Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Demografie


Index » legal » » administratie » Demografie
» Numarul populatiei – varaibila demografica fundamentala


Numarul populatiei – varaibila demografica fundamentala




numarul populatiei – varaibila demografica fundamentala

Numarul populatiei reprezinta, poate, cea mai importanta variabila demografica, avand o semnificatie aparte atat din punct de vedere demografic, cat si extra-demografic. Pe langa influenta asupra celorlalte variabile demografice, e de mentionat ca numarul populatiei determina, in mare masura, marimea potentiala a fortei de munca, marimea cererii de bunuri si de servicii, presiunea asupra mediului si asupra resurselor etc.

Numarul populatiei poate fi stabilit in mod direct, prin numarare, sau in mod indirect, prin calculare. Stabilirea directa se realizeaza, in principiu, prin recensaminte, iar cea indirecta prin estimari si proiectii de populatie.

1. Recensamantul populatiei – principala modalitate de stabilire directa a numarului populatiei

Recensamantul este operatiunea organizata, condusa si finantata de stat, prin organismele specializate ale acestuia, de investigare statistica a tuturor persoanelor care alcatuiesc populatia totala a unei arii date, la un moment dat si a unor caracteristici relevante din punct de vedere demografic ale acestora. Instrumentul utilizat in acest scop este formularul de recensamant care, de regula, este aplicat de catre recenzori (existand, insa, si posibilitatea recurgerii la autoadministrare sau de auto-inregistrare).




1.1. Cerinte ale unui recensamant modern

Un recensamant modern cu o finalitate dominanta, explicit demografica, ar trebui sa raspunda cel putin urmatoarelor cerinte:

sa acopere o arie strict delimitata si sa inregistreze populatia totala a respectivei arii la un moment dat;

in cadrul sau fiecare persoana sa fie inregistrata individual, iar caracteristicile stabilite ale acesteia sa fie investigate separat;

sa se realizeze la intervale de timp regulate (10 – 15 ani);

rezultatele lui sa fie publicate prompt si in detaliu adecvate pentru a putea fi utilizate cu folos de potentialii lor beneficiari.

1. Definitia populatiei de recenzat

Populatia totala a unei arii care urmeaza sa fie inregistrata in cadrul recensamantului poate fi definita in doua acceptiuni: a) populatia de facto – adica populatia efectiv prevazuta in aria respectiva  in momentul recensamantului si b) populatia de drept – adica populatia care apartine ariei respective, in principal in virtutea rezidentei sale legale (domiciliului stabil).

De mentionat ca aproape niciodata populatia de facto nu coincide cu populatia de drept. In plus, daca populatia de drept este relativ stabila, populatia de facto este extrem de variabila.

Daca se decide inregistrarea populatiei de facto, recenzorul trebuie sa inregistreze toate persoanele efectiv prezente in respectiva arie, indiferent daca apartin sau nu acelei arii. Daca, dimpotriva se decide inregistrarea populatiei de drept, recenzorul va trebui sa inregistreze toate persoanele care apartin respectivei arii, indiferent daca acestea sunt sau nu prezente in aria in cauza la momentul recensamantului.

1.3. Asigurarea simultaneitatii inregistrarii

Cerinta ca un recensamant sa inregistreze populatia totala la un anumit moment dat sugereaza faptul ca, in cazul unui recensamant national nu este admisibil nici ca acesta sa inceapa la momente diferite in diferite subdiviziuni administrativ-teritoriale, nici ca durata acestuia sa fie excesiv de mare. In acelasi timp, este practic imposibil ca intreg recensamantul sa se realizeze intr-o singura zi pentru a satisface aceasta cerinta a simultaneitatii inregistrarii. Solutia pentru a se da curs, in limite rezonabile, acestei cerinte este aceea a stabilirii unui asa-numit moment al recensamantului (in mod obisnuit ora '0' a zilei in care se declanseaza recensamantul) urmand ca recenzorul sa nu inregistreze situatia in care face efectiv inregistrarea ca sa reconstituie situatia la acel moment al recensamantului.

1.4. Acuratetea rezultatelor recensamantului

Este cvasiunanim acceptata ideea ca o acuratete absoluta a rezultatelor recensamantului este imposibil de atins, chiar si in tarile cu un nivel foarte inalt de dezvoltare si organizare a statisticii.

Ba, mai mult, dupa opinia unor specialisti, o anumita acuratete totala nici nu este absolut necesara.

Vor exista dintotdeauna persoane care nu vor fi inregistrate (deci situatia de subinregistrare), cat si persoane dublu sau triplu inregistrate (adica situatia de suprainregistrare) care, insa, de regula, are o mica amploare, fiind nesemnificativa statistic.

Subinregistrarea este inevitabila dar ea este periculoasa din punctul de vedere al acuratetei rezultatelor recensamantului doar atunci cand este exagerat de mare sau cand are un caracter sistematic, respectiv vizeaza prioritar sau exclusiv anumite categorii de persoane.

Pentru a putea avea, totusi, o imagine asupra acuratetei rezultatelor unui recensamant s-au propus diverse modalitati de verificare a gradului de acoperire al acestuia, a gradului de concordanta intre situatia demografica reala a populatiei la momentul recensamantului si cea relevata de respectivul recensamant. Printre aceste modalitati mentionam:

a)      repetarea recensamantului – solutie extrema, la care se recurge in mod cu totul exceptional, atunci cand sunt indicii clare ca recensamantul distorsioneaza grav situatia demografica reala;

b)      calcularea populatiei 'asteptate' la momentul recensamantului si compararea acesteia cu cea rezultata din recensamant. Pentru aceasta, cel mai frecvent se utilizeaza ecuatia de estimare de baza: Pt = Po + N – D + I – E. recurgerea la o asemenea solutie presupune existenta unui recensamant anterior (din care rezulta Po) cu un grad de acoperire probat ca acceptabil ca si existenta unor informatii de o acuratete corespunzatoare privind evolutia componentelor miscarii populatiei intre cele doua recensaminte (momentul 'o' si momentul 't').

c)      efectuarea unor anchete de numarare post-recensamant pe baza de esantion.

1.5. Sursa de distorsiune din cadrul unui recensamant

Rezultatele unui recensamant pot fi distorsionate, in masuri si modalitati diferite, de:





a)      cei care proiecteaza si organizeaza recensamantul – erori in intocmirea formularului de recensamant; erori in alcatuirea hartilor diferitelor subdiviziuni administrativ-teritoriale repartizate spre recenzare unor echipe de recenzori; erori in selectarea, in instruirea recenzorilor si a supervizorilor acestora.

b)      recenzorii – lipsa cunostintelor si abilitatilor necesare pentru culegerea si inregistrarea cu acuratete a informatiilor solicitate prin formularul de recensamant; superficialitate, dezinteres sau frauda.

c)      recenzati – insuficienta stapanire a informatiilor solicitate de recenzor sau furnizare, din diverse motive, a unor informatiilor deliberat gresite.

d)     Cei ce stocheaza si prelucreaza informatiile culese in cadrul recensamantului – pierderea unor date; erori in introducerea datelor in calculator, erori in elaborarea programelor de prelucrare etc.

Estimarile de populatie

1. Definitie si necesitate

Desi reprezinta cea mai demna de incredere modalitate de stabilire a numarului populatiei si cea mai valoroasa si bogata sursa de date demografice directe, recensamantul are doua inconveniente majore:

a)      fiind o operatiune extrem de costisitoare, el se poate realiza doar la intervale relativ mari de timp. In plus, prelucrarea cantitatii enorme de date culese in cadrul unui recensamant dureaza un timp indelungat ele fiind, in momentul lor, deja depasite in buna masura de realitatea demografica. Ca atare, recensamantul nu poate furniza informatii privind situatia demografica curenta (la zi) a unei populatii.

b)      Recensamantul nu poate, de asemenea, furniza informatii privind situatia demografica la un moment trecut, neacoperit de un recensamant si, cu atat mai putin la un moment viitor.

Estimarile, ca tehnici non-ancheta de stabilire, prin calcul, a numarului populatiei sunt menite sa inlature aceste inconveniente.

