Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit



Aeronautica Comunicatii Constructii Electronica Navigatie Pompieri
Tehnica mecanica

Electronica


Index » inginerie » Electronica
Demontarea si Repararea motoarelor electrice


Demontarea si Repararea motoarelor electrice




Repararea motoarelor electrice

Art. 330. (1) Reparatiile masinilor electrice trebuie organizate ca raparatii preventive planificate. Astfel, trebuie intocmite grafice de reparatii ale motoarelor electrice aferente utilajelor, tinandu-se seama de funtionarea si uzura lor. Graficul trebuie sa prevada succesiunea reparatiilor masinilor fara a stanjeni functionarea mecanismelor actionate de aceste masini.

(2) Repararea trebuie sa fie in toate cazurile un mijloc de prevenire a avariilor, si nu de inlaturare a urmarilor acestora. Volumul de lucrari necesitat de o reparatie la fiecare masina electrica este determinat de starea pieselor ei mecanice, a infasurarilor, a conductoarelor de iesire etc. In general lucrarile de reparatii sunt impartite in lucrari de reparatii curente, lucrari de reparatii medii si lucrari de reparatii capitale.

Art. 331. Reparatiile curente pot necesita o demontare partiala a masinilor electrice respective si pot fi efectuate la locul de lucru al masinii. Din categoria reparatiilor curente fac parte urmatoarele:

a.       verificarea fixarii masinii si a functionarii mecanismului de transmisie al miscarii;




b.      verificarea cutiei de borne si inlocuirea suruburilor uzate;

c.       ungerea lagarelor cu lubrifianti corespunzatori;

d.      verificarea colectorului si slefuirea lui;

e.       verificarea uzurii periilor si inlocuirea periilor uzate, precum si ajustarea lor;

f.       verificarea starii izolatiei infasurarilor intre ele si fata de corpul masinii si reconditionarea ei in locurile deteriorate;

g.      revopsirea masinii.

Art. 332. Reparatiile medii ale masinilor electrice necesita demontari partiale totale sau partiale ale acestora, operatiile executate fiind mai grele decat cele de la reparatiile curente. In general din grupa acestor reparatii fac parte:

a.       verificarea si reparatiile marunte ale mecanismului pentru apasarea periilor colectoare pe colectoarele masinilor de curent continuu sau pe inelele colectoare la masinile asincrone cu rotorul bobinat;

b.      spalarea si recanelarea colectorului, verificarea starii izolatiei sale, lipirea la colector a steguletelor si a capetelor infasurarilor;

c.       demontarea lagarelor, curatarea sau inlocuirea lor;

d.      reconditionarea izolatiilor deteriorate in conditii mai grele decat cele de la reparatiile curente.

Art. 333. (1) Reparatiile capitale ale masinilor electrice necesita demontarea completa a masinilor.

(2) Partea cea mai importanta a reparatiilor capitale ale masinilor electrice o constituie repararea sau inlocuirea infasurarilor, operatie care se caracterizeaza prin durata lunga si prin volum mare de reparatii. In afara de inlocuirea partiala sau totala a infasurarilor, aceste lucrari mai cuprind returnarea rotorului in scurtcircuit, inlocuirea scuturilor uzate, sudarea fisurilor din corpul masinii, repararea colectorului, a inelelor colectoare, indreptarea axului rotorului, echilibrarea rotorului, modificarea masinii pentru alti parametri de functionare, bandajarea rotorului sau statorului, uscarea si impregnarea infasurarilor.

(3) Aceste reparatii nu mai pot fi efectuate la locul de lucru al masinii respective, necesitand transportarea lor la atelierele dotate cu utilaje corespunzatoare.

(4) Dupa reparatia capitala masina este supusa unui ciclu complet de incercari, in urma carora se stabileste daca masina poate fi pusa in functiune.

(5) Exploatarea corecta a masinilor electrice consta in curatarea si ungerea regulata, in supravegherea incalzirii si a incarcarii normale, in inlaturarea scanteilor de la colector.

(6) Reviziile periodice se fac in timpul opririlor de scurta durata ale utilajului actionat de masina electrica.

(7) In timpul acestor revizii se curata partile accesibile ale masinilor prin inlaturarea prafului cu ajutorul unui aspirator de praf sau in cel mai rau caz suflandu-se cu aer comprimat, se inlocuiesc periile uzate cu perii noi, care se slefuiesc dupa raza colectorului sau inelelor colectoare , se verifica functionarea portperiilor, uzura lagarelor etc.

(8) De obicei, in timpul reviziilor periodice se efectueaza simultan si incercarile masinii cum ar fi masurarea rezistentei de izolatie, rigiditatii dielectrice a izolatiei masinilor de inalta tensiune, masurarea batai arborelui, si se cauta sa se inlature defectiunile constatate.

(9) Periodicitatea verificarilor si reparatiilor preventive depind de conditiile productiei si ale mediului ambiant (praf, umiditate, vapori ai diverselor substante, temperatura mediului ambiant, caracterul sarcinii). Orientativ, pentru diverse ateliere in care sunt montate utilaje industriale se recomanda ca verificarea motoarelor electrice aferente lor si reparatiile planificate preventive sa se faca conform cu tabelul 3.10.

Tabelul 6.2

Periodicitatea verificarii si repararii masinilor electrice functie de mediul ambiant

Felul atelierului

Perioada

Observatii

Periodicitatea verificarii

Ateliere mecanice pentru prelucrarea prin aschiere

La 2 luni

Sectoarele atelierelor in care exista polizoare

La 2 saptamani

Pentru motoarele inchise la 2 luni

Ateliere de stantare la rece

La 2 luni

Ateliere de forjare si laminare

La 1 luna

Ateliere de tamplarie

La 1 saptamana

Pentru motoare inchise la 2 luni

Ateliere de turnatorie

La 2 saptamani

Ateliere cu continut mare de praf (fabrici ciment, uzine chimice)

La 1 saptamana

Ateliere cu continut mare de umiditate

La 1 saptamana

Pentru motoare inchise la 2 luni, iar pentru cele protejate la 1 luna

Ateliere care contin acizi

La 1 luna

Motoare cu izolatie rezistenta la acizi

Periodicitatea reparatiilor

Ateliere mecanice cu un numar redus de polizoare

La 1 an

Ateliere mecanice cu polizoare, cu lucrari de fonta peste 10% si lucrari de hotel peste 20%

La 3 luni

Pentru motoarele inchise la 6 luni

Ateliere de stantare la rece

La 1 an

Ateliere de forjare, laminare

La 6 luni

Pentru motoare inchise la un an

Ateliere de turnatorie

La 3 luni

Ateliere de tamplarie

2-3 luni

Ateliere cu continut ridicat de praf

2-3 luni

Ateliere cu continut ridicat de umiditate

La 3 luni

Pentru motoare protejate la 6 luni

Ateliere care contin acizi

La 3 luni

Tabelul 6.3

Lucrari ce se executa la verificarile si reparatiile planificate

Denumire lucrarilor

Continutul lucrarii

Lucrari de verificari planificate

Curatarea fara demontare

Curatarea inelelor, colectorului si portperiilor

Curatarea infasurarilor si suflarea canalelor de ventilatie in locurile accesibile

Verificarea fixarii prin buloane, suruburi si strangerea piulitelor

Revizia suruburilor de fundatie

Revizia suruburilor capacelelor si scuturilor

Revizia suruburilor si piulitelor mecanismului portperiilor

Revizia punerii la pamant

Revizia transmisiei miscarii

Verificarea asezarii saibei de transmisie, a pionilor sau cuplei

Verificarea uzurii pinionului si inlocuirea lor daca este cazul

Revizia si verificarea portperiilor si periilor

Reglarea presiunii periilor

Inlocuirea periilor uzate

Slefuirea periilor uzate

Reglarea distantei dintre portperie si colector sau inel colector

Verificarea lagarelor

Verificarea lipsei zgomotului si a supraincalzirii lagarelor

Verificarea lipsei griparii sau inceputului de gripare

Verificarea si curatirea conexiunilor de contact la bornele motorului

Verificarea lipsei de supraincalziri locale

Inlocuirea papucilor in caz de necesitate

Strangerea piulitelor

Lucrari de reparatii planificate

Verificarea fara demontare

Masurarea intrefierului

Masurarea jocului in lagare

Masurarea rezistentei de izolatie

Curatarea cu demontare

Suflarea canalelor de ventilatie

Curatarea si lacuirea infasurarilor

Spalarea lagarelor

Curatarea inelelor colectoare sau a colectorului

Curatarea portperiilor

Curatarea tabloului de borne

Curatarea transmisiilor miscarii

Inlocuirea si repararea pieselor defecte si uzate

Turnarea din nou sau inlocuirea cuzinetilor, inlocuirea rulmentilor cu bile sau role uzati

Inlocuirea si repararea pieselor defecte ale portperiilor si mecanismului pentru ridicarea portperiilor

Inlocuirea periilor uzate

Strunjirea inelelor colectoare in cazul motoarelor asincrone cu rotor bobinat

Strunjirea si canelarea colectoarelor pentru motoarele de curent continuu

Inlocuirea pieselor uzate si defecte ale transmisiei

Inlocuirea papucilor defecti ai cablurilor de alimentare

Asamblarea motorului, montarea la locul de lucru si verificarea fundatiei

Verificarea montarii corecte a motorului

Verificarea rigiditatii asezarii transmisiilor miscarii de orice fel

Verificarea fundatiei

Verificarea si strangerea imbinarilor cu suruburi pe fundatie

Reverificarea periilor si a portperiilor

Verificarea pozitiei periilor

Reglarea presiunii periilor

Slefuirea periilor

Reglarea distantei dintre portperie si inel colector sau colector

Verificarea punerii la pamant

Repararea bornelor de punere la pamant

Verificarea aparatorilor mecanismului de transmisie

Verificarea aparatorilor si fixarea lor peste curele de transmisie, cuple sau pinioane

(10) In vederea exploatarii in bune conditii a intretinerii corecte si a repararii corespunzatoare a motoarelor, trebuie cunoscute defectele ce pot aparea in functionarea motoarelor electrice.

(11) Pentru o prezentare mai clara, in tabelele 6.3, 6.4 si 6.5 sunt prezentate principalele defecte ce pot sa apara la motoarele electrice, cauzele ce le-au determinat si masurile ce trebuie luate pentru remedierea lor.

Tabelul 6.3

Principalele deranjamente electrice ale motoarelor de curent continuu

Cauza posibila

Metoda de reparare

Formarea de scantei pe colector

Montarea gresita a periilor:

- nu sunt pe axa neutra;

- montarea deosebita a diferitelor perii;

- perii rau slefuite;

- perii rau aplicate;

- apasarea neuniforma a periilor;

- perii uzate;

- perii prea moi;

- calitate necorespunzatoare a periilor;

Colector rugos, ovalizat, murdar etc.

Colectorul are joc.

Izolatia iesita intre lamelele colectorului

Polaritate gresita a infasurarii polilor auxiliari

Scurtcircuit in infasurarea polilor auxiliari

Viteza prea mare de rotatie

Supraincalzire

Contact slab intre infasurarea indusului si colector

Pozitia excentrica a rotorului intre poli, din cauza uzurii lagarelor

Dezlipirea legaturilor echipotentiale sau contacte slabe.

Contact intre bobinare polilor si corpul motorului

Fixare slaba pe fundatie.

Vibratia masinii la o fundatie solida

Bataia curelei

Montarea corecta, reglarea sau schimbarea periilor:

montarea corecta a periilor;

montarea corecta a periilor;

slefuirea periilor;

asezarea corecta a periilor;

reglarea apasarii prin intinderea, sau destinderea resortului;

schimbarea periilor

schimbarea periilor

schimbarea periilor

Slefuirea colectorului sau strunjirea si slefuirea sa

Incalzirea colectorului urmata de strangere, strunjire si slefuire

Canelarea colectorului

Verificarea sensului curentului in polii auxiliari

Repararea sau inlocuirea infasurarii defecte

Micsorarea ei cu ajutorul reostatului

Diminuarea supraincarcarii.

Consolidarea locurilor slabe ale contactului

Verificarea intrefierului, centrarea indusului si inlocuirea lagarelor sau rulmentilor

Refacerea legaturilor slabe

Verificarea rezistentei de izolatie si repararea ei.

Strangerea piulitelor suruburilor de fundatie.

Echilibrarea saibei de transmisie, sau a rotorului

Intinderea curelei prin deplasarea motorului pe sanie sau a rolei de intindere

Incalzirea colectorului

Perii necorespunzatoare fata de densitatea de curent.

Asezarea gresita a periilor

Ventilatia colectorului este insuficienta

Inlocuirea periilor

Corectarea asezarii periilor

Imbunatatirea ventilatiei

Incalzirea indusului (rotorului)

Supraincarcarea masinii

Tensiunea marita

Viteza redusa la o excitatie puternica

Scurtcircuitarea unora sau mai multor sectii ale infasurarii de excitatie

Scurtcircuit in infasurarea rotorului

Perii prea late

Infasurarea rotorului este umezita

Temperatura ridicata a incaperii in care lucreaza motorul

Se elimina supraincarcarea

Verificarea tensiunii aplicate rotorului si reducerea ei

Marirea vitezei prin reostat

Eliminarea scurtcircuitarii prin reparare sau inlocuire

Eliminarea scurtcircuitarii prin reparare sau inlocuire

Inlocuirea periilor

Uscarea rotorului

Ventilarea incaperii

Incalzirea polilor principali

Curent puternic in infasurarea polilor principali:

lipsa reostatului de reglaj

conectarea gresita a bobinelor de excitatie (de exemplu: legarea in derivatie in loc de serie)

Scurtcircuit intre spirele excitatiei

Infasurarea de excitatie este umezita.

