Analiza comparativa a finantarii politicilor sociale

- MASTER - MANAGEMENTUL SERVICIILOR SOCIALE SI DE SANATATE -

- FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA -

- PITESTI -

ANALIZA COMPARATIVA A FINANTARII POLITICILOR SOCIALE

ROMANIA - TARILE U.E (UNGARIA)

CONTRIBUTII     PENTRU SECURITATE SOCIALA

ANALIZA COMPARATIVA A FINANTARII POLITICILOR SOCIALE

ROMANIA - TARILE U.E. (UNGARIA)

CONTRIBUTII PENTRU SECURITATE SOCIALA

In societatea contemporana, politicile sociale, cu programele si serviciile specializate, iar in cele mai multe tari si prin volumul resurselor financiare alocate, ocupa, pe departe, primul loc in cadrul politicilor publice, respectiv al bugetului public.

Obiectivul studiului de fata este acela de a realiza o analiza a finantarii politicilor sociale in Romania comparativ cu tarile U.E.

Punctul de pornire al analizei l-a constituit constatarea existentei unor deosebiri extrem de importante intre rolul relativ modest ce se acorda in Romania politicilor sociale, inclusiv in ceea ce priveste resursele alocate, si situatia din tarile de referinta: grupul tarilor europene postcomuniste si cel al membrelor UE. Daca in aceste tari se poate identifica si un rol de dezvoltare economica si sociala atribuit politicilor sociale, in Romania politicile sociale nu raspund decat partial la rolul limitat de a contribui la subzistenta populatiei. Prin urmare, in tarile de referinta exista un sistem acoperitor de beneficii sociale diversificate si substantiale, raportate la nevoile populatiei, cu alocarea de resurse financiare importante. Unele tari europene au realizat deja apropierea de tarile UE, adoptand o politica sociala exceptionala inca din primii ani de tranzitie ca raspuns la o situatie exceptionala dar si de apropiere de UE. Romania nu a urmat calea exceptionalitatii si, deci nici aceea a apropierii de tarile UE in privinta politicilor sociale, desi a intreprins o serie de actiuni de reforma a sistemului mostenit de la vechiul regim. Experienta ultimilor ani a dovedit insa faptul ca fara resursele necesare si fara utilizarea lor eficienta nu se poate iesi din starea precara inregistrata in domeniul social. Mai mult, costurile sociale inalte (inflatie, somaj) au condus de o maniera dramatica la polarizare sociala si la extinderea fenomenelor saraciei si excluziunii sociale. Este deosebit de relevant sa aducem aici in atentie rezultatele unei analize laborioase de testare a ipotezelor foarte disputate privind efectul inegalitatii economice si protectiei sociale asupra cresterii economice in tarile OECD.

Datele pe perioada lunga de timp nu confirma ipoteza potrivit carei inegalitatea de venit este buna pentru cresterea economica, dar nici ipoteza concurenta, ca este daunatoare. Nici in privinta efectului protectiei sociale asupra cresterii economice, concluzia nu retine un rol negativ sau pozitiv al ponderii cheltuielilor sociale raportate la PIB , dar face trimitere la efectele negative ale cresterii fiscalitatii. Or, in privinta fiscalitatii, in Romania avem o situatie dintre cele mai vulnerabile in raport cu nevoile de dezvoltare : baza ingusta de prelevare si impozite inalte pe venit.

Solutia pe care o consideram adecvata la situatia sociala actuala din Romania este sporirea considerabila a resurselor alocate si utilizate, pornind de la cresterea proportiei cheltuielilor sociale in bugetul public si in PIB, diferentiat pe componente, fara o sporire a fiscalitatii (impozite, taxe, contributii).

O sporire considerabila a ponderilor cheltuielilor sociale in PIB si situarea lor in viitorii 3 ani in apropierea valorii de 25%, devine inevitabila pentru depasirea situatiei sociale actuale critice. Actiunea ar trebui demarata odata cu rectificarea bugetara. Primele resurse ce pot fi utilizate sunt excedentele unor fonduri de asigurari sociale (somaj, sanatate), incasarile contributiilor sociale restante. La acestea se adauga altele in raport cu constructia bugetara rectificata. Dincolo de orice argumente ce ar putea fi aduse in ultima instanta nu este acceptabila acoperirea deficitelor din alte sectoare publice prin excedente la fondurile sociale in conditiile sociale grave cu care se confrunta o parte a populatiei. Precizam faptul ca recomandarea de sporire a cheltuielilor sociale nu se bazeaza pur si simplu pe rezultatele analizelor comparative efectuate. Nu se solicita cresterea cheltuielilor sociale pe motiv ca in alte tari sunt cheltuieli sociale mari. Acestea sunt mai degraba un punct de referinta pentru a vedea cum au procedat altii in situatii chiar mai putin dramatice.

