Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Succes ocupațional predictibil


Succes ocupațional predictibil




Succes ocupațional predictibil

Profesiile si ocupatiile formeaza doua multimi distincte, generate si agitate de procese distincte. Chiar daca sint distincte, cele doua multimi nu au insa numai surse de schimbare proprii, mutual independente. Dimpotriva, ele se schimba si una pe alta, cu observatia ca este vorba despre o interactiune foarte asimetrica.




Cea care se schimba mai mult per se si intervine mai mult in schimbarea celeilalte este multimea ocupatiilor. Ori de cite ori un angajator creaza un loc de munca, acel loc de munca e susceptibil de a fi o ocupatie noua. Pe cind o profesie noua apare atunci cind oarecare responsabili din sistemul invatamintului profesional constata ca a aparut o ocupatie noua, ca ea e suficient de stabila si de atractiva ca sa merite sa organizezi pregatirea pentru ocupatia respectiva, iar pe baza acestei constatari infiinteaza pregatirea pentru ocupatia respectiva, hotarind atit ce urmeaza sa invete cei/ cele care o urmeaza, cit si cum sa se numeasca aceasta noua pregatire, deci aceasta noua profesie. (Nu ignor situatiile in care, fara nici un semnal dinspre multimea ocupatiilor, responsabili din invatamintul profesional infiinteaza o anumita pregatire/ scoala profesionala/ profesie; de exemplu din capriciu sau din interesele personale angajate in lupta pentru putere și resurse din seraiurile academice. Chiar daca as vrea nu pot sa ignor. Pentru motivul ca profesia de sociolog s-a nascut chiar asa.)

Incidenta profesiilor asupra ocupatiilor este semnificativ mai mica, desi s-ar putea sa fie doar semnificativ mai subtila. Ceea ce creaza angajatorii de fapt nu sint ocupatii, ci locuri de munca, joburi, sarcini de munca – adica niste situatii de munca foarte particulare, practic niste colectii de operatii agregate de ideea de a pune un om sa le efectueze si de a-l plati pentru efectuarea lor. Pentru edificare, sa zicem ca avem de facut ca prestatie profesionala sa reinstalam cum trebuie functiunile de marketing, proiectare si client services ale unei firme cu circa osuta de salariati. Ca in orice situatie de acest tip, mai intii si mai intii definesti toate, absolut toate operatiile de facut, identificate cit mai analitic cu putinta, scop in care mobilizezi cit de multe competente poti, ca nu cumva sa uiti vreo operatie sau/ si pentru a nu lasa drept operatii activitati decompozabile in operatii. Scriem apoi fiecare operatie pe cite un post-it, dupa care lipim post-it-urile unul dupa altul, deasupra/ dedesubt, in ordinea cronologica si tehnologica cea mai potrivita pentru performarea cu succes a tuturor celor trei functiuni. Rezulta un flux de operatii, in care toate operatiile de munca necesare sint specificate, definite ca detalii de job descriptions, si asezate in simultaneitatile si succesiunea potrivite pentru perfomarea cu succes a celor trei functiuni. Stim ca pentru departamentul care va realiza aceste activitati avem alocate sase posturi. Intrebarea este cum vom decupa fluxul respectiv in sase joburi (locuri de munca, functii), in conditiile in care nici macar jonctiunile dintre cele trei functiuni nu se vad. Rationalitatea tehnologica a fluxului ar impune o anumita decupare, colorata eventual de ceva exigente de logica salariala; in orice caz, felul in care alegem sa denumim joburile ar fi perfect neimportant. In realitate, nimeni nu procedeaza asa. Daca am asculta, asa cum este normal, in primul rind de criteriile care tin de coerenta functionala a fluxului, am avea o foarte mare problema dupa aceea: nu am sti ce fel de persoane sa angajam pentru performarea cu succes a celor sase posturi. Nu ca am avea probleme in definirea specificatiilor postului. Am avea probleme, si anume insolubile, in identificarea scolilor profesionale pe care ar trebui sa le fi absolvit candidatii pentru a putea spera ca vor performa cu succes in joburile respective. Societatea a investit in invatamintul profesional, ar fi complet aberant sa-l privam pe clientul nostru de aceasta investitie, la care, in ultima instanta, au contribuit si impozitele platite de el.