Ventilatie insuficienta

Montarea reostatului;

Verificarea si reconectarea corecta a infasurarilor

Verificarea izolatiei, repararea sau inlocuirea infasurarii unde nu e posibila repararea

Uscarea infasurarilor

Imbunatatirea ventilatiei

Incalzirea polilor auxiliari

Supraincarcarea masinii

Conectarea gresita a polilor auxiliari

Ventilatie insuficienta

Infasurarea polilor auxiliari este umezita

Eliminarea supraincarcarii

Verificarea si reconectarea corecta a infasurarii polilor auxiliari

Imbunatatirea ventilatiei

Uscarea infasurarilor

Motorul nu porneste

Intreruperea circuitelor (sigurante arse, cablu intrerupt, infasurari intrerupte)

Sarcina excesiva la pornire

Asezarea gresita a periilor

Contact slab la perii

Racordarea gresita la reostat

Defectarea izolatiei infasurarii (rotorul se roteste neuniform, cu socuri)

S-au ars una sau mai multe bobine ale rotorului

Restabilirea circuitului intrerupt sau repararea motorului

Micsorarea corespunzatoare a sarcinii

Asezarea corecta a periilor

Verificarea si slefuirea periilor

Verificarea si racordare corecta a reostatului

Repararea infasurarilor sau inlocuirea lor

Repararea sau inlocuirea infasurarilor

Viteza anormala de rotatie a rotorului

Schema de conectare gresita

Polaritate gresita a polilor

Pozitie gresita a manetei reostatului

Incarcarea normala a motorului

Tensiune de alimentare anormala

Ambalarea motorului cu excitatie derivatie (curentul de excitatie este prea mic sau curentul in excitatie derivatie lipseste complet)

Ambalarea motorului cu excitatia in serie

Ambalarea motorului cu excitatie mixta (la sarcina mica infasurarile sunt conectate diferential)

Corectarea conectarii

Verificarea si schimbarea polaritatii

Conectarea pozitiei reostatului

Verificarea incarcaturii si reducerea ei daca este cazul

Verificarea tensiunii de alimentare si corectarea ei

Verificarea legaturilor excitatiei si restabilirea ei

Verificarea sarcinii motorului si marirea ei

Marirea sarcinii motorului sau conectarea aditionala a infasurarilor

Tabelul 6.4

Principalele deranjamente electrice ale motoarelor de curent alternativ

Cauza posibila

Metoda de reparare

Supraincalzirea infasurarii statorului motorului asincron:

Scurtcircuit intre bobinele statorului

Scurtcircuit intre faze

Sarcina marita

Ventilatie insuficienta

Conexiune in triunghi, in loc de conexiune stea

Rezistenta scazuta a izolatiei, din cauza umezirii infasurarilor

Repararea locului defect

Verificarea si inlaturarea defectului

Reducerea sarcinii motorului

Imbunatatirea ventilatiei

Verificarea conexiunii si reconectarea corecta

Curatarea infasurarii si uscarea ei

Supraincalzirea infasurarii statorului motorului asincron:

Supraincarcarea

Rezistenta scazuta a izolatiei din cauza umezelii

Contact slab la legaturile infasurarii.

Frecarea rotorului de stator

Reducerea sarcinii motorului

Uscarea infasurarii

Verificarea si refacerea legaturii slabite

Masurarea intrefierului si centrarea rotorului

Supraincalzirea infasurarii de excitatie a motorului sincron:

Scurtcircuit in infasurare

Curentul de excitatie prea    mare





Verificarea si repararea sau inlocuirea infasurarii

Reglarea curentului de excitatie cu ajutorul reostatului

Scanteiere la inelele colectoare:

Inelele colectoare sunt murdare, au asperitati sau lovituri

Periile nu se misca liber in port perii, sunt prost slefuite

Periile nu apasa suficient asupra inelelor colectoare

Periile nu sunt corespunzatoare calitativ

Inelele colectoare se strunjesc si se slefuiesc

Se slefuiesc periile pentru a se misca liber in port perie si pentru a avea o buna suprafata de contact

Se regleaza presiunea periilor

Se aleg perii de marca corespunzatoare

Cauza posibila

Metoda de reparare

Motorul asincron nu porneste

Lipsa curentului in una din faze

O faza este legata cu capetele schimbate

Conexiunea in stea in loc de triunghi (motorul nu porneste in plina sarcina)

Ruperea inelelor de scurtcircuitare (la rotoarele de scurtcircuit)

Sarcina excesiva la pornire

Scurtcircuit in infasurarea statorului (la pornire s-au ars sigurantele)

Se elimina intreruperea, iar in caz de ardere a infasurarii se rebobineaza

Controlarea sensului bobinei, inceputurile si sfarsiturile fazelor si refacerea legaturilor

Verificarea conexiunilor si conectarea corecta

Sudarea inelelor si daca nu este posibil returnarea rotorului

Reducerea sarcinii

Verificarea, repararea sau inlocuirea infasurarilor

Viteza de rotatie a motorului asincron este anormala:

Supraincarcare

Infasurarea statorului este conectata in stea in loc de triunghi

La rotorul in scurtcircuit exista o dezlipire a uneia sau mai multor bare

Contact slab in circuitul rotorului, din cauza functionarii proaste a mecanismului de scurtcircuitare

Contact slab in circuitul statorului

Intreruperea unei faze a statorului

Scurtcircuit intre doua perii

Contact defectuos in circuitele rotorului, la perii, in rezistenta de pornire sau scurtcircuit in bobinajul rotoric

Rotorul lucreaza in doua faze, datorita intreruperii uneia dintre ele sau din cauza ca una din perii are contact prost

Reducerea sarcinii motorului

Verificarea conexiunilor si conectarea corecta

Se cauta barele defecte si se reface legatura

Revizia mecanismului de scurtcircuitare

Verificarea si restabilirea legaturilor defecte

Verificarea intreruperii si repararea infasurarii

Verificarea circuitelor si inlaturarea defectului

Cautarea defectului si remedierea lui, inlocuirea bobinelor defecte sau rebobinare completa.

Verificarea fazelor, restabilirea legaturii si daca este cazul rebobinarea, reglarea presiunii periilor pe inelele colectoare

Motorul sincron nu porneste

Intrerupere in circuitul statorului

Intrerupere in infasurarea de pornire, in cazul pornirii asincrone

Scurtcircuit intre spire in infasurarea de excitatie

Scurtcircuit in infasurarea statorului

Tensiune scazuta la retea

Deranjament in autotransformatorul de pornire sau in reactor

Verificarea statorului si eliminarea intreruperii

Determinarea intreruperii si eliminarea ei

Verificarea infasurarii de excitatie si repararea ei

Eliminarea scurtcircuitului sau rebobinarea

Masurarea tensiunii si marirea ei

Verificarea si repararea lor

Cauza posibila

Metoda de reparare

Alte defecte ale motoarelor:

Supraincalzirea fierului statorului la sarcina nominala, din cauza scurtcircuitelor locale intre diferitele tole ale pachetului de fier sau a tensiunii marite a retelei

Aparitia cercului de foc la inelele colectoare, din cauza imbacsirii inelelor colectoare, a intreruperii unei legaturi intre rotor si reostatul de pornire

Inelele colectoare se uzeaza intens si neuniform, deoarece periile sunt prea tari, presiunea periilor pe inele este prea mare sau periile montate sunt de marci diferite

Periile se uzeaza foarte intens, deoarece inelele colectoare sunt imbacsite cu praf de la perii, pulbere de metal, ciment; curentul este repartizat neuniform intre perii sau calitatea periilor este necorespunzatoare

Producerea strapungerilor izolatiilor motorului din cauza functionarii in praf, a puntilor conducatoare formate din pulbere de carbune si cupru rezultate de la uzura excesiva a periilor si a inelelor colectoare sau colectorului, a bobinajelor care s-au umezit din diverse motive, sau a izolatiei care a oferit o imbatranire naturala

Se desface pachetul de tole si se indeparteaza bavurile, se lacuiesc tolele cu izolatia deteriorata, se micsoreaza tensiunea retelei; se intensifica ventilatia motorului

Se curata inelele colectoare, se verifica legaturile si se refac cele gasite intrerupte

Se monteaza periile corespunzator cu cele recomandate de producator, se regleaza presiunea periilor si se monteaza un singur tip de perii si anume cel indicat

Se curata inelele colectoare, imbunatatind conditiile de functionare; se controleaza contactele si presiunea periilor; se monteaza perii de calitate corespunzatoare motorului respectiv

Se curata motorul cu ajutorul unui aspirator de praf sau in cel mai rau caz se sufla praful cu un jet puternic de aer comprimat; uscarea bobinajelor si inlaturarea cauzei care a dus la umezirea lor; se controleaza atent, masurandu-se periodic rezistenta de izolatie si se remediaza defectele constatate in timp pentru a se prelungi durata de utilizare a izolatiei infasurarilor.

Tabelul 6.5

Principalele deranjamente mecanice ale motoarelor electrice de curent continuu si alternativ

Cauza posibila

Metoda de reparare

Supraincalzirea lagarelor de alunecare sau rostogolire:

Debitul uleiului pentru ungere este insuficient

Se intrebuinteaza ulei necorespunzator

Jocul dintre fusul arborelui si cuzinet este prea mic

Calitatea necorespunzatoare a compozitiei cuzinetului

Murdarirea lagarelor de alunecare

Perioada de pornire a motoarelor cu cuzineti este prea mica

Rulmentul este murdar de praf sau alte particule

Unsoarea este murdara sau veche

Rulmentul este uzat avand joc

Rulmentul nu este montat bine

Cureaua de transmisie este prea intinsa, creand presiune mare pe lagare

Saiba de transmisie este prea mica

Se verifica daca inelele de ungere corespund (sa nu fie prea mici, prea grele sau sa nu fie gripate din cauza unei posibile magnetizari); se toarna ulei in lagar pana la nivel

Se schimba uleiul cu ulei recomandat de producator

Se rectifica arborele si se alezeaza cuzinetul pentru a obtine jocul optim

Inlocuirea cuzinetului cu unul corespunzator

Se spala lagarele paliere si se schimba uleiul

Se verifica perioada de pornire a motorului si se iau masuri de marire

Se spala rulmentul si se schimba unsoarea

Se spala rulmentul si se schimba unsoarea

Se schimba rulmentul uzat

Se verifica montarea rulmentului

Se slabeste cureaua prin deplasarea motorului pe sanie sau prin deplasarea rolei de intindere a curelei

Marirea diametrului saibei de transmisie

Imprastierea si patrunderea uleiului in motor

Inelul de ungere aduce prea mult ulei pe arbore, din cauza usurintei sale si deci a unei rotatii prea rapide

Aerul antreneaza uleiul pe arbore din cauza ventilatiei prea puternice a partilor in rotatie

Sa se monteze un inel mai greu

Eliminarea ventilatiei puternica din aceasta zona

Motorul vibreaza in timpul functionarii

Rotorul, cuplajul sau saiba de transmisie sunt dezechilibrate

Deplasarea bobinajului rotorului din cauza unei consolidari necorespunzatoare la bandajare

Deformarea sau montarea incorecta a curelelor de transmisie

Descentrarea cuplajului motorului cu mecanismul antrenat

Fundatie necorespunzatoare

Scurtcircuite intre spirele infasurarilor

Echilibrarea elementelor in rotatii

Consolidarea bandajelor infasurarii rotorice si echilibrarea rotorului

Inlocuirea curelelor deformate si montarea corecta a curelelor

Centrarea cuplajului

Se strang suruburile de fixatie; se iau masuri pentru consolidarea fundatiei

Verificarea si indepartarea scurtcircuitelor prin reparare sau rebobinare

Demontarea motoarelor electrice

Art. 334.In vederea repararii oricarui motor electric, acesta trebuie demontat, operatie care se recomanda a fi executata in incaperi uscate incalzite, fara suspensii de praf si pulberi metalice si echipate cu toate instalatiile necesare, ca macarale, vinciuri etc.

Art. 335. Demontarea motorului electric asincron cu rotorul in scurtcircuit se recomanda sa aiba urmatoarea ordine (fig. 1):

a.       demontarea penei 1 din nutul de pana de la capatul axului;

b.      scoaterea capacelului exterior 2 prin desurubarea suruburilor 3;

c.       scoaterea scutului 4 (prin desurubarea suruburilor 5) de la capatul de actionare, impreuna in camasa rulmentului si rolele sale daca este un rulment cu role, sau singur daca este un rulment cu bile;

d.      scoatere inelului exterior al rulmentului cu role, batandu-se usor cu ciocanul de jur imprejur prin intermediul unei piese de cupru sau bronz, pe suprafata laterala;

e.       scoaterea inelului interior al rulmentului cu role sau scoaterea rulmentului cu bile, separat sau impreuna cu capacelul interior 6;

f.       demontarea capotei ventilatorului exterior 8 prin desurubarea suruburilor 7;

g.      demontarea scutului 10 prin desurubarea suruburilor 9 si prin batere cu ciocanul de jur imprejur prin intermediul unei piese de cupru sau bronz;

h.      scoaterea din stator a rotorului 11 impreuna cu scutul, ventilatorul exterior si ventilatorul interior;

Fig. 6.2. Sectiune printr-un motor asincron cu rotorul in scurtcircuit

i.        asezarea rotorului pe o capra sau banc de lemn;

j.        demontarea ventilatorului exterior 12 prin demontarea surubului 13;

k.      demontarea capacelului exterior prin demontarea suruburilor 14;

l.        se scoate de pe rulmentul cu bile scutul 10 prin batere de jur imprejur cu un ciocan, prin intermediul unei piese de cupru, bronz sau aluminiu;

m.    demontarea rulmentului cu bile, singur sau impreuna cu capacelul interior 17 cu ajutorul unei piese pentru extragerea rulmentului e pe arbore, dupa ce s-a scos inelul de siguranta 16;

n.      demontarea ventilatorului interior 19 prin desurubarea surubului 18.

