Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
» CONSILIUL UNIUNII EUROPENE


CONSILIUL UNIUNII EUROPENE


UNIVERSITATEA ”BOGDAN VODA” CLUJ-NAPOCA

MASTER: ADMINISTRATIA SI RELATIILE DE MUNCA IN DREPTUL INTERN SI COMUNITAR

-CONSILIUL UNIUNII EUROPENE -



I. INTRODUCERE:

Consiliul este una din cele cinci institutii ale Comunitatii Europene (celelalte patru fiind: Parlamentul European, Comisia Uniunii Europene, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi). Consiliului ii este consacrata sectiunea 2 din Tratatul privind constituirea Comunitatii Europene (art. 202-210). Consiliul este format din cate un reprezentant al fiecarui stat membru la nivel ministerial, abilitat sa angajeze guvernul respectivului stat membru.

Consiliul Uniunii Europene numit in general Consiliu de Ministri, este o institutie fara un echivalent pe plan mondial. In cadrul lui, statele membre UE adopta legislatia comunitara, stabilesc orientarile politice generale, isi coordoneaza politicile nationale si isi rezolva diferendele, atat dintre statele membre, cat si dintre acestea si institutiile comunitare. Compozitia sa depinde de agenda de lucru, el fiind compus dintr-un reprezentant, la nivel ministerial, al fiecarui stat membru. In cazul Uniunii Economice si Monetare, cei ce se reunesc sunt Ministrii de Finante, iar responsabilitatea lor se refera la asigurarea unei coordonari efective a politicilor economice din statele membre, respectarea Pactului de Stabilitate si Crestere, orientarea politicii ratei de schimb.
Consiliul adopta toata legislatia necesara functionarii Uniunii Economice si Monetare, pe baza propunerilor Comisiei Europene (de ex. legislatia privitoare la statutul legal al monedei Euro, precum si ratele de schimb irevocabile intre Euro si monedele din zona Euro).
Consiliul European este compus din sefii de state si guverne din statele membre, precum si din Presedintele Comisiei Europene. El da elanul politic necesar dezvoltarii Uniunii Economice si Monetare, incluzand liniile directoare de politica economica pentru statele membre si pentru Uniune. Presedintia Consiliului se exercita prin rotatie de catre fiecare stat membru pentru o durata de sase luni, conform unei ordini fixate de catre Consiliu, cu unanimitate de voturi. Consiliul se reuneste la convocarea presedintelui, la initiativa acestuia, a unui membru al acestuia sau al Comisiei.

Conform Tratatului Uniunii Europene, Consiliul Uniunii Europene reprezinta interesele Statelor Membre (spre deosebire de Parlament, care reprezinta interesele populatiei statelor membre) si este compus din reprezentanti ai guvernelor statelor membre (motiv pentru care i se spune si “Consiliul de Ministri”), avand atat putere legislativa cat si executiva. Numarul membrilor Consiliului este egal cu numarul statelor membre, fiecare guvern avand un singur reprezentant. Consiliul este principala institutie de decizie a UE.

Din punct de vedere organizatoric, Consiliul are in componenta sa mai multe consilii specifice, grupate pe sectoare de activitate. De asemenea, Consiliul mai are un secretariat permanent („Secretariatul General al Consiliului UE”), care pregateste si asigura buna desfasurare a lucrarilor acestuia la toate nivelurile (si al carui Secretar General are un mandat de cinci ani), precum si un „Comitet al Reprezentantilor Permanenti” – COREPER.[1] In urma Tratatului de la Amsterdam, Secretarul General are si rolul de “Inalt Reprezentant al Politicii Comune de Securitate si Aparare”. In cazul in care un membru al Consiliului nu poate participa la reuniunea Consiliului, el poate fi reprezentat de un functionar national de rang inalt, de reprezentantul permanent sau de adjunctul acestuia (reprezentantul permanent este ambasadorul tarii respective la UE). Functionarul respectiv poate lua parte la dezbaterile din Consiliu insa nu are drept de vot, acesta putand fi delegat doar unui alt membru al Consiliului.
De la 1 ianuarie 2007, Consiliul este compus din 27 de membrii.

Presedintia Consiliului este detinuta, prin rotatie, de fiecare stat membru (schimbarea acesteia avand loc o data la sase luni). In prezent, la presidentia UE se afla Olanda. Ea va fi urmata de Luxembourg, Marea Britanie, Finlanda si Austria. Romania va fi presedinta UE in 2019, alaturi de Austria si Finlanda.

Rolul Consiliul European consta in faptul ca are principala responsabilitate pentru pilonii 2 si 3 ai UE, adica pentru cooperarea interguvernamentala in domeniile politicii externe si de securitate comune si al justitiei si afacerilor interne. Alaturi de acestea, Consiliul imparte responsabilitatea cu Parlamentul in cadrul primului pilon (dimensiunea comunitara), acoperind astfel domeniile pietei unice si majoritatea politicilor comune, si asigurand libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului. Procedura de vot in cadrul Consiliului este cea a unanimitatii, alaturi de procedura majoritatii calificate.

Majoritatea calificata corespunde numarului de voturi necesar pentru adoptarea unei decizii in Consiliu cand sunt in dezbatere subiecte ce cad sub incidenta Articolului 205(2) al Tratatului de instituire a Comunitatii Europene (fostul Articol 148(2)). Pragul pentru majoritate calificata este stabilit la 62 voturi din 87 (71%). Voturile Statelor Membre sunt ponderate in baza populatiei lor si corectate in favoarea tarilor mai putin populate. Un Protocol asupra institutiilor a fost anexat Tratatului Uniunii Europene, prin Tratatul de la Amsterdam. El prevede ca, inainte cu un an ca Uniunea Europeana sa depaseasca numarul de 20 de membri, o noua conferinta interguvernamentala sa fie organizata pentru a rezolva problemele institutionale create de extindere, in special ponderarea voturilor in Consiliu si componenta Comisiei. Extinderea votului cu majoritate calificata a fost propusa ca o masura esentiala ce ar permite functionarea mai eficienta a institutiilor intr-o Europa largita. O majoritate calificata reprezinta 58% din populatia Statelor Membre. Deciziile ar deveni mai putin reprezentative, in ce priveste populatia, daca sistemul actual de ponderare ar fi mentinut intr-o Uniune Europeana largita. Pentru a se asigura pastrarea legitimitatii deciziillor Consiliului, Conferinta interguvernamentala lansata in februarie

2000 a avut drept sarcina schimbarea sistemului. Tratatul de la Nisa introduce schimbari in ponderarea voturilor in Consiliu, incepand cu 1 ianuarie 2005: Tratatul modifica numarul voturilor atribuite fiecarui Stat Membru si precizeaza numarul de voturi pentru tarile candidate, dupa aderare.[2]

Consiliul este implicat in procedura de co-decizie, alaturi de Parlamentul European, avizeaza anumite decizii ale Comisiei Europene si poate amenda altele.

Tratatul de la Nisa a modificat modul de functionare a Consiliului prin extinderea procedurii de vot a majoritatii calificate la alte domenii de decizie (cum ar fi cel al politicii comerciale comune).

Reforma institutionala propusa de Constitutia europeana are in vedere:

  • inlocuirea presedintiei prin rotatie cu alegerea unui presedinte pe o perioada de cinci ani

(eventual prin doua mandate de 2,5 ani).

  • presedentia consiliilor specifice (cu exceptia celui pentru afaceri externe) va fi acordata

statele membre, prin rotatie, pe o perioada de un an.

  • numirea Ministrului european al Afacerilor Externe.

II. PROCESUL DE DECIZIE.

Dupa cum am aratat anterior, relatia care exista intre institutiile Uniunii Europene si procesul de decizie este direct afectata de procesul de extindere si de cresterea numarului statelor membre. Reforma institutionala care are loc in momentul de fata nu este insa numai rezultatul acestei extinderi, ci si a deficitului democratic cu care Uniunea s-a confruntat in anii trecuti, a participarii si interesului insuficiente din partea societatii civile si a sectorului privat.



