Violenta in mass-media

Violenta in mass-media

Violenta si teroarea in media provine din nelinistea provocata de incidenta violentei si a terorii mediatice asupra vietii publice a copiilor si a tineretului, a delicventei si a controlului social ca urmare a producerii in serie si a etalarii in mass-media, indeosebi in televiziune a imaginilor violente.

Specialistii in domeniul cercetarii sunt de acord ca urmatoarea ipoteza este certa si dovedita: cu cat un film sau o emisiune de televiziune sunt evaluate mai realist, cu atat mai puternic va fi resimtita si perceputa violenta continuta de catre telespectatori. Se considera ca desenele animate, desi contin multe acte de violenta, nu au efecte negative asupra receptorilor (adulti sau copii). Copiii sau tinerii sunt oricand in stare sa faca deosebirea intre violenta reala si cea fictionala. (Tom van der Voort, 1982) Autorul a dovedit, in ceea ce priveste perceperea si prelucrarea psihica a violentei din medii de catre copii, ca acele filme de desene animate care, conform unor analize de continut, sunt considerate "obiectiv" violente, sunt interpretate de catre copii ca necorespondente cu realitatea si nu sunt luate in serios. Si totusi pericolul imitatiei exista, cel putin in ceea ce priveste preluarea violentei de limbaj si chiar de comportament.

Producerea si transmiterea de mesaje televizate se supun principiilor oricarei productii de marfuri: sa atraga si sa se vanda. In efortul lor de a atrage publicul, bazat in mare masura pe imitatie, televiziunile se conformeaza unei serii de comandamente legale, morale, culturale. Atunci cand atragerea publicului devine insa scopul unic, iar responsabilitatea morala si culturala este eludata, apar manifestari regretabile, caderea in subcultural. Convertite in spectacol, inaccesibilul, primejdiosul si mai ales inspaimantatorul (violenta fictiva sau reala ) devin surse de placere, ele alimenteaza un sentiment nu numai de securitate, dar si de control asupra conditiilor exterioare. Vazute pe micul ecran, cele mai atroce imprejurari raman neputincioase, ele nu modifica cu nimic situatia telespectatorului, multumindu-se sa-l ingrozeasca fara a-l afecta. Placerea senzationalului este tocmai placerea de a lua act de intamplari neobisnuite sau catastrofale fara a le suporta consecintele . Sub acest aspect, placerea de a fi telespectator este o placere a dezimplicarii, a neparticiparii obiective, ci doar iluzorii. In termeni strict fizici, chiar actiunea de vizionare este considerata un proces de receptare a mesajelor televizate ce strabat traiectoria emitator-canal-receptor.

Violenta si teroarea in media dau o imagine conflictuala asupra relatiilor sociale, ele aratand cum poate fi utilizata forta pentru a stapani, izola, domina, provoca sau distruge. Aratand cum cineva poate obtine ceva contra altcuiva, violenta in media poate hrani sentimentul fortei sau pe cel al vulnerabilitatii, in masura in care ea infatiseaza ierarhia sociala. O statistica americana din 2001 aduce date noi in ceea ce priveste relatiile sexuale si a comportamentelor sexuale. Problema apare din cauza ca televiziunea abordeaza sexualitatea la nivel infantil, superficial, latura afectiva fiind ignorata in 90% dintre scenele cu conotatii sexuale. Comisia Juridica a Senatului American a constatat ca televiziunea este vinovata de peste 10% dintre actele de violenta ale tinerilor iar in multe alte cazuri are o influenta importanta in comiterea actelor de violenta de catre acestia. S-a observat ca 40% dintre adolescenti au invatat cum sa vorbeasca cu iubitul/iubita lor din emisiunile cu continut sexual de la TV. Alte efecte produse de televiziune si argumentate de catre specialisti sunt acelea precum obezitatea care a crescut cu 40% din cauza sedentarismului favorizat atat de televiziune cat si de calculator precum si a publicitatii la produse alimentare in special dulciuri, fast-food. Alte dificultati apar in cazul prescolarilor care au probleme in separarea lumii reale de cea imaginara, mai ales cand aceasta este prezentata la televiziune. O mare parte din ceea ce copiii vad la televizor este alcatuita din violenta, reprezentata ca fiind cea mai potrivita cale de rezolvare a problemelor interpersonale, de razbunare a insultelor si ofenselor, de a obtine dreptatea si toate lucrurile dorite de la viata. Modul de reprezentare a violentei si duratele televizionarii pot fi astfel considerate un factor de amplificare a agresivitatii si a violentei in viata reala, precum si de crestere a riscului imbolnavirilor.(Stefanescu Poliana, 2006)

Analizele, pe plan international, asupra violentei fictionale au scos in evidenta anumite trasaturi definitorii :

violenta de la televiziune este legata de rolul masculinului si se declanseaza intre straini

violenta poate avea un final mortal pentru unii, dar moartea nu este prezentata ca fiind legata si de durere sau chinuri

violenta este folosita de protagonisti, caracterizati ca buni sau rai, cu succes, ca instrument pentru atingerea unor obiective si pentru rezolvarea unor conflicte

comportamentul violent este prezentat in emisiunile de divertisment ale televiziunii ca strategie comportamentala normala, cotidiana, la care apeleaza fara scrupule si indivizii moralmente integri

deseori, aceasta violenta este prezentata ca legitima aparare

la televiziune se ofera modele comportamentale care demonstreaza cum se pot atinge obiective considerate legitime (bunastare, putere, prestigiu, dreptate), cu ajutorul unor mijloace ilegitime (violenta), (Kunczik si Zipfel.1998, p. 180).