Consiliul Europei

Consiliul Europei

Origini, puncte de reper

Consiliul Europei a fost creat in urma cu 59 ani ca rezultat al actiunii si stradaniei catorva " parinti fondatori " sustinuti de opinia publica puternicinsufletita de dorinta de unitate europeana.

O prima etapa o reprezinta Congresul de la Haga din 7-11 mai 1948 la care cei o mie de delegati contureaza bazele viitoarei organizatii prin definirea principalelor obiective: apararea drepturilor omului. Promovarea democratiei omului, promovarea democratiei pluraliste si realizarea uniunii politice in Europa.

La 5 mai 1949 la palatul St. Janes, Marea Britanie, Norvegia, Olanda si Suedia au semnat Statutul de infiintare al Consiliului Europei, cu sediul la Strasburg. Situat la granita franco-germana, acest oras simbolizeaza dorinta de conciliere, intelegere si cooperare a marilor puteri divizate in cel de-al doilea razboi mondial. Statutul a intrat in vigoare la 3 august 1949, primele sesiuni ale Comitetului Ministrilor si ale Adunarii Consultative avand loc incepand cu 8 august la Strasburg.

Ratiunea de a fi a noilor institutii a fost exprimata cu claritate in primul capitol din statut: " scopul esential al Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai stransa intre membrii sai, pentru a apara si promova idealurile si principiile care constituie patrimoniul lor comun si pentru a favoriza progresul lor economic si social".

La 4 noiembrie 1950 la Roma, cu ocazia celei de-a VI-a sesiune a Comitetului Ministrilor, se deschide spre semnare Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Elaborat in 15 luni la cererea Adunarii Parlamentare, documentul reprezinta primul instrument juridic international care garanteaza protectia drepturilor omului.

Nascut din dorinta de a construi o Europa a pacii, bazata pe principiile statului de drept, respectarea drepturilor omului si a democratiei pluraliste, Consiliul Europei in primii 40 de ani de existenta a atras succesiv toate statele libere de pe continentul nostru. Incepand cu 10 state membre organizatia a ajuns la 23 in mai 1989. Pe parcursul acestei perioade s-au configurat tratatele majore referitoare la cooperarea culturala, drepturile sociale, democratia locala, sanatate etc. de Consiliul Europei. Statele membre au invatat sa conlucreze in beneficiul europenilor. In prezent in cadrul organizatiei isi desfasoara activitatea delegatii a 41 de state membre, desfasurandu-se in activitati de cooperare cu celelalte organizatii europene intre care un rol important il au Uniunea Europeana si OSCE. In practica, cooperarea cu Uniunea Europeana, cu deosebire in ceea ce priveste realizarea programelor de reforma din noile democratoo, i-a dezvoltat constant cooperarea cu OSCE in diferite zone de tensiune. Data fiind suprapunerea mandatelor si a compozitiei exista uneori si posibilitati ample de cooperare intre doua organizatii. Cooperarea programatica in spiritul perteneriatului va contribui la intarirea fiecareia dintre ele si la consolidarea complementaritaii.

Compozitia si scopul Consiliului Europei

Consiliul Europei este cea mai veche organizatie interguvernamentala si interparlamentara europeana. Orice stat european poate deveni membru cu conditia ca el sa accepte principiul suprematiei legii. De asemenea, el trebuie sa garanteze principiul in virtutea caruia orice persoana aflata sub jurisdictia sa se poata bucura de drepturile omului si de libertatile fundamentale.

Obiectivele principale ale Consiliului europei sunt reflectate, in primul rand, in preambului Statutului acceptat de toate statele membre. Capitolul I din Statut este consacrat definirii scopului Consiliului Europei. Acesta este sintetizat intr-un singur articol, art. 1, avahnd urmatoarea redactare:

" Scopul Consiliului europei este de a realiza o mai mare unitate intre membrii sai pentru ? ? si realizarea idealurilor si principiilor care sunt mostenirea lor comuna si pentru facilitarea progresului lor economic si social ".

aceste prevederi, singurele care se refera in mod explicit la scopul organizatiei, se cer corelate cu stipulatiile din preambulul statutului si cu dispozitiile unei serii impresionante de instrumente internationale elaborate de Consiliul Europei, dintre care se detaseaza ca importanta Conventia europeana a drepturilor omului.

Urmatoarele paragrafe ale articolului 1 au in vedere metodele, cometentele, domeniile de activitate si raporturile de participare ale statelor membre si ale altor organizatii: " participarea membrilor la lucrari nu va afecta activitatea acestora in cadrul altor organizatii sau uniuni internationale la care ele sunt parti ".

Ultimul paragraf evidentiaza pe e o parte o restrictie evidenta, iar pe ed alta parte subliniaza caracterul politic al organizatiei: " Chestiunile referitoare la apararea nationala nu tin de competenta Consiliului Europei ".

Aria de competente si responsabilitati a Consiliului Europei este foarte intinsa; cu exceptia chestiunilor militare consiliul este abilitat sa se preocupe de cele mai importante probleme care privesc societatea europeana: drepturile omului, democratia pluralista, suprematia legii, cooperarea juridica, autoritatile locale si regionale, cautarea de solutii pentru probleme societatii - minoritati, xenofobie, intoleranta, protectia mediului, ??????, sida, droguri - , educatia, sanatatea, cultura, media, sportul, tineretul, sprijinirea tarilor in Estul si Centrul Europei in vederea punerii in practica si consolidarii reformelor politice, legislative si constitutionale cu ajutorul unor importante programe de cooperare.

Compozitie. Capitolul II al Statutului - articolele 2 pana la 9 - trateaza compozitia Consiliului Europei, mai exact gama complexa de aspecte si implicatii ale calitatii de membru.

Fiind vorba de o institutie interguvernamentala, decurge in mod logic ca numai statele sunt indrituite sa dobandeasca statutul de membru, si anume numai statele europene. Nu se realizeaza o delimitare intre membrii initiali, fondatori si cei care au aderat ulterior si de asemenea nu exista un tratament diferentiat aplicat membrilor. Este prevazut insa angajamentul fiecarui membru de a colabora " sincer si efectiv " la realizarea scopului Consiliului Europei.

Cu exceptia angajamentelor prevazute in statut statelor le revin si obligatii;e prezente in conventiile Consiliului precum si o categorie de obligatii, asumate de statele nou admise, in timpul negocierilor de aderare, numite " angajamente individualizate ".

Monitorizarea indeplinirii angajamentelor de catre stateke membre se realizeaza fie prin procedura judiciara fie prin numirea unor experti independenti sau a unor comisii permanente care sa supravegheze indeplinirea obligatiilor.

Admiterea de noi memebri si procedura de urmat fac obiectul articolului 4 din statut care stipuleaza ca orice stat european cansiderat ca fiind capabil de a se comforma prevederilor art. 3 si avand vointa de a le realiza poate fi invitat de Comitetul Ministrilor sa devina membru. In circumstante speciale se prevede si posibilitatea invitarii unor state europene ca membrii asociati, reprezentati insa numai in Adunarea Consultativa.

Retragerea este un drept suveran al fiecarui stat membru si se realizeaza printr-o notificare oficiala adresata Secretariatului. Retragerea devine efectiva la sfarsitul anului financiar respectiv, daca a fost facuta in primele noua luni, iar daca notificarea a fost facuta in ultimele 3 luni, retragerea devine efectiva la sfarsitul anului financiar urmator.

Suspendarea si retragerea calitatii de membru reprezinta sanctiuni aplicate in cazul in care un stat incalca in mod grav prevederile art. 3. Comitetul Ministrilor poate sa ceara in asemenea cazuri, statului sa se retraga, iar daca acesta nu o face, poate decide incetarea calitatii de membru. Suspendarea opereaza numai pe perioada stabilita sau pana la remedierea cauzelor care au determinat-o.

Sistemul organismelor Consiliului Europei

Potrivit articolului 10 al Statutului, organele Consiliului Europei sunt Comitetul de Ministrii si Adunarea Consultativa. Cele doua organe sunt asistate de Secretariatul organizatiei. Prin decizia Comisiei Permanente a Adunarii Consultative din iulie 1974, s-a stabilit ca aceasta sa fie denumita Adunarea Parlamentara, ceea ce reflecta mai bine structura si natura activitatii sale. La 14 ianuarie 1994 Comitetul Ministrilor a adoptat rezolutia statutara 94(3) prin care a luat fiinta Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa, organ important al Consiliului,avand insa un caracter consultativ.

