Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
Conceptul de integrare europeana


Conceptul de integrare europeana




Conceptul de integrare europeana

Ideea de integrare europeana exista in studii ce dateaza de acum 50 de ani, desi atunci nu exista o definitie clara , care sa cuprinda sensul exact al acesteia si sa prezinte intelesul tuturor opiniilor cercetatorilor si studiilor in domeniu.

Una dintre primele definitii mai precise ale integrarii a fost data in 1968 de cercetatorul american Ernest Haas, care considera ca integrarea europeana este procesul prin care actorii politici, adica entitati nationale distincte isi ofera loialitatea , pretentiile si activitatile politice catre un nou centru ale carui institutii au jurisdictie asupra acestor state.

Desi au aparut mai multe definitii care au incercat sa prezinte in esenta conceptul de integrare, din perspectivele cercetatorilor care le elaborau, nu s-a ajuns la gasirea unei definitii general valabila si acceptata de majoritatea cercetatorilor in domeniu. Pentru a gasi informatiile exacte care ar duce la elaborarea acestei definitii general acceptata, trebuie cunoscuti o serie de factori care determina procesul de integrare. În primul rand trebuie cunoscute exact evenimentele si ordinea in care acestea s-au succedat, pentru a determina care sunt cauzele care au dus la conceperea ideei de integrare, care sa permita extragerea unor concluzii generale De asemenea perceptiile si valorile cercetatorilor determina elaborarea unor definitii subiective.




Rand pe rand teoriile care au explicat pana la un moment dat acest fenomen de integrare europeana au incercat sa tina cont de evolutia evenimentelor care au avut loc pe continentul European. Astfel incercarea explicarii conceptului integrarii europene s-a facut in mai multe etape, fiecare dintre ele elaborand teorii diferite care au impiedicat explicarea procesului in ansamblul sau.

Pentru inceput se ia in considerare faptul ca intregul proiect nu ar fi fost posibil fara vointa statelor de a-l initia si farar contextual international in incercarea de a preveni aparitia unor situatii care ar fi putut capata proportii de anvergira mondiala. Ideea de integrare europeana a fost solutia salvatoare, iar dezvoltarea institutiilor integrarii europene au intarit principiile elaborarii si aplicarii acestui proiect.

Discutiile privind aranjamentele de formare si organizare a noii structure care urma sa gestioneze relatiile dintre state se purtau intre reprezentantii curentului federalist pe de o parte si reprezentantii curentului functionalist pe de alta parte. Gruparea curentului functionalist a determinat elborarea primei mari teorii a integrarii, cea a neofunctionalismului. Aceasta teorie a influentat studiile unor oameni politici marcanti ai vremii respective cum ar fi Jean Monnet, Robert Schuman, Konrad Adenauer sau Paul Henri Spaak. Aceste studii doreau sa demonstreze ca unirea dincolo de frontierele statelor pe plan economic poate genera o integrare economic mai ampla, urmata de o integrare politica si de crearea institutiilor supranationale care sa accelereze procesul efectiv de integrare europeana.

La scurt timp dupa lansarea sa , pe la mijlocul anilor 1960, teoria neofunctionalista a fost criticata de curentul nou al interguvernamentalismului care spunea ca de fapt rolul statului si al intereselor nationale nu erau pe cale de disparitie. Acest nou current dorea sa explice in ce mod tendintele nationaliste pot limita sau chiar bloca experimental de integrare europeana. Acsete doua curente se situau practice la poli diametral opusi din toate punctele de vedere.

Dupa mijlocul anilor dupa punerea in aplicare a pietei unice aceste trei curente care au determinat inceperea procesului de integrare europeana, federalismul, neofunctionalismul si interguvernamentalismul au fost readuse in discutie pentru revizuirea si adaptarea lor la schimbarile survenite la nivel mondial si efectul lor asupra procesului de integrare. De asemenea au existat tendintele de mutare a studiilor europene din sfera relatiilor internationale, in domeniul stiintelor politice.

Interesul asupra teoretizarii procesului de integrare europeana a renascut dupa lansarea Actului Unic European. Si astfel s-au elaborat doua abordari teoretice cu privire la Uniunea Europeana. Primele teorii sunt cele care prezinta o viziune general asupra procesului de integrare , teorii care incearca sa determine structura acestui process, pentru a putea fi pus in aplicare si in alte regiuni. Acestea sunt considerate ca apartinand categoriei marilor teorii, determinate de neofunctionalism, in opozitie cu teoriile la nivel mediu generate de interguvernamentalism, care sunt preocupate de diferitele aspect ale integrarii si nu de imaginea de ansamblu asupra procesului. Aceste doua abordari au fost folosite in majoritatea studiilor asupra procesului de integrare,

De asemenea se ridica problema stabilirii daca procesul de integrare este unul politic sau economic, in ce masura influenteaza fiecare demersulrile acestui process, si se ridica problema determinarii daca Europa este déjà integrata sau in curs de integrare, daca integrarea ete un proces sau un rezultat. Factorii care au influentat acest process au fost cei economici, politici si sociali din contextul sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial si dorinta de evitare a conflictelor si de restaurare a cooperarii, desi nu se avea in vedere inca un plan precis, nu se stia forma sau directia unui asemena demers, de constructie europeana.

În urma cu 50 de ani Europa era divizata intre est si vest, estul sub dominatie sovietica, iar vestul sub protectie americana. Statele occidentale au optat pentru creearea unor structure noi de coopperare internationala care sa functioneze in parallel cu cele ale statelor nationale. Cand au proiectat noile structure de cooperare europene si euro-atlantice, s-a tinut cont si de rolul cheie pe care il ocupau resursele de carbune si otel pentru industria acestor tari, de importanta cailor ferate, de necesitatea dezvoltarii infrastructurii navale si portuare pentru comertul international, de eficienta transmisiunilor radio internationale pentru propagarea informatiilor si impactul acestora asupra populatiei.

O jumatate de secol mai tarziu, demersurile de inceput de colaborare, urmate de tehnologiile aparute la nivel international, fac ca telecomunicatiile sa permit derularea celei mai mari parti a comertului cu servicii si traffic de capital. Transporturile aeriene ocupa o proportie insemnata in optiunile transportului de pasageri, iar aceste evolutii au permis companiilor sa produca si sa comercializeze cu usurinta produsele la nivel global.

Desi procesul de integrare a inceput fara nici un plan sau o forma bine stabilite, a existat intotdeauna increderea ca si celelalte state de pe continentul European vor sori integrarea in aceasta structura. Si totusi dupa 50 de ani de dezvoltare a acestui process, acesta nu a atins inca forma sa finala, iar structurile si nici forma viitoare a Uniunii nu pot fi inca definitiv conturate. Pentru ca prin aderarea de noi state membre au afectat in mod constant structura si dinamica integrarii europene.



S-au stabilit sase perioade distincte in evolutia procesului de integrare europeana.

perioada de dinainte de 1950 in cautarea unei noi structuri europene, prin crearea unor organizatii de Cooperare Economice Europene si succesul care da startul integrarii europene o reprezinta planul Schuman-Monnet, prin Declaratia lui Schuman din 9 mai 1950.

Perioada 1950-1957 crearea organizatiilor functionaliste,

Prin Declaratia lui Schuman s-a oferit o baza pentru reconstructia Europei, iar semnarea Tratatului de la Paris din 1951 de instituire a CECO, a pus bazele viitoarei comunitati europene. Prevederile tratatului de la Paris contineau toate principiile central si institutiile care vor forma sase ani mai tarziu structura viitoarei Comunitati Economice Europene. Astfel in 1957 la Roma se semneaza tratatele de creare a CEE si Euratom.

Perioada anilor 60 afirmarea interguvernamentalismului

Este o perioada marcata de conducerea Frantei de generalul Charles de Gaulle care s-a opus oricarei incercari de extindere a competentelor Comunitatii si a determinat marea criza constitutionala din 1965-1966, care a dorit sa protejeze interesele statelor suverane, inaintea intereselor statelor Unite ale Europei.

Perioada 1970-1979 progresul neofunctionalist

Este momentul in care proiectul comunitar s-a relansat cu ocazia Summitului de la Haga din 1969, cand s-a hotarat acordarea de resurse financiare comunitatii europene, inceperea negocierilor de aderare pentru noi membrii si extinderea puterilor Parlamentului.

Perioada 1979-1984 de cotitura

Dominata de asa numita problema britanica privind contrributia Marii Britanii la bugetul comunitar, problema care pentru unii a parut ca fiind un moment de colaps pentru structura europeana. Punctul de cotitura l-a reprezentat rezlovarea acestei probleme in 1984.

Perioada 1985 pana in prezent crearea Uniunii Economice si Monetare

Numirea lui Jacques Delors la conducerea Comisiei Europene, considerat aparatorul Europei lui Monnet, si rezolvarea problemei britanice au adus in cadrul Uniunii un avant, care a dus la revizuirea cadrului institutional existent.

Adoptarea Actului Unic European din 1986 a modificat procesul de luare a deciziilor in sensul extinderii votului majoritar, a creat procedura co-deciziei, a fixat un termen pentru realizarea obiectivului Pietei Comune.

Tratatul de la Maastricht din 1991 a fixat un nou obiectiv, acela de creare a Uniunii Economice si Monetare si un calendar pentru realizarea acestuia, asezand intreaga constructie europeana pe un nou fundament.

Apoi au urmat Tratatul de la Amsterdam din 1997 si Tratatul de la Nisa, care si-au propus si au reusit partial sa flexibilizeze cadrul institutional al Uniunii Europene din perspective admiterii unui val farar precedent de noi membrii.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Stiinte-politice


Demografie
Stiinte politice