Art. 336. Demontarea motorului asincron cu inele colectoare (fig. 6.3) cuprinde o serie de operatii care se succed in ordinea urmatoare:

a.       primele cinci operatii decurg ca la demontarea motorului asincron cu rotorul in scurtcircuit;

b.      demontarea cutiei terminale 7 prin desfacerea suruburilor de prindere;

c.       scoaterea capotei ventilatorului exterior 9 prin desfacerea suruburilor 8;

d.      demontarea capacului cutiei inelelor colectoare 10 prin desfacerea clamelor 11;

e.       se scoate blocul portperii 13 prin desurubarea suruburilor 12;

f.       se desfac suruburile 14 si se scoate crucea suport 15 si cutia inelelor colectoare 16;

g.      se scoate scutul 17 de pe scaunul sau, prin baterea cu ciocanul de jur imprejur;

h.      se scoate rotorul 18 din stator, impreuna cu scutul 17, inelele colectoare 19 si ventilatorul exterior 20;

i.        rotorul demontat se aseaza pe o capra sau masa de lemn;

j.        se desfac legaturile terminale 21 ale bobinajului rotorului la inelele colectoare;

k.      se depreseaza inelele colectoare 19 folosindu-se filetul interior al bucsei inelelor;

l.        se scoate inelul de siguranta 22 si se trage afara bucsa montata pe axul 23;

m.    se demonteaza ventilatorul exterior 20, prin desurubarea surubului 24;

n.      se desurubeaza suruburile 25 si se scoate afara capacelului exterior 26;

Fig. Sectiune printr-un motor asincron cu rotorul bobinat

o.      se scoate scutul 17 prin batere cu ciocanul;

p.      se demonteaza inelul de siguranta 27 si apoi bucsa 28;

q.      se demonteaza rulmentul cu bile, singur sau impreuna cu capacelul 29, cu ajutorul unei piese de extragere prin intermediu unei piese din metal moale, gaurita pentru o proteja cablurile de iesire ale rotorului;

r.        se desface surubul 30 si se demonteaza cu ajutorul unei piese de extragere ventilatorul interior 31.

Art. 337. Demontarea motorului de curent continuu cuprinde urmatoarele operatii:

a.       demontarea ventilatorului independent prin desfacerea suruburilor 2 (aceasta operatie se face numai la motoarele mari, pentru care trebuie un ventilator exterior destul de puternic care sa-i asigure racirea);

b.      demontarea aparatorilor colectorului 3 , prin desurubarea suruburilor 4;

c.       desfacerea legaturilor electrice care vin din stator la portperii;

d.      scoaterea capacelului exterior 5 prin demontarea suruburilor 6;

e.       demontarea scutului 7, prin desurubarea suruburilor 8 si lovirea cu un ciocan prin intermediu unei piese din metal moale de jur imprejur;

f.       demontarea crucii portperii 9 prin desurubarea suruburilor 10 si apoi a suporturilor portperiilor 11 prin desfacerea suruburilor 12, subansamble care in acest moment se afla pe scutul demontat anterior;

g.      scoaterea penei 13 din nutul de pana de la capatul axului;

h.      scoaterea aparatorilor 14 prin desurubarea suruburilor 15;

i.        demontarea capacelului exterior 16 prin desfacerea surubului 17;

j.        scoaterea scutului 18 de la capatul de actionare prin desfacerea surubului 19, impreuna cu camasa rulmentului si a rolelor daca este un rulment cu rola, sau singur, daca este un rulment cu bile;

k.      scoaterea inelului exterior al rulmentului cu role din alezajul scutului batandu-se usor cu ciocanul de jur imprejur, prin intermediul unei piese de cupru sau bronz, pe suprafata laterala;

l.        scoaterea din stator a rotorului 20, impreuna cu rulmentii de la capetele axelor, capacelele interioare, ventilatorul interior, colectorul si asezarea rotorului pe capra;

m.    demontarea rulmentului 22, dupa ce a fost scoasa siguranta 21, cu ajutorul unei prese de extras rulmenti, demontare ce poate fi insotita si de extragerea capacelului interior 23;

n.      demontarea inelului de siguranta 24, si extragerea inelului interior sau rulmentului cu bila 25 separat sau impreuna cu capacelul 26;

o.      scoaterea inelului de siguranta 27, si demontarea ventilatorului 28 prin desurubarea surubului 29;

p.      extragerea colectorului 30 de pe axul rotorului, dupa operatia de dezlipire a bobinajului rotoric de la stegulete, cu ajutorul unei prese, care se prinde ce gaurile filetate ale butucului colectorului;

q.      desfacerea legaturilor statorului;

r.        demontarea polilor principali 31 si a polilor auxiliari 32;

Art. 338. De multe ori demontarea completa asa cum este prezentata aceasta operatie, nu este necesara, in care caz se merge cu demontarea numai pana unde se considera necesar ca este suficient pentru a putea repara motorul.

Art. 339. Dupa remedierea defectelor motorului, montarea sa se faca in ordinea inversa a operatiilor de demontare.

Art. 340. Demontarea si montarea motoarelor electrice, au o influenta foarte mare, asupra calitatilor functionale ale motoarelor. O demontare si un montaj incorect pot distruge diferite piese ale motorului si in special bobinajul, pachetul de tobe, rulmentii, fusurile arborilor. Din aceasta cauza demontarea si montarea trebuie sa se realizeze dupa un proces tehnologic bine stabilit, utilizandu-se dispozitive corespunzatoare, pentru fiecare operatie in parte.

Fig. 6.4. Sectiune longitudinala printr-un motor de curent continuu

Art. 341. Tehnologia demontarii si montarii cuzinetului sau camasii exterioare a rulmentului cu role. Atat pentru demontarea scuturilor masinilor electrice cat si pentru montarea lor, se folosesc loviturile de ciocan prin intermediu unei piese din metal moale, de regula fier moale , cupru alama sau aluminiu.

Art. 342. (1) In cazul scuturilor care au pe ele gauri de extragere sau ferestre, dupa desurubarea suruburilor pentru prinderea de carcasa, se roteste scutul in locasul sau prin batere laterala a urechilor de prindere cu ciocanul , apoi prin lovirea frontala a urechilor avand grija sa asezam intre urechi si ciocan piesa din metal moale. Daca scuturile au gauri speciale pentru extragere, atunci, dupa desfacerea suruburilor de prindere prin gaurile filetate special prevazute in scurt, se preseaza cu suruburile in carcasa, pana scutul iese in afara (fig. 6.5).

(2) La montarea scuturilor se poate folosi un dispozitiv confectionat special pentru aceasta (fig. 6.6). Pentru folosirea lui se bate putin scutul pana cand prinde pe carcasa apoi se aplica dispozitivul cu inelul 1 (confectionat din metal moale) si flansa 2 pe butucul scutului dupa care se aplica loviturile cu ciocanul pe capul manerului 3, pana cand scutul se aseaza in locasul sau.

(3) In cazul scuturilor demontate cu cuzinetul lagarelor sau cu inelul exterior al rulmentului cu role, pentru extragerea acestora, trebuie avut mare grija pentru a nu se aseza scutul in pozitie incorecta, - fapt ce poate duce la spargerea sa - si sa se foloseasca scule adecvate: bucse sau dornuri moi pentru depresare (fig. 6.7) sau dispozitive ca cel din figura 6.8. Pentru utilizarea acestuia, scutul demontat din carcasa se aseaza pe masa de lucru si se introduce tirantul 1 prin interiorul cuzinetului, inelului rulmentului sau rulmentului in interiorul scutului, dupa care se monteaza inelul cu limbile de extragere 2, strangandu-se cu bucsa filetata 3. In exteriorul scutului se aseaza flansa 4, rondela 5 si piulita cu gulere 6. Dupa montarea dispozitivului, cu o cheie fixa se insurubeaza piulita cu guler 6, care preseaza flansa 4 care la randul ei preseaza in scut si in acest fel tirantul cu limbile de extragere ale inelului 2, care intra in locasuri special prevazute in locasul rulmentului sau cuzinetului, se depreseaza cuzinetul, camasa rulmentului sau rulmentul din scurt.

Fig. 6.5. Depresarea scuturilor cu ajutorul suruburilor:

1 statorul masinii;

2 scutul;

3 surub de estragere;

Fig. 6.6. Dispozitiv pentru presat scuturi.

Fig. 6.7. Depresarea camasii rulmentului din scut fara dispozitiv special de presare : a montaj corect; b montaj gresit; 1 scut; 2 dorn de depresare cu bucsa din bronz; 3 camasa rulmentului; 4 masa bancului de lucru; 5 suporturi din lemn.

Fig. 6.8. Dispozitiv pentru extragerea rulmentilor din scuturi

Art. 343. Tehnologia demontarii si montarii lagarelor masinilor electrice. Atat la demontarea cat si la montarea rulmentilor nu se admite sub nici o forma presarea pe arbore sau in locasul scutului prin baterea cu ciocanul in camasa rulmentului.

Art. 344. (1) Pentru demontarea rulmentilor se folosesc mai multe feluri de dispozitive. Astfel la extragerea rulmentilor care au un spatiu mai mare in spatele lor, spatiu care permite introducerea dispozitivului, si pentru care este nevoie de o forta mai mica respectiv mai mare pentru depresare se folosesc dispozitivele cu ghidare (fig. 6.9) sau dispozitivele de tip potcoava (fig. 6.10). Dezavantajul dispozitivului cu gheare este acela ca forta de extragere se aplica pe doua sau trei puncte de pe circumferinta rulmentului, pe cand dispozitivul potcoava repartizeaza forta de depresare pe jumatate din circumferinta inelului exterior al rulmentului.

(2) In unele cazuri, in spatele rulmentilor nu sunt spatii pentru introducerea ghearelor sau a potcoavei si din aceasta cauza se folosesc tiranti filetati (fig. 6.11) care se insurubeaza in gaurile filetate ale capacelelor interioare. La manevrarea surubului de depresare, rulmentul se depreseaza o data cu capacelul interior al rulmentului. Un dezavantaj al acestui dispozitiv este acela ca la extragere, capacelul se poate sparge, mai ales cand forta de depresare a rulmentului este foarte mare, iar capacelul are peretele subtire.

(3) Pentru montarea rulmentilor se foloseste un dispozitiv special (fig. 6.12) a carui parte ce vine in contact cu camasa rulmentului este confectionata din alama. Pentru a usura montarea si deci pentru a micsora forta de presare, rulmentii sau camasile rulmentilor se incalzesc in bai de ulei la 80 90 0C sau in cuptoare electrice.

Art. 345. Dispozitivele prezentate pot fi folosite la orice gabarit de motor, principiul constructiv fiind acelasi insa variind dimensiunile lor.

Art. 346. Tehnologia demontarii montarii colectoarelor si inelelor colectoare. Pentru demontarea ansamblului inele colectoare si a colectorului de pe axa rotorului, in general se folosesc acelasi tip de dispozitiv folosit pentru extragerea rulmentilor odata cu capacelul interior (fig. 6.11). Modul de lucru cu acest dispozitiv este urmatorul: se insurubeaza tirantii filetati 2 in gaurile special filetate in butucul inelelor colectoare, pe tiranti se aseaza flansa 1, strangandu-se bine cu piulitele tirantilor 4, se insurubeaza in locasul sau din mijlocul flansei surubul special 3, care se sprijina prin intermediul unei piese de material moale in capul arborelui, se roteste surubul 3 cu ajutorul parghiei sale si prin presarea in arborele rotorului si a flansei 1 se extrage subansamblul inelelor colectoare sau colectorul. Inainte de inceperea operatiei trebuie sa se aiba in vedere desfacerea legaturilor infasurarii rotorului cu inelele colectoare sau cu steguletele colectorului. Pentru presarea acestor subansamble se foloseste acelasi dispozitiv ca la presarea rulmentilor (fig. 6.12).

Art. 347. Tehnologia demontarii si montarii ventilatoarelor, rotilor dintate, saibelor, cuplajelor si rotilor de antrenare. Atat pentru demontarea cat si pentru montarea ventilatoarelor motoarelor electrice si a elementelor de transmisie a miscarii cum ar fi roti dintate, saibe, cuplaje sau roti de antrenare se folosesc dispozitivele folosite la extragerea si presarea rulmentilor, inelelor colectoare sau colectoarelor, adica dispozitivul cu tiranti filetati pentru extragere (fig. 6.11) si dispozitivul sau bucsa pentru presare pe arbore, adaptate la dimensiunile fiecarei piese in parte.

Fig. 6.9. Dispozitiv cu gheare Fig. 6.10. Dispozitiv tip

pentru extragerea rulmentilor de pe    potcoava pentru extragerea

arbore:    rulmentilor de pe arbore:

1 suport;    1 flansa suport;

2 gheare de extragere;    2 - tiranti;

3 surub de presare. 3 surub de presare;

4 flansa potcoava.

Fig. 10. Dispozitiv cu tiranti filetati:

1 flansa suport;

2 tirant filetat;

3 surub de presare;

4 piulita de strangere.

Fig. 6.12. Presarea rulmentilor:

a dispozitiv de presare; b modul de presare; 1 bucsa din alama; 2 maner din

otel; 3 rulment; 4 arbore;

Art. 348. (1) Repararea colectorului. Printre defectele frecvente ale colectorului masinilor de curent continuu, pot fi mentionate urmatoarele:

a.       suprafata colectorului este rugoasa, murdara sau ovalizata;

b.      scurtcircuit intre lamele;

c.       canelare defectuoase;

d.      mica dintre lamelele colectorului este iesita deasupra lamelelor;

e.       lamelele sunt puse la masa;

f.       jocul lamelelor colectorului;

g.      arderea lamelelor.

(2) In cazul colectoarelor cu suprafata de contact rugoasa, murdara, sau ovalizata, se recomanda strunjirea colectorului si slefuirea suprafetelor cu banda sticlata. Aceste operatii se pot face fara demontarea colectorului de pe rotor si pentru a impiedica spanul produs la strunjire si praful de sticla, cupru sau mica produs la slefuire sa intre in bobinaj, se infasoara rotorul in hartie si se leaga cu sfoara. Strunjirea colectorului se executa in stare rece, cu avansuri mari si viteze periferice mari. Bataia maxima a colectorului nemontat pe ax este de 0,002 0,003 mm, iar la cel montat pe axul rotorului, de maxim 0,05 mm.