Comitetul Ministrilor

Comitetul Ministrilor este organul de decizie al Consiliului Europei, al carui rol si atributii sunt stabilite in capitolul IV al Statutului. El este forul reprezentativ al guvernelor statelor membre si indeplineste un triplu rol:

in primul rand, acela de emanatie a guvernelor, ceea ce permite participantilor sa prezinte, in conditii de egalitate, abordarile si pozitiile nationale cu privire la problemel si provocarile care confrunta societatile Europei

in al doilea rand, acela de forum colectiv in care se elaboreaza raspunsurile europene la aceste probleme si provocari

in al treilea rand, acela de aparator, impreuna cu Adunarea Parlamentara, a valorilor care constituie insasi ratiunea de a fi a Consiliului Europei. Ca atrae el este investit cu functia de monitorizare a indeplinirii angakamentelor asumate de statele membre.

Comitetul Ministrilor este format din cate un reprezentant al fiecaruia dintre statele membre, care de regula este ministrul afacerilor externe. In cazul in care acesta este indisponibil, poate fi desemnat un supleant care sa participe la lucrari si care trebuie sa fie, pe cat posibil, membru al guvernului. Conform Statutului reprezentantii statelor in Adunarea Parlamentara nu pot fi in acelasi timp si membri ai Comitetului Ministrilor.

In doza practicii stabilite, Comitetul Ministrilor tine doua sesiuni ordinare pe an la nivel ministrial. Una primavara si cealalta toamna. Comitetul se poate reuni in orice moment, la cererea unuia dintre membrii sai sau a Secretariatului, daca doua treimi din membri sunt de acord cu cererea. Statutul prevede, ca in absenta unei hotarari contrare a Comitetului, reuniunile acestuia au loc la sediul Consiliului Europeai la Strasbourg.

Fireste, ministrii nu pot trata in cursul celor doua sesiuni anuale toate problemele, de aceea Comitetul a hotarat ca fiecare reprezentant al acestuia sa poata desemna un delegat imputernicit sa actioneze in numele sau in intervalul dintre sesiuni. Delegatii sunt de regula reprezentanti permanenti ai tarilor pe langa Consiuliul Europei si provin din randul functionarilor superiori ai ministerelor de externe si au rang de ambasador. Nu exista insa un Comitet al Delegatilor, organul executiv al organizatiei fiind Comitetul Ministrilor, care se intruneste fie la nivel ministerial, fie la nivelul delegatilor. Toate deciziile adoptate de delegati sunt considerate ca fiind luate de Comitetul ministrilor si au aceeasi forta si efect ca si cele adoptate de Comitet. Delegatii se intrunesc in doua reuniuni ordinare in fiecare luna.

Delegatii sunt asistati de un Birou, grupuri de raportori si diverse organisme subsidiare stabilite ad-hoc. Biroul consta din cinci membri: presedintele, cei doi presedinti precedenti si cei doi presedinti viitori; se reuneste lunar.

Presedentia Comitetului Ministrilor este asigurata prin relatie, pe o perioada de sase luni, schimbandu-se la fiecare sesiune in ordinea alfabetului englez a statelor membre.

Functiile si competentele statutare ale Comitetului Ministrilor sunt prevazute la art. 13 al Statutului, respectiv art. 15 si art.16. astfel Comitetul examineaza, la recomandarea Adunarii sau din proprie initiativa, masurile vizand realizarea scopului organizatiei, inclusiv incheierea de acorduri si conventii si adoptarea de catre guverne a unor politici comune fata de anumite probleme. Concluziile Comitetului Ministrilor pot, daac este cazul, imbraca forma unor recomandari catre alte guverne, care pot fi invitate sa comunice Comitetului actiunile intreprinse ca urmare a acestor recomandari.

Comitetul decide cu efect obligatoriu asupra tuturor chestiunilor referitoare la organizarea si la aranjamentele interne ale Comitetului Europei. In acest scop Comitetul Ministrilor va adopta reglementarile finaciare si administrative.

Comitetul Ministrilor poate sa infiinteze, in orice scop pe care il considera necesar, comitete sau comisii cu caracter consultativ sau tehnic.

Comitetul Ministrilor adopta propriul regulament interior care va stabili in special: cvorumul, metoda numirii si durata mandatului presedintelui; procedura pentru stabilirea ordinii de si pentru depunerea propunerilor de rezolutii, conditiile in care este ratificata desemnarea supleantilor. De asemenea la fiecare sesiune a Adunarii, Comitetului va prezenta rapoarte asupra activitaii sale, insotite de documentatia corespunzatoare.

In virtutea raspunderilor sale politice, administrative si financiare, Comitetul Ministrilor programeaza si supravegheaza activitatile Consiliului Europei la nivel interguvernamental. La sfarsitul fiecarui an, delegatii adopta un program interguvernamental de activitati, structurat pe cele noua domenii de activitate ale Consiliului Europei, corelat cu bugetul general pe anul urmator. Actiunea Consiliului Europei, conform Declaratiei din 5 mai 1989 asupra rolului viitor al organizatiei se dezvolta pe trei axe prioritare care se reflecta si in activitatea interguvernamentala:

????????? si intarirea democratiei pluraliste, respectarea drepturilor omului

constientizarea si punerea in valoare a identitatii culturale europene

formularea de raspunsuri comune sau ???????? la sfidarile cu care se confrunta societatea europeana

din punct de vedere al majoritatii necesare pentru adoptarea deciziilor de catre Comitet se disting patru categorii de decizii:

sunt adoptate cu unanimitate deciziile referitoare la recomandarile adresate guvernelor, comunicarea catre Adunare a unor informatiiasupra activitaii Comitetului, transformarea unei sedinte secrete intr-una publica, organizarea de sesiuni ale Adunarii in afara sediului Consiliului Europei, amendarea unor prevederi ale Statutului, alte probleme p-e care Comitetul decide sa le supuna unanimitatii.

Deciziile asupra problemelor care tin de Regulamentul interior sau de cel financiar si administrativ se adopta cu majoritatea simpla a membrilor

Deciziile asupra admiterii de noi membri ai Consiliului sunt adoptate cu majoritatea de 2/3 a membrilor.

Toate celelalte decizii, inclusiv cele referitoare la adoptarea bugetului, a regulamentelor interioare sunt adoptate cu majoritatea de 2/3 de voturi exprimate.

O sedinta este considerata statutara daca la ea participa majoritatea membrilor Comitetului. Comitetul evita de regula sa adopte decizii cu vot majoritar si chiar sa recurga la vot, cautand realizarea consensului in problemele importante de fond.

Sedintele Comitetului Ministrilor se tin cu usile inchise si asupra lucrarilor urmatoarele forme:

Prezentarea de catre Comitet a rapoartele prevazute in Statut

Cereri de avize adresate Adunarii

Prezentarea de catre Adunare a concluziilor asupra problemelor dezbatute sub forma unor recomandari adresate Comitetului

raspunsuri la intrebari orale sau scrise

reprezentarea Comitetului in dezbaterile adunarii

comitetul mixt ce are atributiuni in examinarea problemelor de interes comun pentru cele doua foruri.

Membrii Comitetului au dreptul de a se adresa Adunarii in numele guvernului lor sau intr-o problema personala, au dreptul sa participe la dezbateri si sa ia cuvantul.

Adunarea parlamentara

Adunarea parlamentara a Consiliului europei, care si-a tinut prima sa sesiune la 10 august 1949, poate fi considerata cea mai veche adunare perlamentara internationala pluralista formata din deputati desi in mod democratic, infiintata pe baza unui tratat interguvernamental.

Dupa cum s-a precizat anterior, scopul statutar al Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate intre membrii sai prin dezbateri, incheierea de acorduri si actiuni comune. Conditiile pentru calitatea de membru sunt democratia pluralista, suprematia legii si respectul pentru drepturile omului. Desi nu constituie o prevedere statutara, a devenit o regula sa se solicite aderarea la privilegiile Conventiei europene a drepturilor omului de catre oricare candidat nou. Pe baza avizului adoptat de Adunare, Comitetul Ministrilor invita statul candidat sa devina membru cu drepturi depline.

La lucrarile Adunarii participa in calitate de observator Israelul, SUA, Canada si Japonia. Pentru a facilita procesul de aderare a tarilor di Europa Centrala si de Est, Adunarea a introdus in 1989 statutul de invitat special, aplicabil tuturor adunarilor legislative nationale ale statelor europene nemembre care au semnat sau au aderat la Actul final de la Helsinki. Invitatii speciali au de facto aceleasi drepturi in Adunare si in comisii, mai putin dreptul de vot sau de a candida la alegeri.

Adunarea parlamentara este un organism deliberativ constand dintr-un numar de reprezentanti individuali din fiecare stat membru, cu un Presedinte ales in fiecare an dintre ei pentru o perioada maxima de trei sesiuni. In timp ce in Comitetul Ministrilor fiecare stat membru are un vot, in Adunarea Parlamentara numarul de reprezentanti si, in consecinta, de voturi este determinat de populatia fiecarei tari. Cel mai mare numar este de 18, cel mai mic de 2. Fiecare stat membru este liber sa stabileasca modalitatea de desemnare a reprezentantilor sai, cu conditia ca acestia sa fie alesi de parlament dintre membrii sai sau sa fie numiti de acesta potrivit unei metode stabilite de el. Compozitia politica a fiecarei delegatii nationale trebuie sa reflecte ponderea detinuta de diverse partide in parlamentele nationale.

