa se caracterizeze printr-un nivel diferit al detaliului, in functie de importanta subiectului implicat pentru scopul raportul de securitate. O abordare generala sugerata este ilustrata in diagrama de mai jos. Totusi, trebuie subliniat faptul ca, in anumite cazuri specifice, pericolul asociat diferitelor sectiuni poate avea o importanta deosebita si, astfel, va necesita un nivel superior al detaliului.

SCAZUT

Sectiunea II   

Sectiunea III

Sectiunea IV

I. Informatii cu privire la sistemul de management si la organizarea unitatii in scopul prevenirii accidentelor majore

Directiva Seveso II include mai multe cerinte asociate cu privire la administrare si organizare (articolul 7, articolul 9, Anexele II si III). Articolul 7, indeosebi, impune elaborarea unei Politici de Prevenire a Accidentelor Majore (PPAM), care reprezinta un "autoangajament" din partea operatorului unui obiectiv de tip Seveso sa respecte cerintele articolului 5. Sistemul managerial de securitate (SMS) este, in schimb, un set de activitati care asigura, in mod eficient, identificarea, intelegerea si minimizarea pericolelor la un nivel acceptabil. In acest sens, sistemul poate fi considerat ca fiind transpunerea scopurilor generale, identificate in cadrul PPAM, in obiective si proceduri specifice. Dupa cum rapoartele de securitate se adreseaza accidentelor majore care implica substante periculoase, sistemul de management al securitatii reprezinta o subcategorie a intregului sistem de management.

PPAM si SMS trebuie sa se adreseze urmatoarelor probleme:

organizare si personal;

identificarea si evaluarea pericolelor de accidente majore;

controlul operational;

managementul schimbarii;

planificare pentru situatii de urgenta;

monitorizarea performantei;

audit si revizuire.

In practica, SMS-ul consta intr-o compilatie de principii scrise, planuri, scheme de organizare formala, descrieri ale responsabilitatii, recomandari procedurale, instruiri, seturi de date, etc. Acest lucru nu inseamna ca nu este nevoie ca toate documentele la care se face referire sa fie disponibile, in cazul unei inspectii, dar in ceea ce priveste raportul de securitate, majoritatea dintre ele au caracter de "documente fundamentale". De aceea, in scopul raportului de securitate, descrierea SMS-ului are un caracter rezumativ si trebuie sa se adreseze tuturor celor sapte subcategorii de mai sus. El trebuie sa includa, cel putin:

politica de prevenire a accidentelor majore (PPAM)

o explicatie cu privire la relatia dintre PPAM si telurile specifice ale locatiei si obiectivele legate de securitate;

explicatii in termeni generici referitoare la indeplinirea acestor obiective, in special in ceea ce priveste compatibilitatea dintre modurile de abordare adoptate si masurile luate.

Importanta esentiala a SMS-ului o reprezinta stabilirea obiectivelor, in ideea intelegerii riscului asociat prezentei substantelor periculoase si alegerea "directiilor de aparare" - analiza riscului in sens larg. Acest lucru rezulta intr-o diagrama, cum este cea prezentata mai jos, in care PPAM-ul este inclus in intregul sistem managerial al unei societati sau locatii. PPAM-ul stabileste obiectivele generale ale SMS-ului, acesta din urma servind ca baza pentru analiza riscurilor/pericolelor (atata timp cat este vorba de pericole de accidente majore).

II.    Descrierea mediului obiectivului

A. descrierea amplasamentului si a mediului specific, incluzand amplasarea geografica, conditiile meteorologice, geologice, hidrografice si istoria sa, daca este necesar;

B. identificarea instalatiilor si a celorlalte activitati ale obiectivului, care pot prezenta un pericol de accident major;

C. descrierea zonelor in care se pot produce accidente majore.

A. Descrierea locatiei si a mediului specific[3]

Descriere generala

Raportul de securitate trebuie sa contina a descriere adecvata a obiectivului, pentru a da posibilitatea autoritatilor de a-si crea o imagine clara despre scopul acesteia, amplasare, activitati, pericole, servicii si echipament tehnic. Marimea acestei descrieri trebuie sa fie proportionala cu pericolele care pot exista la obiectiv. De asemenea, descrierea trebuie sa aiba drept scop clarificarea interdependentei dintre diferitele instalatii si sisteme din cadrul obiectivului, cu privire la parametrii tehnici si aspectele de management ale acestora.

Partea introductiva trebuie sa contina informatii generale despre obiectiv, cum ar fi:

scopul obiectivului;

principalele activitati si productia;

istoria si desfasurarea activitatilor, inclusiv statutul autorizatiilor de functionare acceptate deja si/sau eliberate, atunci cand acest lucru este posibil;

numarul de persoane care sunt angajate la obiectiv (de ex.: personalul intern si angajatorii , specificarea timpului de lucru, posibilitatea primirii de vizitatori, etc.);

declaratii generale care sa caracterizeze obiectivul in ceea ce priveste pericolele sale principalele pericole ce vizeaza substantele si procesele relevante.

Locatia

Descrierea locatiei obiectivului trebuie sa contina date despre topografia si accesibilitatea amplasamentului, la un nivel de detaliu proportional cu marimea pericolelor si vulnerabilitatea imprejurimilor. Descrierea mediului inconjurator si a imprejurimilor obiectivului trebuie sa includa detalii intr-o masura proportionala cu pericolul. Trebuie sa demonstreze ca titularul activitatii a analizat suficient mediul si activitatile inconjuratoare, pentru a identifica atat pericolele la care este supusa siguranta functionarii, cat si vulnerabilitatea zonei la impactul unor accidente majore.

Hartile topografice supuse spre examinare trebuie sa fie la o scara corespunzatoare si sa includa atat obiectivul, cat si dezvoltarea generala a zonei inconjuratoare din aria de impact a accidentelor identificate.

(Hartile trebuie sa aiba scara precizata; pot fi necesare harti la scari diferite, in cazul anticiparii unor efecte pe distanta lunga).

Aceste harti trebuie sa precizeze scopul utilizarii terenului (de ex.: industrie, agricultura, asezari urbane, locatii sensibile in ceea ce priveste mediul inconjurator), locatia celor mai importante constructii, elementele de infrastructura (de ex.: spitale, scoli, alte amplasamente industriale, retele de autostrazi si cai ferate, statii si triaje, aeroporturi, porturi, etc.) si caile de acces spre si de la obiectiv.

Destinatia utilizarii terenului care inconjoara unitatea poate depinde de formularea planului oficial de utilizare a terenului din zona cu intindere mai mare.

