Sudarea cu energie inmagazinata

Sudarea cu energie inmagazinata

Sudarea cu energie inmagazinata este procedeul de sudare prin presiune la care enrgia necesara este inmagazinata intr-un acumulator electric sau un condensator si cedata brusc prin soc pieselor de imbinat.

Procedeul poate fi denumit si sudura dielectrica, deoarece se descarca un camp electrostatic intre doua piese de sudat.

Sudarea se produce instantaneu , de ordinul, in unele cazuri, sub 1/100 s, adica regimul este foarte dur, impulsurile de sudare fiind de putere mare.

Sudurile se executa prin puncte, descarcarea de curent producandu-se odata cu socul electrodului de sudare asupra pieselor de imbinat.

Sursele de curent de sudare - cele mai utilizate - sunt transformatoarele de sudare, care sunt alimentate de o baterie de condensatoare. Energia acumulata de un condensator, fiind direct proportionala cu patratul tensiunii, energia cedata este foarte mare.

In figura este reprezentata schema instalatiei de sudare cu energie inmagazinata de condensatorul C, incarcat prin transformatorul T1 si redresorul cu lampi R1, la tensiunea de sudare.

La sudarea prin puncte a doua table 1, prin inchiderea intrerupatorului I, condensatorul incarca infasurarea primara a transformatorului T2, iar prin contactele electrozilor 2, ea este cedata pieselor de sudat 1.

La acest procedeu, arcul electric se formeaza un timp extrem de scurt si pot fi sudate table prin puncte sau sarme cap la cap chiar la metale cu mare conductivitate termica si electrica.

Timpul de imbinare a unei suduri este de cateva miimi de secunda. Prin acest procedeu se sudeaza materiale cu temperatura de sudare foarte diferita, ca , de exemplu wolfram (3370 °C) cu plumb (327°C).

Procedeul este folosit si la sudarea otelurilor necorozive, cupru si aliaje de cupru, aluminiu si aliaje de aluminiu, precum si a metalelor de natura diferita, folosita la fabricarea aparatelor electrice.