Pe scurt, pentru a-si disponibiliza beneficiile invatamintului profesional, orice angajator isi identifica, grupeaza si denumeste operatiile de munca in locuri de munca pe care le oferteaza pe piata muncii intr-un fel care emuleaza denumirile si continuturile din oferta invatamintului profesional.

Corespondenta dintre elementele celor doua multimi, respectiv multimea profesiilor si multimea ocupatiilor, nu este nici automata, nici unu la unu.

Functia care aloca profesiile pe multimea ocupatiilor este o predictie asupra succesului ocupational. Nici macar nu este o functie importanta, atit timp cit exista si va exita tot timpul o multime de ocupatii pentru care pur si simplu nu exista corespondent, fie el cit de vag, in multimea profesiilor. Dar este in mod nediscutabil functia de baza.

Cind imi aleg profesia – adica, sa nu uitam, scoala profesioala – am in vedere o ocupatie/ un numar de ocupatii care imi plac, imi convin, mi le doresc si in care anticipez ca voi avea succes.

Cind un angajator decide ca pentru postul cutare va angaja pe cineva cu profesia cutarica, el anticipeaza ca asta va produce, ceteris paribus, un succes mai mare decit daca ar angaja pe cineva cu orice alta profesie. (Conditia ceteris paribus este valabila pentru orice discutie referitoare la succesul ocupational.)





Conceperea si gestiunea predictiei asupra succesului ocupational presupune functionarea unei standardizari intre multimea ocupatiilor multimea profesiilor. Ea se afla preponderent in denumirea corelativa a ocupatiilor si profesiilor si in ceea ce legitimeza invatamintul profesional impiedicindu-l sa functioneze numai in logica sa ereditara, si anume cea de serai academic. Necesitatea acestei standardizari este cea care genereaza si regenereaza confuzia profesie/ ocupatie, prin solutia botezarii identice, de departe cea mai comoda. De exemplu, atunci cind se gindesc cum sa decupeze munca pe joburi intr-o firma oarecum noua ca flux de munca, responsabilii acestei firme vor incerca sa gindeasca in termenii problemei de unde iau oameni care sa se priceapa sa faca ceea ce cer aceste posturi”. Cel mai aproape ca sa gindesti asta este oferta de denumiri a scolilor profesionale.

Cu cele doua notiuni astfel demarcate și cu noțiunea de succes ocupațional predictibil, obtinem in sociologia profesiilor urmatoarele noutati:

- pe multimea ocupatiilor, fiecarei profesii ii corespunde un set/ un cimp de ocupatii, nu o singura ocupatie. (Mentionez ca aceasta constatare este valabila numai pentru ceea ce numim „profesii liberale” sau „profesii intelectuale”; nu este valabila pentru profesiile simple, de nivelul muncitor, semicalificat sau calificat; probabil ca nu este valabila nici pentru profesiile intelectuale vocationale, de exemplu cele care cer abilitati artistice.) Intre profesii exista insa mari diferente dupa criteriul marimii si diversitatii cimpului de ocupatii. Chiar la nivel intuitiv putem sesiza ca, dupa un astfel de criteriu, exista mari diferente intre profesia de medic, de contabil, de jurist, de inginer zootehnist sau de inginer metalurg – pe de o parte, si profesia de marketer, de relationist (i. e. absolvent al unei facultati de public relations), de filosof (i. e. absolvent al unei facultati de filosofie), de istoric, de biolog, de chimist, de fizician sau de cibernetician – pe de alta. Utilizind marimea si diversitatea cimpului ocupational drept criteriu taxonomic, profesiile ne apar pe un continuum care are:

- la o extrema tipul profesiilor mono-ocupationale, i. e. profesiile carora le corespunde un cimp de ocupatii foarte restrins, foarte omogen si foarte precis;

- la cealalta extrema profesiile non-ocupationale, i. e. profesiile carora le corespunde un cimp de ocupatii foarte vast, etrogen si fuzzy. Orice profesie reala se afla undeva pe acest continuum;

