Noi amenintari la adresa statului

Noi amenintari la adresa statului

Pe langa aspectele mai sus mentionate este necesar sa amintim existenta unor vulnerabilitati create la nivelul statului de globalizare. Autoritatile au in vedere incercarea de a detecta si de a reduce riscurile, dintre care cele mai importante sunt: terorismul, crima organizata transfrontaliera, armele nucleare, biologice si chimice[1], pe care le vom trata in continuare.

Globalizarea crimei si a drogurilor este deja infaptuita, mafia operand la nivel mondial. Spalarea banilor proveniti din droguri este o afacere universala, si exista temerea ca spalarea banilor mafiei rusesti ar pute polua intregul sistem bancar occidental. Orice reactie a politiei trebuie gandita global, domeniu in care Interpol - ul are un rol decisiv.

Nici o tara nu este in afara zonelor de interes a crimei organizate. Fara indoiala, noua tari detin majoritatea organizatiilor criminale: China; Hong-Kong; Taiwan; Italia; Japonia; Mexic; Rusia; Ucraina; Turcia; S.U.A. si Columbia. Dintre acestea cele mai bine organizate sunt gruparile columbiene, siciliene si chinezesti, ele fiind si cele mai puternice in lupta cu autoritatile statale[2].

Organizatiile criminale obtin profituri enorme si din alte activitati, precum traficul ilegal de persoane, camata, falsificarea documentelor de identitate si a banilor, spalarea banilor din afaceri ilegale, traficul de arme, fraude contra institutiilor financiare, crima comandata, terorismul, coruptia. Gruparile apartinand crimei organizate difera intre ele in ceea ce priveste marimea, bogatia acumulata, structura interna si coeziunea, activitatile ilegale de baza, legaturile si conexiunile internationale si transnationale. Spre exemplu gruparile columbiene se concentreaza asupra unei singure activitati si a unui singur produs - drogurile, pe cand alte organizatii, se angajeaza intr-o multime de domenii ilegale.

Traficul de drogul este cel mai bine organizat dintre toate activitatiile, fiind intr-o continua expansiune. Noi producatori de opiu au aparut nu numai in America de Sud ci si in Vietnam, fostele republici din Asia Centrala si Afganistan. Productia acestora este orientata in special spre Europa de Vest, Romania fiind o tara de tranzit si doar secundar o piata de desfacere.

Pentru a fi mai competitive si mai eficiente pe piata mondiala, organizatiile criminale au dezvoltat strategii noi si angajamente structurale, devenind astfel transnationale. Structurile crimei organizate, spre deosebire de companiile care se ocupa de relatiile economice, par sa aiba mai multe elemente caracteristice comune:

Stabilirea ori afilierea unor celule functionale in strainatate;

Stabilirea de relatii bazate pe coruptie cu liderii straini;

Aliante strategice transfrontaliere;

Investitii legale in alte tari.

Ca si corporatiile multinationale, gruparile crimei organizate pot avea reprezentanti permanenti in strainatate pentru a derula cu operativitate principalele afaceri ale organizatiei respective. De asemenea organizatiile criminale cauta parteneri in alte tari pentru a maximiza oportunitatile pe care le ofera anumite piete, a perfectiona logistica si a reduce riscurile de operare.

O alta tehnica a gruparilor crimei organizate consta in deplasarea din ce in ce a mai multor mijloace financiare in afara tarii in care isi desfasoara activitatile, cu scopul ascunderii naturii ilegale a activitatii lor, a facilitarii desfasurarii operatiilor de afaceri si a imbunatatirii legitimitatii si imaginii lor pe piata straina.

O activitate ingrijoratoare privind crima organizata este contrabanda cu materiale nucleare. Traficul ilegal cu aceste materiale isi are originea in complexele nucleare ale fostelor state sovietice.

Orientul Mijlociu este de mult timp cea mai atractiva si periculoasa sursa de terorism din lume. Cel mai elocvent exemplu il reprezinta actiunile gruparii Al Qaeda, condusa de Ossama Ben Laden, mult mediatizata dupa evenimentele din 11 septembrie 2001 si dupa razboiul declansat de S.U.A. si aliatii sai. Exista si alte zone cu activitate terorista intensa, precum Algeria, unde organizatiile islamice fundamentaliste folosesc acest procedeu pentru a lupta contra guvernului, fenomen cere se intalneste, la un nivel mai redus si in Egipt. In Cecenia, devastata dupa razboiul contra Rusiei, terorismul este utilizat de diverse clanuri razboinice in scopul subminarii guvernului, dar si pentru obtinerea de foloase materiale, in special din rascumpararea ostatecilor.

Mediul politic a ridicat problema intaririi luptei contra acestui flagel. Terorismul nu este o forma de razboi, deoarece utilizeaza forme si procedee de actiune ilegale, atat prin selectionarea tintelor, cat si a mijloacelor, personalului utilizat, nerespectand normele aplicabile in conflictele armate.

Terorismul nu este in mod fundamental o problema militara, ci una politica, sociala si economica. Rezolvarea terorismului pe cale militara s-a dovedit pana in prezent imposibila si pare de neconceput o solutie in care negocierile sa nu aiba un rol fundamental[3].

O alta provocare pentru state, aparuta in urma dezvoltarii globalizarii este extremismul etnic si religios, de multe ori acesta fiind emanatia nemultumirilor create de inegalitatile dintre regiuni.