Ele pot fi definite, deci, ca incercari de stabilire prin calcul a numarului si, eventual, compozitiei unei populatii la un moment trecut, prezent sau viitor neacoperit de un recensamant.

Principalele tipuri de estimari

Estimarile pot fi clasificate, in principal, in functie de doua criterii: a) populatia de estimat si b) momentul pentru care se face estimarea.

Conform primului criteriu distingem: estimari ale populatiei totale   (indiferent daca este vorba de populatia nationala sau de populatia unei subdiviziuni administrativ-teritoriale a tarii) si estimari ale unor sub-grupuri specifice de populatie, stabilite pe baza unor caracteristici cum ar fi: varsta, sexul, profesia, starea civila, religia etc.

Conform celui de-al doilea criteriu, distingem estimari inter-recensaminte (realizate pentru momente intermediare unor recensaminte succesive si care tin cont de rezultatele respectivelor recensaminte), estimari post-recensamant (realizate pentru un moment trecut sau prezent, ulterior unui recensamant si, posibil, ale unor recensaminte mai vechi, dar in nici un caz pe cele ale unor eventuale recensaminte ulterioare) si proiectii de populatie (realizate pentru un moment viitor).

Cele mai sigure si mai demne de incredere sunt estimarile inter-recensaminte intrucat, in cazul lor, rezultatele celor doua recensaminte care este incadreaza furnizeaza, in cazul unei evolutii demografice normale, limitele maxima si minima intre care se poate plasa cifra rezultata din estimare, lucru ce nu este valabil pentru celelalte tipuri.

3. Tipuri de date utilizate

Acuratetea unei estimari este dependenta, intr-o masura decisiva, de acuratetea datelor utilizate in elaborarea ei, date referitoare atat la numarul populatiei totale la un moment anterior (de referinta), cat si la evolutia componentelor miscarii populatiei intre momentul de referinta si momentul pentru care se elaboreaza estimarea. Datele demografice pot fi date directe sau date indirecte, utilizarea unora sau a altora depinzand de acuratetea, actualitatea si completitudinea lor.

4. Principii de baza ale estimarilor populatiei

O serie de autori au identificat o serie de principii de baza ale estimarilor de populatie, pe care le considera valabile in ciuda faptului ca sunt foarte generale si ca nu exclud posibile exceptii. Dintre acestea, cel mai frecvent mentionate sunt:

a)      De regula, sunt mai usor de facut si sunt mai demne de incredere estimari ale populatiei nationale decat estimari ale populatiei unor subunitati administrativ-teritoriale ale unei tari. Aceste principiu este sustinut de doua argumente:

sunt, de regula, disponibile mai multe date directe si de o mai mare acuratete pentru populatia nationala;



populatia nationala este, de regula, in mai mare masura o populatie inchisa pentru migratie. Iar atunci cand migratia externa, singura care afecteaza numarul si compozitia populatiei, este de mai mare amploare, ea este, in mod obisnuit suficient de bine inregistrata si, ca atare, poate fi luata in consideratie in efectuarea unor estimari. Acest lucru nu este valabil si pentru unitatile administrativ-teritoriale ale unei tari.

b)      De regula, sunt mai usor de facut si sunt mai demne de incredere estimari ale populatiei totale ale unei arii (indiferent care ar fi aceasta) decat ale unor sub-grupuri specifice din respectiva populatie. Argument: in mod obisnuit, sunt disponibile mai multe date directe si de mai mare acuratete pentru populatia totala a unei arii.

c)      Atunci cand datele disponibile sunt relativ egale din punctul de vedere al completitudinii si acuratetii, este de preferat sa fie folosite in elaborarea estimarii datele directe. Dimpotriva, atunci cand datele disponibile sunt inegale cantitativ si calitativ, este de preferat sa fie folosite datele cu cel mai inalt grad de completitudine si acuratete, indiferent daca acestea sunt date directe sau indirecte.

d)     Este recomandabil sa nu se realizeze o estimare varianta unica, ci mai multe variante de estimari, pe baza unor date diferite , dar comparabile cantitativ si calitativ, estimarile realizate verificandu-se reciproc in privinta acuratetii sau validitatii lor.