- de principiu, o ocupatie, oricare ar fi ea, poate fi performata cu oricare profesie. Ceea ce decide alocarea profesiilor pe ocupatii sint muschii celor care pun pe piata muncii ocupatiile (i.e. joburile/ locurile de munca), respectiv plaseaza cereri si proceduri de selectie pe piata prestatiilor profesionale. Daca, spre exemplu, mi-am facut o clinica de geriatrie si am decis sa angajez ca sef de sectie urologie un inginer metalurg, aceasta este in principiu treaba mea. Dupa cum stim, in realitate nu e chiar asa, facind exceptie o serie intreaga de ocupatii, si anume cele la care accesul este ingradit prin reglementari cu putere de lege (cum este cazul quasi-totalitatii ocupatiilor medicale sau din domeniul justitiei);

- procesul de alocare a profesiilor pe ocupatii (i.e. ceea ce decid muschii invocati mai sus) se intemeiaza pe o competența comuna cu privire la succesul predictibil. Adica trebuie sa presupunem ca a fi competent in cultura in care traiesti zi de zi, indiferent daca esti angajat sau angajator, respectiv prestator de servicii profesionale sau cumparator de astfel de servicii, inseamna si a avea o cunoastere, suficient de buna si de extinsa, despre succesul care poate fi prezis pentru o anumita profesie pe intreaga multime a ocupatiilor, respectiv despre care profesie promite succesul maxim pentru o anumita ocupatie;



- exceptind deci profesiile simple, pe cele care cer abilitati vocationale si pe cele supuse unor ingradiri jurisdictionale, fiecarei profesii ii corespunde un un cimp ocupational. Acest cimp ocupational are o deschidere/ diversitate variabile. In raport cu profesia care ii corespunde, fiecare cimp ocupational are o zona centrala, acolo unde se afla joburile, activitatile, sarcinile pentru care profesia respectiva garanteaza cel mai bine succesul predictibil, mai bine decit orice alta profesie, ceteris paribus. Asta inseamna și ca orice cimp ocupational contine zone care pot face obiect de exercitare de succes si pentru alte profesii decit cea cu corespondenta maxima pe zona lui centrala;

- notiunea de „zona de succes ocupational predictibil cu profesia X”, pe care o voi nota ZSOPX[1]. Prin ZSOPX inteleg totalitatea ocupatiilor (joburilor, locurilor de munca, prestatiilor, carierelor, traseelor de cariera) care pot fi performate cu un succes predictibil cu profesia X;

- notiunea de „zona centrala a succesului ocupational predictibil cu profesia X”, ZCSOPX. Prin ZCSOPX inteleg totalitatea ocupatiilor (joburilor, locurilor de munca, prestatiilor, carierelor, traseelor de cariera) in care cu profesia X succesul ocupational predictibil este cel mai mare/ mai sigur. Adica mai mare/ mai sigur decit cu orice alta profesie;

- notiunile corelative de „zona medie a succesului ocupational predictibil cu profesia X”, ZMSOPX, respectiv „zona periferica a succesului ocupational predictibil cu profesia X”, ZPSOPX; Prin ZMSOPX inteleg totalitatea ocupatiilor (joburilor, locurilor de munca, prestatiilor, carierelor, traseelor de cariera) in care cu profesia X succesul ocupational predictibil este la fel de mare/ de sigur ca si cu oricea alta profesie. Prin ZPSOPX inteleg totalitatea ocupatiilor (joburilor, locurilor de munca, prestatiilor, carierelor, traseelor de cariera) in care cu profesia X succesul ocupational predictibil este mai mic/ mai nesigur decit cu o alta profesie;

- ce se intimpla cu ocupatiile emergente? (Prin ocupatii emergente inteleg ocupatiile noi, cele care apar acum si pentru care proiectia in multimea profesiilor este inexistenta sau disputabila.) Pentru o anumita perioada, ele formeaza o ZMSOPX in raport cu oricare dintre profesiile existente. Trebuie sa treaca un timp pina cind „se alege brinza din zer”, adica toata lumea (buna, normal) isi da seama ca titularii profesiei P sint in mod clar mai performanti in realizarea ocupatiei O, ceteris paribus. Sau pina cind, vazind cit de importanta si de bine platita este ocupatia O, cineva se hotaraste sa faca o profesie care sa o aiba ca zona centrala, adica o scoala profesionala care sa pregateasca in mod explicit pentru performarea cu succes a ocupatiei respective.



Nu am intentii de formalizare cu aceste notatii, nici logica, nici algebrica. Ma folosesc de ele doar ca de niste semne grafice care ma ajuta sa fac economie de vorbe.








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie