CONSILIUL EUROPEI

CONSILIUL EUROPEI

1. Origini si membri

• este cea mai veche organizatie politica a continentului, fiind infiintata in 1949;
• grupeaza 47 de state, a primit candidatura Belarusului si a acordat statut de observator Vaticanului;
• are sediul la Strasbourg, Franta.

2. Scopurile generale ale Consiliului

Consiliul a fost infiintat pentru:

• a apara drepturile omului, democratia parlamentara si suprematia legii;
• a dezvolta acorduri pe intregul continent pentru a standardiza practicile sociale si juridice ale statelor membre;
• a promova identitatea europeana bazata pe valori comune.

Din 1989, principale sarcini ale CoE sunt:

• sa actioneze ca ancora politica si organism de monitorizare al drepturilor omului pentru democratiile post-comuniste din Europa,
• sa asiste tarile Europei Centrale si de Est in realizarea si consolidarea reformei politice, juridice si constitutionale in paralel cu reforma economica;
• sa furnizeze expertiza in domenii precum drepturile omului, democratia locala, invatamant, cultura si mediul ambiant.

3. Scopurile politice ale Consiliului

• Intalnirea la nivel inalt a Consiliului Europei de la Viena, din octombrie 1993, a stabilit noi directii politice. Sefii de stat si de guvern au atribuit CoE rolul de supraveghetor al securitatii democratice bazate pe drepturile omului, democratie parlamentara si suprematia legii.
• Securitatea democratica este un element esential al securitatii militare si o conditie necesara pentru stabilitatea si pacea continentului.

Cu ocazia celui de-al doilea Summit, care a avut loc la Strasbourg, in octombrie

, sefii de stat si de guvern au adoptat un plan de actiune pentru consolidarea

• activitatii CoE in patru domenii:
• democratia si drepturile omului;
• coeziunea sociala;
• securitatea cetatenilor;
• valorile democratice si diversitatea culturala.

Cel de-al 3-lea Summit al sefilor de stat si de guvern, desfasurat la Varsovia, pe 16 si 17 mai 2005, s-a incheiat prin adoptarea unei declaratii politice si a unui plan de actiune care au stabilit sarcinile principale ale Consiliului Europei pentru anii urmatori. Acestea sunt:

• promovarea valorilor fundamentale comune: drepturile omului, statul de drept si democratia parlamentara;
• intarirea securitatii cetatenilor Europei, in principal prin combaterea terorismului, a crimei organizate si a traficului de fiinte umane;
• dezvoltarea colaborarii cu alte organizatii europene si internationale.

4. Organizarea CoE

Principalele organisme ale Consiliului Europei sunt:

• Comitetul Ministrilor, alcatuit din cei 47 de ministri ai afacerilor externe sau delegatii lor permanenti la Strasbourg (ambasadori / reprezentanti permanenti). Este organismul cu putere de decizie al organizatiei;
• Adunarea Parlamentara grupeaza 636 membri (318 reprezentanti si 318 de supleanti) din cele 47 de parlamente nationale.
• Congresul Autoritatilor Locale si Regionale este alcatuit din Camera Autoritatilor Locale si Camera Regiunilor.
• Secretariatul general este compus din peste 1800 de functionari si condus din septembrie 2004 de catre Secretarul General Terry Davis.
• Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) isi are originile in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950, (nu in Statutul CoE unde sunt reglementate celelalte institutii). Conventia a reprezentat primul efort colectiv in directia impunerii si respectarii drepturilor afirmate de Carta Internationala.

A NU SE CONFUNDA !!!!!

. Consiliul Europei:Organizatie internationala cu sediul in Strasbourg carecuprinde 47 de tari democratice din Europa.Misiunea lui este de a promova democratia, de a apara drepturile omului si Statul de drept in Europa.

CU

Consiliul European: Reuniune periodica (de cel putin doua ori pe an) a sefilor de stat si de guvern din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, in scopul planificarii politicii Uniunii.

. Adunarea Parlamentara: Organism deliberativ al Consiliului Europei, alcatuit din 318 reprezentanti (si un numar egal de supleanti) numiti de parlamentele nationale ale celor 47 de state.

CU

Parlamentul European: Organism parlamentar al Uniunii Europene, care cuprinde 785 membri europeni ai Parlamentelor celor 27 tari ale Uniunii Europene, alesi prin vot universal.

. Comisia Europeana a Drepturilor Omului: Pana in noiembrie 1998, ea examina admisibilitatea tuturor plangerilor persoanelor sau statelor impotriva unui stat membru. Comisia isi exprima opinia privind presupusa incalcare a drepturilor omului asupra plangerilor considerate admisibile, in cazurile in care nu s-a ajuns la o rezolvare amiabila.

CU

Comisia Europeana: Organism executiv al Uniunii Europene, cu sediul la Bruxelles, care monitorizeaza aplicarea corecta a tratatelor Uniunii si a hotararilor institutiilor U.E.