Pentru a dezvolta o perspectiva europeana, nu una nationala, a fost incurajata formarea de grupuri polititce in Adunarea Parlamentara. In prezent Adunarea numara 5 grupuri politice: Grupul Socialist, Grupul Partidului Popular European, Grupul Democratic European, Grupul Liberal, Democrat si Reformator si Grupul Stangii Europene Unificate. Pentru a forma un grup cel putin 15 membrii provenind din cel putin trei nationalitati diferite trebuie sa hotarasaca acest lucru. Membrii Adunarii sunt pe deplin liberi sa-si aleaga grupul din care doresc sa faca parte.

Presedintele, 18 vice-presedinti si presedintii grupurilor politice alcatiesc Biroul Adunarii. In general tarile mari dispun de un loc permanent in Birou in timp ce tarile mici detin un loc prin rotatie.

Comisia permanenta consta din Birou, presedintii comisiilor generale si membrii desemnati de Adunare. Comisia se reuneste in general de cel putin doua ori pe an, principala sa misiune fiind aceea de a actiona in numele Adunarii atunci cand aceasta nu se afla in sesiune. Comisia numeste de asemenea din randul membrilor sai pe cei care vor reprezenta Adunarea in Comitetul Mixt.

Desi Consiliul Europei are un Secretariat unic, Adunarea dispune de o unitate condusa de Grefierul Aduanrii care are rang de secretar general adjunct, ales pentru 5 ani de catre Adunare.

Conform Regulamentului Adunarea mai are in compozitia sa 13 comisii de specialitate formate dintr-un numar variabil de locuri intre 45-65.

Sesiunile Adunarii Parlamentare se impart in patru sesiuni partiale, fiecare durand aproximativ o saptamana. Dezbaterile plenarei Adunarii sunt publice in timp ce comisiile in general se reunesc cu usile inchise. Adunarea adopta de obicei hotararile sale prin ridicarea mainii; daca resultatul este indoielnic, Adunarea este solicitata sa voteze prin ridicarea in picioare. Presedintele anunta daca natiunea a trecut sau nu, fara a da cifre. A treia metoda, cea a apelului nominal se aplica de obicei daca cel putin 10 reprezentanti sau presedintele isi exprima dorinta in acest sens.

Majoritatea de 2/3 este necesara pentru probleme cum sunt un proiect de recomandare sau de aviz catre Comitetul Ministrilor etc. In ceea ce priveste un proiect de hotarare si orice alta hotarare este necesara majoritatea voturilor exprimate. Cu cateva exceptii Adunarea nu poate sa adopte o decizie daca nu sunt prezenti peste jumatate din reprezentanti. Totusi, Adunarea, poate discuta si decide asupra multor probleme, indiferent de numarul celor prezenti, daca inainte de votare nu i s-a solicitat presedintelui sa constate numarul celor prezenti.

Adunarea adopta patru categorii de texte: recomandari, rezolutii, avize si directive. Recomandarile contin propuneri adresate Comitetului ministrilor, rezolutiile contin hotararile Adunarii aspura problemelor pe care este imputernicita sa le reglementeze; avizele sunt exprimate asupra problemelor supuse Adunarii de catre Comitetul ministrilor, iar directivele sunt in general instructiuni adresate de Adunare comisiilor sale.

Declaratiile scrise sunt documente care permit membrilor Adunarii sa ia pozitie publica in privinta unor probleme de inetres european. O edclaratie trebuie sa fie semnata de cel putin trei reprezentanti de nationalitati diferite si sa nu depaseasca 200 de cuvinte. Daca presedintele o considera acceptabila, aceasta este multiplicata si distribuitaca document al Adunarii iar daca intr-un interval de sase luni obtine noi semnaturi ea este redistribuita. Relatiile externe ale Adunarii cuprind parlamentele nationale ale statelor membre sau nemembre, adunarile parlamentare internationale si organizatiile interguvernamentale internationale. Adunarea si-a dezvoltat considerabil contactele cu alte institutii parlamentare internationale cum sunt Parlamentul European, Uniunea Europei Occidentale, Uniunea Interparlamentara Benelux, Adunarea Parlamentara a OSCE, consiliul Nordic etc.

In decursul celor 50 de ani de existenta Adunarea parlamentara a Consiliului Europei, ca organ parlamentar international si-a demonstrat marea sa flexibilitate si adaptabilitate. Nici un alt forum parlamentar international nu a fost atat de bine dotat ca Adunarea Parlamentara pentru a integra noile democratii ale Europei Centrale si ed Est in familia celorlalte democratii europene. Pare neindoielnic faptul ca Adunarea Parlamentara, care acopera tot mai mult intreaga Europa, ramane cel mai bun instrument pentru cooperarea europeana la scara cea mai larga, corespunzatoare criteriilor fundamentale ale democratiei pluraliste, suprematiei legii si respectiv drepturilor omului.

Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa

Consiliul Europei a recunoscut intotdeauna importanta decisiva a democratiei la nivelul sau ed baza. Libertatea reprezinta o necesitate atat la nivel local, cat si pe plan national, precum si un spatiul esential de reforma. Autonomia locala trebuie sa raspunda nevoilor tuturor europenilor, din orase si sate, din regiunile centrale si periferice cooperand peste frontiere. Congresul Puterilor Locale si Regionale(CPLR) este organul reprezentarii colectivitatilor imediat dupa Comitetul Ministrilor si Adunarea Parlamentara. Congresul functioneaza ca organ consultativ al Consiuliului Europei, activitatea sa fiind sprijinta de Carta europeana a autonomiei locale semnata la 15 octombrie 1985. Atat prin principiile pe care le afirma cat si prin mijloacele pe care le precizieaza Carta constituie un exemplu de ap0licare a principiului subsidiaritatii in organizarea unei societati.

In preambulul sau, Carta prezinta bazele democratiei locale. Colectivitatile locale, afirma ea, reprezinta unul din principalele fundamente ale oricarui regim democratic. Dreptul cetatenilor de a participa la gestiunea afacerilor publice face parte din principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei. Carta precizeaza de asemenea limitele autonomiei locale, acest principiu al autonomiei trebuie sa fie recunoscur in legislatiile interne si pe cat posibil in constitutii. Prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva, pentru colectivitatile locale de a regla si administra, in cadrul legii, pe propria lor responsabilitate si in folosul populatiilor lor o parte importanta a afacerilor publice.

Congresul este purtatorul de cuvant al regiunilor si municipalitatilor din Europa. Loc de dialog privilegiat el ofera delegatiilor posibilitatea de a dezbate problemele comune, de a-si confirma experientele si de a dopta soluti cu privire la problemele exprimate. Acest dialog nu se limiteaza numai la institutii, Congresul organizeaza audieri si conferinte la nivel local si regional pentru a ajunge la marele public a carui participare este esentiala pentru o democratie rentabila.

Congresul este format di 286 de membri titulari si tot atatia membri supleanti reprezentand peste 200 000 de comunitati locale si regionale din statele membre ale Consiliului Europei. El nu cuprinde decat reprezentanti alesi ai colectivitailor locale, iar delegatiile nationale sunt reprezentative pentru diferitele tipuri de puteri locale ale fiecarui stat membru.

Compozitia fiecarei delegatii nationale trebuie sa asigure o repartizare echitabila pe zone geografice, categorii de colectivitati locale, curente politice, precum si in functie de numarul de barbati si femei prezente in organele locale. La congres fiecare stat membru are dreptul la un numar de locuri egal celui pe care il are in adunare.

Lucrarile Congresului sunt organizate in cadrul a doua camere: Camera puterilor locale si camera regiunilor. Fiecare camera dispune de un numar de locuri egal cu cel al Congresului insusi. Presedintele Congresului este ales la fiecare 2 ani, prin rotatie, ed cele doua camere. Biroul Congresului se compune din birourile camerelor si presedintele Congresului. Congresul tine in fiecare an o sesiune ordinara. La lucrarile Congresului pot sa asiste delegatii ale statelor cu statut de invitat special, precum si ale organizatiilor europene si asociatiilor internationale ale puterilor regionale.

Principalele obiective ale Congresului fixate prin rezolutia statutara, sunt cele ce urmeaza:

de a garanta participarea colectivitailor locale la realizarea idealului unirii Europei

de a permite consilierilor locali de a participa la elaborarea politicilor europene

de a ajuta noile democratii sa stabileasca structuri locale eficace

de a promova cooperarea intre regiuni, cresterea economica, toleranta si pacea

de a facilita integrarea comunitatilor de migranti si a altor grupuri defavorizate

de a observa desfasurarea alegerilor locale si regionale

Congresul va urmari aceste obiective prin adresarea de recomandari Adunarii si rezolutii autoritailor locale, prin conlucrarea cu asociatiile democratice nationale si internationale, prin organizarea de audieri publice si conferinte sau colocvii de specialisti, prin discutarea problemelor de actualitate care prezinta interes politic pentru puterile locale si regionale.