Mai detaliat, trebuie furnizate informatii relevante in aceasta privinta, referitoare la:

  • zonele locuite (rezidentiale) (de ex.: descrierea zonelor inclusiv densitatile de populatie);
  • obiective frecventate de publicul larg, puncte de intalnire (regulate sau ocazionale), zone de agrement (de ex.: plaje cu bazine de inot, zone in aer liber, etc.);
  • constructii publice sensibile (de ex.: scoli, spitale, etc.);
  • zone de conservare sau similare, vulnerabile din punct de verede ecologic, sau zone sensibile (de ex.: utilizate pentru reproducerea unor anumite specii);
  • utilitati publice, posibil a fi afectate (de ex.: electricitate, gaz, telefon, apa, canalizare si instalatiile de tratare, rezerve de apa subterana, etc.);
  • activitati industriale externe obiectivului (de ex.: distanta relativa, natura activitatii acestora, limitele pe care le pot impune in privinta accesului in situatii de urgenta sau infrastructura, etc.);
  • caile de trafic si centrele majore de transport (de ex.: strazi, cai ferate, cai navigabile, porturi, aeroporturi, statii de triaj, etc.).

Avand in vedere ca mediul natural al unui obiectiv poate prezenta surse de potential pericol si poate influenta evolutia si consecintele unui accident, titularul activitatii trebuie sa furnizeze date referitoare la descrierea acestor factori relevanti de mediu. Acest tip de date include, in general:

date meteorologice, cum ar fi:

  • nivelul mediu si maxim al precipitatiilor (ploaie, zapada, grindina);
  • gravitatea furtunilor;
  • probabilitatea aparitiei fulgerelor;
  • indici sau valori de umiditate, ceata, inghet;
  • vanturile (valori de directie, viteza);
  • clasele de stabilitate;
  • temperaturile maxime si minime inregistrate,

date geologice, hidrologice si hidrografice ale locatiei, cum ar fi:

  • contextul geologic general;
  • tipul si conditia solului/subsolului;
  • date seismice;
  • inundatii (inclusiv apa care se scurge in urma unei viituri, provocate de ploaie) si probabilitatea unei alunecari de teren,

si alti factori naturali specifici locatiei, cum ar fi:

distanta fata de apele de suprafata si subterane pentru locatie;

calitatea apei si utilizarile ei;

date despre mediul marin si de coasta;

zone de mediu de interes special, ca de exemplu: zonele naturale protejate, speciile protejate de fauna si flora, ecosistemele sensibile, zonele de o frumusete naturala remarcabila, etc.

Schema generala a obiectivului

Schema generala a obiectivului si a instalatiilor relevante ale acesteia trebuie ilustrata clar, cu ajutorul unor planuri reprezentate la scara adecvata. Diagrame relevante si/sau poze ale unor sectiuni speciale sau ale utilajelor trebuie reprezentate la o scara corespunzatoare mai mare.

Planul general trebuie sa identifice, in mod corespunzator, instalatiile si alte activitati ale obiectivului, incluzand:

principalele unitati de depozitare;

instalatiile de proces;

locatia substantelor periculoase si cantitatile acestora;

echipamentul relevant (inclusiv vasele si conductele);

spatierea instalatiilor si a principalelor sectii;

utilitatile, serviciile si echipamentul intern de infrastructura;

locatia sistemelor-cheie de reducere;

locatia cladirilor ocupate (indicand numarul de persoane posibil a fi prezente);

alte unitati, daca prezinta importanta pentru concluziile raportului de securitate.

B. Identificarea instalatiilor si a celorlalte activitati ale obiectivului, care pot prezenta pericol de accident major

Instalatiile unui obiectiv care trebuie supuse analizei riscului, trebuie sa poata fi alese printr-o metoda de selectie. Selectia poate urmari utilizarea metodelor de catalogare sau a criteriilor prag pentru substantele periculoase sau alte metode adecvate. SMS-ul trebuie sa prevada obiectivele necesare si elementele fundamentale de abordare.

Acele instalatii, care nu au fost selectate in urma analizei preliminare, nu vor fi considerate ca reprezentand un element esential al raportului de securitate. Din acest motiv, aceasta parte a analizei este sensibila, intr-un mod mai special, in ceea ce priveste rezultatul studiului raportului de securitate (vezi si III/A).

Rezultatul acestui proces de selectie ar trebui indicat intr-o forma separata, in cadrul raportului de securitate, ca de exemplu: lista instalatiilor si activitatilor de interes sau o indicatie specifica pe hartile corespunzatoare.

C. Descrierea zonelor unde se poate produce un accident major

Aceasta problema este dezbatuta, de asemenea, in sectiunile II/A si IV/B, si poate fi demonstrata in cadrul acestor parti.

III. Descrierea instalatiei

A. descrierea principalelor activitati si produse ale acelor parti ale obiectivului, care sunt importante din punct de vedere al securitatii, al surselor de risc de accidente majore si al conditiilor in care un asemenea accident major poate avea loc, precum si descrierea masurilor de prevenire propuse;

B. descrierea proceselor, in special a metodelor de exploatare;

C. descrierea substantelor periculoase:

1. inventarul substantelor periculoase, care include:

- identificarea substantelor periculoase: denumire chimica, numar CAS, denumire conform nomenclaturii IUPAC,

- cantitatea maxima de substante periculoase prezente sau posibil a fi prezente;

2. caracteristicile fizice, chimice, toxicologice si indicarea pericolelor, atat imediate, cat si intarziate, pentru sanatatea populatiei si calitatea mediului inconjurator;

3. comportarea fizica si chimica in conditii normale de utilizare sau in conditiile preconizate ale unui accident.

A/B Instalatii periculoase, activitati si procese

In raportul de securitate ar trebui furnizate suficiente informatii pentru a permite autoritatii competente sa evalueze caracterul potrivit al controalelor la locul de munca sau prevazute la instalatiile[4] identificate in procesul de diagnosticare. Se poate face referinta la alte documente, mai detaliate, disponibile autoritatii la cerere si/sau la locul de munca ("documentele fundamentale" mentionate deja in sectiunea referitoare la SMS).

Nu este nevoie ca raportul de securitate sa contina informatii detaliate referitoare la caracteristicile structurale si la alte date de proiectare a instalatiei de depozitare sau de proces, care manipuleaza substante periculoase ci numai descrieri sumare, care sa acopere anumite teme relevante precum:

  • Alegerea materialelor importante pentru siguranta;
  • Fundatii;
  • Proiectarea echipamentului sub presiune si temperatura mare si reazemele lor;
  • Marime;
  • Stabilitate (calcule statistice, conditii si capacitatea terenului de suportare a greutatii);
  • Proiectare versus evenimente externe.

Unde echipamentul este construit la un standard anume, acest standard ar trebui sa fie numit, impreuna cu data sa si cu o indicatie a valabilitatii pentru scopul pentru care este acolo unde acestea un sunt evidente.

Partea descriptiva a raportului de securitate cu privire la sectiunile relevante pentru securitatea obiectivului (instalatiile periculoase identificate) ar trebui sa ofere in principal o prezentare in linii generale a procedurilor pentru o exploatare sigura in toate fazele procesului, ceea ce include:

a)     masuri pentru exploatari (e.g. functionare normala, oprire si pornire, operari exceptionale, proceduri de urgenta si de siguranta);

b)     precautii specifice pe timpul depozitarii, transportului si manipularii din cauza proprietatilor specifice ale substantei (e.g. protectie impotriva vibratiilor sau a umiditatii ambiante).

Identificare:

O analiza preliminara ar trebui sa identifice sectiunile relevante pentru securitatea instalatiei. Aceste sectiuni (instalatii) sunt de obicei caracterizate prin cantitate si proprietatile intrinseci ale substantelor periculoase si/sau procesele implicate si astfel, constituie partile instalatiei care cer o analiza mai detaliata a pericolelor. Analiza poate fi realizata folosind o varietate de metode de diagnosticare a pericolelor.

In aceasta privinta, raportul de securitate ar trebui sa contina o descriere detaliata a sectiunilor relevante pentru siguranta si a sistemelor si componentelor care sunt importante pentru siguranta. Aceasta descriere ar trebui sa permita o identificare usoara a:

acelor parti ale procesului sau instalatiei care contin substante periculoase si locatia lor;

acelor parti ale obiectivului care implica procese periculoase;

elementelor care servesc functiilor relevante pentru siguranta, i.e. masuri de prevenire, control si minimalizare;

elemente capabile sa dea nastere unui accident major;

inter-relatiei intre diferitele instalatii / parti de instalatii.

Descriere:

Descrierea activitatilor periculoase (procese/depozitare) si a partilor echipamentului vor indica scopul si trasaturile de baza ale operatiilor inrudite in cadrul obiectivului, care sunt importante pentru siguranta si pot fi surse de riscuri majore. Aceasta ar trebui sa acopere:

a)     functionari de baza;

b)     reactii chimice, conversii fizice si biologice si transformari;

c)     depozitare temporara pe amplasament;

d)     alte activitati care au legatura cu depozitarea i.e. incarcare-descarcare, transport incluzand conductele, etc.;

e)     evacuare, retentie, refolosire si reciclare sau depozitare a reziduurilor si a deseurilor incluzand evacuarea si tratarea gazelor arse;

f)      alte faze ale procesului, in special operatii de tratare si procesare.

C. Substante periculoase

Raportul de amplasament ar trebui sa ofere informatii referitoare la tipul si cantitatea substantelor periculoase la care se aplica Directiva in cadrul obiectivului. Substantele pot fi incadrate in oricare din categoriile urmatoare:

  • materii prime;
  • produse intermediare;
  • produse finite;
  • produse secundare, deseuri si produse auxiliare;
  • produse formate ca rezultat al pierderii controlului asupra proceselor chimice.

Pentru substantele periculoase eligibile, datele care trebuie furnizate ar trebui sa includa:

a)     tipul si originea substantei (i.e. numar CAS, denumire IUPAC, denumire comerciala, formula empirica, compozitia chimica, gradul de puritate daca este relevant, cea mai importanta contaminare, etc.)

b)     proprietati fizice si chimice (i.e. temperature si presiuni caracteristice, concentratie si faze la conditii normale si la inceputul conditiilor anormale, date de echilibru si curbe de operare daca sunt relevante, proprietati termodinamice si de transport, date privind schimbarile de faza, puncte de inflamabilitate, temperaturi de aprindere, inflamabilitatea substantelor solide, temperaturi de aprindere spontana, limite de explozie, date de stabilitate termica, date privind reactiile si coeficientii lor, descompunere, etc.);

c)     caracteristici toxicologice, de inflamabilitate si explozive (i.e. toxicitate, persistenta, efecte iritante, efecte pe termen lung, efecte sinergistice, simptome de avertizare, efecte asupra mediului, date ecotoxice, etc.)

d)     caracteristicile substantei la pierderea controlului asupra procesului sau conditiilor de depozitare (e.g. informatii privind posibile transformari in substante noi cu alte proprietati de toxicitate, degradabilitate, etc.)

e)     altele (e.g. caracteristici privind coroziunea avand legatura mai ales cu materialul containerului, etc.);

ultimele doua numai cand sunt relevante pentru concluziile raportului de securitate sau cand sunt se face referire la ele in mod special acolo.

Unele informatii pot fi regasite in fisele tehnice de securitate (incluzand concentratii maxime de lucru permise, referinte la ghiduri privind sanatatea la locul de munca, metode si mijloace de detectare a prezentei lor la locul de munca si/sau in cazul pierderii contiainerului, etc.). Datele privind niveluri prag de emisii accidentale pot fi luate din literatura, recomandari nationale sau studii dedicate.

IV. Identificare si Analiza Riscurilor de Accidente si Metode de Prevenire

  1. descriere detaliata a scenariilor accidentelor majore posibile si probabilitatea lor sau conditiile in care apar, incluzand un rezumat al evenimentelor care ar putea juca un rol in declansarea fiecaruia dintre aceste scenarii, cauzele fiind interne sau externe instalatiei;
  2. evaluarea marimii si gravitatii consecintelor accidentelor majore identificate, incluzand harti, imagini, sau dupa cum este potrivit, descrieri echivalente, aratand zonele care sunt predispuse la a fi afectate de acele accidente, obiect al prevederilor Articolelor 13(4) si 20;
  3. descriere a parametrilor tehnici si a echipamentului folosit pentru siguranta instalatiilor.

Introducere

Principalele elemente in orice proces de analiza a riscului sunt dupa cum urmeaza:

identificarea pericolelor;

selectarea scenariului privind accidentul;

evaluarea probabilitatii scenariului;

evaluarea consecintelor scenariului;

ierarhizarea riscurilor;

fiabilitate si disponibilitate a sistemelor de siguranta

Referitor la identificarea pericolelor, exista o gama de instrumente pentru evaluari sistematice, care sunt selectate in functie de complexitatea cazului individual. Mai mult, nivelul de detaliu cerut depinde de utilitatea preconizata a a raportului de securitate. Parti esentiale din identificarea pericolelor sunt indicatii referitoare la metodele de identificare folosite, domeniul de analiza si constrangerile asociate. Identificarea pericolelor este urmata de o desemnare a scenariilor cu accidente de referinta care constituie baza pentru a determina daca masurile de siguranta actuale sau prevazute sunt adecvate.