Necesitatea sporirii cheltuielilor sociale totale si pe unele componente rezida in problemele care trebuie solutionate: corelarea si majorarea pensiilor mici, cu precadere a beneficiarilor care s-au pensionat inainte de 1998, si in mod special pensiile stabilite inainte de 1990 si a pensiilor fostilor tarani cooperatori; introducerea venitului minim garantat, dezvoltarea serviciilor sociale, comunitare si familiale prin dezinstitutionalizare; programe de locuinte sociale, subventii pentru cei lipsiti de mijloace in conditiile sporirii preturilor la utilitatile publice, programe pentru grupuri marginalizate social etc.

In conditiile in care nivelul contributiilor sociale este inalt in Romania deoarece prin sistemele de asigurari s-a trecut povara fiscala pe asigurarile sociale, este necesara interventia masiva din partea bugetului public (central si local) pentru a antrena si alte surse de venit bugetar.

Rezultatele la care s-a ajuns in studiile diferentiate pe domenii (care fac parte integranta din lucrarea elaborata la tema finantarii politicilor sociale in Romania, tarile U.E. (OECD), tarile Central si Est Europene aflate in proces de negociere pentru aderare la U.E.) releva cateva elemente demne de luat in considerare pentru a evalua cat mai exact situatia existenta in tara noastra.

La nivel global se poate observa ca fiscalitatea generala (impozite, taxe, contributii) exprimata prin rata veniturilor fiscale fata de valoarea PIB-ului, incepand din 1990 a prezentat o tendinta de scadere relativa pana in anul 1997 , trendul redevenind ascendent dupa aceasta perioada

Fiscalitatea partiala (impozite si taxe) a avut o tendinta oarecum similara, gradul de fiscalit

Dincolo de aceste valori generale se impun cateva observatii. In Romania baza de impozitare s-a restrans continuu, in schimb au crescut ratele de impunere pe venitul personal si contributii sociale. ate de acest tip a atins valoarea minima in anul 1996.

Se poate observa ca gradul de fiscalitate generala (%) in cateva tari membre ale OECD in anul 1996 a cuprins valori intre 16,3 si 52,2 %. In tarile UE acesta a oscilat in intervalul 33%-52% dupa cum urmeaza :

Gradul de fiscalitate generala (%) in cateva tari membre ale OECD in anul 1996

Sursa : Revenue Statistics -1965-1997, OCDE ,1998)

Observam ca in cazul Romaniei gradul de fiscalitate generala este relativ mic, comparativ cu tarile U.E. Situatia respectiva se explica prin baza ingusta de impunere si ca urmare a fenomenului masiv de evaziune existent in tara noastra.

In intervalul 1986-1997 rata fiscalitatii in tarile membre ale OECD a scazut pentru Belgia (-0,3 %), Germania (-0,5 %), Suedia (-0,6 %), Danemarca (-1,2 %), Olanda (-3 %), Irlanda (-4,4 %), Republica Ceha (-5 %) si Ungaria (-6,7 %) (Revenue Statistics -1965-1997, OCDE ,1998).

Tabel privind ratele contributiilor pentru securitate sociala in tari din Uniunea Europeana, Romania si tari in tranzitie in 2001

Sursa: Ministerul muncii si problemelor sociale din Bulgaria; Baza de date OECD (1998); Capital nr.18, 3 mai 2001, p 45, Vlad Stefan;

In Ungaria sarcina maxima de plata a contributiei la fondul de pensii cade in seama angajatorului, in timp ce rata contributiei pentru asigurarile sociale este cea mai inalta (11,6%) pentru angajatii din Romania. Totalitatea ratelor contributiei sociale a angajatorului la sistemul protectiei sociale (19,6%) situeaza Romania pe primul loc intr-un clasament al tarilor europene in tranzitie dupa marimea cotelor contributive sociale. Cota de 19,6% reprezentand contributia la sistemul de asigurari sociale situeaza Romania printre tarile cu o impozitare sociala dintre cele mai ridicate comparativ cu alte tari din regiune.

