Criza - o constructie a mass-media

Criza - o constructie a mass-media

Criza, care ar putea darama valorile unui stat democratic, sustin teoreticienii, nu exista in lumea reala, ci numai in discurs. Ea pretinde viata, exista numai dupa ce a fost descrisa in cuvinte. O anumita situatie devine o situatie de criza doar dupa ce a fost etichetata astfel. Iar aceasta etichetare se face doar prin mass-media . O anumita situatie devine situatie de criza doar dupa ce a fost etichetata astfel, iar aceasta etichetare, asa cum spuneam, este facuta de mass-media.

Peter Bruck (1995), citat de Simona Stefanescu, isi bazeaza teoria pe analiza «tabloidelor »  si a practicii jurnalistice ce le caracterizeaza. "Bruck arata ca stirile "senzationale" pe care  le prezinta tabloidele au ca efect "spectacularizarea" vietii sociale si minimizarea puterii membrilor individuali ai societatii, care tind mai mult sa "consume" diferitele aspecte ale propriei realitati sociale, decit sa actioneze pentru a o schimba in vreun fel"

De fapt, senzational este orice eveniment scris cu evaluari puternice, a folosi descrieri detaliate, avertismente. Aceste tehnici sunt utilizate frecvent in tabloide, spre exemplu, "Libertatea", care foloseste foarte des paginile 2 si 3 pentru a aseza fotografii extrem de mari, colorate, dorind sa dea impresia de apropiere a stirii de public, de autenticitate si imediat.

Efectul senzationalist al stirilor din tabloide este dat si de cuvintele violente si dezastrele personalizate. Focalizarea pe stiri despre oameni obisnuiti si relatarea in spatii imense a experientelor emotionale ale indivizilor sunt pricipalele caracteristici ale tabloidelor.

Un alt teoretician al crizelor, ca si constructe ale mass-media, este George Gerbner care analizeaza rezultatele unui studiu asupra efectelor violentei si terorii cultivate prin mass-media. "Dupa terminarea Razboiului Rece, superputerile ar trebui sa se concentreze, mai mult decat asupra securitatii statale, asupra resurselor culturale precare si asupra unei noi forme de dominatie - o noua "retea imperiala", aceea a violentei si teroriilor mediatice, retea constituita sub acoperirea valorilor si
simbolurilor culturale libere si deschise

Orice criza sociala sau politica "impinge" mass-media in mecanismul evenimentelor. In timp de normalitate, in societatile decmocratice, activitatea mass-media este exercitata normal, fara constrangeri sau cenzura; in timp de criza media sunt supuse unor multiple presiuni si trebuie sa-si ajusteze comportamentul in functie de cerintele principalilor actori ai jocului. Astfel, ele devin actori

Concluzii

Am vorbit in acest capitol despre cum gestioneaza o criza institutia publica. Referirile de pana acum s-au referit in mod strict la gestionarea unei crize si problema cenzurii, cu accent direct pe sursele care cenzureaza, minciuna drept o forma de comunicare patologica din care nu poate iesi nicio institutie publica atata timp cat trebuie sa rezolve o situatie problema, aspectele dintre mass media si stat in situatiile de criza. Sub acest aspect este important de precizat inca o data faptul ca mass media se transforma in agenti ai statului atunci cand este vorba despre rezolvarea imediata si corecta a unor probleme pentru societate. In acest fel mass media isi apar siesi libertatea si posibilitatea de a-si exercita puterea intr-un stat democratic.

In aceasta parte dedicataconcluziilor celui de-al doilea capitol ne vom referi si la aspectul comunicarii intr-o organizatie publica. Organizatia ca sistem presupune in mod evident doua directii de comunicare: exterioara si in interioara.

Atat comunicarea in interior cat si cea spre exterior au doua dimensiuni: una spontana (e vorba de actele de comunicare de orice tip care se desfasoara in decursul functionarii organizatiei) si o dimensiune strategica. Prin dimensiune strategica se presupun demersurile de comunicare ce fac parte dintr-o politica prin care se urmareste in mod deliberat lansarea mesajelor de un anumit tip, deci conturarea si mentinerea unei imagini de un anumit tip in ochii publicurilor organizatiei.

In cazul comunicarii in interior, dimensiunea spontana e mai pronuntata. Unele organizatii nu elaboreaza strategii de comunicare distincte pentru publicurile din interior. Insa pentru publicurile din exterior de care depinde insa supravietuirea organizatiei, intensificarea concurentei a dus la necesitatea conturarii unei identitati organizationale distincte si in consecinta la elaborarea unor politici de comunicare care sa contribuie la mentinerea bunei reputatii. Comunicarea spre exterior are asadar o amprenta strategica mai pronuntata.

Atat in comunicarea in interior cat si in comunicarea spre exterior comunicarea manageriala este elementul cu ponderea cea mai insemnata. In exterior, managerul este purtatorul principal de imagine pentru organizatie; de multe ori se exagereaza chiar acest

rol. In interior, comunicarea manageriala are un rol foarte important: contribuie la culegerea datelor pentru diagnoza, transmite deciziile, realizeaza organizarea, motivarea si controlul; initiaza retelele de comunicare atat formale cat si informale, lanseaza strategiile de schimbare.

Legat de acest aspect al comunicarii, putem preciza ca managerul se afla de obicei in fruntea organizatiei. In cazul de fata, vom constata ca atat comunicarea din interior, cat si comunicarea din exterior s-a realizat prin intermediul institutiei purtatorului de cuvant al Guvernului, Institutie subordonata direct Primului Ministru. Au existat doua forme de manifestare ale comunicarii, lucru pe care il vom vedea si in cadrul studiului de caz. Astfel, Purtatorul de Cuvant al Guvernului a realizat un punctaj specific sintetizat in 2-3 pagini pe care le-a distribuit sub embargou factorilor de decizie care ar fi putut primi intrebari din partea presei in legatura cu cazul Mailat. Cel de-al doilea segment al comunicarii a fost comunicarea cu presa, comunicarea de zi cu zi, comunicarea prin care cetateanul a putu afla prin intermediul mass mediei despre criza provocata de romnul Mailat in Italia.