Violenta in mass-media

Afilierea familiala si prieteniile se schimba pe masura ce individul se maturizeaza si trece prin diferite etape ale vietii. Scoala ocupa numai o perioada limitata de timp din existenta noastra. Doar o parte din populatie frecventeaza, in mod regulat, biserica. In schimb, mass-media face parte din viata noastra zilnica si ne insotesc din copilarie pana la moarte. In plus, presa are o universalitate specifica numai ei: ea ofera un bagaj comun de idei si imagini, care depaseste barierele sociale si geografice. Anume institutiile mass-media au facut ca specialistii vorbesc azi, adesea cu groaza, despre o generatie crescuta si educata in fata televizorului. Idolii ei sunt niste 'supermani' cu muschi umflati si minte putina, vampe care nu fac nici un secret din 'reteta' ascensiunii lor pe scara sociala, politicieni corupti, oameni de afaceri care au conturi si caziere pline, fotomodele ratate care isi etaleaza decolteurile si zambetele de duminica la emisiunile pentru gospodine. Acestea sunt valorile promovate pe aproape toate posturile de televiziune, in aproape toate revistele si ziarele. Aceasta este ceea ce solicita piata mediatica. Dar efectele negative se resimt in infractiunile comise adesea cu o violenta feroce, de pusti de 17-18 ani, care asa au vazut la televizor.

In aprilie 1999, oraselul Litleton din Colorado era zguduit de o tragedie fara precedent in SUA, ai caror protagonisti erau doi adolescenti. Pe 20 aprilie, cand se implineau 54 ani de la moartea lui Adolf Hitler, Eric Harris, de 18 ani, si Dylan Klebord, de 17 ani, incepeau o cursa a mortii in liceul pe care il frecventau. Cu parul lins, dat cu gel, imbracati in trench-uri lungi, a la mafioti, cei doi au intrat, inarmati cu doua mitraliere de calibru mare, in cantina liceului si au inceput sa secere la intamplare, elevi si profesori, prieteni sau rivali. Dupa ce s-au convins ca in cantina nu mai misca nimeni, cei doi au continuat vanatoarea de oameni in scoala si biblioteca. In busculada creata, elevii se calcau in picioare, incercau sa gaseasca refugii in sali de clasa, laboratoare sau sub mese. Ori de cate ori nimereau in plin cate un coleg, cei doi ovationau si se felicitau. Ultimele impuscaturi din scoala s-au auzit la ora 12.30, cand Eric Harris si Dylan Klebold s-au sinucis. Bilantul masacrului este incredibil: 15 morti si 23 de raniti grav. Ulterior s-a stabilit ca cei doi adolescenti isi petreceau cea mai mare parte a timpului in fata televizorului, preferand filmele violente si emisiunile despre infractori. De asemenea, cei doi erau fani declarati ai jocului pe calculator 'Doom', in care un luptator patrunde in interiorul unui obiectiv militar, cu misiunea de a ucide cat mai multi inamici. Presa americana, prin popularizare excesiva, i-a transformat in vedete. Din admiratie pentru cei doi, un adolescent de 14 ani, din Los Angeles, incepea, doua luni mai tarziu, inarmat cu un pistol-automat, o cursa a mortii, pe cont propriu, in scoala din cartierul sau. Dupa primul foc, ingrozit de privelistea sangelui si a agoniei colegului impuscat, adolescentul s-a oprit si s-a predat politiei .

Sa ne amintim de cazul celor trei minori din Chisinau in frunte cu Mircea Gratii de 14 ani, care in ianuarie 2003 l-au asasinat pe Dumitru Amurov, un baietel de 10 ani, inspirati din serialul rus Brigada.

La Ungheni, de curand a fost prezentat filmul Lilia 4-ever la noul cinematograf deschis in oras. Dupa cum ne-au relatat cativa oraseni, o tanara care fusese traficata si intoarsa acasa, dupa ce a vizionat filmul, s-a sinucis. La fel a procedat si o eleva, care dupa ce a privit filmul, si-a pus capat zilelor. Cat despre celebrul epizod, in care protagonistii se delecteaza mirosind acetona si clei Moment , pai el a devenit demult un exemplu pentru copiii abandonati.

In decembrie 1999 pe strada Paris, minorii Miscoi Artur, Berdaga Ghenadie si Ivascenco Eugen i-au furat scurta si caciula minorei Nistorica A., motivand ca au procedat asa, pentru ca in ajun privisera un film difuzat de canalul TVC-21, iar protagonistul acestui film a dezbracat cu forta pe cineva (fiindca veni vorba de acest canal, va trebuia, probabil, a recunoastem ca el este cel mai important difuzor de filme de groaza de la noi, dar nu ne amintim sa fi fost sanctionat vreo data). Cum se zice in astfel de cazuri, aceasta lista cu exemple triste poate fi continuata. Dar ceea ce e cu adevarat trist, e ca aproape toate institutiile mass-media de la noi nu ofera programe de alternativa pentru acei, care au dureri de cap cand privesc scenele de violenta.

Fara a face abstractie de faptul ca in realitate violenta atinge in ultimul timp cote de trista performanta, decizia sus-mentionata se intemeiaza pe principiul, potrivit caruia dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a minorilor.

Ar trebui sa existe si alte metode de divertisment decat privitul la oamenii care se impusca pe micul ecran. Televizorul s-a transformat, insa, intr-un drog pentru majoritatea oamenilor. Dar iata si un model autohton de prezentare a unei scene de groaza: o prezentatoare cu chip bland ne spune ca doua persoane au fost ucise intr-un accident rutier. Camera de luat vederi isi fixeaza obiectivul asupra unui pantof negru cu toc inalt si a unui trandafir rosu cu tulpina lunga zacand pe asfalt, apoi se misca spre un corp mutilat, strans intre volanul si scaunul autoturismului accidentat: 15 secunde, 20, 35 . Camera de luat vederi zaboveste destul de mult pentru a ne arata detaliile macabre ale accidentului .

Nimeni nu e atat de naiv sa creada ca eliminarea programelor agresive din mass-media va conduce la disparitia totala a agresivitatii, dar asta nu inseamna ca trebuie sa subestimam stimularea agresivitatii continuand difuzarea unor programe violente, mai ales in perioadele de instabilitate sociala. Si daca spectacolul violentei nu este cauza unica a exploziei criminalitatii in lumea de azi, cu siguranta ca aceasta este una din cauze. De aici si recomandarea unei prudente sporite la formarea programelor TV, radio, a mesajului presei scrise etc.