Analiza comparativa a configuratiei politicilor sociale in domeniul asigurarilor sociale atat in Ungaria cat si Romania releva preferinta unei impozitari sociale mai accentuate a angajatului roman.

Presiunea fiscala excesiva asupra remuneratiei muncii din Romania iese, inca, si mai mult

in evidenta atunci cand comparam ratele de contributii la sistemul de asigurari sociale atat in aceasta tara cat si in Ungaria. Daca angajatul roman plateste 11,6% din salariu pentru pensii, angajatul ungar scoate din buzunar doar 6% in conditiile in care economia ungara a avut un PNB/locuitor de cel putin trei ori mai mare decat economia romaneasca. Pentru a avea o imagine mai fidela asupra realitatii presiunii fiscale in Romania vom aminti numai faptul ca in termeni comparativi ai puterii de cumparare exprimate prin intermediul PNB/locuitor in cele doua tari: Ungaria impoziteaza angajatul ungar de aproape 6 ori mai putin decat statul roman sau acesta din urma il impoziteaza pe muncitorul roman de i mult decat statul ungar il impoziteaza pe lucratorul ungur[1]( Explicatia este urmatoarea: daca presupunem ca salariul mediu pe economie in Ungaria este de aproximativ trei ori mai mare decat in Romania, proportia fiind una egala cu cea rezultata in urma raportarii PNB/locuitor in cele doua tari, atunci, in timp ce angajatul roman plateste de doua ori mai mult pentru pensii (11,6%) dintr-un salariu de trei ori mai mic decat cel al angajatului ungar, acesta din urma plateste doar jumatate din ce plateste angajatul roman dar venitul din Ungaria e de trei ori mai mare). Aceasta, in conditiile in care angajatul roman ar trebui sa suporte sase ori mao cota cel putin egala daca nu chiar mai redusa decat cea suportata de lucratorul ungur. Cum, anume, insa, s-a ajuns la o asemenea uluitoare si, totodata, trista realitate ?

Daca in cazul angajatului roman, din perspectiva analizei comparative cu
Ungaria, impozitarea muncii este de sase ori mai mare, in cazul angajatorului roman situatia se schimba, astfel incat, cifra sase se transforma in trei. Acest lucru inseamna ca patronul roman e obligat sa plateasca din venitul sau doar de trei ori mai mult decat este dator sa plateasca patronul ungur pe cata vreme angajatul roman plateste de sase ori mai mult decat angajatul ungur. Din perspectiva analizei comparative a cotelor de impozitare sociala atat in Ungaria cat si in Romania rezulta ceea ce putem numi noi balanta echitatii fiscale, balanta care, din pacate, se inclina in defavoarea remuneratiei muncii lucratorului roman. Inechitatea impartirii sarcinii fiscale intre salariatul roman si patronul roman este, aici, evidenta. Inechitatea sociala rezulta chiar din discrepanta care se creeaza intrucat remuneratia muncii este impozitata dublu fata de marimea cu care este impozitat patronul. Efectele acestei supra-impozitari se repercuteaza, astfel, asupra nivelului de trai si indicilor castigurilor salariale reale.

BIBLIOGRAFIE

Marginean, Ioan (1993), Reforma sociala in Romania postcomunista, in Calitatea vietii, nr 2-3

Marginean, Ioan (1994), Politica sociala si tranzitia la economia de piata in Romania,

CIDE

Marginean, Ioan (2000), Economia politicilor sociale, Ars Docendi

Zamfir, Catalin (coord) (1992), Liniamente ale politicii de protectie sociala pentru

Romania anilor 90, CIDE

Zamfir, Catalin (1994), Dimensiuni ale saraciei, ed Expert

Zamfir, Catalin (coord) (1995),Politici sociale. Romania in context european,

Ed Alternative

Zamfir, Catalin (coord) (1999), Politici sociale in Romania, ed Expert

Zamfir Catalin (coord) (2001), Starea saraciei in Romania, ICCV, UNDP