Pentru evaluarea probabilitatii si consecintelor scenariilor, care reprezinta pasi esentiali in procesul de analiza a riscurilor, pot fi urmate abordari destul de diferite. Aceste evaluari fac uz de metodologii care sunt in general subimpartite in diferite categorii, in special:

calitative - (semi)cantitative si

deterministe - probabilistice.

Calitativa / (semi)Cantitativa:

Probabilitatea de aparitie si consecintele unui scenariu de accident major pot fi evaluate fie:

  • in termeni calitativi folosind categorii, de exemplu deosebit de probabil pana la extrem de improbabil pentru probabilitate, si de la extrem de grav pana la neglijabil pentru consecinte sau
  • in termeni (semi) cantitativi prin furnizarea de cifre (e.g. evenimente pe an, numar de accidente pe an).

In general, alegerea fie a abordarii calitative fie a celei cantitative este puternic influentata de filozofia specifica a culturii sigurantei in cadrul fiecarui Stat Membru. Mai mult, se bazeaza pe nivelul informatiilor detaliate si al datelor disponibile si pe nivelul rigorii si increderii cerute pentru acceptul reglementativ. Este probabil ca profunzimea si tipul evaluarii riscului sa fie proportionale cu natura pericolelor de accident major prezentate de amplasament, cu marimea posibilei pagube, cu complexitatea procesului si activitatilor si cu dificultatea in deciderea si justificarea caracterului adecvat al masurilor de control al riscului adoptate. Natura mai simpla a abordarii calitative este ca poate sa functioneze numai ca un indicator al riscului si nu constituie caracterizarea sa numerica. Costurile de urmare a unei analize cantitative detaliate sunt, oricum, mult mai mari si trebuie sa fie apreciate in raport cu posibilele beneficii. In plus, pentru multe situatii, gasirea datelor corecte si de incredere pentru a realiza o analiza cantitativa completa poate fi foarte dificila. In aceasta situatie, adoptarea unei abordari etapizate ar putea fi o strategie rezonabila. O astfel de abordare incepe de obicei cu o evaluare calitativa la un nivel al sistemului/instalatiei care este folosit apoi ca proces initial de diagnosticare. Odata realizata aceasta evaluare, rezultatele ar trebui sa fie analizate pentru a decide daca ar fi benefica o analiza cantitativa mai amanuntita.

In unele situatii, procesul de selectare a scenariilor pentru o analiza a riscului ia in considerare, in mod implicit, probabilitatea de derulare a unui anumit scenariu (cu un principiu general asupra considerarii in contextul consecintelor; i.e. considerarea unor scenarii foarte improbabile dar cu consecinte foarte mari). De exemplu, cand cauza (evenimentul) declansatoare/ declansator este considerata foarte improbabila, scenariul ar putea fi considerat ca non-credibil si astfel neluat in seama pentru analiza ulterioara. Aceasta abordare particulara este, de asemenea, un tip de abordare calitativa.

Pentru evaluarea consecintelor, practica normala sugereaza ca, anumite consideratii cantitative sunt de fapt indispensabile (e.g. limite prag, curbe de izorisc, etc.), mai ales in cazul scenariilor cu riscuri/consecinte mari. Acest lucru este deseori necesar pentru activitati asociate cu planificarea de urgenta si planificarea teritoriala.   

Determinista/Probabilistica:

Distinctia in aceasta privinta este mai greu de definit. Desi definitiile sunt larg folosite in mai multe domenii de inginerie, aceste definitii depind in mare masura de aplicarea specifica si nu exista intotdeauna o intelegere coerenta a lor.

In contextul analizei pentru siguranta impotriva accidentelor majore, sensul abordarii probabiliste este relativ clar, si este asociat cu o evaluare care ia in considerare, in mod explicit, probabilitatea si consecintele unor episoade de accidente posibile intr-o maniera integrata.

Abordarea determinista este in general asociata cu evaluarea sigurantei obiectivului in ceea ce priveste consecintele unui subset limita, pre-stabilit de episoade cu accidentie. In acest sens, abordarea determinista presupune ca un scenariu a fost selectat si ca se cunosc deja toate datele referitoare la acesta. Ca si cu anumite abordari calitative, incertitudinea asociata cu probabilitatea aparitiei este luata in considerare in mod implicit in procesul de selectie a scenariului. Totusi, nu este luata in considerare in procedura efectiva de evaluare. In partea cea mai importanta, incertitudinea este luata in considerare prin introducerea unor factori de siguranta.

In mod normal, procedurile de decizie pe baza abordarii deterministe consuma mai putin timp si sunt mai potrivite pentru multe cazuri. Aceasta abordare ar putea fi, in mod sigur, considerata ca acceptabila pentru toate sistemele/instalatiile care nu sunt caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate

Abordarea determinista este de obicei asociata cu criteriile de decizie bazata pe consecinte si este, de asemenea, extrem de asociata cu folosirea termenilor calitativi, in timp ce abordarea probabilistica se asociaza mai mult cu elemente cantitative si este vazuta ca o metodologie "bazata pe risc".

Urmatorul tabel prezinta o idee generala asupra diferentelor principale dintre cele doua categorii de abordari, fara a avea pretentia ca ofera o definitie unica si completa a elementelor implicate:

Abordarea determinista ("bazata pe consecinte")

Abordarea probabilistica ("bazata pe risc")

Criterii de decizie

Consecinte (avarii, pagube, etc. exprimate in cifre absolute)

Risc de avarii, pagube, etc.

Evenimente declansatoare

Evenimente pre-selectate; evenimentele in afara acestei liste inchise nu sunt luate in considerare

Cauta sa ia in considerare toate evenimentele relevante posibile in cadrul procedurii

Descrierea avariei

O singura avarie postulata

Mai multe avarii postulate

Conduita operatorului

Considerare calitativa in functie de caz

Erorile de diagnosticare/executie sunt luate in considerare numeric

Caracterizarea analizei

"Conservativa" (principiul preventiv)

Cauta sa fie cat mai realista posibil

Aprecierea incertitudinii

"Factor de siguranta" fix (valoare discreta)

Evaluare numerica a riscului (distributia valorilor)

Metodologiile folosite in prezent in diferitele State Membre nu intra intotdeauna intr-una dintre aceste doua categorii generale, dar ar putea apartine unei combinatii intre cele doua in functie de pasul individual de analiza care este implicat. De exemplu, pentru unele metodologii, o abordare determinista poate fi folosita pentru selectia scenariilor semnificative (abordarea "celui mai rau caz posibil") in timp ce o abordare probabilista ar putea fi folosita pentru evaluarea eficientei masurilor de siguranta si pentru definirea unei strategii de reducere a riscului. In mod special unele consideratii referitoare la evenimente declansatoare rare (e.g. atacuri intentionate) sau forme specifice de consecinte (e.g. de mediu) ar putea fi supuse numai unei descrieri calitative.