Congresul impreuna cu Carta autonomiei locale reprezinta fundamentul eforturilor de promovare a democratiei locale, intreprinse in cadrul Consiliului Europei.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Curtea Europeana a drepturilor omului a fost instituita prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale elaborata in cadrul Consiliului Europei in 1950. Conventia consacra pe de o parte o serie de drepturi si libertai iar pe de alta parte un sistem pentru garantarea acestora. Acest sistem includea o Comisie a drepturilor omului, Curtea propriu-zisa si Comitetul Ministrilor.

La 1 mai 1994 a fost deschis spre semnare Protocolul nr. 11 al Conventiei europene a drepturilor omului care restructureaza mecanismul de control, eliminand rolul Comisiei si Comitetului Ministrilor. Protocolul a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1998, data la care a inceput sa functioneze si noua Curte europeana a drepturilor omului.

Curtea astfel instituita, se compune dintr-un numar de judecatori agal cu acela al statelor contractante, care sunt alesi in Adunare la fiecare 6 ani. Totusi mandatul primei jumatati din numarul judecatorilor alesi la primele alegeri va expira dupa 3 ani, astfel incat reinnoirea mandatelor unei jumatati din numarul judecatorilor sa se faca la fiecare 3 ani. Mandatul expira la implinirea varstei de 70 de ani iar presedintele isi exercita activitatea cu titlu individual. Curtea, in plenul ei, isi alege presedintele, doi vice-presedinti care sunt si presedinti de sesiune, pe o perioada de 3 ani.

Fiecare stat contractant sau persoana particulara care se considera victima violarii Conventiei, poate adresa direct Curtii o cerere invocand violarea unuia din drepturile garantate de Conventie. Procedura in fata Curtii este publica si contradictorie??? Solicitantii individuali pot spune ei insisi cererile, dar se recomanda reprezentarea de catre un avocat si aceasta este chiar necesara pentru audieri sau dupa ce cererea a fost declarata admisibila. Limbile oficiale sunt engleza si franceza.

Fiecare cerere individuala ete repartizata unei sectiuni, al carei presedinte desemneaza un raportor, care hotaraste daca aceasta va fi examinata de un comitet din trei membri sau de o camera. Camerele pot oricand sa renunte in favoarea unei Mari Camere atunci cand un caz ridica o problema grava de interpretare a Conventiei.

Camerele iau hotarari cu majoritate de voturi, fiecare judecator avand dreptul de a anexa hotararii opinia sa separata. In decurs de trei luni de la pronuntarea hotararii unei Camere, oricare parte poate solicita ca afacerea sa fie deferita Marii Camere, daca ea ridica o problema grava de interpretare sau aplicare a Conventiei. Hotararea devine definitiva dupa expirarea termenului de trei luni sau inainte daca partile declara ca nu fac apel.

Comitetul Ministrilor raspunde de supravegherea executarii hotararilor.

Curtea poate la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative asupra problemelor judiciare privind interpretarea Conventiei si a protocoalelor sale.

Secretariatul

Atributiile si responsabilitaile Secretariatului general sunt definite de Statutul Consiliului Europei, de Statutul personalului si anexele sale, de Regulamentul financiar precum si de directivele pe care le primeste din partea Comitetului Ministrilor.

In actuala sa configurare Secretariatul cuprinde in structura sa:

Cabinetul Secretariatului general si al Secretariatului general adjunct

Grefa Adunarii Parlamentare

Directia generala pentru probleme politice

Directia generala pentru administratie si logistica

Secretariatul CPLRE

Secretariatul Comisarului pentru drepturile omului

Grefa Curtii Europene a Drepturilor Omului

Secretariatul Comitetului Ministrilor, aflat in ?????diunea directa a Secretariatului general si a adjunctului sau, asigura serviciile de secretariat pentru reuniunile Comitetului la toate nivelurile si in toate domeniile intrand in sfera de competente a acestuia.

Actuala schema de organizare a Secretariatului a intrat in vigoare la 1 octombrie 1999.

Compartimentele Planificare, cercetari si publicatii, Protocol, Control financiar, Relatiile cu media si publicul, Monitorizarea sunt atasate direct Secretariatului general.

Europa prin intermediul asociatiilor sale

Organizatiile neguvernamentale independente (ONG) reprezinta un element uitat al societatii europene, ele reflecta libertatea de expresie si asociere care este un principiu fundamental al democratiei. Fara scop lucrativ ele intervin pe plan local, regional si national in domenii cruciale: drepturile omului, educatie, cultura, actiune sociala, medii munca, actiune politica, stiinte, ajutor umanitar.

Consiliul Europei a recunoscur influenta ONG-urilor din 1952, prevazand posibilitatea de a le acorda statutul consultativ. Prin dialogul cu ONG-urile, Consiliul a vrut sa raspunda unei triple necesitati: sa-i asculte pe cetatenii europeni, sa le asigure o reprezentare directa, si sa-si faca cunoscuta actiunea prin aceste asociatii din care peste 370 beneficiaza in prezent de statut consultativ.

Consiliul Europei coopereaza cu ONG-urile la fiecare din nivelurile sale structurale: Comitetul Ministrilor, Adunarea Bilaterala si Congresul Puterilor Locale si regionale din Europa. De la simpla consultare la o veritabila colaborare in cazul unor proiecte specifice, cooperarea poate lua forme foarte diverse. Reprezentanti ai ONG-urilor pot participa in calitate de consultanti la anumite studii sau la activitatea comisiilor interguvernamentale, sa prezinte expuneri orale sau scrise in fata comisiilor Dunarii si al Congresul Puterilor locale si Regionale din Europa, cu ocazia altor reuniuni sau cu ocazia colocviilor si a seminariilor organizate de Consiliul Europei. Misiunea esentiala a Consiliului Europei este de a promova drepturile omului si libertatile fundamentale. Colaborarea ONG-urilor apare in aceaasta privinta inestimabila, intrucat ele informeaza pe cetateni asupra drepturilor lor, fac sa circule informatia si, mai ales, se asigura ca angajamentele fundamentale sunt respectate. ONG-urile aduc la cunostinta opiniei publice progresul proiectelor Consiliului Europei din domeniul lor de activitate, punandu-si experienta la dispozitia organizatiei. ONG-urile participa concret la organizarea de conferinte, seminarii, sesiuni de informare si programe de formare pe plan regional, in special in domeniul drepturilor omului.

Consiliul Europei dispune de o structura permanenta de cooperare cu ONG-urile internationale care cuprinde: Conferinta plenara anuala, Comisia de legatura si Comitetul mixt " Parlamentari - Comisia de legatura ".

Datorita vastei sale retele de ONG-uri, care contribuie in mod util la lucrarile sale si joaca un rol esential in procesul democratic, Consiliul Europei ramane astfel aproape de opinia publica si de fortele ? ? sociale.

Coeziunea democratica, sociala, culturala si calitatea vietii

Drepturile omului reprezinta nucleul activitailor Consiliului Europei si influenteaza considerabil viata oamenilor din europa. Principalele instrumente pregatite de Consiliul Europei in acest scop sunt: Convetia europeana a drepturilor omului, Carta sociala europeana, Conventia europeana pentru prevenirea torturii si tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante si Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale.

Democratia pluralista parlamentara reprezinta o componenta esentiala a mostenirii europene, ea fiind resultatul unei realitati dinamice incontinua schimbare.

S-a considerat necesar in acest context, ca noua traditie democratica sa prinda radacini in structurile de baza ale societatii, incurajand cetatenii sa-si asume responsabilitati sporite in voata publica si dezvoltand o noua abordare a democratiei care sa tina mai bine seama de realitatile vietii sociale si care sa nu se limiteze la aspectele formale ale democratiei, care, desi necesare, nu sunt suficiente. Aceste motive au condus la o abordare multidisciplinara a democratiei si la realizarea unui plan de actiune privind drepturile omului si democratia pluralista in cadrul Consiliului Europei.

Activitati semnificative ale Consiliului europei in domeniul drepturilor omului au in vedere:

Protectia drepturilor civile si politice prin intermediul plangerii individuale adresata Curtii Europene a Drepturilor Omului

Protectia drepturilor sociale si economice prin intermediul unui sistem de vizite efectuate de catre Comitetul pentru prevenirea torturii si a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante

Protectia minoritatilor nationale, actiunea in favoarea egalitatii intre sexe, lupta impotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei

Conlucrarea cu mass-medi in problemele legate de libertatea de expresie si drepturile omului

Promovarea informarii si sustinerea educatiei in scoli si a unor grupuri profesionale in domeniul drepturilor omului

Cooperarea in organizatii ale drepturilor omului si institutii pentru protectia drepturilor omului.(O????????????, Comisii nationale).

O atentie aparte este acordata cresterii interesului public fata de functionarea institutiilor democrate, cat si responsabilitatii partidelor politice in cadrul unui asemenea sistem.

Consiliul Europei este ferm angajat si in apararea si garantarea drepturilor sociale in primul rand prin intermediul Cartei sociale (1961) revizuita si completata in 1996. Politica dezvoltata din initiativa Comitetului Ministerial vizeaza promovarea urmatoarelor drepturi de baza ale anului: dreptul la munca, drepturile femeii, egalitatea intre sexe, protectia copilului, interzicerea angajarii in munca aminoritatilor, dreptul la invatamant, drepturile celor varstnici. Aceasta preocupare este insotita de o politica de protejare a mediului, in special prin protectia patrimoniului natural al comitetului si prin elaborarea de politici specializate pentru amenajarea teritoriului care sa respecte bogatia si diversitatea mediilor naturale si ale peisajelor.

Conventia culturala europeana(1954) defineste cadrul activitatilor Consiliului Europei n domeniul educatiei, culturii, patrimoniului, sportului si tineretului. Pana in prezent 47 de state au aderat la onventie si participa la activitatile desfasurate de Consiliu in acest domeniu. Programele in sfera educatiei si culturii sunt gestionate de Consiliul de cooperare culturala ajutat de patru comitete specializate precum si de Fondul cultural. De asemenea, au loc periodic si conferinte ale ministrilor de resort.

Cooperarea juridica

Organizatia-pilot in materie de cooperare juridica, Consiliul Europei a contribuit substantial la crearea unui spatiu juridic european, fundamentat astazi de peste 170 de conventii si acorduri europene. Aceasta cooperare privilegiaza urmatoarele axe:

a face sa prevaleze principiul dreptului in relatiile sociale si internationale

a moderniza si armoniza legislatiile nationale

a face justitia mai eficace, imaginand proceduri juridice mai simple si imbunatatind executarea sanctiunilor penale

lupta contra criminalitatii organizate, a coruptiei si a criminalitatii informatice

a cauta solutii comune problemelor juridice si etice generate de evolutia stiintifica si tehnica

consiliul Europei a inspirat de o maniera semnificativa numeroase tratate europene, contribuind direct la armonizarea legislatiilor nationale. Activitatile sale in acest domeniu s-au concretizat in doua forme de instrumente juridice: conventii si recomandari.

Conventiile sunt instrumente indispensabile pentru cooperarea juridica intre state; ele au un caracter constrangator pentru satetele care le ratifica. Instrument de cooperare dar si de ordonare si simplificare, o conventie multilaterala a Consiliului Europei pate inlocui zeci de conventii bilaterale intre statele membre. Cele mai multe din conventii sunt deschise si statelor membre. Astfel aceasta forma de cooperare juridica internationala s-a putut extinde dincolo de cercul alcatuit din statele membre. Aceste conventii se refera, de exemplu la protectia datelor cu caracter personal, extradare, spalarea produselor crimei, dopajul in sport etc.

Recomandarile constituie, pentru guvernele statelormembre, un mijloc de a propune solutii eficace in deosebi pentru probleme noi. Comitetul Ministrilor adopta recomandari atunci cand este vorba de definirea liniilor directoare pentru politica si legislatia viitoare a tarilor membre.

Doau exemple practice, rezultate directe ale conventiilor se refera la:

facilitatile e coperare intre orasele si statele situate de o parte si de cealalta a unei frontiere in Europa, gratie Conventiei privind cooperarea transfrontaliera

repatrierea rapida a unui copil din parinti divortati catre parintele caruia tribunalul i-a incredintat supravegherea datorita Conventiei privind protejarea copiilor.

Consiliul Europei a elaborat conventii si in unele domnii speciale in vederea acoperirii vidurilor juridice. Astfel evolutia rapida a biologiei si medicinei a creat viduri politice, juridice si etice la nivel european. Au fost elaborate conventia privind drepturile omului si biomedicina si protocoale in materie de transport???? de organe, cecetare medicala, protectie a fetusului si a embrionului uman precum si in    probleme legate de genetica. In domeniul prevenirii delictelor informatice Consiliul Europei a lansat un proiect privind criminalitatea in ciberspatiu, care ar trebui sa conduca la pregatirea unui proiect de conventie privind probleme precum infractiunile penale comise cu ajutorul ordinatoarelor, autoritaile de investigare si cooperarea internationala in materie.

Activitaile Consiliului Europei in domneiul dreptului international public dateaza de la crearea sa. Conventia din 1975 pentru reglementarea pasnica a diferentelor isi propune sa contribuie la stabilirea unei paci bazate pe justitie. In prezent exista in dreptul international public o intreaga serie de instrumente adoptate marilor realiati. Pot fi mentionate in acest sens Conventia europeana privind imunitatea statelor si Conventia europeana privind imunitatea statelor si Conventia europeana privind recunoasterea personalitatii juridice a organizatiilor internationale neguvernamentale.

Consiliul Europei in Europa Centrala si de Est

Consiliul Europei actioneaza pentru integrarea europeana si securitatea democratica bazate pe democratia pluralista si parlamentara, individualitatea si universalitatea drepturilor omului, suprematia legii si un patrimoniu cultural comun. Pentru realizarea acestor teluri in Europa Cenrala si de Est, dupa caderea zidului Berlinului, Consiliul Europei a stabilit o serie de programe de asistenta. In prezent, programele acopera un domeniu extins de activitati in 21 de tari si ele au facilitat deja accesul unui numar de 16 dintre acestea care au devenit membre ale organizatiei.

Programele cuprind mult mai mult decat asistenta pentru indeplinirea precautilor de aderare, implicand in special ratificarea si aderarea la conventiile elaborate sub egida Consiliului Europei.

Programele de asistenta reprezinta un proces dinamic care se adapteaza nevoilor in schimbare ale tarilor beneficiare si cerintelor decurgand din reglementarile Consiliului European. Programele au urmarit constant doua obiective:

intarirea, consolidarea si accelerarea procesului de reforme democratice in tarile Europei centrale si ed Est

facilitarea integrarii treptate si armonioase a acestor tari

programele Demostene reprezinta o structura dezvoltata pentru pregatirea specialistilor in elaborarea politicilor nationale in domenii precum: cooperarea juridica' drepturile omului, meduia, educatie, cultura, probleme sociale si societatea civila.

Programul Themis este destinat pregatirii specialistilor in domeniul justitiei: judecatori, procurori, notari, avocati.

Programul Lode pentru democratie locala a fost infiintat pentru a stimula dezvoltarea democratiei si pregatirea oficialitatilor si reprezentantilor locali.

Pentru a face fata nevoii crescande de informatii catre si despre organizatie. Consiliul Europei a infiintat Centre de Informatii si Documentare in 14 capiatle ale Europei Centrale si de Est.

Programele de cooperare cu tarile Europei Centrale si de Est sunt stabilite anual pe baza propunerilor avansate de guvernele tarilor interesate, in limitele bugetului organizatiei. Programele sunt administrate de Directia Generala pentru Probleme Politice din Secretariatul Consiliului Europei.

Alaturi de acetse programe, Consiliul Europei desfasoara impreuna cu Comisia Europeana o serie de programe comune. Aceste programe s-au concentrat asupra reformei sistemului juridic, reformelor la nivel local si infiitarea mecanismelor de protectie a drepturilor anului. Ele acopera Albania(din 1993), Estonia, Letonia si Lituania(din 1994), ucraina (din 1995) si Federatia Rusa (din 1996). In plus in 1996 au fost incheiate intelegeri pentru programe tematice - minoritati nationale, lupta contra crimei organizate si coruptiei - care sunt deschise tuturor tarilor centrale si est-europene eligibile pentru programele de cooperare ale Consiliului Europei.

Romania si Consiliul Europei

Romania a devenit membra a Consiliului Europei la data ed 7 octombrie 1993, odata cu depunerea instrumentului de aderare la Stattutul organizatiei. In prealabil, parlamentul Romaniei dobandise statutul de invitat special la Adunarea Parlamentara (1 februarie 1991), un statut similar fiind obtinut si de Guvern ca urmare a aderarii la Conventia culturala europeana(19 decembrie 1991).

Romania este reprezentata in Comitetul ministrilor de ministrul afacerilor externe, iar in Adunarea Parlamentara de o declaratie formata din 10 reprezentanti si 10 supleanti. Delegatia romana la Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa are o compozitie similara. De asemenea Romania este reprezentata de un judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Din totalul celor 173 de conventii si protocoale ale Consiliului Europei deschise pentru semnare si ratificare Romania a semnat si ratificat 56 si a semnat fara sa ratififce pana in prezent alte 23 de astfel de documente. Dintre acestea cele mai importante sunt: Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si cele 11 protocoale aditionate, Conventia culturala europeana, Carta autonomiei locale, Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratatmentelor inumane sau degradante si cele doua protocoale aditionate, Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale, Carta sociala europeana(revizuita), Carta limbilor regionale sau minoritare, Conventia penala privind coruptia etc.