(3) Dupa executarea operatiei de strunjire, colectorul se lustruieste cu o hartie sticlata pe un suport de lemn (fig. 6.13). Suportul de lemn este ajustat dupa diametrul colectorului si trebuie sa cuprinda toata lungimea partii active a colectorului. Dupa obtinerea suprafetei lustruite, colectorul se curata si se aspira cu ajutorul unui aspirator (in cel mai rau caz se sufla cu aer comprimat ). De obicei, dupa strunjirea sau slefuirea colectorului, se formeaza o legatura metalica intre lamele, fapt ce poate duce la scurtcircuitare. Pentru a preveni aceste neajunsuri se executa canelarea micei dintre lamelele de cupru, asa cum este aratat in ( fig. 6.14) si se poate executa cu un fierastrau mic, (fig. 6.15), cu carlige speciale, sau freze disc de dimensiuni potrivite.

(4) Cand defectul consta in scurtcircuitarea lamelelor colectorului, problema se pune diferit, dupa cum scurtcircuitul este la suprafata colectorului, sau in interiorul sau. Determinarea lamelelor scurtcircuitate se face cu ajutorul unei lampi de control (fig. 6.16) care nu trebuie sa se aprinda cand electrozi ating doua lamele vecine.

(5) Scurtcircuitele exterioare, intre lamele, se pot inlatura cu destula usurinta cu ajutorul unei panze de fierastrau pentru metale sau cu un carlig special. In cazul cand scurtcircuitul este in interiorul colectorului, din cauza deteriorarii conurilor izolate sau colectorul are o punere interioara la masa, colectorul trebuie demontat, reparat si remontat, operatii care de cele mai multe ori este recomandat sa le faca fabrica constructoare. Daca defectul colectorului consta in canelare defectuoasa sau in iesirea lamelelor izolante deasupra lamelelor de cupru se executa canelarea corecta ca in (fig. 6.14).

(6) Punerea la masa a lamelelor de cupru este cauzata de cele mai multe ori de lipirea ce se executa la stegulete. Cand apare acest defect se cauta sa se indeparteze boabele de cositor care provoaca punerea la masa. In cazul punerii la masa in interiorul colectorului, acesta trebuie neaparat demontat.

(7) Jocul lamelelor colectoare se poate constata daca la lovirea lamelelor cu ciocanul (prin intermediul unei piese de metal moale) unele din lamele se deplaseaza. In cazul acestui defect, lamelele se pot fixa prin strangerea conurilor de presare cu ajutorul buloanelor sau piulitelor de strangere, concomitent cu incalzirea colectorului. La incalzirea colectorului, trebuie avut grija ca infasurarea rotorului sa fie protejata prin placi de asbest. Dupa strangerea buloanelor sau piulitelor de strangere, colectorul se lasa sa se raceasca, dupa care strangerea se efectueaza din nou. Aceasta alternanta de racire si incalzire, insotita de strangerea colectorului, se repeta de mai multe ori.

(8) Dupa care el se poate strange prin presarea conurilor si strangerea buloanelor sau piulitei de strangere, executand si de aceasta data operatiile de incalzire si racire amintite.

(9) Dupa terminarea operatiei de strangere a colectorului se executa neaparat strunjirea, canelarea si lustruirea colectorului.

(10) In cazul lamelelor arse, pentru repararea colectorului trebuie executata demontarea completa a colectorului, cu probleme foarte complicate, lucru ce face ca aceste operatii sa fie executate de uzina producatoare, sau de ateliere specializate pentru aceste lucrari.

Fig. 6.13. Forma de lemn pentru slefuirea colectorului.

Fig. 13. Canelarea colectorului:

a corect; b gresit; 1 lamela de cupru; 2 lamela izolanta de mica;

Fig. 6.15. Fierastrau pentru canelarea colectorului.

Fig. 6.16. Determinarea scurtcircuitului intre doua lamele:

1 colector; 2 electrozi; 3 lampa de control;

Art. 349. (1) Repararea inelelor colectoare. Intretinerea si repararea inelelor colectoare ale motoarelor asincrone cu rotor bobinat sau a motoarelor sincrone este mult mai simpla decat intretinerea si repararea colectoarelor. Defectele care pot aparea la acest subansamblu sunt:

a.       suprafata inelelor este rugoasa, murdara sau ovalizata;

b.      scurtcircuitarea inelelor din cauza murdariei si a prafului de carbune depus pe butucul izolant;

c.       arderea contactelor imperfecte a legaturilor dintre bobinaj si barele de legatura a inelelor;

d.      conturarea izolatiei;

e.       punerea la masa.

(2) In cazul suprafetei rugoase, murdare, ovalizate, sau patate ale inelelor colectoare, se procedeaza ca si in cazul aceluiasi defect al colectoarelor, adica strunjirea si slefuirea suprafetei de contact.

(3) In cazul scurtcircuitarii inelelor colectoare din cauza formarii puntilor conductoare pe suprafata inelelor izolante dintre inelele colectoare, se curata bine suprafata respectiva cu o carpa uscata din bumbac sau pasla, iar in cazul arderii contactelor, acestea se refac, avand grija ca la montarea lor sa se stranga foarte bine suruburile de contact.

(4) La conturnarea izolatiei, sau a detectarii ei, intre un inel si legaturile de iesire de la celelalte inele poate aparea un scurtcircuit, defect care nu poate fi inlaturat decat prin demontarea inelelor si schimbarea izolatiei respective.

(5) In acelasi mod se procedeaza si atunci cand inelele au fost puse la masa, remarcand faptul ca inelele demontate pot fi folosite in marea majoritate a cazurilor, schimbandu-se numai izolatia butucului, a iesirilor inelelor sau a inelelor izolante.

Art. 350. O serie de defecte ale colectorului si inelelor colectoare, cum ar fi rugozitati foarte mici ale suprafetei de contact, murdarirea sau petele de pe suprafata de contact, se pot remedia si in timpul functionarii motoarelor respective prin slefuirea suprafetelor cu o banda de hartie sticlata, asezata pe un suport de lemn prelucrat dupa raza colectorului sau inelelor colectoare, avand grija ca in timpul efectuarii acestei operatii sa nu se atinga cu mainile partile motoarelor aflate sub tensiune.

Art. 351. (1) Repararea portperiilor si a periilor colectoare. La intretinerea motoarelor de curent continuu si a motoarelor asincrone cu rotor bobinat, trebuie acordata o mare atentie portperiilor si a periilor colectoare, lucru de care depinde buna functionare a motoarelor.

(2) Fixarea portperiilor trebuie controlata periodic, deoarece slabirea lor poate da nastere la vibratii ale periilor, cea ce dauneaza bunei functionari a colectorului sau inelelor colectoare. Un alt element important il constituie jocul dintre perie si portperie. Un joc prea mic duce la blocarea periei in caseta, iar un joc prea mare da nastere la vibrarea periei. Valoarea admisibila a jocului dintre perie si caseta este functie de dimensiunile periilor si in mod normal este de 0,1 0,4 mm in sensul de rotatie si 0,2 0,5 mm in sens transversal.

(3) De asemenea asezarea portperiilor trebuie sa fie astfel facuta incat periile sa fie riguros paralele cu lamelele de colector si distanta dintre marginile de fuga sa fie egala cu pasul polar masurat la colector pentru motoarele de curent continuu sau sa calce cu toata suprafata periei pe suprafata de lucru a inelelor colectoare (fig. 6.17,a si b). Abaterea maxima admisa de la valoarea medie a pasului polar la masinile de curent continuu este intre 0,5% si 2%, valorile mici ale abaterii fiind pentru masini mai mari iar abaterile mai mari pentru masini de puteri mai mici. Casetele portperiilor trebuie sa fie montate astfel incat distanta x (fig. 6.17. c, d, e) de la o perie la suprafata colectorului sau inelului sa fie cuprinsa intre 2,5 si 4 mm pentru masinile mari si intre 1,5 si 2,5 mm pentru masinile mici; in cazuri speciale, aceasta valoare poate fi si de 1 mm.

(4) Montarea corecta a periilor se face conform fig. 6.17, c, d, dupa tipul de portperie radiala sau inclinata si sensul de rotatie. Ca regula generala, o perie inclinata cu 30 400 este montata corect daca unghiul ascutit al pozitiei ei fata de suprafata colectorului este indreptat in sens invers sensului de rotatie.

(5) Presiunea exercitata asupra periei de catre degetul de apasare, trebuie sa corespunda unei anumite presiuni specifice ce este functie de marimea si dimensiunea periei. Pentru evitarea repartizarii neuniforme a curentului in perii, presiunea nu trebuie sa difere cu mai mult de 10% din valoarea presiunii medii de la o perie la alta.

(6) Verificarea presiunii periei pe colector se face cu dinamometru fixat de degetul de apasare al portperiei (fig. 6.18) in felul urmator: se aseaza intre perie si colector o foaie de hartie si se ridica treptat dinamometrul pana in momentul in care hartia poate fi scoasa fara nici un efort, moment in care indicatia dinamometrului va corespunde presiunii periei pe colector sau inel.



Fig. 16. Montarea periilor pe inelele colectoare si pe colectoare:

a montarea corecta a periei de inel; b montarea gresita a periei pe inel; c montarea radiala corecta a periei pe colector; d montarea inclinata corecta a periei pe colector; e montarea inclinata gresit a periei pe colector.

(7) Pentru periile de fabricatie necunoscuta, carora nu li se cunosc caracteristicile, se vor lua urmatoarele valori pentru presiunea specifica:

a) masini industriale 180 210 gf/cm2

b) masini cu suprasarcini dese 210 280 gf/cm2;

c) motoare de tractiune 210 450 gf/cm2;

d) motoare cu putere foarte mica 210 450 gf/cm2;

Fig. 6.18. Verificarea presiunii periei pe colector sau pe inel cu ajutorul dinamometrului.

(8) Valoarea presiunii specifice depinde de tipul si clasa periei. Caracteristicile principalelor tipuri de perii fabricate la noi in tara sunt aratate in tabelul 6.6.

(9) Respectarea acestor valori ale fortei de apasare asupra periei are ca urmare valorile minime de pierderi in contactul alunecator si o uzura scazuta a periei si a suprafetelor metalice de contact.

(10) In cazul inlocuirii periilor uzate, acestea trebuie sa fie de aceiasi marca cu cele initiale. Daca nu se pot gasi, se va consulta fabrica producatoare a motorului. Periile trebuie inlocuite toate odata, neadmitandu-se functionarea concomitenta a unor perii noi si a altor vechi chiar daca sunt de aceiasi marca. Este interzisa montarea unor perii de calitati diferite chiar daca acestea sunt foarte asemanatoare, deoarece in acest caz se formeaza pe colector sau inele colectoare santuri care inrautateste buna functionare a motorului.

(11) Pentru ca periile sa functioneze corect, trebuie sa aiba suprafata de contact lustruita, de aceea este absolut necesar ca periile sa fie slefuite dupa curbura colectorului sau inelului colector. Cand nu exista un dispozitiv special, pentru slefuirea periilor se foloseste hartie sticlata asezata pe colector cu suprafata de lucru spre perie si se slefuieste prin miscarea alternativa a panzei sticlate sub perie (fig. 6.19).

Fig. 6.19. Slefuirea periilor cu hartie sticlata:

a corect; b gresit;

Tabelul 6.6

Caracteristicile claselor de perii

Clasa

Tip

Simbol

Presiunea

specifica

gf / cm2

Densitatea

de curent

A / cm2

Rezistivitatea

Ω mm2/ m

Cadere

de tensiune.

V

I

II

III

IV

Carbon-grafit

Grafit   

Electro-grafit

Metal-grafit

K

G

EG

M

200 250

150 250

150 400

150 250

6 8

7 11

9 12

15 20

10 50

(12) Pentru slefuirea corecta hartia trebuie sa fie indoita in jos deoarece la indoirea hartiei in sus, muchiile periei vor fi razuite, fapt ce poate duce la scanteierea muchiilor periilor in timpul functionarii. De asemenea se slefuieste initial cu hartie ce are o granulatie mai mare si se termina cu hartie cu granulatie cat mai mica. Dupa slefuirea colectorului, inelele colectoare, periile, portperiile si capetele de infasurare trebuie curatate cu aer de praf de carbune si de granule de sticla. Este recomandabil sa se foloseasca aspiratorul de praf, deoarece nu provoaca imprastierea prafului in masina ca in cazul suflarii aerului.

(13) In atelierele unde exista dispozitiv pentru slefuirea periilor, operatia de slefuire se face mai repede si mai bine decat slefuirea fara dispozitiv. Dispozitivul (fig. 6.20) are montat pe un suport 1 un ax 2 cu un tambur 3 si o manivela 4. Pe tamburul 3 care are exact diametrul colectorului sau inelelor colectoare se fixeaza banda din hartie sticlata 5. Pe discul 6, se monteaza dispozitivul de fixare 7 al portperiei 8 in care se introduc periile 9, montate ca in pozitia de functionare. Prin rotirea manivelei 4, tamburul cu hartia adeziva se roteste slefuind periile care iau forma dorita. Dispozitivul este astfel construit incat tamburul poate fi foarte usor inlocuit cu unul corespunzator diametrului colectorului sau inelelor colectoare ale motorului electric respectiv. Curatarea de praful produs la slefuire se face prin suflarea cu aer comprimat numai a portperiei si a periei slefuite.

Fig. 6.20. Dispozitiv pentru slefuirea periilor.

(14) Pentru a roda si mai bine periile este bine ca masina sa fie lasata sa functioneze in gol cateva ore.

Art. 352. (1) In cazul masinilor de curent continuu operatia de reparare a infasurarilor consta in scoaterea infasurarilor arse din crestaturile rotorului sau statorului defect. Daca lipsesc schemele de bobinare, este necesar ca inainte de a scoate infasurarea, sa se inregistreze toate datele ei si sa se faca schite cu dimensiunile diferitelor elemente (Tabelul 6.7.). Totodata, trebuie sa se determine lungimea totala a infasurarii, inaltimea partilor frontale si distantele intre bandaje si partile frontale. In continuare se trece la scoaterea bandajelor.