Pot fi facute si alte distinctii posibile intre metodologiile existente si acestea difera de la distinctia stricta calitativa/cantitativa sau determinista/probabilistica. De exemplu, in unele metodologii, riscul de la diferitele surse/cauze este de obicei adunat pentru a evalua riscul total (abordarea riscului cumulat, e.g. QRA). In acest caz, eficacitatea masurilor este evaluata ca intreg si reducerea riscului este obtinuta printr-un studiu al sensibilitatii. La alte metodologii, analiza este efectuata prin luarea in considerare a fiecarui posibil eveniment declansator pe rand impreuna cu scenariul rezultant al accidentului (abordarea riscului unic). In acest caz limita superioara a riscului este cea care rezulta de la cel mai mare risc individual. Aceasta abordare permite efectului pe care il are fiecare masura in parte, care a fost pusa in practica, pentru a preveni aparitia unui accident major si a limita consecintele sale.

A. Descrierea scenariilor accidentelor majore, a cauzelor declansatoare si a conditiilor in care acestea au loc

Asa cum se defineste in capitolul introductiv si cum se trateaza in mod explicit in Anexa II, partea IV/A, raportul de securitate va demostra caracterul adecvat al masurilor luate prin identificarea sistematica a scenariilor posibilelor accidente majore si a evenimentelor (cauzelor lor declansatoare). De obicei, scenariile se bazeaza pe presupunerea pierderii containerului de siguranta (PCS). Totusi, nu toate scenariile sunt neaparat de tipul PCS, e.g. auto-descompunere, izbucnirea ulterioara a unui incendiu sau a unei explozii pot fi, de asemenea, relevante in astfel de cazuri.

O abordare structurata la selectia scenariilor este un pas crucial al analizei in ansamblu. Raportul de securitate ar trebui, deci, sa scoata in evidenta principiile si procedurile urmate (SMS) in determinarea scenariilor. Procedand astfel, evenimentele care sunt inregistrate in baza de date referitoare la accidente, alertarile de siguranta si literatura asemanatoare trebuie sa fie revazute atunci cand se intocmeste lista scenariilor iar lectiile respective invatate trebuie sa fie incluse[5].

Un scenariu al unui accident major facut in scopul raportului de securitate descrie de obicei forma de pierdere a containerului specificata prin tipul sau tehnic e.g.:

fisurare a vasului

fisuri pe conducta

curgere a vasului, etc.

si evenimentul declansat, adica:

incendiu

explozie

emisie de substanta(e) periculoase

Diagrama "papion" poate fi folosita pentru a descrie scenariile cu accidente majore pentru a include cauzele fundamentale:

PCS

 


Masuri

 

Centrul diagramei reprezinta evenimentul pierderii containerului i.e. "evenimentul de varf". Partea stanga infatiseaza cauzele globale posibile, care ar putea conduce la aparitia evenimentului de varf. Barele verticale se refera la masurile care sunt stabilite pentru a preveni emiterea de substante periculoase prin includerea, de asemenea, de masuri pentru a controla factorii de extindere. Partea dreapta a papionului descrie desfasurarea posibilelor avarii care rezulta din evenimentul de varf. Barele verticale din partea dreapta a papionului se refera la masurile de prevenire ca evenimentul de varf sa dauneze oamenilor, mediului si instalatiilor. Astfel, ele sunt instaurate pentru a controla emisiile si posibilii factori de extindere si pentru a limita consecintele acestora (e.g. bunds, echipament rezistent la explozie, sisteme de protectie impotriva incendiilor, etc.).

Urmatoarea lista non-exhaustiva prezinta cele mai relevante tipuri de evenimente care descriu consecintele urmarii evenimentului de varf (avaria):

pool fire

incendiu fulger

incendiu la rezervor

jet de foc

ENV (explozie a norului de vapori)

Nor toxic

EELF (explozie expansiva a lichidului in fierbere)

Poluarea solului/aerului/apei

Un lucru de notat este faptul ca aceste evenimente pot avea loc in

Unitati de proces

Unitati de depozitare

Conducte

Unitati de incarcare/descarcare

Transportul substantelor periculoase pe amplasament.

Substantele periculoase pot fi prezente in diferite stari fizice (temperatura, presiune, forma agregata). Raportul de securitate trebuie sa demonstreze ca, dintre aceste elemente de scenarii posibile, au fost alese scenariile relevante.

Selectia poate urma strategii precum:

Probabilitatea evenimentului

Consecinte

Cat de cuprinzator sau de reprezentativ este scenariul.

Scenariile cu accidente majore pot servi diferitor scopuri, de exemplu:

Pentru a demonstra ca, in practica, un anume scenariu nu mai prezinta pericol de accident major datorita masurilor existente;

Pentru a demonstra ca anvergura efectelor unui anume scenariu a fost limitata datorita masurilor de protectie existente;

Pentru a demonstra eficienta si eficacitatea masurilor de diminuare instaurate;

pentru a stabili daca activitatea ar trebui sa fie considerata ca fiind de neacceptat;

pentru a stabili daca sunt necesare masuri ulterioare de diminuare, care sunt relevante, in mod specific, in cadrul raportului de securitate.

Pentru scopurile 1 sau 2 este necesar sa se ia in considerare cauzele posibilului accident, cele mai relevante dintre acestea fiind mentionate mai jos:

Cauze operationale sunt determinate conform metodologiei alese; cel putin urmatoarele ar trebui luate in considerare:

limitele parametrilor procesului fizic si chimic

pericole in timpul modurilor specifice de operare (i.e. pornire/oprire);

avarii la container;

avarii si defecte tehnice ale echipamentului si sistemelor;

efecte de expulzare de la alte echipamente;

factori uman i care implica exploatarea, testarea si intretinerea;

incompatibilitate si contaminare chimica;

surse de aprindere (incarcare electrostatica, etc.)

Cauzele interne pot fi asociate incendiilor, exploziilor sau emisiilor de substante periculoase la instalatii in cadrul obiectivului pe care raportul de securitate il acopera si care afecteaza alte instalatii conducand la o intrerupere a exploatarii normale (e.g. ruptura unei conducte de apa intr-un turn de racire, ducand astfel la o intrerupere in capacitatea de racire pe amplasament).

Cauzele externe de luat in considerare sunt in principal:

Impactul accidentelor (e.g. incendiu, explozii, emisii toxice) asupra obiectivelor invecinate (efecte Domino) si activitatilor partilor terte si retelelor de transport

Transportul substantelor periculoase in afara amplasamentului (e.g. drumuri, cai ferate, conducte, transport naval, arzatoare de ulei sau de gaze, aer, etc.).

