CONSIDERATII GENERALE PRIVIND UNIUNEA EUROPEANA. STRUCTURA

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND UNIUNEA EUROPEANA. STRUCTURA

Uniunea Europeana si integrarea europeana reprezinta un proces complex, demarat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, dar avand premise, cel putin teoretice si ideatice, mult mai vechi[1].

Uniunea Europeana este rezultatul unui indelung proces de cooperare si integrare care a debutat in 1951, cand sase state europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda) au semnat Tratatul privind constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului.

De-a lungul unei perioade de cincizeci de ani si dupa cinci valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria; 2007: Bulgaria si Romania), Uniunea Europeana de astazi are 27 de state membre. 

In prezent (februarie 2009), trei state fac demersurile pentru a obtine statutul de stat candidat: Croatia, fosta Republica Iugoslava a Macedoniei si Turcia. 

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avand drept suport solidaritatea[2].

Astfel, in procesul de realizarea a Uniunii Europene, un prim punct de plecare l-a reprezentat constituirea Comunitatilor Europene:

Ø      Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECA),

Ø      Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM),

Ø      Comunitatea Economica Europeana (CEE).

Uniunea Europeana se bazeaza pe 4 tratate constitutive, la care se adauga cateva tratate modificatoare.

Tratatele constitutive ale Uniunii Europene sunt:

Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului - adoptat la Paris la 18 aprilie 1951,

Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si

Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana - ambele semnate la Roma, la 25 martie 1957 si intrate in vigoare la 1 ianuarie 1958,

Tratatul asupra Uniunii Europene - adoptat la Maastricht la 7 februarie 1992 si care a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993. Prin acest tratat, denumirea de Comunitatea Economica Europeana a fost inlocuita cu Comunitatea Europeana.

Principalele tratate modificatoare ale tratatelor institutive sunt:

Tratatul de fuziune - adoptat la Bruxelles la 8 aprilie 1965 si intrat in vigoare la 1 iulie 1967,

Actul unic european - semnat la Luxemburg si Haga in februarie 1986 si care a intrat in vigoare la 1 iulie 1987,

Tratatul de la Amsterdam - semnat la 2 octombrie 1997 si intrat in vigoare la 1 mai 1999,

Tratatul de la Nisa - semnat la 26 februarie 2001 si a intrat in vigoare la 1 februarie 2003,

Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene (denumit Tratat de reforma)[3], semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007 (toate statele membre trebuie sa il ratifice pana la sfarsitul anului 2008, in asa fel incat, Tratatul sa intre in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2009) .

Scopul Uniunii Europene consta in:

v       promovarea valorilor Uniunii Europene

v       urmarirea obiectivelor Uniunii Europene

v       servirea intereselor Uniunii Europene, ale cetatenilor Uniunii Europene si ale statelor membre

v       asigurarea coerentei, eficacitatii si continuitatii politicilor si actiunilor sale.

Pentru protejarea valorilor si atingerea obiectelor stabilite, Uniunea Europeana dispune de un cadru institutional unic format din[6]:

1. Institutii

Parlamentul European - este ales prin vot universal de catre cetatenii statelor membre, pentru un mandat de cinci ani. Are rol de co-legislator (impreuna cu Consiliul Uniunii Europene) si aproba bugetul Uniunii Europene.

Consiliul de ministri (Consiliul Uniunii Europene[8]) - este (alaturi de Parlamentul European) organul legislativ al Uniunii Europene. Este alcatuit din ministrii afacerilor externe ai statelor membre (cand formeaza Consiliul general - 27 de membri) sau din ministrii de resort ai statelor membre (sub forma comisiilor specializate, sectoriale). Principalele atributii sunt: adoptarea legislatiei comunitare, coordoneaza marile orientari ale politicilor economice ale statelor membre; incheie acorduri internationale intre Uniunea Europeana si alte state sau organizatii internationale; aproba bugetul Uniunii Europene, impreuna cu Parlamentul European; defineste politica externa si de securitate comuna; coordoneaza cooperarea intre instantele judiciare si fortele de politie nationale in materie penala.

Consiliul Europei - desi functiona anterior, organizarea, componenta si rolul i-au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht. Este format din sefii de state si de guverne ai statelor membre ale Uniunii Europene, asistati de catre ministri lor de externe, presedintele Comisiei Europene, asistat de un membru al Comisiei si alti membri. Se reuneste de cel putin patru ori pe an. Este considerat un veritabil "motor" al constructiei europene, fiind responsabil de directionarea politicii constructiei europene si de luarea marilor decizii politice cu privire la constructia europeana (mai ales in domenii precum: reformele tratatelor si a institutiilor, finantarea bugetului european, extinderea Uniunii Europene, moneda unica etc.)[9]. Consiliului ii revin sase atributii principale :

a.          Adoptarea legilor europene - in colaborare cu Parlamentul European, in multe domenii de politici publice.

b.          Coordonarea politicilor economice si sociale generale ale statelor membre.

c.           Incheierea unor acorduri internationale intre Uniunea Europeana si alte tari sau organizatii internationale.

d.          Aprobarea bugetului general al Uniunii Europene, in colaborare cu Parlamentul European.

e.           Definirea si punerea in aplicare a politicii externe si de securitate comuna a Uniunii Europene (PESC) pe baza orientarilor prevazute de Consiliul European.

f.            Coordonarea cooperarii intre instantele nationale si autoritatile politienesti in materie penala.

- Comisia Europeana - este organul executiv al Uniunii Europene. Reprezinta si apara interesele Uniunii Europene, in ansamblul sau. Propune legislatia, politicile si programele de actiune si pune in aplicare deciziile Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene. Este alcatuita din 27 de comisari care apara interesele Uniunii Europene, neputand primi instructiuni de la guvernele nationale; sunt desemnati pentru un mandat de cinci ani. Principalele atributii ale Comisie Europene sunt: dreptul de initiativa legislativa si de initiativa in privinta politicilor si programelor europene; aplicarea politicilor europene; aplicarea dreptului comunitar; executarea bugetului Uniunii Europene[11]; reprezentarea Uniunii Europene in relatiile cu alte state. Comisia Europeana are patru functii principale:

a.       propunerea de proiecte legislative Parlamentului si Consiliului;

b.      administrarea si aplicarea politicilor Uniunii Europene si a bugetul;

c.       asigurarea respectarii legislatiei Uniunii Europene (impreuna cu Curtea de Justitie);

d.      reprezentarea Uniunii Europene la nivel international, spre exemplu prin negocierea acordurilor intre Uniunea Europeana si alte tari[12].

- Curtea de Justitie a Uniunii Europene - a fost instituita in temeiul primului Tratat UE, Tratatul CECO din 1952, cu sediul la Luxemburg. Principala atributie a Curtii de Justitie este sa se asigure ca legislatia Uniunii Europene este interpretata si aplicata in mod uniform in toate statele comunitare, astfel incat legile sa se aplice in mod egal tuturor cetatenilor, inclusiv de catre statele membre si institutiile Uniunii Europene. Curtea de Justitie este competenta sa solutioneze litigiile care apar intre state membre ale Uniunii Europene, institutiile Uniunii Europene, operatori economici si persoane fizice[13]. Hotararile Curtii au forta executorie .

Curtea de Conturi a Uniunii Europene - a fost infiintata    in anul 1975, dar fara a fi din punct de vedere strict juridic o institutie comunitara pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht. Curtea de Conturi a Uniunii Europene are 27 membri aprobati pentru un mandat de sase ani, prin decizia unanima a statelor membre, dupa consultarea Parlamentului European. Principale sa atributie este aceea de a controla daca veniturile si cheltuielile din bugetul comunitar au fost legal obtinute si utilizate si daca managementul financiar al Uniunii Europene a corespuns programului stabilit la inceputul anului pentru care se efectueaza controlul. Rezultatul acestui control se concretizeaza intr-un raport anual pe baza caruia Parlamentul European acorda Comisiei Europene descarcarea bugetara.

Oficiul European de Lupta Impotriva Fraudei ( OLAF) - acest organism a fost creat in scopul de a consolida mijloacele de prevenire a fraudei, de catre Comisia Europeana, in cadrul propriei structuri, prin Decizia CE, CECO 1999/352 din 28 aprilie 1999. Oficiul a primit sarcina de a conduce anchetele in cazuri de frauda si i s-a conferit un statut special de organism independent. Oficiul a preluat operatiunile 'Grupului de Actiune pentru Coordonarea Prevenirii Fraudei' (UCLAF), creat in 1988 in cadrul Secretariatului General al Comisiei. Desi are un statut de organism independent in desfasurarea anchetelor, OLAF face parte si din structura organizatorica a Comisiei Europene, fiind subordonat Comisarului responsabil cu bugetul comunitar. OLAF indeplineste sarcinile de investigare conferite Comisiei prin legislatia comunitara si prin acordurile in vigoare incheiate cu tarile terte, in vederea promovarii luptei anti-frauda, a coruptiei si a oricaror alte activitati ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, inclusiv privind neregulile din cadrul institutiilor europene. Astfel, OLAF desfasoara activitati privind prevenirea sau constatarea actelor frauduloase in domeniul vamal, insusirea necuvenita a subventiilor si evaziunea fiscala, faptele de coruptie sau orice alte activitati ilegale care aduc atingere bugetului si intereselor financiare comunitare. Sediul legislativ este format din legislatia comunitara si acordurile cu statele terte. In realizarea obiectivului, OLAF acorda sprijin statelor membre[15] si coordoneaza lupta anti-frauda a acestora. OLAF poate efectua anchete, inspectii si controale, atat in sediul institutiilor comunitare, cat si la nivelul statelor membre si al statelor terte, de obicei, cu ajutorul si cooperarea serviciilor nationale de investigatie din domeniu. De asemenea, OLAF detine si alte competente, de exemplu de a avea acces la informatii si sediul institutiilor comunitare, de a cere informatii pe care le considera utile de la orice persoana avizata .

Ombudsman-ul European - investigheaza plangerile privind cazuri de administrare defectuoasa[17] in actiunea institutiilor si organelor Uniunii Europene (Comisia Europeana, Consiliul UE, Parlamentul European, Agentia Europeana pentru Medicamente, Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca etc.), cu exceptia Curtii Europene de Justitie, a Tribunalul de Prima Instanta si Tribunalul Functiei Publice. Ombudsman-ul isi exercita atributiile in baza unei plangeri, insa poate demara anchete si din proprie initiativa .

Controlorul European pentru protectia datelor

2. Organe financiare

- Banca Centrala Europeana - este o institutie bancara a Uniunii Europene infiintata in 1999 o data cu intrarea in faza a treia (si ultima) a Uniunii Economice si Monetare si introducerea monedei unice Euro. BCE coordoneaza Sistemul European al Bancilor Centrale din tarile Uniunii Europene din spatiul EURO. Rolul BCE este acela de a controla, prin instrumente si proceduri financiar-bancare, politica monetara unica a Uniunii Europene, pentru a asigura stabilitatea preturilor, supravegherea functionarii Sistemului Monetar European si utilizarea EURO (inclusiv sub aspectul emisiunii de bilete bancare - bancnote). BCE este o institutie independenta, care nu primeste dispozitii nici de la guvernele statelor membre, nici din partea celorlalte institutii ale Uniunii Europene[19].

- Banca Europeana de Investitii - a fost infiintata in anul 1958 si este instrumentul bancar al Uniunii Europene. Acorda imprumuturi si garantii pentru finantarea unor proiecte de investitii ce contribuie la dezvoltarea echilibrata a Uniunii Europene. In calitate de banca, BEI respecta principiile economice si bancare clasice in materie de imprumuturi si lucreaza in stransa legatura cu celelalte institutii financiare internationale. Cu toate acestea, Banca Europeana de Investitii acorda imprumuturile cu aproape aceeasi dobanda cu care le obtine de pe pietele europene si mondiale de capital (cu o majorare de doar 0,15%). Imprumuturile sale pot fi acordate atat organismelor publice cat si celor private care fac investitii in infrastructura, energie, industrie, servicii sau agricultura. In exteriorul Uniunii Europene, BEI contribuie la sustinerea politicii de dezvoltare, putand finanta proiecte in aproape 130 de tari legate de Uniunea Europeana prin acorduri de parteneriat economic. Incepand din 1990, BEI a acordat imprumuturi pentru realizarea unor proiecte prioritare in tarile central si est-europene candidate la aderarea (inclusiv Romaniei)[20].

3. Organe consultative:

- Comitetul Economic si Social - este format din reprezentantii organizatiilor patronale, salariale si ai societatii civile cu profil socio-economic, civic, profesional si cultural[21].

- Comitetul regiunilor - este format din reprezentantii colectivitatilor locale si locale. Este consultat (putand emite avize) de catre Parlamentul European sau Comisia Europeana[22].

4. Organisme inter-institutionale:

- Oficiul publicatiilor oficiale ale Uniunii Europene

- Oficiul pentru selectia personalului Uniunii Europene

- Scoala Europeana de Administratie

5. organisme descentralizate ale Uniunii Europene (agentii)

- agentii comunitare (de exemplu, Agentia Europeana pentru Siguranta Aeriana, Agentia pentru politica externe si securitate comuna)

- agentii executive (de exemplu, Agentia executiva pentru programe de sanatate publica)