In aprilie 1997 a fost adoptata decizia Adunarii parlamentare de incetrare a monitorizarii Romaniei in ceea ce priveste angajamentele asumate la admiterea ca membru, conditionata de indeplinirea anumitor cerinte:

reforma sistemului penitenciar

ameliorarea sistemului de protectie a copilului

amendarea Codului Penal si de Procedura Penala in vederea eliminari prevederilor contrare libertatilor fundamentale

amendarea legislatiei privind retrocedarea proprietatilor confiscate astfel incat sa se asigure proprietarilor fie " restitutia in integrum " fie o despagubire echitabila

promovarea unei campanii impotriva rasismului, xenofobiei si intolerantei si initierea de masuri pentru integrarea sociala a rromilor.

La implinirea unui an de la inchiderea conditionata a monitorizarii, comisia juridica a Adunarii Parlamentare a analizat cadrul stadiului indeplinirii angajamentelor, iar la 27 mai 1998 a fost adoptata o Declaratie prin care se confirma incheierea procedurii ed monitorizare a Romaniei de catre Adunarea Parlamentara.

Romania participa la diferite programe de cooperae si asistenta ale Consiliului Europei (Demostene, Themis LODE). Un numar insemnat de activitati se realizeaza in cadrul programului comun al Consiliului Europei si Comisiei Europene de la Bruxelles. Anual au loc diferite conferinte, seminarii, cursuri de pregatire, se efectueaza misiuni de experti si se desfasoara alte tipuri de activitati.

Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa

Ideea unei conferinte permanente privind securitatea europeana a apartinut URSS. Prima propunere concreta a fost facuta in 1954 si consta in incheierea unui tratat pentru o perioada de 50 de ani, tratat care sa fie monitorizat si pus in aplicare prin intermediul unor institutii permanente create special in acest scop. Propunerea nu a fost acceptata de catre statele europene mai ales datorita faptului ca in acest proiect era inclusa si Germania.

Pe la mijlocul anilor '60 propunerea a fost re???? de catre URSS in forma unei conferinte de securitate Bazata pe un tratat prin care sa fie recunoscute frontierele existente in acea perioada in Europa si prin care sa se puna bazele unei cooperari economice pe scara larga intre Est si Vest. Majoritatea statelor europene neutre si nealiniate la Tratatul de la Varsovia au primit propunerea cu entuziasm insa NATO a manifestat unele rezerve.

Discutiile pentru realizarea practica a proiectului au inceput in noiembrie1972 si s-au finalizat cu adoptarea Cartii Albastre(" The Final Recomandation of the Helsinki Consultation "). Actul final al Conferintei pentru securitate si Cooperare de la Helsinki a fost semnat de 35 de state guverne.

Actul final cuprinde trei mari seturi de recomandari referitoare la:

aspecte politico-militare privind securitatea cunoscute si sub denumirea de " decalogul de la Helsinki "

cooperarea in domeniul economic, al protectiei mediului si al stiintei si tehnologiei

cooperarea in domeniul drepturilor omului

decalogul de la Helsinki cuprinde majoritatea principiilor dreptului international public: egalitatea suverana a statelor, obtinerea de la amenintarea si folosirea fortei, inviolabilitatea frontierelor, integritatea teritoriala, reglementarea pasnica a diferendelor, neinterventia in treburile interne, principiul cooperarii, indeplinirea cu bunacredinta a obligatiilor rezultate din tratate, dreptul la autodeterminare al popoarelor, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale incluzand: libertatea de gandire, constiinta, religie si convingeri.

Prabusirea comunismului in Europa simbolizata prin distrugerea zidului Berlinului a produs modificari semnificative si in domeniul securitatii. In aceasta perioada de tranzitie CSCE si-a asumat noi responsabilitati. Carta de la Paris pentru o noua Europa semnata la 21 noiembrie 1990 reprezinta primul instrument unilateral prin care se ia act de sfarsitul razboiului rece si prin care se decide crearea unor institutii permanente si a unor mecanisme politice de cooperare. Aceste modificari precum si amploarea si importanta activitatilor desfasurate au condus in mod logic la transformarea CSCE in OSCE.

In prezent OSCE include 55 de state si acopera o larga arie geografica situata intre Vancouver si Vladivostok. In cadrul acestui perimetru OSCE reprezinta instrumentul primordial de avertizare si prevenire a conflictelor, gestionare a crizelor si reabilitare post - conflictuala.

OSCE abordeaza problema securitatii intr-o noua maniera ce se bazeaza pe cooperare, luand in considerare o gama larga de aspecte incluzand controlul armamentelor, diplomatia preventiva, drepturile omului, manifestari ale alegerilor, probleme economice si de protectia mediului, masuri de securitate. Toate aceste aspecte variate ale securitaii sunt privite ca fiind interconectate si interdependente, ceea ce duce la concluzia ca securitatea este indivizibila. Pornind de la premisa ca securitatea este indivizibila, statele participante au obligatia de a colabora pentru prevenirea conflictelor, pentru reducerea riscurilor si pentru solutionarea crizelor. Acets principiu porneste de la ideea conforma careia cooperarea poate beneficia tuturor, in timp ce insecuritatea unui singur stat poate avea consecinte asupra tuturor celorlalte. Cheia acestui mecanism este deci cooperarea, desfasurarea de activitati in folosul celorlalti, nu impotriva lor. Aceasta conceptie este prevazuta si in Declaratia de la Lisabona din decembrie 1996 privind Noul Model de Securitate Europeana: " suntem hotarati sa invatam din tragediile anterioare si sa transpunem in practica visiunea noastra asupra cooperarii prin crearea unui spatiu de sceuritate fara diviziuni in care toate statele sunt parteneri cu drepturi egale ".

Cooperarea in domeniul securitatii presupune un parteneriat real bazat pe transparenta si incredere reciproca, excluzand din start orice fel de comportamente sau pretentii de hegemonie asupra altor teritorii. Principiul securitatii prin cooperare se reflecta mai ales in faptul ca toate statele membre au drepturi egale iar deciziile sunt luate prin consens; nici-un stat nu-si va consolida securitatea pe cheltuiala celorlalte.

OSCE este organizatie politica, deciziile sale fiind de asemenea politice insa acest aspect nu le lipseste de eficacitate, ele fiind semnate la cel mai inalt nivel politic ???? beneficiaza uneori de o autoritate chiar mai puternica decat cea a legilor internationale.

Aria de acoperire a OSCE include Europa Continentala, Caucazul, Asia Centrala si America de Nord avand parteneri si in Asia si zona mediteraneana. In acest cadru OSCE grupeaza atat comunitati din zona euro - atlantica dar si din cea euro - asiatica.

Institutii si structuri operationale din cadru OSCE

Presedintele in exercitiu detine responsabilitatea executiva si in ceea ce priveste coordonarea actiunilor curente ale organizatiei Presedintele coordoneaza desfasurarea lucrarilor organismelor, monitorizeaza activitatile privind prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor si reabilitarea post - conflictuala.

Presedentia OSCE este detinuta pentruo perioada de un an prin rotatie de catre ministrii afacerilor externe ai statelor membre. Presedintele in exercitiu este asistat de cel precedent si cel viitor, impreuna formand Troika. Presedintele poate de asemenea forma grupuri ad - hoc sau poate desemna anumite persoane pentru rezolvarea anumitor crize sau situatii conflictuale.

Presedentia a fost instituita prin Carta de la Paris pentru o noua Europa - 1990 - care precizeaza ca presedintele in exercitiu va conduce si lucrarile Consiliului Ministrilor.

Incepand de la 1 ianuarie 2001 presedintele OSCE este detinuta de Romania reprezentata prin ministrul afacerilor externe, domnul Mircea Geoana.

Secretarul General actioneaza ca un reprezentant al presedintelui si il sustine pe acesta in toate actiunile sale privind indeplinirea scopurilor OSCE. Postul de secretar general a fost instituit prin Conferinta de la Stockholm din 1992. Secretarul este numit de Consiliul Ministrilor pentru o perioada de trei ani si este seful Secretariatului organizatiei.

Secretariatul are ca sarcini mentionarea contactului cu organizatiile internationale si cu organizatiile neguvernamentale, sarcinile administratifve financiare si de personal ale organizatiei. Ca urmare a deciziei Consiliului Permanent din 29 iunie 2000 Secretariatul incheie urmatoarele structuri: Biroul Secretarului General, Centrul pentru prevenirea conflictelor, Departamentul buget si servicii, Departamentul resurse umane, Biroul de coordonare a activitatilor economice si de protectie a mediului, Biroul Secretariatului de la Praga.

Biroul pentru alegeri libere instituite prin reuniunea de la Viena a fost transformat de catre Consiliul Ministrilor in 1992 in Biroul pentru institutii democratice si drepturile omului. Biroul desfasoara activitati in special pentru:

desfasurarea ed alegeri libere si democratice

monitorizarea alegerilor

asigurarea de asistenta pentru consolidarea institutiilor democratice, protectia drepturilor omului si a libertatilor civile

implementarea activitailor cuprinse in dimensiunea umana a OSCE

reprezentantii pentru libertatea mijloacelor de informare. Acest organ a fost creat prin Summitul de la Lisabona - 1996 iar principala sa atributie este de a asista guvernele urmarind crearea si dezvoltarea unei prese libere si independente, aspecte ce sunt considerate cruciale pentru existenta si functionarea unei societati democratice.

Inaltul Comisariat pentru Minoritati Nationale. OSCE a creat aceasta institutie in 1992 - Helsinki pentru a identifica in faza incipienta tensiunile etnice ce s-ar putea transforma in conflicte si pentru a gestiona aceste tensiuni. Inaltul Comisariat functioneaza ca un instrument diplomatic preventiv. Biroul Inaltul Comisariat se afla la Haga iar postul ed Inalt Comisar este ocupat de fostul ministru al afacerilor externe olandez Max van der Steel al carui mandat a fost prelungit de doua ori. Inaltul comisra este ajutat in activitatea sa de un grup format din 11 persoane. Organismul actioneaza independent de partile implicate si este imputernicit sa organizeze misiuni si sa se implice in activitati diplomatice pentru rezolvarea crizelor si tensiunilor intr-o faza cat mai incipienta. In vederea obtinerii informatiilor Inaltul Comisariat urmareste sa promoveze dialogul bazat pe incredere si cooperare intree parti. Pentru rezolvarea situatiei Inaltul Comisariat poate inainta guvernelor implicate rapoarte cu propuneri privind rezolvarea situatiilor conflictuale cu care acestea se confrunta.

Inaltul Comisariat a fost implicat in probleme privind minoritati8le nationale in multe state dintre care Albania, Croatia, Estonia, Lituania, Ungaria, Romania, Slovacia, Rep. Moldova, Rep. Macedonia, Ucraina, Kasahstan.

Desi organismul este imputernicit sa rezolve si sa previna conflictele pe termen scurt si pe cele de mica anvergura, totusi pentru indeplinirea rolului sau nu pot fi trecute cu vederea situatiile conflictuale grave care se perpetueaza de lungi perioade de timp. In cazul acestora precum si in toate celelalte cazuri in care organismul apreciaza ca situatia o gestioneaza poate evolua intr-o criza periculoasa pe care nu ar putea sa o solutioneze, Inaltul Comisar actioneaza ca un resort, avertizand celelalte structuri ale OSCE in vederea luarii masurilor adecvate.

Inaltul Comisariat se bucuira de libertate de initiativa si independenta implicarea sa nefiind conditionata de autoritatea Consiliului Superior sau a statelor implicate. Totusi acest lucru nu ar fi posibil fara suportul politic al statelor membre exprimat in cadrul Consiliului Permanent. Ca o conditie a eficientei sale organismul trebuie sa fie impartial. Pe de alta parte se considera ca statele sunt mai cooperante daca discutiile nu sunt facute publice iar masurile luate in acest fel sunt mult mai eficiente - conditia confidentialitatii. Aceasta conditie este indeplinita doar pe perioada negocierilor si a luarii masurilor, ulterior pentru informarea staelor membre si a opiniei publice internationale Inaltul Comisariat inaintand Consiliului Permannet rapoarte privind activitatea sa.

Inaltul Comisariat pentru Minoritati Nationale nu este competent sa solutioneze sau sa se implice in cazurile individuale privind persoane apartinand minoritailor nationale si de asemenea in problemele privind terorismul si crima organizata.

Adunarea Parlamentara a OSCE

Carta de la Paris pentru o noua Europa cunoscand importanta si rolul pe care parlamentarii il pot avea in procesul declansat la Helsinki, a propus crearea unei adunari care sa cuprinda membrii ai departamentelor statelor membre, prima sesiune a Adunarii a avut loc la Budapesta in 1992 insa ede atunci sediul ei se afla la Copenhaga.

Toate parlamentele statelor membre au dreptul sa fie reprezentate la Adunarea Parlamentara in concordanta cu numarul populatiei fiecarei tari. Initial Adunarea a fost compusa din 245 de membri dar o data cu cresterea numarului statelor membre de la 34 la 55 a crescut si numarul de reprezentanti in adunare la 315.

Obiectivul primar al Adunarii este de a facilita dialogul interparlamentar, alaturi de acesta urmarind:

implementarea obiectivelor OSCE in legislatia statelor membre

discutarea si analizarea aspectelor inaintate de catre Consiliul Ministrilor si reuniunile sefilor de stat si guverne

dezvoltarea si promovarea unor mecanisme de prevenire si rezolvare a conflictelor

intarirea si consolidarea institutiilor democratice in statele membre

se contribuie la dezvoltarea relatiilor de coperare intre membri

In vederea indeplinirii acestor obiective, Adunarea adopta declaratii, rezolutii si recomandari, desfasoara seminarii, organizeaza misiuni, delegatii si programe in statele membre si in anumite zone conflictuale sau pentru manifestarea alegerilor.

Adunarea se intruneste in sesiune ordinara anual ocazie cu care isi alege si presedintele pentru anul urmator. In intervaul dintre sesiunile anuale lucrarile Adunarii sunt desfasurate de catre organele sale: Comitetul sefilor delegatiilor nationale, Biroul, Biroul extins, Comitetetele generale si Secretariatul.

Adunarea Parlamentara intretine relatii stranse cu celellate organisme ale OSCE, toat activitatile sale fiind raportate catre Presedintele in exercitiu si Consiliul Permanent; de asemenea Adunarea are reprezentanti in cadrul fiecarei institutii a organizatiei.

Pe plan extern Adunarea coopereaza cu adunarile parlamentrae ale Consiliului Europei, NATO, Uniunii Europene, Uniunii Europei Occidentale si Adunarii Uniunii Inter-parlamentare. Toate aceste adunari beneficiaza de statut de observator in cadrul Adunarii Parlamentare a OSCE.

Curtea de Conciliere si Arbitraj a fost infiintata in 1992 prin Conventia de Conciliere si Arbitraj dar a intrat in vigoare abia in 1994. Scopul sau este de a aplana disputele si conflictele ce ii sunt inaintate de catre statele semnatre ale conventiei. Curtea nu este un organism permannet al OSCE, ea intrunindu-se numai atunci cand este insarcinata cu solutionarea unei cauze.

Curtea are doua organisme: Comisia de Cionciliere si Tribunalul Arbitral. Procedura prevede ca statele se pot adresa in vederea solutionarii unei cauze mai inati Comisiei de Conciliere. Hotararea Comisiei de Conciliere poate fi acceptata de parti sau nu, (in acest caz), partile avand la dispozitie un interval de 30 zile in care sa decida. In cazul in care hotararea nu este acceptata cauza va fi inaintata Tribunalului Arbitral a carui hotarare este obligatorie.

Pana in prezent Curtea nu a fost solicitata pentru solutionarea vreunei cauze.

Organismele de decizie si negociere ale OSCE

In mod traditional OSCE a reprezentat o organizatie politica de consultare si negociere intre state, deciziile sale fiind de asemenea de natura politica. Organismele de decizie si negociere in cadru OSCE sunt urmatoarele:

Reuniunile sefilor de stat si guvern

Consiliul Ministrilor

Consiliul Permanent

Consiliul Superior

Forumul pentru Securitate si Cooperare

Reuniunile sefilor de stat si guvermne sunt intruniri periodice ale celor mentioanti prin care sunt stabilite prioritaile organizatiei, liniile si principiile directoare pentru activitatea viitoare. Intre anii 1975 - 2000 au avut loc sase asemenea reuniuni: Summitul de la Helsinki - 1 august 1975 la care a fost adoptat Actul Final, Summitul de la Paris - 19-21 noiembrie 1990 - adoptarea Cartei de la Paris pentru o noua Europa, Summitul de la Helsinki - 9-10 iulie 1992 adoptarea documentului intitulat Provocarile schimbarii, Summitul de la Lisabona - 1996, Budapesta - 1994 si Instambul - 1999 unde a fost semnata Carta pentru securitatea europeana.

Consiliul Ministrilor asigura in intervalul dintre reuniunile sefilor de stat si guverne indeplinirea obiectivelor stabilite. Consiliul se intruneste cel putino data pe an si este compuns din ministrii afacerilor externe ai statelor membre.