(2) Pentru acesta se executa dezlipirea clemelor bandajelor si a bandajelor insasi, sau taierea lor cu o dalta. Pentru a se putea utiliza sarma de bandaj veche, ea trebuie desfacuta cu multa atentie, notandu-se numarul spirelor bandajelor, numarul clemelor, dimensiunile lor, dimensiunile izolatiei de sub bandaj. O data desfacut bandajul, se trece la scoaterea penelor de consolidare a infasurarii in crestaturi, notandu-se dimensiunile lor. Faza urmatoare a operatiei este determinarea tipului si pasului infasurarii, atat la crestatura, cat si la colector.

(3) Tipul bobinajelor si pasul de infasurare se determina vizual prin urmarirea manuchiului de conductoare din straturile superioare si inferioare.

(4) Pentru determinarea pasului la colector se dezlipesc cateva conductoare de la lamele, se fac semne pe lamelele si conductoarele respective si cu ajutorul lampii de control, legata cu un fir la un conductor dezlipit si atingand cu celalalt fir consecutiv mai multe lamele de colector, la aproximativ un pas polar. Lamela de colector, la care se aprinde lampa de control, are lipita la steguletul ei celalalt capat al spirei dezlipite initial (folosirea acestei metode presupune ca intre sectiile aceleiasi bobine nu sunt scurtcircuite). Daca in infasurare exista legaturi echipotentiale, se determina numarul legaturilor echipotentiale, pasul, sectiunea si izolatia lor. Pentru scoaterea infasurarii in intregime, atat in cazul infasurarilor de sarma, cat si in cazul infasurarii din bare, se desfac legaturile la colector sau la steguletele colectorului prin incalzirea colectorului sau steguletelor cu un arzator de gaze sau un ciocan de lipit de forma si dimensiuni corespunzatoare. Incalzirea se face cu mare grija, numai pana la inmuierea cositorului de la lipituri, deoarece o incalzire puternica a acestuia poate duce la scurgerea stropilor de cositor intre borne si deci la scurtcircuitarea lor sau la legarea lamelelor la masa. Pentru o mai buna scoatere a infasurarii de pe rotor, aceasta trebuie incalzita pana la temperaturi de 80 900 C, ceea ce se realizeaza fie prin legarea la o sursa de curent de joasa tensiune, fie prin asezarea rotorului in cuptoare de uscare. Infasurarea se scoate cu ajutorul penelor ce se bat in partile frontale ale rotorului, dand o deosebita atentie scoaterii catorva sectii de bobine, pentru a putea executa schitele si pentru a determina dimensiunile izolatiei sectiei.

(5) Dupa scoaterea infasurarii vechi, se executa schita izolatiei suporturilor de infasurare. In afara de aceasta, se noteaza pozitia unei bobine prin marcarea dintilor vecini si lamelelor de colector la care se leaga capetele bobinelor care sunt asezate in aceasta crestatura.

(6) Aceasta este necesar pentru pastrarea aceluiasi amplasament fata de colector deoarece la foarte multe masini periile sunt fixe si nu pot fi deplasate intr-o pozitie noua in cazul deplasarii infasurarii fata de colector.

(7) La rebobinarea partiala a bobinelor cu mai multe spire, in cazul unei sectii defecte, trebuie sa se inlocuiasca intreaga bobina in care se gaseste sectia defecta. Pentru a putea scoate bobinele din crestaturi, este nevoie sa se ridice manuchiurile bobinelor pe lungimea pasului polar.

Tabelul 6.7.

Datele necesare pentru rebobinarea infasurarii

Indusului masinilor de curent continuu

Nr.

crt.

Denumirea

Nr.

crt.

Denumirea

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Felul infasurarii

Schema infasurarii

Pasul la dinti

Pasul la colector

Numarul crestaturilor

Numarul lamelelor la colector

Numarul conductorilor in

crestatura

Numarul spirelor in sectie

Numarul sectiilor

Sectiunea conductorului (neizolat

si izolat)

Dimensiunile sablonului

Dimensiunile crestaturii

Dimensiunile si forma penei

Izolatia infasurarii in crestatura

Numarul legaturilor echipotentiale

Schema legaturilor echipotentiale

Sectiunea conductorilor pentru

legaturile echipotentiale

Izolatia legaturilor echipotentiale

Lungimea pachetului rotor

Izolatia suportului infasurarii

Numarul bandajelor

Numarul spirelor in bandaj

Numarul clemelor bandajului si dimensiunile lor

Dimensiunile bandajelor de sarma

Izolatia sub bandaj

Amplasarea bandajelor rotor

Inaltimea partilor frontale ale

infasurarii

(8) In figura 6.21 sunt aratate bobinele infasurarii buclate si ondulate. Pentru a scoate bobina 1, este necesar sa se ridice manuchiurile superioare ale bobinelor 2, 3, 4, 5, 6 si 7. Capetele bobinelor trebuie sa fie dezlipite la lamelele sau la steguletele colectorului. In cazul infasurarii buclate, in afara de capetele bobinei defecte se mai dezlipeste si capatul superior al bobinei sub care sub care este situat capatul inferior al bobinei supuse scoaterii. In cazul infasurarii bobinei ondulate, in afara de capetele bobinei care se scoate, trebuie sa fie dezlipite si capetele superioare ale acelor bobine ale caror manuchiuri se ridica, pentru a fi posibila scoaterea bobinei defecte. Dupa dezlipirea capacelor, se trece la scoaterea bandajelor de sarma, precum si a penelor din crestaturile din care urmeaza sa se scoata manuchiurile bobinelor. Bobinele polare ale statorului masinilor de curent continuu se scot de pe polii demontati asa cum s-a aratat la demonstrarea masinii de curent continuu prin baterea cu ciocanul. La demontarea bobinelor polare trebuie avut in vedere numararea numarului de spire al bobinei, dimensiunile conductoarelor izolate, izolatia bobinei si bineinteles forma ei. De multe ori aceste bobine sunt confectionate in carcase, care daca sunt scoase cu grija se pot refolosi la rebobinare.

Fig. 6.21. Infasurari rotorice de curent continuu:

a infasurare buclata; b infasurare ondulata;

Art. 353. (1) In cazul masinilor de curent alternativ, inainte de a se scoate infasurarea veche, toate datele trebuie inregistrate executandu-se si schema amanuntita a infasurarii, intrucat infasurarea refacuta trebuie sa fie identica din toate punctele de vedere cu cea veche.

(2) De asemenea pentru a scoate mai usor infasurarea veche, acesta se incalzeste in prealabil pana la temperatura de 80 900C, pentru a se inmuia izolatia.

(3) Scoaterea infasurarii rotorice veche din bare, este similara cu scoaterea infasurarii rotorice a masinilor de curent continuu. Diferenta consta doar in faptul ca acum barele nu trebuie scoase radial, ci paralel cu arborele rotorului, intrucat crestaturile rotoarelor masinilor asincrone cu rotorul bobinat, sunt semiinchise, iar barele nu pot trece prin crestatura.   

(4) Pentru a scoate barele din crestaturi trebuie indepartate partile frontale. La rebobinarea infasurarilor de rotor, barele vechi pot fi folosite in urma unei recoaceri inainte de izolare. Scoaterea bobinajelor rotorice incep cu inlaturarea bandajului de fixare. Aceasta se face prin dezlipirea si derularea bandajului de pe bobinajul rotoric daca se urmareste reutilizarea sarmei prin taiere, in care caz sarma bobinajului devine inutilizabila.

Tabelul 6.8.

Datele necesare pentru rebobinarea infasurarilor masinilor de curent alternativ

Nr.

crt.

Denumirea

Nr.

crt.

Denumirea

Numarul de crestaturi pe pol si faza

Numarul grupurilor de bobine pe faza

Pasul infasurarii

Dimensiunile partilor frontale

Dimensiunile penelor

Izolatia partilor frontale

Izolatia crestaturii

Dimensiunile bobinelor

Numarul spirelor unei bobine

Sectiunea conductorului izolat si neizolat

Numarul in paralel al bobinelor

Schema de bobinare

Numarul bandajelor

Numarul spirelor in bandaj

Numarul clemelor bandajului si dimensiunile lor

Izolatia sub bandaj

Diametrul sarmei din bandaj

(5) Pentru inlaturarea defectelor infasurarilor simple intr-un strat ale statorului sau rotorului (fig. 6.22.), a unei bobine exterioare din grupul de bobine care este situat in stratul superior, se va scoate numai bobina defecta. Daca trebuie sa se rebobineze bobina interioara, care se gaseste in stratul superior de bobine, de exemplu bobina 3, in afara de acesta bobina se scot si bobinele 1 si 2, iar daca este necesar sa se rebobineze bobina 4, din stratul de bobine inferioare, in afara de bobinele 5, 6 ale acestui strat, trebuie sa se scoata doua grupe de bobine din stratul superior 1, 2, 3, 7, 8 si 9.

(6) In cazul infasurarilor in dublu strat, un manuchi al bobinei este asezat in partea inferioara a unei crestaturi, iar celalalt in partea superioara a altei crestaturi. Bobinele defecte se scot din stator dupa taierea lor in ambele parti, din care cauza, o parte din crestaturile ocupate anterior de bobinele defecte va fi umpluta pe jumatate (fig. 6.23, a) unele crestaturi vor avea descompletate partea superioara, altele partea inferioara. Dupa incalzirea bobinelor aflate in buna stare, care ocupa pe jumatate crestaturile, manuchiurile lor aflate in partea superioara a crestaturilor, se aseaza pe fundul acestora (fig. 6.23,b). In felul acesta rotorul sau statorul este pregatit pentru rebobinarea partii sale defecte.

(7) In cazul unui numar mare de bobine defecte nu este recomandabil sa se foloseasca aceste metode, deoarece este foarte greoaie si cere un timp foarte mare de lucru. De aceea se scoate intregul bobinaj din toate crestaturile prin taierea partilor frontale, scoaterea penelor si apoi a conduatoarelor ramase in crestaturi. De asemenea, dupa scoaterea bobinajului care se face in stare calda, se curata bine crestaturile de toate murdariile si urmele izolatiei vechi pentru a nu se impiedica rebobinarea, operatiei care se efectueaza ca si cand masina ar fi noua.

Fig. 6.22. Bobinele infasurarii intr-un singur strat

Fig. 6.23. Crestaturile infasurarii in dublu strat dupa scoaterea sectiilor.

Art. 354. (1) Repararea infasurarilor la masinile de curent continuu. Pentru a putea rebobina infasurarile rotorilor masinilor de curent continuu trebuie refacute sectiile dupa dimensiunile si conductoarele sectiilor originale.

(2) Izolatia conductorului nou trebuie sa fie de aceeasi calitate si grosime ca si la cea veche. La confectionarea sablonului se vor executa crestaturi atat pentru introducerea capetelor exterioare ale sectiei cat si pentru introducerea materialului de legare a sectiei.

(3) In timpul executarii sectiei (pe masini speciale de bobinat sau pe strunguri), conductorul care vine spre sablon, trebuie trecut in prealabil printr-un dispozitiv de intindere cu rola pentru a fi bine intins si indreptat. De asemenea pentru a pastra forma dreptunghiulara a sectiei, lucru ce face posibila asezarea ei in crestaturi, sectia trebuie sa fie bine intinsa, deoarece conductorii unei sectii slab infasurati se vor impletii si nu se va mentine forma dreptunghiulara a sectiei. Sectia sau bobina executata se scoate de pe sablon si se leaga in cateva locuri cu o banda de bumbac asezata in crestaturile sablonului inainte de bobinare, apoi se izoleaza conform cu izolatia sectiilor vechi ale masinii. Indoirea sectiei noi, dupa forma sectiei vechi se executa cu ajutorul a doua scanduri de lemn (fig. 6.24), avand taieturi corespunzatoare sectiei bobinei.

(4) Scandura superioara se deplaseaza pana la opritorul montat la distanta egala cu dimensiunea 'e' a sectiei vechi. Capetele sectiei trebuie sa pastreze pozitia perpendiculara fata de planul sectiei. Pentru aceasta, inainte de intinderea sectiei, ele sunt stranse cu menghine de mana sau cu scoabe in forma de U, care trebuie mentinute in pozitie verticala in timpul intinderii. Dupa operatia de intindere, partilor frontale ale sectiei li se da o forma ovala cu ajutorul unui dispozitiv ca in fig. 6.25.

(5) In cazul confectionarii sectiilor din bare se intrebuinteaza cupru electrolit cu sectiunea corespunzatoare. Mai intai, din platbanda de cupru se taie prefabricate de lungimea necesara, dupa dimensiunile sectiei vechi.

Fig. 6.24. Formarea sectiei : a - inainte de intindere; b - dupa intindere;

1 - bobina; 2 - placa superioara; 3 - scoabe; 4 - placa inferioara; 5 - tampon.

Fig. 6.25. Formarea partilor frontale ale bobinelor :

a- dispozitiv pentru indoirea partilor frontale ale bobinelor; b- bobina finita.

(6) Acestea sunt indreptate, cositorite la cele doua capete si incovoiate la menghina de lacatuserie (folosindu-se un ciocan de lemn si diferite scule din lemn sau fibra, pentru a se evita formarea bavurilor si a stirbiturilor pe sectie) dupa forma sectiei vechi. Daca sectia din bare are doua sau mai multe spire atunci ea se confectioneaza prin bobinare pe sablonul corespunzator, incovoindu-se ulterior. Nu se admit arsuri, locuri oxidate, fisuri sau alte defecte ale barei de cupru. Dupa confectionare, bobinele se izoleaza, izolatie ce variaza in functie de tensiunea de lucru a rotorului si apoi se acopera cu un lac cu uscare in aer sau in cuptor.

(7) Prima bobina confectionata se probeaza pe rotor si daca diemnsiunile ei sunt gresite, se corecteaza prin schimbarea dimensiunilor sablonului. Inainte de asezarea infasurarii, rotorul trebuie sa fie curatat cu atentie de praf si de orice alte impuritati care pot compromite reusita rebobinarii. Suporturile infasurarilor si colectorul trebuie sa fie supuse incercarii cu ajutorul unui megohmetru, pentru a verifica daca nu exista legari la masa, iar lamelele de colector trebuie sa fie verificate pentru a se constata lipsa unui scurtcircuit intre ele. In afara de aceasta se verifica lipsa de bavuri a crestaturilor si daca este necesar, se executa pilirea lor. Asezarea sectiilor in crestaturile rotorului se face numai dupa izolarea crestaturilor cu izolatie in forma de teaca din carbon electrotehnic. Aceste teci au mai ales rolul de a proteja infasurarile de degradari mecanice.

(8) Dimensiunile tecilor trebuie sa fie putin mai mari ca lungimea pachetului de tole rotorice, astfel incat sa iasa putin, in afara limitelor fierului rotorului pentru a proteja bobinele sa nu se loveasca de marginile crestaturilor in cursul asezarii. Dupa asezarea tecilor izolante se trece la asezarea sectiilor in crestaturi. La asezarea bobinelor in crestaturi se introduc mai intai partile inferioare pe distanta pasului polar, partile superioare ale acestor bobine raman provizoriu neasezate in crestaturi deoarece sub ele trebuie asezate manunchiurile inferioare ale altor bobine. Astfel, de exemplu, la asezarea infasurarilor aratate in fig. 6.21, se introduc mai intai in crestaturi partile inferioare a bobinelor 1, 2, 3, 4, 5 si 6, iar partile superioare raman in afara crestaturilor. Dupa asezarea acestor sase bobine, incepand cu bobina a saptea se pot aseza si manunchiurile inferioare si cele superioare ale bobinelor. Manunchiurile inferioare ale ultimilor sase bobine se aseaza in crestaturi sub manunchiurile superioare ale bobinelor 1, 2, 3, 4, 5 si 6.

(9) Concomitent cu asezarea sectiilor sau bobinelor in crestaturi, intre stratul inferior si cel superior al partilor frontale se aseaza izolatia dintre straturi, formata din benzi de carton electrotehnic. Dupa asezarea tuturor sectiilor in crestaturi, capetele din afara ale tecilor izolante se indoaie si in crestaturi se introduc pene de lemn, daca acestea sunt prevazute in constructia rotorului; se poate trece apoi la asezarea capetelor sectiilor in locasurile lamelelor de colector sau steguletelor.

(10) La asezarea in locas al capatului primei sectii in lamela marcata in prealabil la scoaterea infasurarii din rotor, trebuie sa se aiba in vedere ca manunchiul corespunzator al bobinei sa se gaseasca de asemenea in crestatura marcata la rebobinare. Inainte de a aseza in locasuri capetele superioare ale bobinelor, este necesar sa se constate succesiunea corecta a inceputurilor si sfarsiturilor diferitelor sectii cu ajutorul lampii de control.

(11) Dupa asezarea tuturor capetelor in bobina in locasurile colectorului, infasurarea inainte de a fi lipita de colector se incearca la scurtcircuit intre fire cu ajutorul unui electromagnet cu circuitul magnetic deschis. Daca se constata lipsa completa a defectelor, se trece la lipirea capetelor infasurarii la colector. Pentru aceasta, rotorul se aseaza oblic (partea colectorului trebuie sa fie jos); in felul acesta aliajul de lipit ajuns la temperatura de topire, nu se va scurge in interiorul bobinajului. Lipitura se executa cu aliaj de cositor, folosind ca decapant colofoniul. La lipire nu trebuie sa se foloseasca in nici un caz acizi, deoarece acidul cazand accidental pe izolatie o va deteriora.

(12) Pentru o lipire sigura are o mare importanta forma ciocanului de lipit, care trebuie sa asigure o suprafata maxima de contact (fig. 6.26). Pentru o lipire sigura, este necesar ca toate capetele de lipit ale conductoarelor, cum si locasurile din lamelele colectoare sau steguletele sa fie in prealabil cositorite.

(13) La repararea masinilor mari, degajarea insuficienta de caldura a ciocanului de lipit nu asigura incalzirea necesara in locul lipiturii. Din aceasta cauza la masinile mari lipirea se face cu ajutorul lampii de lipit sau baii speciale.

(14) Peretii steguletelor trebuie sa adere etans la conductorii infasurarii si nu se permite umplerea cu aliaj de lipit a spatiilor mari dintre ele. Pentru o aderare stransa, se aseaza pene de lemn intre stegulete pe toata circumferinta colectorului (fig. 6.27).

Fig. 6.26. Diferite forme de ciocane de lipit:

a, b- forme corecte

c, d- forme incorecte

Fig. 6.27. Lipirea steguletelor cu ciocanul de lipit:

1- lamela colector; 2- pana de lemn; 3- stegulet;4- ciocan de lipit; 5- capatul de baza al infasurarii.

(15) Cu lampa se incalzesc pe rand lamelele de colector si steguletele, lipind simultan locurile de lipit cu aliaj in forma de vergele. La aceasta operatie rotorul trebuie sa se roteasca cu colectorul spre lampa. In timpul lipirii, rototul se aseaza cu o mica inclinare in jos a colectorului pentru a se evita scurgerea aliajului de lipit in infasurare.

(16) Rebobinarea infasurarilor polare incepe cu confectionarea sabloanelor a caror dimensiuni s-au determinat la scoaterea bobinelor de pe poli si trebuie sa fie suficient de mari pentru ca bobinele sa intre pe poli dupa izolarea lor.

(17) La capatul conductoarelor bobinei care se infasoara se lipeste o lama de cupru cositorita, lama care se izoleaza fata de toate spirele bobinei cu tub uleiat si se protejeaza cu o banda de carton electrotehnic contra eventualelor deteriorari in timpul bobinarii. Infasurarea bobinei se face ca si cea a sectiilor bobinelor rotorului, adica pe bancuri de bobinare sau pe strung actionat la turatii mici. Spirele se infasoara in randuri. Numarul spirelor in randuri se reduce adeseori treptat pentru a da bobinei o forma conica. In acest caz spirele in randurile bobinei sunt prinse cu ajutorul unei benzi in serpentina care este asezata pe fundul suportului inainte de inceperea bobinarii. Infasurarea bobinelor se executa intr-un singur sens.

(18) Pentru obtinerea polaritatii diferite a polilor la legarea lor in serie, se leaga inceputul uneia cu inceputul celeilalte. Bobina infasurata, impreuna cu tubul din carton electrotehnic montat pe sablon inainte de bobinare, se izoleaza cu banda de bumbac, apoi se usuca si se impregneaza cu lac.

(19) La masinile cu excitatia serie, bobinele de excitatie se confectioneaza din conductoare cu sectiunea mult mai mare decat la masini cu excitatie derivatie. Numarul spirelor la aceste bobine este mult mai mic. Ordinea confectionarii bobinelor serie este aceeasi ca si a celor examinate mai sus.

(20) In timpul confectionarii bobinelor trebuie sa se execute cu deosebita grija izolatia capetelor si a trecerilor de la un strat la altul, deoarece in aceste locuri asupra izolatiei actioneaza fie tensiunea totala a bobinei, fie o parte mare din ea. Din practica s-a constatat ca cel mai mare numar de deteriorari ale bobinelor polare se produc tocmai in aceste locuri din cauza intaririi insuficiente a izolatiei lor.

(21) Fixarea capatului interior al bobinei se face ca in fig. 6.28, a. Pe capatul conductorului 1 se cositoreste o bucata de tabla de cupru subtire 2, care se acopera cu atentie prin bucata de carton electrotehnic 3.

Fig. 6.28. Fixarea capetelor bobinelor polare.

(22) Aceasta terminatie este bine presata de catre spirele infasurarii ce se bobineaza deasupra. Pentru lipirea legaturii dintre poli, la capatul legaturii se face ochiul 4. Fixarea capatului exterior (fig. 6.28, b) se realizeaza tot cu ajutorul unei bucati de tabla subtire de cupru izolata cu prespan. In fig. 6.28, c, este reprezentata fixarea ultimei spire a bobinei cu ajutorul benzii de bumbac 5 care preseaza ultimul strat al infasurarii.

Art. 355. (1) Repararea masinilor de curent alternativ in cazul rotoarelor motoarelor asincrone executate cu bobinaj in scurtcircuit, repararea este mai usoara decat la cele bobinate, deoarece schema de infasurare este foarte simpla.

(2) Repararea rotoarelor in scurtcircuit depinde dupa felul materialelor din care sunt executate barele si inelele de scurtcircuitare, cupru sau aluminiu.

(3) In cazul infasurarilor in scurtcircuit din cupru distruse complet si neutilizabile, barele de rotor noi, confectionate dupa dimensiunile celor vechi, se bat in crestaturile rotorului pregatit pentru reparatie.

(4) Inelele de scurtcircuitare se confectioneaza dintr-un material avand o rezistenta mai mare decat barele (de exemplu din bronz). Barele se leaga cu inele de scurtcircuitare prin lipire cu aliaje de lipit tari sau prin sudura.

Fig. 6.29. Chei pentru indoirea barelor

rotorice.

Fig. 6.30. Izolatia in crestatura a barelor rotorice:

1 bara de cupru; 2 hartie bachelizata;    3, 4 carton electrotehnic.

(5) O defectiune importanta care se produce de obicei la rotoarele in scurtcircuit este ruperea barelor la rotoarele la care fixarea lor pe inelul de scurtcircuitare se face ca in fig. 6.31,a. In acest caz la reparare se recomanda schimbarea nodului de fixare a barelor pe inelul de scurtcircuitare, ca in fig. 6.31,b, pentru care se folosesc nervuri continue sudate pe bare si pe inele. Se mai poate adopta si solutia prezentata in fig. 6.31,c, in care inelele au fost separate de bare prin strunjire si dupa executarea gaurilor au fost asezate din nou pe bare, sudandu-se si slefuindu-se nervurile.   

(6) Sudarea barelor la inelele de scurtcircuitare se recomanda a se face cu cupru fosforos, care contine fosfor in proportie de 6-8%.

Fig. 6.31. Fixarea barelor la inelul de scurtcircuitare:

1 inel de scurtcircuitare; 2 nervura; 3 bara rotorica; 4- pachet rotor.

Fig. 6.32. Sistem de ecranare al sistemului de scurtcircuitare:

1 stator; 2 rotor; 3 portiunea de inel cu palete de ventilatie; 4 portiunea de inel ramasa pe rotor; 5 inel de ecranare.

Fig. 6.33. Umplerea fisurii dintr-o bara rotorica:

1 bara rotorica; 2 umplutura.

(7) Sudarea se face cu electrozi de carbune, dupa urmatoarea tehnologie:

a.       se trec barele prin gaurile inelului si se curata cu deosebita atentie;

b.      se aseaza un strat de borax de 3-4 mm pe inel si pe bara;

c.       se aplica pe suprafata inelului electrodul de carbune;

d.      se incalzeste inelul la locul de contact cu bara pana se topeste cuprul fosforos;

e.       se umplu golurile dintre inel si bara, in asa fel incat cuprul fosforos sa treaca prin orificiu pe toata grosimea inelului, trecand in jurul barei pe partea opusa acesteia.

(8) In practica, in urma cerintelor exploatarii, de multe ori este necesar ca un rotor bobinat sa fie transformat in unul cu rotor in scurtcircuit. Acest lucru este posibil fara a se calcula motorul, asezandu-se in crestaturile rotorului bare de cupru, care au sectiunea egala cu sectiunea totala a conductoarelor din crestatura rotorului bobinat. Daca se foloseste aluminiu in locul cuprului, se mareste sectiunea cu 50-60% lucru posibil deoarece conductoarele bobinajului erau izolate . Sectiunea inelelor de scurtcircuitare se alege de 6-8 ori mai mare decat a barelor. In urma acestei transformari motorul isi mentine puterea si turatia, dar isi micsoreaza cuplul de pornire si isi mareste curentul de pornire. Pentru imbunatatirea caracteristicilor de pornire se utilizeaza retezarea partiala a inelului de scurtcircuitare si ecranarea lui conform fig. 6.32. Prin aceasta metoda puterea si turatia raman aceeasi, curentul de pornire scade de 1,6-2 ori, iar factorul de eficacitate al pornirii creste de 1,5-3 ori. Ecranarea se executa in felul urmator: se reteaza inelul de scurtcircuitare impreuna cu paletele de ventilatie, lasandu-se insa pentru asigurarea legaturii intre bare o portiune din inel de 3-4 mm grosime. Se fixeaza aceasta portiune de inel la locul ei prin intermediul unor suruburi, iar intre portiunea retezata si restul inelului se intercaleaza un inel de otel de 6-8 mm grosime, care constituie inelul de scurtcircuitare. Motoarele asincrone cu rotorul in scurtcircuit cu turatii si diametre mari, pun insa probleme mai dificile la repararea bobinajului rotoric, in special din punct de vedere al asigurarii rezistentei mecanice a barelor si a inelelor de scurtcircuitare. S-a constatat, in practica, ca la pornire, inelele de scurtcircuitare pot atinge temperaturi in jurul a 2000C, ceea ce produce dilatatii radiale, care sunt preluate de partile libere ale barelor si amplificate de forta centrifuga producand deformatii importante ale capetelor de bara. Pentru a se obtine rezultate bune la repararea motoarelor in scurtcircuit se urmareste a se reduce dilatarea prin marirea capacitatii termice, adica prin marirea sectiunii barelor si a rezistentei mecanice a inelului de scurtcircuitare.

(9) La rotoarele in scurtcircuit, cu bare si inele de scurtcircuitare de aluminiu, colivia care se formeaza serveste simultan si ca infasurare si pentru fixarea pachetului de tole. Marginile inelelor de scurtcircuitare se toarna cu aripi, care servesc ca ventilator. La aceste rotoare, cele mai frecvente deteriorari sunt rupturile si fisurile barelor sau inelelor.

(10) In cazul unui numar mic de fisuri, scurte si putini adanci (1-3 fisuri), coliviile de aluminiu ale rotoarelor se repara prin lipire, iar in cazul unei deteriorari mai grave prin turnare completa. Inainte de lipire, locul fisurii este largit in forma unei cavitati avand forma cozilor de randunica, asa cum este in figura 6.33.