Revenind la procesul de decizie, s-a spus adesea ca acesta nu este destul de apropiat de cetateni, ca nu reflecta suficient interesele locale si sectoriale. Tocmai de aceea, consideram utila o scurta trecere in revista a ceea ce inseamna procesul de decizie la nivel comunitar si ce va aduce nou reforma in acest sens.

Dimensiunea comunitara – care reprezinta insasi esenta Uniunii – este caracterizata, la nivelul deciziei, prin:

dreptul de initiativa ca monopol al Comisiei;

larga utilizare a votului majoritar in Consiliu (majoritate calificata);

rol activ pentru Parlamentul European;

interpretare uniforma a legislatiei comunitare de catre Curtea de Justitie.

In ceea ce priveste procesul de decizie, metodele utilizate in acest scop sunt: co-decizia, avizul conform, cooperarea si consultarea (ultimele trei fiind prezentate in cadrul descrierii atributiilor Parlamentului European).

Dintre acestea, reforma institutionala acorda un rol crescut procedurii co-deciziei, care devine astfel principala metoda de decizie la nivel comunitar si limiteaza rolul celorlate proceduri.

Procedura co-deciziei implica una, doua sau trei etape, dupa cum urmeaza:

I. prima etapa:

Ø      Comisia propune un act legislativ;

Ø      Parlamentul European adopta o pozitie cu referire la actul respectiv, pe baza unui raport

intocmit de comisia parlamentara relevanta; de obicei, sunt facute amendamente la propunerea Comisiei

Consiliul UE are doua alternative:

1) accepta amendamentele Parlamentului propunerea legislativa este adoptata;

2) modifica amendamentele, prin adoptarea unei pozitii comune

II. a doua etapa:

Ø      Pe baza unei recomandari a comitetului corespunzator, Parlamentul emite o opinie prin care: aproba, respinge sau amendeaza pozitia Consiliului, printr-o majoritate absoluta a membrilor sai (314 voturi);

Ø      Comisia ia in considerare amendamentele Parlamentului si trimite Consiliului o propunere amendata; Consiliul poate adopta, prin majoritate calificata, amendamentele Parlamentului care au fost acceptate de catre Comisie, sau poate modifica amendamentele Parlamentului prin unanimitate;

Ø      In eventualitatea unui dezacord intre Parlament si Consiliu, un comitet de conciliere

format din membri ai Consiliului si o delegatie a Parlamentului – se intaneste timp de maxim sase saptamani. Delegatia Parlamentului, care reflecta componenta Parlamentul European, este

formata din 15 membri si este prezidata de unul din vice-presedintii Parlamentului European; delegatia include intotdeauna raportorul Parlamentului.

III. a treia etapa:

Ø      In majoritatea cazurilor, cele doua parti ajung la un acord, ce are forma unui text comun



Ø      Parlamentul este invitat sa confirme acest acord in cea de; daca nu se ajunge la nici un acord, respectiva propunere de legislativa nu va fi adoptata.

III. RESPONSABILITATILE CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE

Responsabilitatile Consiliului au fost extinse prin Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare la 1 mai 1999, in domeniile care au fost asimilate domeniului comunitar (suprimarea controalelor la frontierele interioare, consolidarea frontierelor exterioare, lupta impotriva criminalitatii internationale si impotriva traficului de droguri, politica in domeniul imigrarii).

In baza Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, Consiliul are urmatoarele responsabilitati:

- este organismul legislativ al Comunitatii; in rezolvarea unei game largi de probleme comunitare isi exercita aceasta putere legislativa impreuna cu Parlamentul European

- coordoneaza politica economica generala a Statelor Membre;

- incheie, in numele Comunitatii, acordurile internationale dintre aceasta si unul sau mai multe state sau organizatii internationale;

- impreuna cu Parlamentul European formeaza autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii.

In baza Tratatului privind Uniunea Europeana,

- adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea in practica a politicii externe si de securitate comuna, pe baza orientarilor generale trasate de Consiliul European;

- coordoneaza activitatile statelor membre si adopta masurile necesare cu privire la cooperarea politieneasca si juridica in materie penala. Presedintia Consiliului este asigurata, prin rotatie, de fiecare dintre Statele Membre, pe durata unui mandat de sase luni.

IV. CONCLUZII.

Consiliul Uniunii Europene, ( Consiliul de Ministri), coordoneaza activitatile Uniunii Europene, obiectivul principal fiind crearea unei piete unice, spatiu fara frontiere interioare, conform celor 'patru libertati': libera circulatie a bunurilor, a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor, la care se adauga punerea in circulatie a monedei unice. Intra, de asemenea, in atributiile Consiliului Uniunii Europene cooperarea interguvernamentala in domeniul Politicii externe si de securitate comuna (PESC) si in domeniul Justitiei si afacerilor interne.
Consiliul Uniunii Europene este compus din ministri ai statelor membre, abilitati sa angajeze prin voturile lor guvernele pe care le reprezinta . Membrii Consiliului sunt deci responsabili din punct de vedere politic in fata parlamentului statului din care provin si in fata opiniei publice.
Presedintia este detinuta de catre fiecare stat membru timp de sase luni, prin rotatie si are rolul de a organiza si prezida reuniunile si de a veghea la coerenta si la continuitatea procesului de decizie. Componenta Consiliului Uniunii variaza in functie de subiectele abordate: Ministrii Afacerilor Externe se reunesc in Consiliul Afaceri Generale, avind pe ordinea de zi relatiile externe si probleme de politica generala, Ministrii economiei se reunesc in cadrul Consiliul economie-finante, etc.
Consiliul de ministri adopta mai multe tipuri de acte: regulamente, directive, decizii, recomandari si avize. Actele sunt adoptate prin vot in unanimitate, in majoritate simpla sau, cel mai adesea, prin vot in majoritate calificata (ponderea voturilor este diferita : statele mai mari - Franta, Germania, Italia, Marea Britanie - au 10 voturi, pe cand Luxemburg are 2 voturi).
Fiecare stat membru are la Bruxelles o misiune permanenta condusa de un ambasador. Cei 15 reprezentanti se reunesc saptamanal in Comitetul reprezentantilor permanenti (COREPER), pentru a pregati lucrarile Consiliului, pe baza rapoartelor grupurilor de lucru specializate, formate din experti din fiecare stat membru. Tratatul de la Nisa a extins votul in majoritate calificata la urmatoarele domenii, in care era necesara unanimitatea (considerata dificil de atins in cadrul unui Consiliu format din 27 de membri): coeziunea economica si sociala, incheierea de acorduri internationale in domeniul proprietatii intelectuale si al serviciilor. Deciziile in problema azilului si cele din cadrul politicii in domeniul imigrarii vor fi luate prin procedura de codecizie .

Daca principalul avantaj (si motiv) al unei presedintiei prin rotatie este intarirea imaginii si accentuarea importantei rolului Uniunii in statele membre, dezavantajul creat de acest sistem este reprezentat de discontinuitatea programelor si initiativelor Consiliului – cu atat mai evidenta dupa aderarea noilor state membre in 2004 si 2007 cand fiecarei tari ii va veni randul la Presedintie o data la 12 ani.

BIBLIOGRAFIE

Corina Leicu, Ioan Leicu, Institutiile comunitare, Editura Lumina Lex, 1996

Leicu Corina, “Drept comunitar”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998

www.infoeuropa.ro

Bibere Octav - Tratatul Uniunii Europene. Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene, Bucuresti, Ed. Lucretius, 1997.

Tratatul de la Maastricht - Tratatul asupra Uniunii Europene.



De fapt, aceste este reprezentat de doua comitete: COREPER I, constituit din adjuncti ai amabasadorilor statelor membre, si COREPER II – constituit din amabasadori ai statelor membre.

www.infoeuropa.ro








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate

Stiinte-politice


Demografie
Stiinte politice