Consiliul Permanent fost Comitet Permanent este organismul principal al OSCE, are sediul la Viena, el ocupandu-se de toate aspectele ce intra in aria competentei OSCE, asigurand functionarea de zi cu zi a organizatiei. Membrii sai sunt reprezentanti permanenti ai statelor membre si se intrunesc saptamanal.

Consiliul Superior - fost Comitet al Inaltilor Functionari - are rolul de a se intruni in situatii de urgenta in vederea rezolvarii unor crize. Aceasta functie a sa este cunoscuta mai des sub numele de " Mecanismul de la Berlin ". intre 1991 si 1994 Consiliul Superior s-a reunit de urgenta de patru ori pentru situatiile din Yugoslavia si Nagorno - Karabah. Celelalte functii si atributii ale Comitetului Inaltilor Functionari au fost preluate de catre Consiliul Permanent.

Forumul pentru securitate si Cooperare etse alcatuit din reprezentanti ai statelor membre care se intrunesc saptamanal la Viena, pentru negocieri si consultari privind masurile de securitate si stabilitate in Europa. Principalele sale obiective sunt:

negocieri asupra dezarmarii

masuri de crestere a increderii privind securitatea

consultari intensive pe teme de securiatate

reducerea continua a riscurilor aparitiei conflictelor

implementarea masurilor stabilite

in cadrul acestor organisme deciziile sunt luate prin consens, ceea ce inseamna absenta oricaror abtineri sau opuneri. Acest aspect este o reflectare a principiului securitatii prin cooperare.

Exista insa si o exceptie de la regula consensului - consen?????? Principle - ce se aplica in cazul impacarilor grave ale angajamentelor asumate de catre un stat membru.In acest caz decizia poate fi adoptata chiar daca statul in cauza se opune.

Mecanisme, instrumente si proceduri de rezolvare a conflictelor

Punctele decisive in rezolvarea eficienta a unei crize le constituie descoperirea acesteia intr-o faza incipienta si luarea de masuri adecvate situatiei respective. Cu toate ca in principiu se prevede regula consensului pentru adoptarea de masuri si decizi, in cadru OSCE sunt prevazute si o serie de mecanisme si proceduri care a sofere o interventie promta si eficienta si acre sa mobilizeze si sa concentreze eforturile asupra situatiei conflictuale.

Mecanismele Dimensiunii Umane includ mecanismele de la Viena si Moscova. Mecanismul de la Viena prevede obligatia statelor de a furniza la cererea celorlalte state informatii, de a organiza intruniri bilaterale si de a permite statelor membre sa aduca problema in cauza in atentia celorlalte state. Mecanismul de la Moscova prevede optiunea trimiterii unei misiuni de experti care sa asisite statele in conflict. Misiunea poate fi solicitata de statele in conflict sau poate fi initiata la propunerea a cel putin sase state. Misiunea se va folosi de informatiile de care dispune, de bune oficii si de mediere pentru promovarea dialogului si cooperari dintre parti.

Mecanismul de consultare si cooperare privind activitati militare neobisnuite si neprogramate se aseamana cu cel de la Viena, statele fiind obligate la cererea celorlalte sa explice mobilizarea de forte armate in alte zone decat cele in care sunt mobilizate pe timp de pace si care pot avea o semnificatie militara asupra celorlalte state.

Mecanismul de cooperare in cazul unor incidente de natura militara prevede obligatia statului respectiv de a informa in cel mai scurt timp intr-o formna scurta si clara celelalte state pentru evitarea unor interpretari gresite a evenimentelor ce ar da nastere la conflicte. La cererea statelor interesate privind clarificarea evenimentelor raspunsul trebuie sa fie promt.

Pentru a asigura descoperirea cat mai rapida a situatiilor generatoare de crize statale au dreptul de a informa organele si organismele OSCE.

Mecanismul de la Berlin privind consultarea si cooperarea in situatii ed urgenta prevede ca statele pot solicita Presedintelui in exercitiu sa convoace o intrunire de urgenta a Consiliului Superior in vederea solutionarii situatiei.

Mecanismele privind solutionare pe caloe pasnica a conflictelor includ mecanismul de la Valletta si mecanismul Curtii de Conciliere si Arbitraj. Mecanismul de la Valletta prevede numirea unui grup de aporturi care sa medieze conflicyul purtand discutii cu partile implicate, in mod individual sau in comun.

Masurile de sporire a increderii si securitatii statelor( " Confidence - security - Building Measures ") reprezinta prevederi privind verificarea si schimburi de informatii in legatura cu fortele armate si activitaile militare. Aceste masuri includ schimbul anual de informatii militare, ratificari privind desfasurarea in viitor a anumitor activitati militare, schimbul de calendare ale activitatii militare, stabilirea unor principii privind transferul armelor. Scopul acestor masuri este de a promova increderea reciproca, transparenta si deschiderea spre cooperare.

Codul de conduita privind aspecte politico - militare ale securitatii a fost adoptat in 1994 la Budapesta. Codul reafirma obligatia statelor de a actiona solidar in cadrul violarii normelor si angajamentelor OSCE; codul prevede de asemenea obligatia de neacordare a asistentei statelor care folosesc forta sau amenintarea cu forta impotriva integritatii teritoriale sau independentei oricarui stat.

Alte aspecte politico - militare privind securitatea sunt prevazute in Acordurile regionale privind controlul armamentului, Tratatul privind Fortele Armate Conventionale din Europa si in Tratatul privind spatiul aerian.

Dimensiunea economica a OSCE

OSCE nu este o organizatie economica dar abordarea sa asupra securitatii ia in calcul si aspecte economice si de protectia mediului plecand de la premisa ca solidaritatea in aceste domenii poate contribui la mentinerea pacii si stabilitatii. Pe ed alta parte insa, nerezolvarea problemelor economice si de protectia mediului pot conduce la tensiuni intre state.

Dimensiunea economica a OSCE presupuneurmarirea tendintelor economice si de protectie a mediului in cadrul statelor membre cu scopul de a avertiza statele in cauza de posibilitatea aparitiei unei situatii conflictuale. De asemenea se urmareste elaborarea unor politici economice si de mediu in special pentru statele aflate in tranzitie.

Principalele instrumente implicate in dimensiunea economica sunt Coordonatorul activitatilor economice si de mediu si Forumul Economic. Aceste organisme sunt relativ noi, primul dintre ele functionand de la 1 ianuarie 1998 iar cel ed-al doilea incepand din 1993.

Relatiile dintre OSCE si celelalte organisme si institutii internationale

Reprezentand mai mult un proces decat o organizatie fosta CSCE a intretinut relatii restranse, mai mult formale cu celelalte organizatii internationale. O data cu sfarsirea Razboiului Rece, conceptul de securitate regionala a evoluat substantial, necesitatea cooperari cu celellate institutii devenind imperioasa. In momentul actual OSCE reprezinta o parte importanta a retelei de organizatii care se ocupa de drepturile omului, securitatea regionala si probleme economice. Avand in vedere evolutia si complexitatea aspectelor privind securitatea, cooperarea in materie este vitala atat la nivel politic cat si practic. Aceste aspecte au fost afirmate si recunoscute la Summiturile OSCE de la Budapesta, Lisabona si Copenhaga.

Unul dintre cei mai apropiati parteneri ai OSCE este ONU astfel la samitul de la Helsinki ('92) statele participante au declarat OSCE ca fiind " un aranjament regional in sensul capitolului VII al Cartei ONU ".

Relatiile stranse sunt mentinute si cu Consiliul Europei, incepand din 1993 find organizate intruniri bilaterale la nivel inalt intre Presedintii si Secretarii generali ai celor doua organizatii. Cele doua organizatii desfasoara si activitati in comun, in special intruniri, conferinte si grupuri de lucru pe teme cum ar fi rolul mijloacelor de informare in situatiile conflictuale, monitorizarea alegerilor.

Incepand din 1993 au fost inaugurate intruniri trpartite intre OSCE, Consiliul Europei si ONU iar incepand din 1996 la aceste intruniri participa si organismele reprezentative in domeniul drepturilor omului ale celor trei organizatii.

OSCE coopereaza de asemenea cu Uniunea Europeana, majoritatea statelor membre OSCE fiind si membre ale UE, ceea ce conduce la concluzia ca Uniunea Europeana are un rol important in cadru OSCE.acest aspect este o ilustrare a politicii externe si de securiatte comuna a UE in plina actiune.

OSCE mentine contacte stranse si cu alte organizatii internationale cum ar fi NATO, fosta Uniune a Europei Occidentale ale carei sarcini au fost transferate UE dupa auto dizolvarea sa si organizatiile neguvernamentale.

Aceste aspecte ale colaborarii politice suhnt completate prin activitatile practice desfasurate in comun de aceste organizatii in diferite zone conflictuale: Kosovo,    Albania, Croatia, Tajikistan, Georgia, Bosnia si Hertegovina.