(11) Locul de lipire se curata si se incalzeste cu o lampa de lipit pana la temperatura de 400-450 grade Celsius, temperatura la care se efectueaza si lipirea printr-o simpla atingere a vergelei de aliaj de lipit avand urmatoarea compozitie: cositor 63%, zinc 33%, aluminiu 4%. Temperatura de topire a acestui aliaj este de 380 grade. El se confectioneaza sub forma de bare sau vergele de 6-8 mm diametru si 200-250 mm lungime.

(12) Locul care se lipeste trebuie sa fie orizontal. Dupa umplerea locului deteriorate, prisosul de aluminiu se indeparteaza.

6.5. Schemele de conectare la retea si legaturile interioare ale masinilor electrice

Art. 356. La masinile electrice de curent continuu care se invartesc spre dreapta, inceputul infasurarii rotorului A1 se afla sub periile conectate la polaritatea pozitiva a retelei, indiferent daca masina lucreaza in regim de generator sau motor. Pentru generator curentul circula de la borna A1 spre retea, iar pentru motor curentul circula de la retea catre A1.

Art. 357. La masinile de putere mica si mijlocie, capetele infasurarilor se scot la o placa de borne, conform schemelor din fig. 6.34 6.41.

Art. 358. In cazul masinilor de curent continuu de puteri mari, placa de borne lipseste, iar iesirile de la infasurarea derivatie se scot sub forma de cablu cu papuci, iar cele de la infasurarea serie, sub forma de bare. Pentru masinile de curent continuu de curenti mari infasurarile polilor auxiliari si ale celor de compensatie se executa sub forma de doua derivatii. Fiecare derivatie din infasurarea de compensatie alaturata a infasurarii polilor auxiliari (fig. 6.37).

Fig. 6.34. Masini de curent continuu Fig. 6.35. Masini de curent

cu excitatie derivatie (schema de principiu continuu cu excitatie mixta (schema

si notarea infasurarilor). de principiu si notarea infasurarilor).

Art. 359. Din schemele prezentate mai inainte, rezulta ca schimbarea sensului de rotatie, cu mentinerea regimului de functionare, ca motor sau generator, se realizeaza prin schimbarea sensului curentului in infasurarile de excitatie.

Art. 360. In cazul existentei mai multor infasurari cu aceiasi functie pe masina, inceputurile si sfarsiturile notate cu indici se vor nota cu numere ca in fig. 6.38 (de exemplu 1K2, 2K2).

Art. 361. In general, la alegerea variantei folosite pentru conexiunile capetelor de iesire, la functionarea masinii ca generator sau motor, se tine seama de necesitatea realizarii unui montaj convenabil la ansamblul bornelor.

Fig. 6.36 Masini de curent continuu cu excitatie mixta (schema de principiu si notarea infasurarilor in cazul amplasarii polilor auxiliari de ambele parti ale rotorului )

Fig. 6.37 Masini de curent continuu cu excitatie mixta (schema de principiu si notarea infasurarilor in cazul circuitelor serie de compensatie si al polilor auxiliari in cazul circuitelor derivatie)

Fig. 6.38 Masini de curent continuu Fig. 6.39 Generator de curent

excitatie derivatie (placa de borne si continuu cu excitatie derivatie

legaturile la reostat si retea). (placa de borne si legaturile la

reostat si retea).

Fig. 6.40 Motor de curent continuu Fig. 6.41 Generator de curent cu excitatie

mixta (placa de borne si continuu cu excitatie mixta (placa de

legaturile la reostat si retea).    borne si legaturile la reostat si retea).

Art. 362. (1)Controlul conexiunilor infasurarilor electrice de curent continuu este necesar datorita multiplelor posibilitati de a gresi. La cresterea sarcinii apar scantei la colector, lucru ce poate duce la deteriorarea masinii. Conectarea gresita a infasurarii in serie a unui motor poate duce la cresterea periculoasa a curentului si cresterea anormala a turatiei.

(2) Verificarea conexiunilor consta in deteriorarea polaritatii polilor principali si auxiliari, a legaturilor dintre ei, a legaturilor infasurarilor de excitatie, a infasurarilor de compensare

Art. 363. Succesiunea polilor principali si auxiliari la masinile de curent continuu Tabelul 6.9

Tabelul 6.9

Succesiunea polilor la masinile de curent continuu

Motoare

Generatoare

Sens de rotatie

Succesiunea polilor

N-n-S-s

S-n-N-s



N-s-S-n

S-s-N-n

Art. 364. In cazul masinilor mari, la care executia bobinelor este usor vizibila ca sens de bobinare, se poate folosi metoda vizuala de determinare a polaritatii polilor. In acest caz se admite conventional un sens al curentului prin bobinaj si pentru acesta, folosind regula burghiului, se stabilesc semnele polilor.

Art. 365. Metoda acului magnetic consta in alimentarea infasurarii polilor (rotorul fiind scos din stator, sau avand circuitul deschis) si aducerea acului magnetic in dreptul polilor. Dupa indicatiile acului se determina polaritatea fiecarui pol. Metoda bobinei sonda se foloseste in cazul cand nu se dispune de ac magnetic si in special la masinile care functioneaza cu curent mic de magnetizare si au magnetismul remanent redus.

Art. 366. Bobina sonda (fig. 6.42) se realizeaza din sarma de cupru subtire, izolata, executata plat si lipita pe un carton. Capetele bobinei se conecteaza la un aparat magneto-electric cu 0 la mijloc.

Art. 367. (1) Succesiunea operatiilor pentru determinarea succesiunilor polilor este urmatoarea:

a.       se alimenteaza infasurarea polilor cu o tensiune de proba;

b.      se introduce bobina sonda sub un pol si se misca pe toata suprafata rotorului;

c.       se observa deviatiile alternative ale indicatorului aparatului si in cazul unor deviatii prea mici se mareste curentul care trece prin infasurarea polilor.

(2) Daca sucesiumea polilor este corecta, deviatiile acului milivoltmetrului se schimba in mod alternativ ca sens de la un pol la altul. Cand nu este posibila manevrarea usoara si continua a sondei in intrefier, sonda se fixeaza sub fiecare pol si se fac conectari si deconectari ale circuitului polilor, luandu-se in consideratie numai sensul primei deviatii a acului aparatului. In cazul cand nu incape in intrefier sau rotorul nu este scos din stator, se foloseste apropierea sondei din exterior spre suruburile de fixare ale polilor.

(3) La folosirea sondei trebuie avut in vedere sa nu se schimbe pozitia bobinei fata de poli cu ocazia trecerii de la un pol la altul, atat pentru cazul montarii sondei in intrefier, cat si pentru cazul apropierii sondei de stator in dreptul polilor.

(4) Pentru determinarea polaritatii infasurarii de excitatie, serie sau derivatie, se foloseste metoda inductiei, in care caz se realizeaza montajul din fig. 6.43.

Fig. 6.42. Determinarea polaritatii Fig. 6.43. Schema pentru verificarea

polilor cu bobina sonda: legaturilor corecte ale infasurarilor

1 - bobina sonda; 2 - circuitul magnetic al cu excitatie serie si derivatie.

polului; 3 - infasurarea polului.

(5) Infasurarea derivatiei este alimentata intermitent prin intrerupatorul K, iar la capetele infasurarii serie se leaga un aparat magneto-electric. Daca sensurile de bobinare corespund, in momentul conectarii sursei vor exista polaritatile din figura.

Art. 368. Metodele uzuale de determinare a polaritatii periilor sunt :

a) Excitatia masinii se alimenteaza cu o polaritate data. La perii se leaga un voltmetru de tensiuni mici cu zero la mijloc. Dupa sensul deviatiei arcului aparatului de masura si dupa modul lui de legare se poate ridica polaritatea periilor (fig. 6.44).

b) Se stabilesc doua puncte a si a pe colector, ca in fig. 6.45 intre doua perii succesive pe colector, de polaritate diferita la distanta egala. Cu un voltmetru se vor face masuratori in punctele a si a . Cu un intrerupator se conecteaza si deconecteaza excitatia masinii la o sursa de tensiune mica, observandu-se sensul derivatiilor acului voltmetrului. Daca la conectare avem o deviatie in sens pozitiv al scalei si la deconectare in sens negativ, punctul a are polaritate pozitiva, iar a are polaritate negativa, in acest caz periile imediate, mergand pe colector in sens invers sensului de rotatie, vor avea polaritatea punctelor a si a .

Fig. 6.44. Verificarea polaritatii Fig. 6.45. Determinarea polaritatii

periilor prin alimentarea separata a prin puncte de masura pe excitatiei.

colector.

6.6. Verificarea si incercarea masinilor electrice

Art. 369. Pentru masinile al caror tip de bobinaj rotoric este cunoscut, iar polaritatea polilor si sensului de rotatie determinate, polaritatea periilor este indicata in tabelul 6.10, polaritatea indicata fiind a periei montate in fata polului nord .

Art. 370. (1) La studierea tabelului, se considera sensul de rotatie privind rotorul din partea antrenarii, in cazul antrenarii pe ambele parti, privind din partea opusa colectorului.

(2) La masinile de curent alternativ trifazat sau monofazat, marcarea bornelor de legatura, la placa de borne se executa conform tabelului 6.11.

(3) Verificarea conexiunulor infasurarilor de curent alternativ consta in contolul corectitudinii notatilor inceputurilor si sfarsiturilor de infasurare de pe fiecare faza. In cazul masinilor la care aceste notatii nu sunt certe, sau lipsesc, aceasta verificare este absolut obligatorie.

Art. 371. Dupa reparea defectelor aparute intr-o masina electrica, sunt necesare serie de verificari si incercari, inainte de a fi data in exploatare.

Art. 372. Verificarile ce se efectueaza inainte de montarea la locul de lucru si inaintea pornirii masinilor electrice, depind in mod esential de tipul constructiv al masinii, de felul si valoarea tensiunii de alimentare, de destinatia masinii. In general, programul de verificari si incercari in timpul sau la sfarsitul lucrarilor de montaj trebuie sa cuprinda urmatoarele operatii:

a.       verificarea exterioara si a starii generale a masinii;

b.      verificarea montajului mecanic al masinii;

c.       masurarea rezistentelor de izolatie;

d.      incercarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor;

e.       verificarea asezarii periilor si portperiilor pe colector sau inele corectoare;

f.       verificarea schemei de conectare la retea si a legaturilor interioare;

g.      pornirea de proba a masinii si controlul functionarii partii mecanice ale mersului in gol;

h.      pornirea in sarcina si verificarea functionarii.

Art. 373. Odata facute aceste verificarii si incercari, interpretarea corecta a rezultatelor asigura o exploatare a masinilor electrice in bune conditii.

Tabelul 6.10

Polaritatea masinilor de curent continuu

cu tipul de infasurare cunoscut


Generator Motor

Tipul de infasurare    sensul de rotatie

Gr.

dreapta stanga dreapta stanga


Infasurarea buclata neincru- + -- + -- cisata cu stegulete normale


Infasurarea buclata neincru- I

cisata cu legaturi echipotentiale

intre stegulete


Infasurarea ondulata nein-

crucisata   

a b c d

Infasurarea buclata cu -- + -- +

stegulete normale


Infasurarea buclata incru-    II

cisata cu legaturi echipotentiale

intre stegulete


Infasurarea ondulata incru-

cisata   

e f g h


Tabelul 6.11

Marcarea bornelor la masinile de curent alternativ

Tipul bobinajului Numarul Simbol

bornelor

inceputul sfarsitul

Statorul masinilor trifazate A X

6 B Y

C Z


Statorul masinilor trifazate    A --

in stea (borna de nul, daca 3 B    --

este afara, se noteaza sau C    --

cu zero, indiferent daca se     4 O    --

leaga sau nu la pamant)   

Statorul masinilor trifazate     3 A --

Legate in triunghi B --

C --


a --

6 b --

Infasurarea rotorica a     c --

masinilor trifazate asincronice

a --

3 b --

c --


Statorul masinilor monofa-    2 A --

zate sincrone

Statorul masinilor monofa-

zate asincrone

infasurarea principala 2 A X

infasurarea de pornire 2 P P


Infasurarea de excitatie a 2 I i

masinilor sincrone

Art. 374. In cadrul verificarii exterioare, a starii generale si a montajului mecanic al masinilor electrice se are in vedere starea generala a masinii, suprafetele exterioare a lagarelor, placa de borne, carcasa, izolatoarele bornelor la masinile de inalta tensiune, portperiile, colectorul, inelele de colectare, aspectul interior al bobinajelor cand acestea sunt vizibile, verificarea intrefierului.

Art. 375. Masurarea intrefierului se face cu spioni alcatuiti din lamelele calibrate cu lungimea de 250 m. Pentru ca masurile sa fie precise, spionul trebuie sa fie orientat paralel cu axa masinii. De asemenea spionul trebuie sa fie perfect curat si sa se aiba in verdere sa nimereasca intr-un loc curat, sa nu se afle in dreptul crestaturilor.

Art. 376. (1) Prin rotirea manuala si deplasarea axiala a rotorului se verifica daca in interior nu se produc atingeri intre steguletele infasurarilor rotorice si casetele portperiilor, intre ventilator si capac, daca nu are loc intepenirea inelelor de ungere sau a rulmentilor. In cazul cand este necesara schimbarea uleiului din lagare sau rulmenti, se procedeaza ca atare dupa recomandarile fabricii constructoare. Masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor electrice se face cu ajutorul megohmmetrului inaintea pornirii de proba.

(2) Tensiunea megohmmetrului este aleasa in functie de tensiunea nominala a infasurarii care se probeaza.Conform STAS, rezistenta de izolatie a infasurarilor masinilor electrice fata de masa si intre infasurari nu trebuie sa fie mai mica decat valoarea obtinuta cu relatia:

in care Un si Pn sunt valorile tensiunii nominale si ale puterii aparente, in V si kVA.

Art. 377. Incercarea rigiditatii dielectrice a infasurarilor proba de tensiune marita se face dupa terminarea tuturor probelor de montaj ale masinilor.