3. Proiectiile de populatie

3.1. Definitie si necesitate

Proiectiile sunt incercari de stabilire, prin calcul, a numarului asteptat de populatie la un moment viitor. Ele se deosebesc de previziuni sau prognoze prin aceea ca nu sunt incercari de a 'ghici' numarul populatiei la un moment viitor, ci sunt simple afirmatii privind care va fi numarul probabil al populatiei la acel moment in ipoteza ca natalitatea si mortalitatea vor avea anumite cursuri asumate de evolutie. Altfel spus, o proiectie se construieste pe baza unor ipoteze privind evolutiile viitoare asteptate ale ratelor natalitatii si mortalitatii.

Proiectiile de populatie sunt necesare, in special, planificatorilor dezvoltarii social-economice.

3. Principalele tipuri de proiectii de populatie

Proiectiile de populatie se pot clasifica, in principiu, in functie de doua criterii: modul de construire a proiectiei si lungimea perioadei acoperite de proiectie sau orizontul de timp al proiectiei.

Conform primului principiu distingem: proiectii realiste – proiectii construite pe baza unor ipoteze privind evolutiile viitoare ale natalitatii si mortalitatii, cu sanse reale de confirmare si proiectii analitice – construite pe baza unor ipoteze privind evolutia viitoare a natalitatii si mortalitatii elaborate fara luarea in consideratie a sanselor reale de confirmare a lor. In fond, aceste proiectii nu sunt decat simple incercari de a identifica efectele asupra evolutiei ulterioare a numarului populatiei ale unor niveluri diferite ale ratelor componentelor miscarii naturale a populatiei indiferent daca aceste niveluri este de asteptat sa se inregistreze sau nu.

Este evident ca utilitate practica au doar proiectiile realiste.

Conform celui de-al doilea criteriu distingem: proiectii pe termen scurt, pe termen mediu si pe termen lung.

3.3. Factori determinanti ai acuratetei proiectiilor

Acuratetea unei proiectii (respectiv sansele sale de confirmare sau gradul de concordanta intre evolutiile demografice proiectate si cele reale, efective) este dependenta de doi factori: de lungimea perioade de proiectie si de corectitudinea, validitatea ipotezelor privind evolutiile asteptate , viitoare ale natalitatii si mortalitatii pe baza carora s-a construit proiectia. Exista o relatie invers proportionala intre acuratetea proiectiei si lungimea perioadei de proiectie. Explicatia rezida in aceea ca, daca pe termen scurt, in conditiile unei evolutii demografice normale, in virtutea asa-numitei legi a inertiei demografice sunt putin probabile modificari semnificative ale ratelor natalitatii si mortalitatii, pe masura ce ne indepartam in timp, creste progresiv probabilitatea unor schimbari neanticipate, indeosebi ale ratelor natalitatii (fenomen a carui evolutie este cel mai putin previzibila).

Este motivul principal pentru care sunt prevazute, inca din momentul constituirii proiectiei, revizuiri periodice ale acesteia, pentru a se putea constata eventualele abateri ale evolutiilor reale de la cele proiectate si a se putea aduce corecturile de rigoare proiectiei initiale.

Exista, de asemenea, o relatie direct proportionala intre acuratetea proiectiei si corectitudinea, validitatea ipotezelor pe baza carora s-a construit aceasta.

La randul sau, corectitudinea ipotezelor privind evolutiile viitoare asteptate ale natalitatii si mortalitatii este dependenta de cantitatea si acuratetea informatiilor disponibile pe baza carora sunt formulate si de perioada trecuta de timp acoperita de respectivele informatii.

Explicatia consta in aceea ca, in fond, ipotezele privind evolutiile probabile viitoare ale celor doua fenomene demografice nu sunt altceva decat extrapolari in viitor ale unor tendinte de evolutie conturate. Or, experienta a demonstrat ca sunt hazardate si cu putine sanse de confirmare extrapolarile fundamentate pe date insuficiente si de proasta calitate si care nu acopera o perioada trecuta suficient de lunga pentru a se fi putut contura tendinta reala de evolutie.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Demografie


Demografie
Stiinte politice
















loading...