Interdependenta functionala cu instalatiile activitatilor invecinate;

Conducte si alte utilitati comune;

Retele si centre de transport (e.g. drumuri publice, cai ferate si aeroporturi in apropierea instalatiei si/sau obiectivului);

Surse de pericole naturale e.g. precipitatii (extreme), vant, furtuni, fulgere, inundatii, alunecari de teren, activitate seismica, etc. (Pericol Natural Declansator de Dezastre Tehnologice - PNDDT);

Siguranta instalatiei

Efectul posibilelor atacuri teroriste care ar putea afecta siguranta instalatiei ar trebui sa fie de asemenea luat in considerare adecvata.

Alte cauze ale accidentelor pot fi asociate proiectarii, constructiei si managementului sigurantei; aceste cauze pot viza de asemenea managementul ciclului de viata al instalatiei, echiparea, dezafectarea, modificarile echipamentului sau procesului, sistemul de permise de munca, intretinere, etc.

"Evenimentul de varf" si cauzele asociate constituie ceea ce se numeste deseori "arborele avariilor" sau partea stanga a "papionului". In imaginea de mai jos, acesta este prezentata in forma schematica:

Eveniment de varf:

Emisie de substanta periculoasa

 

Cauza directa:

Ruptura catastofica a vasului din cauza suprapresiunii

 

Ardere interna

 

Avarie la pompa

 

Supraincarcarea cauzeaza suprapresiune

 

Aprindere

 

Amestec inflamabil

 

Transmisie gresita

 

Senzor de eroare

 

Eroare de proiectare

 

Sensor incorect

 

Exemplul arata un eveniment ipotetic "nerestrictionat". Pentru a decide asupra probabilitatii scenariului, de obicei se iau in considerare eficienta masurilor tehnice si "masurile" de interventie umana.

O tipologie globala a masurilor ar putea face distinctie intre acelea care sunt (functioneaza) permanent, in mod independent de stadiului procesului (toate masurile pasive sunt permanente) si acelea care sunt activate de stadiul procesului. Al doilea tip de masuri mentionate pot fie sa dezactiveze actiuni (sisteme de blocarea, prevenirea anumitor actiuni de la a fi indeplinite, e.g. invelisuri pentru exploatarea sigura a proceselor) sau sa initieze una sau mai multe actiuni (e.g. deschiderea unei supape de siguranta sau oprirea de urgenta).

Masurile activate necesita intotdeauna o secventa de detectare- diagnostic- actiune. Folosirea hardware-ului, software-ului si a actiunilor umane precum construirea blocurilor, in mod individual sau in combinatie, pot realiza aceasta secventa.

O clasificare mult mai detaliata este urmatoarea:

A. Masuri pasive hardware (nu este necesar nici un mecanism in ceea ce priveste securitatea; eg. un dig de retentie in jurul rezervorului, o ingradire pentru o retinere totala); masurile pasive de hardware au un grad destul de mare de valabilitate.

B. Masuri active de harware (necesita o sursa externa de energie pentru a indeplini functia de siguranta, dar opereaza fara implicarea omului, eg. opriri automate, sisteme de racire de urgenta).

C. Masuri pasive comportamentale (comportament ce consta in pastrarea distantei fata de zonele delimitate, retinere de la atingerea sau modificarea partilor instalatiei, iar acest comportament constituie el insusi o masura fara implicarea hardware-lui eg. pastrarea distantelor de securitate, zonele interzise, zone in care fumatul este interzis)

D. Masuri active comportamentale (comportament ce consta in a actiona in moduri diferite in momentul interactionarii cu parti periculoase din instalatie, iar acest comportament constituie el insusi o masura fara implicarea hardware-lui, eg. evacuarea in cazul unei alarme de incendiu sau unei alarme toxice, metode de munca sigure in cazul utilizarii substantelor chimice).

E. Masuri mixte, unde atat hardware-ul cat si comportamentul sunt implicate si unde, in teorie, orice combinatie de A si/sau B cu C si/sau D este posibila, dar unde combinatia lui B cu D este cea mai importanta, datorita faptului ca interactioneaza (eg. rutine de oprire cauzate de avertizari).

Urmatoarea imagine arata rolul schematic al masurilor in diagrama pentru avarii:

Cauza directa a evenimentului: ruptura catastrofica a vasului din cauza suprapresiunii

 

Amestec inflamabil

 

 

Combustie interna

 


Nu exista o abordare concreta in ceea ce priveste alegerea tipului de masuri ce ar trebui luate in considerare pentru selectarea scenariilor sau masurilor pasive care sunt intotdeauna considerate a fi eficiente. In principiu, hardware-ul active si masurile mixte pot fi luate si ele in considerare, atunci cand se demonstreaza eficienta si increderea prin raportul de securitate. Decizia poate depinde si de un cadru legal care necesita prezenta anumitor masuri. Interventia umana (=masuri comportamentale) ca singurul mijloc de protectie nu este considerata ca fiind suficienta in acest caz.

B. Evaluarea nivelului si a gravitatii consecintelor accidentelor

majore identificate

Evaluarea consecintelor accidentelor asupra oamenilor si mediului este esentiala in procesul de evaluare a riscului, iar raportul de securitate ar trebui sa rezume si sa traga concluziile acestei evaluari.

In cadrul unui raport de securitate, evaluarea consecintelor va fi folosita pentru doua tipuri diferite de procese de decizie:

1. Evaluarea consecintelor constituie o parte indispensabila a evaluarii sistematice a riscului avand drept scop identificarea si stabilirea masurilor de siguranta tehnice / organizatorice pentru prevenirea accidentelor majore si pentru diminuarea consecintelor accidentelor, sau pentru evaluarea eficientei si caracterului masurilor de protectie luate.

2. Evaluarea consecintelor descrie urmarile scenariilor specifice de accidente pentru a oferi informatii in special pentru planificarea de urgenta externa si planificarea teritoriala a terenului din jurul obiectivelor. Rezultatele acestei evaluari ar trebui prezentate sub forma unor « harti, imagini si descrieri »

Pentru primul tip de proces, evaluarea poate fi facuta numai intr-un mod calitativ, fara calcule (in sensul strict, nu in sensul de « estimare ») ale efectelor. O astfel de abordare este adesea adoptata pentru evaluarea caracterului adecvat al masurilor existente sau propuse sau masurilor de siguranta ; pentru acest tip de abordare in situatii exceptionale (eg. daca masura este foarte scumpa) se va lua in considerare o evaluare a consecintelor mult mai cuprinzatoare.

