Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism




Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Jurnalism


Index » hobby » » diverse » Jurnalism
» Veri la Mangalia cu personalitați


Veri la Mangalia cu personalitați


Veri la Mangalia cu personalitați

Una dintre cele mai importante stațiuni balneare maritime, situata intr-o poziție excepționala, este desigur cunoscuta localitate Mangalia. Aceasta localitate, la o departare de vreo 40 de km de Constanța, distanța ce se parcurge intr-o ora cu automobilul, atrage in fiecare an un mare numar de vilegiaturiști, din toate straturile sociale. Din punct de vedere balnear, Mangalia poseda o plaja unica, pe o intindere de cațiva kilometrii, formata din cel mai fin nisip.

Golful ce-l formeaza marea in dreptul acestei localitați ferește de curenți pe acei ce-și fac cura de bai de sare sau de mare.

Datorita acestei excepționale așezari, Mangalia este populata azi de un numar mai mare de sezoniști in comparație cu anii precedenți. La aceasta contribuie, bineințeles și activitatea deosebita a șefilor autoritaților locale și a comisiei balneoclimaterice.



Pictorul Nicolae Tonitza a fost unul dintre impatimiții Mangaliei. El statea in casa unui turc numit Tefic pe care a și pictat-o. Cea mai solicitata era, se pare, Beraria - restaurant - bodega "La Azuga", << cu bucatarie franceza și orientala și orchestra clasica >>.

Renumita era și Cofetaria - laptarie Moderna, din strada Traian 34, care avea proaspete "diferite prajituri și inghețate, cafea cu lapte, cafea turceasca, bombonerie, siropuri".[2]

La Restaurantul și parcul Iani Foroglu tentațiile erau mai mari: "bucatarie naționala, gratar special, vinuri de Odobești, renumita bere Bragadiru". Anul urmator, restaurantul și gradina Foroglu, "sub o noua direcțiune", iși imbogațea oferta culinara: "bucatarie romana și franceza, gratar special, pescarie, bauturi excelente: bere Azuga, ape minerale. Orchestra clasica".

Se redeschisese și Cazinoul din localitate, aflat sub conducerea unui anume Luca. "Situat pe malul apei este localul cel mai frecventat de vizitatorii care iși petrec vacanța in aceasta localitate".[4]

Exista și o vila <<Europa>> in Mangalia. "Vedere la mare, camere cu confort modern, complet renovata, aproape de plaja".

A doua serbare nautica, organizata de catre nava- școala Mircea sub auspiciile Ligii Navale Romane, a avut loc la Mangalia la 22 iulie 1929. Vizitatorii orașului au urcat la bord și au participat la o excursie in larg, in timp ce orchestra navei incanta asistența cu melodii marinarești. Același program s-a repetat o saptamana mai tarziu la Balcic.

De altfel, punctul cel mai important al sezonului ramanea ziua de 15 august, sarbatorita cu fast și in prezența famiiei Regale. Aceasta participa la serbarile nautice gazduind in palatul regal de la malul marii, dar vizitand Eforia, Carmen Sylva și Mamaia.

De ce preferau turiștii Mangalia?

Pentru aer, lumina și efectele binefacatoare ale bailor mezotermale. Incepea sa se dezvolte o rețea medicala balneara.

Dramaturgul Mircea Ștefanescu, in plina glorie in acești ani, marturisea intr-un jurnal de amintiri: "Daca nu ar fi existat Mangalia de ieri - pentru mine: Mangalia anilor `30 - sigur ca nici Veste buna n-ar fi existat. Piesa asta e - poate mai mult ca oricare alta intre ale mele - opera atmosferei și a mediului in care a putut fi a unei Mangalii colonie greceasca, la fel n-ar fi putut sa se nasca in Mangalia modernizata de astazi. Ea aparține Mangaliei turcilor cuminți care traiau in pace buna cu cei cațiva negustori greci, fiindca se nascusera și imbatranisera acolo. Aparține batranului Tefic, negustorul de dulciuri pregatite de el și ai lui, turcul iubit de toata lumea mangaliota; totuși, cu toate promisiunile marimilor care iși petreceau verile la Mangaliael n-a putut obține naturalizarea și s-a rupt de coasta noastra cu inima insangerata și, din porunca lui Kemal Ataturk, fara fes a plecat..//Aparține piesa asta climatului de poezie ce facuse din Mangalia un port la largul artei, un port pentru pictori și scriitori. Și fara sa știe de ce - așa cum nici in dragoste nu știi uneori de ce - așa cum ține grupului de prieteni care trageauverile unii in vila, alții in jurul vilei profesorului M., vila cea frumoasa, curata, racoroasa și primitoare.

Profesorul "descoperise" Mangalia in 1909, datorita prietenului sau Gala Galaction, și iși construise vila caramida cu caramida in 1924/1925 cu ajutorul copiilor lui. Cu puțin inainte de aceasta vila (avand pe fațada icoana Maicii Domnului, se numea "Vila Maica Domnului de la Mare") incepea regiunea modena a Mangaliei. Acolo unde exista azi un parc frumos și liniștit, era atunci limita intre vechea și noua Mangalie. Cea veche, cu casuțele și cafenelele ei - ca pe panzele lui Tonitza sau Șirato - cu pitorescul ei specific, targușor ce crescuse de la sine fara artificii edilitare, se intindea pana la sapaturile ce scoteau la iveala zidurile mameloane apareau zilnic surprizele unui trecut civilizat, sculptate in marmura și pamant ars. In dreptul acestor lucrari - acolo era punctul cel mai inalt al falezei, unde te izbea brusc imensitatea marii și iți umplea deodata plamanii cu invioratorul aer salin - acolo se ridica faimoasa casa Motaș, unica prin puritatea construcției eitipic turceasca. Trecand pe un podeț de lemn peste sapaturi, coborai in panta repede in aceasta parte a Mangaliei, nu de mult populata cu vile frumoase și confortabile. Se aflau acolo vilele unor oameni de valoare ca profesorii Nicolae Iorga, Dimitrie Pompeiu, Constantin Giurescu și alții".



Revista Bailor, Anul IV, nr. 37, 1 - 15 august 1931, pg.1.

, Lapușan, Aurelia, Lapușan, Ștefan, Constanța- Memoria orașului, Editura Muntenia, Constanța, 1997 pg.80

Revista Bailor, Anul I, nr. 6, 22 Iulie, 1929, pg.1 - 3.

Revista Bailor, Anul I, nr.2 -3, 6-13 iulie, 1929, pg.2.

Revista Bailor, Anul IV, nr.36, 31 iulie, 1931, pg. 4.

Revista Bailor, Anul I, nr.6, 22 iulie, 1929, pg. 1.

Ștefanescu, Mircea. Un dramaturg iși amintește. București, Editura Eminescu, 1980, pg. 519-520, apud Lapușan, Aurelia, Lapușan, Ștefan, Constanța- Memoria orașului, Editura Muntenia, Constanța, 1997 pg.81





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Jurnalism


Jurnalism






termeni
contact

adauga