4. Curtea Europeana a Drepturilor Omului: Este singurul organism judecatoresc int'l de protectie a drepturilor omului cu sediul la Strasbourg. Curtea asigura ca statele contractante sa-si respecte obligatiile conform Conventiei. Din noiembrie 1998, Curtea functioneaza cu program de lucru permanent

CU

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (Curtea Europeana de

Justisie): Organism judecaroresc al U.E. care se intruneste la Luxemburg si asigura interpretarea si aplicarea uniforma a Tratatelor europene. Curtea Internationala de Justitie: Organism judecatoresc al Natiunilor Unite care se intruneste la Haga.

5. Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale numita si Conventia europeana a drepturilor omului instrument juridic al Consiliului Europei

CU

Carta drepturilor fundamentale ale U.E., numita si Carta europeana a drepturilor fundamentale, parte a acquis-ului comunitar. Carta internationala a drepturilor omului (Declaratia Universala si cele doua pacte internationale) adoptata la nivelul ONU

II. CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI*

1. Organizarea Curtii

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita prin Conventie in forma ei amendata de Protocolul nr. 11, este alcatuita dintr-un numar de judecatori egal cu cel al statelor contractante. Nu exista nici o restrictie in ceea ce priveste numarul de judecatori de aceeasi nationalitate.

Judecatorii :

• sunt alesi de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei pentru un termen de sase ani.

Mandatul a jumatate dintre judecatorii alesi la primele alegeri a expirat dupa trei ani, astfel incat sa se asigure reinnoirea mandatului unei jumatati dintre judecatori la fiecare trei ani.

• isi exercita functiile la Curte in nume propriu si nu reprezinta nici un stat.
• nu se pot angaja in nici o activitate incompatibila cu independenta sau impartialitatea lor sau cu cerintele unei functii permanente.
• mandatul lor expira la atingerea varstei de saptezeci de ani.

Curtea, in plen, isi alege presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pentru o perioada de trei ani. Conform Regulamentului sau, Curtea este impartita in patru sectiuni, a caror componenta, stabilita pentru trei ani, trebuie sa fie echilibrata atat din punct de vedere geografic, cat si al reprezentarii sexelor, tinandu-se cont, in acelasi timp, de diferitele sisteme de drept ale statelor contractante. Doua sectiuni sunt prezidate de vice-presedintii Curtii, iar celelalte doua sectiuni sunt prezidate de presedintii de sectiune. Presedintii de sectiuni sunt asistati si, atunci cand este necesar, sunt inlocuiti de vicepresedintii de sectiune, acestia din urma fiind alesi de catre sectiuni.

In cadrul fiecarei sectiuni sunt create comitete din trei judecatori pentru o perioada de douasprezece luni. In fiecare sectiune sunt constituite camere in componenta carora intra sapte membri dupa principiul rotatiei, presedintele sectiunii si judecatorul ales din statul in cauza fiind prezenti de drept. Daca acesta din urma nu este membru al sectiunii, judeca in calitate de membru de drept al camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membri titulari ai camerelor, judeca in

calitate de membri supleanti. Marea Camera este alcatuita din saptesprezece judecatori. Presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectiuni sunt membri de drept ai Marii Camere.

2. Procedura in fata Curtii

Aspecte generale

Orice stat contractant (cerere statala) sau persoana care pretinde a fi victima unei incalcari a Conventiei (cerere individuala) poate depune direct la Curtea de la Strasbourg o cerere prin care invoca o incalcare de catre un stat contractant a unuia dintre drepturile garantate prin Conventie si Protocoale.

Procedura in fata noii Curti Europene a Drepturilor Omului este contradictorie si publica. Audientele, care nu se tin decat intr-un numar redus de cazuri, sunt publice, cu exceptia cazurilor cand camera/Marea Camera ia o alta decizie in situatii exceptionale.

Memoriile si alte documente inaintate Grefei Curtii de catre parti sunt, in principiu, accesibile publicului.

Reclamantii individuali pot inainta ei insisi cererile, dar Curtea recomanda sa fie reprezentati de un avocat; acest lucru este expres solicitat de Curte pentru audiente sau din momentul in care cererea a fost declarata admisibila. Consiliul Europei a elaborat un sistem de acordare a asistentei juridice pentru reclamanti care au venituri mici.

Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi scrise in una din limbile oficiale ale statelor contractante. Odata ce cererea a fost declarata admisibila, una dintre limbile oficiale ale Curtii trebuie sa fie utilizata, cu exceptia cazurilor cand presedintele camerei/Marii Camere va autoriza utilizarea in continuare a limbii in care s-a facut cererea.

Procedura referitoare la admisibilitate

Fiecare cerere individuala este repartizata unei sectiuni, al carei presedinte numeste un raportor. Dupa o examinare prealabila a cauzei, raportorul decide daca aceasta trebuie examinata de un comitet alcatuit din trei membri sau de o camera.Un comitet poate, in unanimitate, sa declare o cerere inadmisibila sau sa o radieze de pe rolul Curtii cand o astfel de decizie poate fi luata fara vreo alta examinare.