Art. 378. Tensiunea de incercare trebuie sa fie practic sinusoidala (cu f=50 Hz) si se aplica izolatiei infasurarii care se incearca fata de masa la care s-au legat celelalte infasurari ce nu se supun probei. Valoarea initiala a tensiunii de incercare nu trebuie sa depaseasca jumatate din tensiunea nominala de incercare iar variatia trebuie facuta cu reglaj continuu sau in trepte mici.

Art. 379. Timpul de incarcare este de 1 min, iar valorile de incercare sunt indicate in tabelul 6.12. Timpul de crestere al tensiunii de incercare de la 0,5 la valoarea prescrisa trebuie sa fie minimum de 10 s, iar dupa trecerea timpului de incercare, reducerea tensiunii se face tot treptat.

Art. 380. Instalatia pentru incercarea rigiditatii dielectrice poate avea schema electrica din fig. 6.46. Alimentarea transformatorului de inalta tensiune se face cu o tensiune joasa, reglata in mod continuu printr-un autotransformator.

Art. 381. (1) Tensiunea de incercat se masoara pe partea de joasa tensiune, neglijand caderea de tensiune datorita sarcinii si erorilor de transformare cu un voltmetru gradat direct in kilovolti.

(2) Instalatia este prevazuta cu protectie la supracurenti pentru a proteja transformatorul in cazul aparitiei strapungerii izolatiei de incercat si cu blocaje ale partilor sau usilor incintelor in care se face aceasta proba. Rezistentele infasurarilor masinilor electrice se masoara in curent continuu prin metoda voltmetrului (fig. 6.47) sau cu punti.

(3) Aceasta verificare este necesara deoarece in urma masurarilor rezistentei se pot stabili urmatoarele:

a.       integritatea infasurarii masurate si compararea valorilor obtinute cu datele din buletinul sau cartea masinii;

b.      valoarea rezistentelor infasurarilor cand acestea nu se cunosc, pentru a avea date de comparatie;

c.       depistarea legaturilor slabe sau intreruperi in infasurari.

Fig. 6.46. Schema electrica a instalatiei de incercare a rigiditatii dielectrice:

k intrerupator automat; Rm releu maximal de protectie; AT autotransformator reglabil;

Tr transformator de incercare; kV kilovoltmetru; Ts transformator pentru semnalizare;

LV, LR lampi de semnalizare.

Fig. 6.47. Schema pentru masurarea rezistentelor:

a -schema aval; b-schema amonte

Tabelul 6.12

Tensiuni de incercare a rigiditatii dielectrice

Timpul masinii sau infasurarii

Tensiunea de incercare

Masini rotative cu puteri mai mici de 1 kW sau 1 kVA, U < 24 V

2Un +500 V

Masini 1 kW (1 kVA) <P<10 MW    (10 MVA):

2Un +1000

(minimum 1500 V)

Masini rotative P > = 10 MW (10 MVA):

Un <= 2000 V

2000 < Un <= 6000 V

6000 < Un <= 16500 V

2Un +1000 V

2,5 Un

2Un + 3000 V

Infasurarile de excitatie la masini de c.c

1500V< 2Un=1000V

Infasurarile de excitatie la generatoare sincrone

10 Un ex

1500 V < Uinc <3500 V

Infasurari de excitatie ale motoarelor sincrone si comutatrice :

- masina porneste cu infasurarea de excitatie in scurtcircuit sau inchisa pe indusul unei excitatoare sau porneste cu infasurarile de curent alternativ deconectate

- masina porneste cu o rezistenta in serie cu infasurarea de excitatie sau cu infasurarea de excitatie in circuit deschis cu sau fara devizor de camp

2 Un + 1000 V

(minimum 1500 V)

2 Uef max + 1000 V

(minimum 1500 V)

Infasurarile de excitatie ale motoarelor asincrone sau asincrone nesincronizate, nescurtcircuitate in mod permanent (pornire cu reostat) :

- motoare nereversibile sau reversibile in repaus;

- motoare nereversibile sau reversibile in repaus;

- motoare ce pot fi inversate sau franate inversand alimentarea din mers

1000 V+2Usec (in circuit deschis cu masina in repaus masurata la inele la Un in primar)

1000 V + 4Usec     (in circuit deschis cu masina in repaus, masurata la inele la Un in primar ca si infasurarile la care se conecteaza)

Excitatoarele cu exceptia celor de mai jos :

- excitatoare motoare sincrone cand sunt puse la pamant sau deconectate de la infasurarea de pornire

- infasurarea de excitatie separate ale excitatoarelor

1000=U ex ( minimum 1500 V)

2Un + 1000 V (minimum 1500 V)   

Grup de masini si aparate asamblate   

Incercarea in grup (instalate si conectate impreuna), fiecare a fost incercat, tensiunea de incercare 0,85

Un (tensiunea nominala cea mai joasa aplicabila unei masini sau aparat ).   

Art. 382. Pornirea de proba in gol, a masinilor electrice, este necesara pentru determinarea comportarii diverselor parti componente ale masinilor. In aceasta perioada se va controla lipsa vibratiilor, ungerea normala, incalzirea diverselor parti ale masini, functionarea stabila, comutatia la colector, functionarea periilor.

Art. 383. Daca functionarea in timpul pornirii este sigura si in ansamblu nu se observa anomalii se poate trece la proba functionarii de durata sau de rodaj care trebuie sa dureze cel putin patru ore.

Art. 384. Masinile se monteaza pe glisiere si placi de fundatie, care la randul lor sunt prinse cu ajutorul suruburilor sau prezoanelor de fundatii betonate, stalpi, grinzi sau batiurile masinilor unelte. Verificarea orizontalitatii se face cu o nivelare atat pe directia longitudinala cat si pe cea transversala, asezand motorul pe talpi sau placi, nefixat, in pozitia in care el va trebui sa lucreze normal. Punerea la nivel se realizeaza prin baterea penelor de fier intre placa si fundatia insasi. Trebuie sa se evite folosirea penelor de lemn, deoarece ele sunt presate puternic la strangerea buloanelor si prin acesta se poate deregla exactitatea asezarii. Dupa verificare, placa cu motorul instalat pe ea se strange puternic prin prezoane de fundatie, dupa care se verifica din nou orizontalitatea masinii pe directie longitudinala sau transversala.

Art. 385. Dupa fixarea motorului, urmeaza montarea organelor de transmisie si centrarea. Este de la sine inteles ca fixarea de care s-a vorbit inainte nu este definitiva, ci provizorie, urmand ca abia dupa ce s-a facut centrarea motorului cu organele de transmisie sa se faca stangerea definitiva.

Art. 386. Transmisia miscarii de la motor la masina actionata se poate face prin cuplare directa, cu ajutorul curelelor de transmisie sau cu ajutorul pinioanelor.

Art. 387. Pentru o cuplare corecta a masinilor cu ajutorul cuplelor, acestea trebuie sa fie instalate de asa natura incat suprafetele lor frontale sa fie paralele, deoarece in caz contrar, datorita sagetilor arborilor, cuplajele vor fi puse in fata unor solicitari puternice, ceea ce in final duce deteriorarea lor. Arborele masinii electrice, sub actiunea greutatii motorului este intotdeauna incovoiat in plan vertical. Sageata incovoierii depinde de dimensiunile si greutatea rotorului.

Art. 388. Cea mai simpla metoda de verificare a agregatului instalat pe patru lagare, este cea aratata in fig.6.48. Verificarea se executa cu o rigla gradata si cu un spion. Pe suprafata exterioara a ambelor semicuple se traseaza pozitia lor reciproca si se determina dimensiunile a si b. Masurarea se executa in doua puncte pe verticala si doua pe orizontala, dupa aceea, ambii arbori se rotesc cu 180 grade si se repeta masurarile indicate. Daca in cazul semicuplelor corect strunjite si asezate, toate dimensiunile a si b sunt identice independente de rotatia arborilor, centrarea este corecta. Daca dimensiunile a, nu sunt egale si se repeta la rotirea arborelui cu 180 grade, atunci unul dintre arbori este asezat mai sus decat celalalt, iar daca dimensiunile b, nu sunt egale si la fel se respecta la rotirea arborilor cu 180 grade, axele ambilor arbori nu coincid ci se intersecteaza si partile frontale ale semicuplelor nu sunt paralele; daca la deplasarea reciproca a arborilor cu 180 grade, dimensiunile a si b, nu se repeta atunci semicuplele sunt gresit prelucrate sau gresit montate, adica stramb. Pentru ca inertia rotoarelor sa nu influenteze marimea dimensiunilor a si b, la invartirea rotoarelor trebuie sa se aseze opritoare speciale in partile frontale ale arborilor, opuse cuplei sau la gulerele arborilor.

Fig. 6.48.Verificarea cuplelor cu rigla si spionul.

Fig. 6.49. Verificarea cuplelor cu ajutorul varfurilor de control.

Fig 6.50. Necoincidenta axelor masurate cu varfurile de control si spion

Art. 389. (1) O alta metoda de verificare a centrarii arborilor este metoda cu doua varfuri de control. Fiecare din ele fixeaza la capatul arborilor, alaturi de semicuple sau chiar pe semicuple (fig.6.49). Precizia verificarii depinde de lungimea varfurilor de control. Pentru masinile de turatii mari, acestea se iau egale cu circa 0,2 - 0,3 din lungimea arborilor. Varfurile de control se efectueaza din banda de fier, a carei sectiune se alege astfel incat sa fie asigurata o rigiditate suficienta si sa nu se produca incovoieri la masurarea cu spionul.

(2) Cu ajutorul varfurilor de control se masoara concomitent jocurile radiale a, si jocurile axiale b, la o pozitie initiala arbitrara a varfurilor. Se fac patru masurari ale jocurilor axiale si tot atatea radiale, doua pe verticala si doua pe orizontala.

Fig 6.51. Verificarea centrarii saibelor

orizontale de latimi egale.

(3) Daca din cauze constructive nu se poate face masurarea jocurilor pe verticala la punctul de jos masurarea se poate limita la trei masurari, una din ele sus, pe verticala si doua laterale pe orizontala. Interstitiile radiale inegale, indica faptul ca axele ambilor arbori nu coincid iar jocurile axiale inegale indica neparalelismul din partile frontale ale semicuplelor si intersectarea axelor arborilor.

(4) Daca interstitiile radiale sunt inegale (fig.6.50), atunci necoincidenta axelor arborilor in plan orizontal este egala cu diferenta a doua interstitii orizontale, iar necoincidenta in plan vertical este egala cu diferenta a doua interstitii verticale fata de acelasi centru.

(5) Daca se cunosc marimile jocurilor axiale, se poate determina unghiul de inclinare al planurilor frontale ale semicuplelor.

Art. 390. Dupa terminarea tuturor jocurilor se trece la reglarea pozitiei arborelui. Schimbarea inaltimii arborelui se executa prin modificarea grosimii platbandelor dintre talpile masinii si cadrul de fundatie, sau prin ridicarea masinii impreuna cu cadrul.

Art. 391. Schimbarea arborelui in plan orizontal se realizeaza prin deplasarea masinii pe cadrul fundatiei. Verificarea arborelui se considera terminata atunci cand se obtine o diferenta de 0,02-0,05 mm la marimile jocurilor indicate la varfurile de centrare.

Art. 392. Verificarea transmisiilor prin curele se face in mod diferit, dupa cum planul de transmisie al miscarii este vertical sau orizontal sau daca saibele pe care aluneca cureaua sunt egale sau nu ca inaltime.

Art. 393. In cadrul transmisiei miscarii in plan vertical, daca latimea saibelor este aceeasi, verificarea paralelismului se poate executa dupa planurile laterale ale saibelor, care in caz de paralelism ale arborelui, si de asezare corecta a motorului, trebuie sa se gaseasca in acelasi plan.

Art. 394. Pentru verificare se foloseste firul cu plumb (fig. 6.51) al carui capat se fixeaza langa saiba antrenata, astfel incat el sa atinga marginile obezii si sa se apropie de marginea saibei motorului.

Art. 395. Daca arborii sunt paraleli si saibele in aceeasi pozitie, atunci firul la intinderea si apropierea lui treptata de saiba motorului trebuie sa atinga saibele in acelasi timp in patru puncte. La latimi diferite ale saibelor, mijlocul lor se gaseste prin masurare si se traseaza liniile mijlocii pe obezile ambelor saibe cu creta sau trasorul. Dupa aceea se aplica firul peste aceste trasari de pe ambele saibe. Daca arborii sunt paraleli si saibele in aceasi pozitie, firul intins trebuie sa corespunda sau chiar sa coincida cu liniile de pe saibele de transmisie.

Art. 396. Paralelismul axelor saibelor se realilzeaza prin deplasarea motorului pe cadrul de fundatie.

Art. 397. (1) In cazul transmisiei miscarii in plan orizontal, verificarea centrarii saibelor, se face cu ajutorul unui simplu liniar (in cazul saibelor de latimi egale) sau cu un liniar si o rigla gradata (in cazul saibelor inegale).

(2) In primul caz, liniarul trebuie sa se lipeasca perfect de obezile celor doua saibe, adica sa aiba cele doua puncte de contact cu fiecare din ele (fig. 6.52) iar in cel de-al doilea, liniarul se aseaza perfect pe saiba mai lata atat pe o parte a ei, cat si pe cealalta si cu rigla se masoara distantele (fig. 6.53). Daca aceste distante sunt egale, cuplarea transmisiei prin curea este corecta.

(3) In cazul transmisiei prin pinioane de diferite tipuri, trebuie sa se tina cont de respectarea distantei dintre arborele motorului si arborele antrenat, distanta ce trebuie sa fie egala cu semisuma diametrelor primitive ale pinioanelor. De asemenea la pinioanele conice trebuie respectat riguros unghiul dintre arbori.

Fig. 6.52 Verificarea centrarii Fig. 6.53 Verificarea centrarii saibelor

saibelor de curea in orizontale de latimi diferite

cazul tramsmisiei verticale

Art. 398. Dupa terminarea verificarii transmisiei, se verifica inca o data starea masinilor si se efectueaza legarea la retea, avand grija sa se pastreze sensul de rotatie al motorului, cand acesta este indicat in mod expres. Daca pornirea agregatului motor-masina-unealta se produce fara accidente, atunci se poate da in exploatare.








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate