Joseph Schmidt (4 martie 1904--16 noiembrie 1942)

Joseph Schmidt (4 martie 1904--16 noiembrie 1942).

In contextul marilor cantareti de opera, in special al tenorilor italieni, sau al celor de alta origine, dar cu activitatea strans legata de patria cantaretilor, prezenta lui Josef Schmidt ar parea neavenita sau cel putin bizara.

Desi lucrarea de fata nu si-a propus, initial, decat un cadru restrans si modest, rezumat strict la ceea ce reprezinta cantoneta napolitana, compozitorii napolitani si cativa din marii interpreti italieni al acestui gen, largit apoi prin tot ceea ce a insemnat tenor de opera prin traducerea lucrarii lui Rodolfo Celletti "Voce di tenore" mi-am permis in noul context, aceasta intruziune, fiind vorba de un interpret al cantonetei si al muzicii de opera, cu o voce absolut remarcabila, nascut pe plaiurile bucovinene in comuna Davideni, la data de 4 martie 1904.

Asa cum pe Emil Scarlat Skeletti l-am introdus printre compozitorii napolitani, de canzonette, tot asa cred ca-si are loc si Joseph Schmidt ca un cantaret care s-a nascut pe plaiurile romanesti, sa fie amintit in aceasta lucrare.

Facandu-se cunoscut la putin timp dupa ce vocea lui Caruso traia doar pe discuri, si in amintiri, presa vremii in incercarea de a umple golul imens lasat de disparitia marelui cantaret, incerca sa compare vocea nou aparuta, cu a acestuia, (bineinteles pastrand proportiile, as zice eu !).

Probabil ca daca soarta n-ar fi fost atat de ingrata cu el, asezand o voce superba intr-o statura mica si debila, o invers proportionalitate absolut nedreapta, sau daca nu ar fi intrat in lumea umbrelor la numai 38 de ani (asemenea lui Lanza), cand de abia de aici inainte putea sa-si dea intreaga masura a capacitatii sale lirice, si in plus, daca originea lui etnica nu s-ar fi aflat in conflict cu ideologia nazista a carei victima a fost, atunci, cu adevarat, am fi putut accepta o astfel de comparatie, putand consemna in istoria operei nationale si mondiale aparitia unui nou astru care se putea alatura marilor voci ale veacului trecut, fara a putea sa depaseasca insa pragul stabilit pentru cine stie cate secole de-acum inainte, de catre irepetabilul Caruso.

In anul 2004, cand s-au implinit 100 de ani de la nasterea sa, nu s-a gasit o modalitate de a fi  adus macar pentru cateva clipe in atentia contemporanilor, cum s-ar fi cuvenit unui mare disparut. Cand lucrarea aceasta era doar in proiect iar anul comemorarii era in perspectiva, puteam sa sper asa ceva. Dar anul a venit, si a trecut fara ca cineva sa aminteasca, inafara de pagina aceasta tarzie despre tristul centenar si tristul pomenit.

George Enescu facand aluzie la victimele fascismului si la mostenirea spirituala a poporului evreu, spunea despre cantecul lui ca va dainui peste veacuri precum "Cantarea cantarilor", "Concertul pentru vioara a lui Mendelsohn" sau "Psalmii lui David". Popularitatea lui Joseph Schmidt avea la vremea respectiva aceeasi cota ca Trio-ul tenorilor de la Coppa del Mondo: Pavarotti, Domingo, Carreras. .

Prin editarea in urma cu mai bine de zece ani a unor compact discuri cu arii celebre din operele:Trubadurul, Rigoletto, Tosca si Turandot, amatorii de muzica buna au avut posibilitatea sa se convinga de apropierea regretatului tenor de cele trei vedete celebre, amintite mai sus.

Cariera artistica a tenorului roman s-a realizat fulgerator, daca luam in seama faptul ca in numai 14 ani, a imprimat pe discuri aproape doua sute de arii de opera si opereta, melodii ebraice de templu, cantece populare si piese de muzica usoara.

A sustinut sute de concerte si spectacole de opera si opereta, cu un repertoriu de mare diversitate stilistica, in Germania, Elvetia, Franta, Danemarca, Turcia, Mexic, S.U.A. si Cuba.

Filmele muzicale pe care le-a realizat au ramas si ele marturie. "Expresul dragostei", "O stea a cazut din cer", "Si Goethe iubea", "Azi e cea mai frumoasa zi din viata mea", sau cunoscutul "Un cantec strabate lumea". Dupa succesul acestei ultime pelicule enumerate, realizata in anul 1933, J. Schmidt avea sa declare: -"Filmul acesta mi-a dat tot ceea ce ar fi dorit alti: succese, renume si destui bani, totusi, cea mai fierbinte dorinta a mea este de a putea face sa strabata lumea melodioasele cantece romanesti, care mi-au leganat copilaria". -Frumos spus

A cantat de timpuriu in corul sinagogilor din Radauti si Cernauti, debutand in 1924 cu arii din operele lui Verdi, Rossini, Bizet, Leoncavallo si Flottow, dar si cu balade si cantece romanesti.

Curand dupa primul razboi mondial, Joseph Schmidt a poposit in Bucuresti cantand in diverse localuri de pe Calea Grivitei, Calea Vacaresti si Calea Victoriei. Incurajat de succesele imediate din capitala, tanarul tenor a apucat calea Vienei si a Berlinului, in vederea studiilor de perfectionare 1925-26).

Debutul la Radio Berlin din 18 aprilie 1929, in rolul Vasco da Gama, din opera Africana de Giacomo Meyerbeer ((Jakob Liebmann Beer-fiul unui bogat bancher berlinez), a marcat stralucita colaborare cu prestigiosul post de radio german. In mai putin de patru ani 1929-1932, Joseph Schmidt a cantat principalele roluri din Martha, Wilhelm Tel, Luiza Miller, Idomeneo, Dinorah, Trubadurul, Don Sebastian, Rigoletto Bal Mascat, Bank-Ban, (care imi aminteste de un alt mare interpret al acestui rol, solist la Opera maghiara din Cluj, Otrok Ferencz, pe care mi-l amintesc fumand dintr-un tigaret lung (sipca), ce se termina cu o sculptura miniaturala reprezentandu-l pe Mephisto), Vecerniile siciliene, Benvenuto Cellini, Flautul fermecat, Don Carlos, Povestirile lui Hoffmann, Traviata, Salomeea, Cantecul lui Fortunio, Mefistofele, Boris Godunov, Semiramida, Euriante, Pantofiorii Tarinei, 1001 de nopti, Hotii, Postalionul din Longjoumeau, (Frumos repertoriu).

Dupa trei ani de la debutul la Radio Berlin, vocea lui Joseph Schmidt s-a facut auzita in Elixirul dragostei la Stuttgart, in 1932, in Barbierul din Siviglia la Hilversum in Olanda, in 1933, si in Puritanii la Viena in 1935.

Dar curand dupa aceste succese, fascismul avea sa-l alunge din Germania. S-a retras la inceput in Belgia si apoi in Elvetia, sfarsind in chinuri groaznice dupa doi ani de internare intr-un lagar nazist, intre 1940- la 16 nov. 1942, la Girenbad in Elvetia.

De-alungul scurtei sale vieti, Joseph Schmidt nu si-a uitat patria si locurile natale, a revenit deseori si a concertat la Bucuresti, Timisoara, Campulung, Cernauti, pastrand pasaportul romanesc in toate peregrinarile sale europene, iar cand obtinuse viza de intrare in S.U.A. pentru a canta la Metropolitan Opera, era deja prea tarziu.