In afara de cererile care le sunt atribuite in mod direct de catre raportori, camerele judeca si cererile individuale care nu au fost declarate admisibile de catre un comitet alcatuit din trei membri, precum si cererile statale. Camerele se pronunta atat asupra admisibilitatii, cat si asupra fondului cauzelor, in general prin decizii separate sau, cand este cazul, prin decizii unice privind mai multe cauze.

Camerele pot in orice moment sa-si decline competenta in favoarea Marii Camere atunci cand cauza ridica o problema importanta referitoare la interpretarea Conventiei sau cand solutionarea unei chestiuni ar putea fi in contradictie cu o hotarare luata anterior de catre Curte, cu exceptia cazurilor cand una dintre parti se opune intr-un interval de o luna, incepand de la notificarea intentiei camerei de declinare a competentei.

Prima faza a procedurii este in general scrisa, chiar daca uneori camera poate lua decizia de a tine o audienta publica, caz in care se vor face, de asemenea, referiri la fondul cauzei. Hotararile camerei referitoare la admisibilitate, care sunt luate prin majoritate de voturi, trebuie sa fie motivate si facute publice.

Conditii cumulative de admisibilitate a unei cereri individuale (art.35):

Cererea nu poate fi anonima si este adresata Curtii:

• daca unul dintre Statele membre a incalcat (in detrimentul direct si personal al petentului) un drept protejat de Cv.E.D.O. sau de Protocoale sale;
• numai cu privire la actele unei autoritati publice;
• numai dupa epuizarea tuturor cailor de recurs (atac) interne;
• in termen de 6 luni de la data deciziei definitive obtinute la nivel national;
• daca nu exista o alta cerere identica referitoare la aceeasi cauza;
• daca cererea este fondata si nu este abuziva.

Protocolul 14 modifica art. 35 in sensul ca cererea poate fi respinsa pe motiv ca "reclamantul nu a suferit un prejudiciu important cu exceptia cazului in care respectarea drepturilor omului, garantate de Conventia si Protocoalele sale impune examinarea pe fond a cererii sale si cu conditia de a nu respinge, pentru acest motiv, nici o cauza care nu a fost examinata corespunzator de o instanta nationala".

Procedura referitoare la fond

Dupa ce camera a decis sa admita cererea, ea poate invita partile sa prezinte probe suplimentare si sa depuna observatii scrise, inclusiv o eventuala cerere pentru satisfactie echitabila din partea reclamantului. Daca in faza de examinare a admisibilitatii cererii nu s-a tinut o audienta, ea poate sa decida organizarea uneiaudiente cu privire la fondul cauzei.

Presedintele camerei poate, in interesul unei administrari corecte a justitiei, sa invite sau sa autorizeze orice stat contractant, care nu este parte la procedura, sau orice persoana interesata, alta decat reclamantul, sa depuna observatii scrise, si, in circumstante exceptionale, sa ia parte la audienta. Un stat contractant, al carui cetatean este un reclamant intr-o cauza, poate interveni de drept. In timpul procedurii referitoare la fond, negocierile purtate in vederea asigurarii unei intelegeri amiabile pot fi purtate prin intermediul Grefierului. Negocierile sunt confidentiale.

Hotararile

Camerele hotarasc cu majoritate de voturi. Orice judecator care a luat parte la examinarea dosarului are dreptul sa anexeze la hotarare fie opinia sa separata concordanta sau separata, fie o simpla declaratie de disociere. In termen de trei luni de la adoptarea hotararii de catre camera, oricare dintre parti poate cere retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, daca prin aceasta se ridica o problema grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea Conventiei, ori a Protocoalelor sale, sau o problema grava cu caracter general.

Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu al Marii Camere format din cinci judecatori din care fac parte Presedintele Curtii, presedintii de sectiuni, cu exceptia presedintelui sectiunii careia ii apartine camera ce a luat hotararea, precum si un alt judecator ales prin rotatie dintre judecatorii care nu erau membri ai camerei initiale.

O hotarare a unei camere devine definitiva:

• la expirarea termenului de trei luni sau mai devreme daca partile declara ca nu au intentia de a cere retrimiterea cauzei la Marea Camera;
• in cazul in care colegiul de cinci judecatori a respins cererea de retrimitere in fata Marii Camere.

In cazul in care colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta printr-o hotarare, luata cu majoritate de voturi, care este definitiva. Toate hotararile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele parate in cauza. Comitetul de Ministri al Consiliului Europei este responsabil de supervizarea executarii hotararilor. El trebuie sa verifice daca statele, in privinta carora Curtea a hotarat ca au incalcat Conventia, au luat masurile necesare pentru a indeplini obligatiile specifice sau generale ce decurg din hotararile Curtii.

Avize consultative

Curtea poate, la cererea Comitetului de Ministri, sa dea avize consultative cu privire la problemele de drept ce tin de interpretarea Conventiei si a Protocoalelor. Decizia Comitetului de Ministri de a cere Curtii un aviz consultativ este adoptata cu majoritate de voturi.

Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camera, care le adopta cu majoritate de voturi. Orice judecator poate anexa la acestea opinia sa separata - concordanta sau separata - sau o simpla declaratie de disociere.