Daca evaluarea consecintelor are caracterul unui calcul mult mai complet este necesara o procedura care are forma unui model detaliat. In general, modelarea consecintelor accidentelor majore are la baza urmatoarele caracteristici:

. proprietatile fizice si periculoase ale substantelor in cauza (inflamabilitate, toxicitate, etc.)

. potential de emitere (radiatie termica, supra presiune)

. caracteristici ale emisiei (cantitate, etape, conditii, etc.) si

. conditiile meteo.

Baza unui astfel de model reprezinta un set specific de scenarii de referinta. In acest caz, partea dreapta a acestui « papion » serveste ca punct de plecare. Masuri de evaluare pentru limitarea consecintelor (= masuri de diminuare) sunt luate in considerare (masuri de diminuare pot fi identificate si ca rezultat al evaluarii).

Urmatoarea imagine arata acesta parte a « papionului », numita de obicei « diagrama evenimentelor »

"Eveniment de varf":emiterea unei substante periculoase

 

Posibila consecinta: nor toxic

 

Masura de reducere: stropire cu apa

 


Rezultatele acestui exercitiu de modelare sunt exprimate in termeni de gravitate a (potentialului) impactului. Pentru rapoartele de securitate, impactul potential este prin referire la sanatatea populatiei, desi putea fi prezente si stricaciuni ale proprietatii sau ale mediului.

Doua abordari majore sunt folosite pentru masurarea gravitatii impactului :

. curba de probitate a avariei

. pragurile fixe de avarie

Abordarea curbei de probitate ia in considerare impactul asupra unui receptor vulnerabil (eg. o fiinta umana) in timp si relationeaza acest impact cu probabilitatea ca va avea loc o avarie (psihologica sau materiala), dat fiind un nivel specific si timpul expunerii. In contrast, abordarea pragurilor fixe leaga impacturi specifice, cum ar fi accidentele grave sau moartea, de un nivel specific si de timpul de expunere. Pragurile sunt de obicei stabilite, folosind metode probabilistice, ca niveluri la care sau deasupra carora se asteapta aparitia unor efecte particulare. Nivelurile prag pentru evacuari accidentale de substante toxice, radiatie termica dinamica sau statica si supra presiune au fost calculate de catre diverse grupuri de experti, inclusiv autoritati nationale si asociatiile din industrie/ profesionale. Aceste niveluri sunt in general disponibile in publicatiile tehnice sau in publicatiile inovatoare (inclusiv websiturile) ale organizatiilor care le-au produs.

C. Descrierea parametrilor tehnici precum si a echipamentelor folosite pentru securitatea instalatiilor

Parametrii tehnici si echipamentul folosit pentru siguranta sunt in stransa corelatie cu evaluarea riscului. Acesta activitate este de obicei realizata impreuna cu identificarea scenariilor si a evenimentelor initiatoare.

Raportul de securitate ar trebui sa cuprinda criterii generale (i.e. cea mai buna tehnologie disponibila, o buna practica inginereasca, criterii cantitative de risc), ar trebui sa ofere motivul pentru care o metoda de prezentare a fost aleasa in pofida unei alte metode si ar trebui sa descrie in mod special urmatoarele:

criteriile folosite pentru a decide gradul de redundanta, diversitate si separare cerut pentru masurile de prevenire, control si diminuare;

bazarea pe componente si sisteme si eficienta masurilor organizatorice; 

calcule functionale necesare pentru a confirma capacitatea masurilor de a face fata accidentelor care isi au baza in proiectare (criterii de proiectare si presupuneri privind volumul in functie de buna practica inginereasca relevante; timpul si ordinea in care masurile devin eficiente in raport cu evolutia procesului/accidentului si interfata om-masinarie, etc.);

feedback de la masuri spre sistem ca un intreg ;

declaratie de conformare cu reglementarile nationale relevante si codurile de practica relevante

Masurile de prevenire, control si diminuare la o instalatie periculoasa pot

sa contina:

-sistemul de control al procesului incluzand rezervele

-sistemul de protectie impotriva exploziei si incendiilor

-dispozitive pentru limitarea marimii emisiilor accidentale, eg. sisteme de epurare, stropire cu apa;

- ecrane de vapori, vase de colectare de urgenta, si supape de siguranta in caz de urgenta;

-sisteme de alarma incluzand detectarea gazului;

-sisteme de oprire automata;

-sisteme inerte;

-aparatura infailibila ;

-ventilare de urgenta incluzand panouri de explozie;

-opriri rapide si alte proceduri de urgenta;

-precautii speciale impotriva actiunilor neautorizate legate de securitatea instalatiei

Alte detalii pot fi necesare pentru sectiile relevante de securitate odata cu evaluarea riscului actual. Aceasta descriere ar trebui sa cuprinda o cantitate substantiala de date de la procesul tehnic. Acest lucru poate sa includa:

a)     diagrame ale procesului tehnologic, ale conductelor si aparatura[6] (C&I) ;

b)     modele ale cursului si utilajele/echipamentul necesar in cadrul proceselor ; inventarieri si dimenisuni cheie ale containerelor si conductelor trebuie sa fie disponibile daca sunt relevante;

c)     conditiile de proces, i.e. presiune, temperatura, concentratie (intervalele de exploatare sigura) si orice proprietati de transport si termodinamice relevante ai pasilor succesivi ai procesului cum ar fi :

cursul maxim si normal, consumul de reactanti, productia de produsi intermediari/finali-secundari (in intregime si greutatea mases substantei);

cantitati medii sau tipice posibile in mod normal sau accidental posibil a fi prezente, depozitate sau in proces ;

conditiile de formare a produselor-derivate si produse in urma accidentelor neprevazute ;

conditionarea produselor finale ;

d)     aparatura, sisteme de control/alarma si alte sisteme de siguranta ;

e)     informatii cantitative si calitative relevante despre energie si transportul in masa in cadrul proceselor, i.e. balante de materiale si energie :

la o functionare normala

in perioadele de pornire sau oprire

in cadrul functionarilor anormale

f)      conditii de proces caracteristice si parametrii starii substantelor (temperatura, presiune, concentratie, pierdere prin evaporare, etc)

V. MASURI DE PROTECTIE SI INTERVENTIE PENTRU A LIMITA CONSECINTELE UNUI ACCIDENT

A.     descrierea echipamentului instalat in cadrul instalatiei pentru limitarea consecintelor accidentelor majore

B.     organizarea alertarii si interventiei

C.    descrierea resurselor mobilizabile, interne sau externe

D.    rezumatul elementelor descrise la A, B si C de mai sus necesare pentru elaborarea Planului de Urgenta Interna realizat in conformitate cu Articolul 11

Raportul de securitate ar trebui sa includa informatii care identifica orice masuri cheie de diminuare rezultate din analize necesare limitarii consecintelor accidentelor majore, asa cum s-a mentionat in Anexa II, partea V din cadrul Directivei, si anume:

-descrierea echipamentului instalat in cadrul instalatiilor pentru a limita consecintele accidentelor majore

- organizarea alertarii si interventiei

-descrierea resurselor care pot fi mobilizabile, interne sau externe

-rezumatul elementelor descrise mai sus, necesare elaborarii planului de urgenta interna.

Este foarte important sa existe o legatura bine delimitata intre consecintele scenariilor identificate in sectiunea IV si masurile de protectie si interventie pentru limitarea consecintelor unui accident.

A. Descrierea echipamentului

Ar trebui oferita o descriere a echipamentului instalat in cadrul instalatiei pentru limitarea consecintelor accidentelor majore. Aceasta lista ar trebui sa includa o descriere adecvata a circumstantelor in care echipamentul urmeaza sa fie folosit.

B. Organizarea alertarii si a interventiei

Organizarea in caz de alerta si interventie ar trebui descrisa in mod adecvat. Aceasta descriere ar trebui sa contina:

-organizarea, responsabilitatile si procedurile pentru reactia de urgenta;

-instruire si informatii pentru angajati si echipe de interventie urgenta ;

-activarea avertizarilor si alarmelor pentru personalul de pe amplasament, autoritatile externe, instalatiile invecinate si unde este necesar pentru alarmarea publicului;

-identificarea instalatiilor care necesita protectie sau interventii de salvare;

-identificarea traseelor de salvare, refugii in caz de urgente, cladiri pentru adapostire si centre de control;

- prevederi in cazul proceselor de oprire, utilitati si instalatii care pot agrava consecintele.

C. Descrierea resurselor care pot fi mobilizate

Raportul ar trebui sa contina o descriere adecvata a tuturor resurselor relevante care vor trebui sa fie mobilizate in eventualitatea unui accident major. Acest raport ar trebui sa includa:

-activarea interventiei de urgenta externa si coordonarea cu interventiile interne;

-acorduri de ajutor reciproc cu operatorii invecinati si mobilizarea resurselor externe

-resurse disponibile pe amplasament sau pe baza de acord (tehnice, organizatorice, informationale, prim ajutor, servicii medicale specializate, etc).

D. Sumarul elementelor necesare pentru intocmirea unui planului de urgenta interna

Raportul ar trebui sa includa un rezumat al elementelor descrise mai sus necesare pregatirii planului de urgenta interna in caz de accidente majore sau pentru conditii care se intrevad care ar putea fi importante in izbucnirea un accident major. Ar fi necesar sa se includa sau sa se faca referinta la planul de urgenta interna facut in conformitate cu Articolul 11 din cadrul Directivei.

PREZENTAREA REZULTATELOR FINALE

Raportul de securitate ar trebui sa prezinte rezultatele si argumentele analizei si evaluarii riscurilor. Raportul de securitate s-ar putea referi la documente disponibile privind analiza pericolelor si evaluarea riscului efectuate. Documentele care contin informatii despre presupunerile facute ar trebui mentionate clar.

Scenariile accidentelor identificate, consecintele lor si probabilitatea si evenimentele declansatoare identificate ar trebui documentate in mod clar astfel incat sa poata fi folosite pentru pregatirea bazei proceselor ulterioare de decizie (eg. planificarea de urgenta externa si planificarea urbanistica).

Multumiri

Acesta publicatie nu ar fi aparut fara sprijinul membrilor Comitetului Autoritatilor Competente pentru Directiva Seveso II (CCA). Autorii multumesc pentru contributiile tehnice si sfaturile oferite de membrii Task Force in ceea ce priveste Ghidul privind Raportul de Securitate care au imbunatatit, in mod considerabil, continutul acestei publicatii. Mai mult, trebuie sa recunoastem ca, mare parte a continutului se bazeaza direct pe conceptele si materialele oferite in versiunea originala a ghidului pentru raportul de securitate. Multumim autorilor documentului pentru ca ne-au oferit un suport de incredere si o calitate extraordinara pentru munca actuala.

Comisia Europeana

EUR 22113- Ghid pentru Elaborarea Raportului de Securitate pentru a indeplini cerintele Directivei 96/82/EC modificata de Directiva 2003/105/EC (Seveso II)

Luciano Fabbri, Michael Struckl si Maureen Wood (Eds.)

Luxemburg: Departamentul pentru Publicatii Oficiale al Comunitatilor Europene

2005-48pp.-16.2x22.9 cm

ISBN 92-79-01301-7

Acest document are drept scop oferirea unui ghid in ceea ce privaste elaborarea Rapoartelor de Securitate pentru sustinerea implementarii Directivei Seveso II 96/82/EC. Ghidul a fost facut de reprezentantii Comisiei Europeane in colaborare cu reprezentantii Statelor Membre si apoi a fost aprobat de catre Comisie si Statele Membre prin Comitetul Autoritatilor Competente pentru Implementarea Directivei Seveso.

Ghidul nu trebuie considerat ca fiind obligatoriu si nu exclude alte interpretari reyonabile ale cerintelor Directivei. Ar trebui mentionat faptul ca acest "ghid" nu este act legislativ. Cu toate acestea documentul poate da o interpretare autoritativa a sensului Directivei, realizata de Comisia Europeana in urma dialogului cu reprezentantii Statelor Membre.



Papadakis & Amendola : (1997) 'Ghid de elaborare a unui Raport de Securitate, pentru a indeplini cerintele Directivei Consiliului 96/82/CE (Seveso II)', EUR 17690 EN.

Ghid specific : Mitchison/Porter : 'Ghid referitor la Politica de Prevenire a Accidentelor Majore si la Sistemul Managerial de Securitate, conform Directivei Consiliului 96/82/CE', 1997, EUR 18123 EN.

In ceea ce priveste utilizarea acestor harti, depinde de fiecare caz in parte daca informatii multiple sunt prezentate in acelasi document ; in principiu, depinde de nivelul de detaliu solicitat, dar este, probabil, imprudent, sa se foloseasca harti la scala larga (de ex. : harti privind destinatia utilizarii terenului), care sa contina informatii despre detaliile instalatiei.

Anexa II foloseste termenul "propuse" care poate fi inteles cu sensul de "prezente" sau "planificate".

Asa cum se cere in Anexa III a Directivei privind SEVESO II.

Va rugam sa tineti minte caracterul general al acestui termen, exista diferite nivele de informatii furnizate de catre diagramele P&I dintre care nu toate pot fi potrivite in scopul rapoartelor de securitate.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Stiinte-politice


Demografie
Stiinte politice






termeni
contact

adauga