Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Sociologul stereotip in percepția publica


Sociologul stereotip in percepția publica




Sociologul stereotip in percepția publica

Faptul de a fi putin cunoscuta nu scuteste profesia de sociolog de a fi cunoscuta prost. Buna functionare si dezvoltarea pietei prestatiilor sociologice sint grevate de amprenta sociologului stereotip in perceptia publica. Din pacate, stereotipurile afecteaza, adeseori in mod sever, modul in care multi dintre sociologii insisi isi percep meseria si se autopercep ca profesionisti. Nu ar fi deloc exclus sa va pomeniti ca oferiti prestatii si cariere de succes sociologilor impotriva sociologilor.




Stereotipul „munca de sociolog”. Este cel mai tenace si mai raspindit, inclusiv pentru ca ilustreaza un stereotip general despre profesii si profesionalizare. Este stereotipul care spune ca daca e inginer, sa faca munca de inginer, daca e medic, munca de medic, daca e economist, munca de economist etc., respectiv daca e sociolog, sa faca munca de sociolog. Este un stereotip pe care il gasim si in practicile institutionale, de pilda in criteriul care evalueaza universitatile in functie de ponderea absolventilor care lucreaza „in domeniul specializarii obtinute”.

o     Poate parea ceva perfect rezonabil, mai ales daca am putea asocia definitii cit de cit operabile pentru „munca de ”, respectiv pentru „domeniul specializarii”. Din pacate, nu putem. „Munca de ” este o expresie referentiala numai pentru anumite profesii care se obtin in facultati, de exemplu cele cu caracter vocational, si pentru profesiile care se formeaza in invatamintul profesional preuniversitar. Iar expresiilor de tipul „domeniul specializarii obtinute” ar trebui de asemenea sa le refuzam calitatea de a se referi la ceva, pentru a le studia mai intii ca modalitati de a gindi despre ceva. Voi reveni asupra acestor chestiuni generale despre profesie, profesionalizare in partea a III-a (in special in capitolele 12 și 13), unde prezint citeva idei de sociologie a profesiilor mai din zilele noastre.

o     Pentru succesul de cariera cu profesia de sociolog, ideea de „munca de sociolog” este pur si simplu periculoasa. Munca de sociolog – nu exista asa ceva. Daca tinem cu tot dinadinsul la modul acesta de exprimare, putem eventual spune ca exista munci de sociolog. Si anume de feluri atit de multe si de diferite intre ele incit in teoria obisnuita, actualmente dominanta despre profesii si profesionalizare ar fi imposibil de recunoscut ca facind parte din aceeasi categorie. Pentru exemplificare, voi lua o duzina de „munci” pentru care profesia de sociolog garanteaza, ceteris paribus, un succes predictibil mai mare decit alte profesii:

manager of strategic innovation

business etiquette advisor/ consultant

career coach

broker de asigurari

facilitator de team-building

public consultant and disclosure specialist

recruitment manager

analyst channel analysis

ofiter de probatiune

internal audit expert

downtown manager

account executive

Sint de acord ca pretentia mea cu privire la succesul predictibil mai mare este discutabila, poate chiar foarte discutabila. Dar subiectul in discutie nu este acesta, ci increderea pe care o putem avea in expresiile terminologice de forma „munca de” si „domeniul specializarii”, respectiv in teoria de care apartin. In acesta teorie, cele douasprezece „munci” de mai sus nu au nimic in comun. Mai mult, in aceasta teorie este imposibil de rezolvat o problema care ar trebui sa fie o problema regulata pentru ea, si anume alocarea fiecareia dintre aceste „munci” pe „domeniul de specialitate” corespunzator.

Stereotipul sociolog = sociolog de serai. Desi nimeni nu marcheaza in mod deliberat aceasta restringere, cind vine vorba despre sociologi avem automat in vedere un profesor dintr-o facultate de sociologie sau, mai rar, un cercetator dintr-o institutie sau firma de cercetari. Nu cunosc situatii publice in care sa fi fost prezent un sociolog practician, nici macar unele in care sa se fi facut vorbire despre un sociolog practician, necum despre vreo prestatie sociologica. Ba trebuie sa adaug ca am o cercetare explorativa din 2005 in care cei vreo patrusute de sociologi practicieni intervievati identifica in corpore drept sociolog de succes printre fostii lor colegi de facultate numai si numai persoane cu trasee de sociolog de serai. Gloria acestui stereotip o fac si intretin chiar profesorii din facultatile de sociologie, care la modul cel mai curios cu putinta se percep sociologi numai pe ei si pe colegii lor, nu si pe sociologii practicieni, altfel fostii lor studenti, mai exact majoritatea zdrobitoare, cam 98%, a foștilor lor studenți[2].

o     Acest stereotip ar putea fi o chestie de bucatarie interna, dar din pacate nu este deloc asa. O componenta a stereotipului este lipsa de voce a sociologilor practicieni. Vocea sociologilor, atita cita e, e monopolizata de sociologii de serai, deci de problemele, aspiratiile, stilurile si pandaliile lor. Faptul ca profesia de sociolog nu este cunoscuta, iar acolo unde este, e cunoscuta dezavantajos, este in mare masura efectul involuntar al acestei monopolizari involuntare. In atentia publica, deci subiect al unei difuzari si cunoasteri mai largute, se afla sociologul de serai, si anume in timp ce boncaluiește ca intelectual public. Este la mintea cocosului ca nu aceasta este prestatia profesionala de care aveti nevoie in calitate de client de prestatii sociologice. Asta daca nu cumva sinteti primar de municipiu, presedinte de consiliu judetean, prim-ministru, presedinte de tara sau ceva comparabil, pozitii din care chiar aveti nevoie sa va cumparati prestatii de intelectual public de foarte bun nivel. In mod obisnuit insa, chiar daca eventual admirati prestatia de intelectual public a cutarui sau cutarui sociolog, prestatiile profesionale de care aveti nevoie si pe care le puteti cumpara de la sociolog sint cu totul și cu totul altceva decit ceea ce vedem ca fac sociologii la televizor.

o     Sa nu confundam deci sociologii care se vad la televizor cu sociologii in general si nici prestatiile de intelectual public ale sociologilor cu prestatiile de sociolog practician. Cind vedem la televizor ingineri, medici sau economisti, ii vedem in roluri de intelectual public; pentru prestatiile si rezultatele normale in munca lor nu-i arata nimeni la televizor. Dar asta nu inseamna ca exista cineva care sa confunde ce vorbesc inginerii cind apar la televizor cu ce fac inginerii in munca lor de zi cu zi.

Steoreotipul sociologia este o stiinta. La intrebarea ce este sociologia, se raspunde fara nici o ezitare ca este o stiinta, și anume stiinta care se ocupa cu studierea societatii. Ar fi multe de hahait chiar in legatura cu aceasta definitie, pentru ca este o definitie debila per se si subscriu cu amindoua miinile la ceea ce spune despre ea sociologul britanic David Lee, si anume, invocind-o pe Margaret Thatcher cu faimosul there is no such thing as society ca nu are sens atit timp cit termenul „societate” e non-referential

o     Problema nu este insa daca sociologia este sau nu este stiinta, este, si nici cu definitiile sociologiei ca stiinta, chiar si atunci cind sint mai putin reusite. Problema este promptitudinea si unanimitatea cu care la intrebarea ce este sociologia raspundem ca este o stiinta, si nu ca este o profesie. E ca si cum la intrebarea ce este medicina, de exemplu, o profesie cu a carei utilitate publica sociologia se poate compara in mod legitim, am raspunde ca este o stiinta. Iar despre medicina ca profesie si practica profesionala, ca si despre medicii practicieni”, adica cei care se ocupa cu prevenirea si vindecarea bolilor, nu am sti nimic si nici nu ne-ar pasa. Nu am sti nici macar ca exista si altfel de medici decit cei care studiaza bolile”, necum la ce sint ei folositori, cit costa, unde si cum poti sa-i gasesti etc.





o     Faptul ca atunci cind vine vorba de sociologie, lumea se gindeste la o stiinta, nu la o profesie, este in termenii unei teorii sociologice din ce in ce mai raspindite, inclusiv printre profani, o predictie de autorealizare[4]. Pentru exercitarea profesiei de sociolog si pentru dezvoltarea profesionala a sociologiei este o predictie de autorealizare foarte pernicioasa. Mai ales cind raspund „este o stiinta, si anume stiinta care” cei/ cele care au acte legale care sa-i/ sa le indreptateasca la raspunsul „sociologia este o profesie, si anume profesia mea”, in primul rind absolventii de sociologie care nu au ajuns in seraiul academic. Este foarte neliniștitor sa te gindești ca acești sociologi trebuie sa gestioneze o premisa autoidentitara de felul „sint sociolog, deci ma ocup cu studiul societații”.

Stereotipul sociologul mercenar. E vorba de un stereotip sectorial, ca sa spunem asa, care ii prinde pe sociologii care fac/ cind fac prestatii electorale. Dar nu ar fi de mirare sa migreze si in alte domenii in care interese concurente se tranzactioneaza sub ochiul public.

In sectorul sau de baza, lupta cu aceasta perceptie si cu consecintele ei pare pierduta, atit timp cit insisi spin doctor-ii americani, inventatorii si tartorii acestui domeniu al prestatiilor profesionale, prefera de o vreme sa nu schimbe clientul, ci sa ramina de-a lungul a doua, trei si chiar mai multe cicluri electorale sub acelasi drapel politic, unii cu democratii, altii cu republicanii. Pina si fund raiser-ii se incadreaza in aceasta tendinta, desi natura insasi a competentei lor ar trebui sa-i faca semnificativ mai putin dependenti de asteptarile extraprofesionale ale clientilor lor. Ar fi fost de preferat prestatii mai putin devotate, dar ce sa-i faci daca clientul prestatiilor electorale se simte, world wide, mai bine daca te poate percepe trup si suflet, nu numai sabie și minte, alaturi. Sint exigente de cumulare a increderii ca oportunitati de cumulare avantajoasa a experientei care prezideaza acest nou devotament.

Totusi, daca trebuie sa vorbim de mercenari, poate ca nu e rau sa luam in calcul un adevar minutios verificat si generalizabil mult in afara pietei prestatiilor politico-electorale: mercenarul lucreaza pentru tine cu maximum devotament nu pentru ca te iubeste pe tine, ci pentru ca isi iubeste propriul drapel. Ca sa aiba cautare, el trebuie sa aiba grija ca drapelul sau sa fie in permanenta impecabil, deci ca fiecare dintre prestațiile sale sa fie impecabila. In loc sa fie preocupat cum sa te mai pupe undeva ca sa-si securizeze/ majoreze incasarile, mercenarul este preocupat de cit de ascutita ii este priceperea pe care o pune in slujba ta.

Ca sociolog indelung patit in materia aceasta, nu ma pot abtine sa nu remarc un fapt altfel destul de evident, si anume ca infamarea sub eticheta de mercenar este o arma utilizata in campaniile electorale pentru a diminua forta de joc a adversarului. Asta pe de o parte. Pe partea cealalta, e de acceptat ca prestatiile electorale fiind mai bine platite, e normal sa incumbe riscuri mai multe si mai mari. Deoarece nu exista alte justificari pentru etichetarea ca mercenar, sociologul ar trebui sa aiba grija de un singur lucru, si anume ca valoarea sa pe piata prestatiilor profesionale sa-i asigure platforma de negociere a celui mai bun pret cu putinta. Daca e sa ma tratați drept mercenar, atunci voi fi un mercenar perfect. Deci scump.

o     Cit despre gestiunea mai marilor sau mai micilor nu-uri etice mai generale, n-ar trebui sa avem nevoie de mai mult decit de o singura regula: ai grija ca banii pe care ii cistigi astazi sa nu-ti manince banii pe care trebuie sa-i cistigi miine.

Stereotipul exotismului. Pina nu de mult, noi, sociologii formam, statistic in primul rind, o ciudatenie. Sa cunosti un sociolog era ceva la fel de rar si de neobisnuit ca si ideea de a te face sociolog. In toamna lui 1976, sociolog nou-nout, unul dintre cei circa 332 de sociologi fabricați pina atunci in Romania, proaspat repartizat/ angajat la Oficiul Fortei de Munca din Brasov, ma recomandam la telefon, cu un accent viguros de mindrie profesionala pe penultimul cuvint, „Gh. O., sociologul oficiului”; cind reveneau, multi dintre cei care aveau treaba cu mine cereau „cu domnu’ Suciu-Ologu sau cam asa ceva”.

Intre timp, cel putin in sens statistic, lucrurile s-au schimbat radical. Astfel,

- daca in 1989 eram in Romania, mari si lati, cel mult 400 de sociologi, astazi sintem cel putin 7.000[5];

- cam toate universitatile cu pretentii din Romania, sigur cele de top, au facultati/ sectii (acum se spune „programe de studii”) de sociologie. In 2007, se fabricau sociologi la universitatile „Petre Andrei” si „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, „Babes-Bolyai” din Cluj, la Universitatea din Oradea, Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea din Craiova, Universitatea „Sapientia” din Miercurea Ciuc, „Transilvania” din Brasov, la Universitatea Bucuresti, la universitatile „Hyperion” si „Spiru Haret” din Bucuresti, la Universitatea din Petrosani, la Universitatea „Vasile Goldis” din Arad si la Institutul National de Infomatii[6];

- „sarja” de sociologi fabricati in Romania in anul 2007 a fost cam de 650 de licentiati, iar numarul de studenti inscrisi in anul I de minimum 1.000 (diferenta indica atit piederi de parcurs, cit si cresterea in continuare a numarului de studenti la sociologie). E de remarcat ca in ultimii cinci ani, mai mult de jumatate, poate chiar doua treimi dintre absolventii de sociologie din Romania si-au facut studiile pe banii lor.

Pentru Occident[7], situatia este foarte bine ilustrata de evolutia din Statele Unite, cu configuratia de mai sus a numarului de absolventi de sociologie, pe cele trei nivele academice, respectiv licenta, master si doctorat in ultimele patru decenii (1966 – 2004) (sursa este specificata in banda de jos a figurii).

o     Dupa cresterea din anii 1960 si culminatia de la inceputul anilor 1970, urmeaza aproape un deceniu si jumatate de declin, declin care, mai sever in Europa Occidentala decit in SUA, i-a facut pe unii sa-i puna cruce sociologiei. Dupa 1987-88 insa, interesul pentru sociologie revine, anii 2000 gasindu-ne in crestere, peste tot in lume.

Poate fi suprinzator, dar in fostele tari socialiste curbele evolutive prezinta o configuratie foarte asemanatoare. Sigur ca Romania iese din sir, atit cu desfiintarea administrativa a facultatilor de sociologie in anul 1977, cit si cu cresterea exploziva a numarului de studenti la sociologie (si de absolventi, normal) de dupa 1989. Dar pe total fost lagar socialist, ceea ce s-a petrecut ca evolutie a numarului de absolventi de sociologie este, desi din cauze totalmente diferite, cam acelasi lucru cu ceea s-a petrecut in Occident.

Desigur, extrapolarea tendintei generale de crestere de pina acum pentru timpurile urmatoare este o operatie riscanta. In registrul rezonabil nu exista insa motive pentru care interesul societal pentru sociologie si atractia conexa a profesiei de sociolog pentru tineri si parintii lor sa se contracte in viitorul analizabil.

o     Cu toate ca oferta noastra profesionala este inca foarte departe de a fi vizibila, cu toate ca piata prestatiilor sociologice este abia la inceput, nu mai sintem in nici un caz niste plante exotice, pe care nu se poate miza in mod serios si continuu. Sintem deja suficient de multi pentru a cumula masa critica a unui corp profesional major.

Un anumit exotism se mentine insa, si anume in privinta naturii abilitatile noastre profesionale, misterioasa, daca nu de-a dreptul periculoasa in unele areale, si nu neaparat neimportante, ale perceptiei publice. El corespunde exceptionalismului profesiei noastre, pe care nici un sociolog nu il va denega prea energic si nici prea complet. Nici macar eu.



Stereotipul sociologii lucreaza la stat, sociologii sint lefegii la stat, pe sociologi trebuie sa-i hraneasca statul. Ideea, frecventata adeseori la nivelul celei mai inalte stratosfere intelectuale, este ca sociologii se pricep la problemele importante, foarte importante, probleme care privesc interesul general, deci pe toata lumea și pe nimeni anume. Este un stereotip care funcționeaza mai degraba ca arri re pens e, decit ca susținere explicita. Dar funcționeaza in toata lumea buna, chiar in locurile cele mai neașteptate, mai importante și mai bogate in consecințe perverse pentru soarta sociologilor.

o     Avem un astfel de insidiu etatist la corifeii cei mai demni de respect și cei mai urmați ai sociologiei, de exemplu la Pierre Bourdieu. Nu intru aici in detalii deoarece subiectul are suficiente aspecte tehnice pentru a ma rafui cu el in capitolele finale, de bucatarie, destinate sociologilor. Marele Bourdieu – cel de la care am invațat cu toții ce este un concept sociologic cu adevarat forțos, cum se gestioneaza el cu rigoare și aplomb și cum sa-ți meriți cu devotament ideile – arata public, in mod repetat și cu intențiile cele mai devastatoare spre ceea el numește sociologia depravata. De atacat, ataca numai jonctiunea doxosofie – demagogie, prinzind in colimator marketingul, „tehnologia sociala”, sondajele de opinie si, in general, prestatiile „tehnicienilor opiniei” (les techniciens de la doxa). Involuntar sau poate numai tacit, plaseaza insa in aceasta jonctiune orice activitate sociologica (sau care tine, in general, de stiintele sociale) care nu se sesizeaza asupra mecanismelor ascunse care reglementeaza ordinea sociala, de exemplu violenta inerta (creație conceptuala Bourdieu) a structurilor economice si sociale. Este astfel infamata ca impostura științifica, doxosofie, sociologie depravata și practica mercenara orice activitate care se tranzacționeaza pe o piața. Adica toate prestațiile sociologice. Bourdieu nu ne spune in nici un fel din ce urmeaza sa traiasca studenții sai absolvenți de sociologie care nu ajung in seraiul universitar; de care pur și simplu nu-i pasa, ca oricarui sociolog academic care nu vede ca sociologi decit pe ceilalți sociologi academici. Este sociolog – autentic, nedepravat și nemercenar – numai cineva care face cercetari critice asupra mecanismelor ascunse ale ordinii sociale. Și cine dorește/ poate fi convins sa doreasca sa finanțeze astfel de activitați decit statul?

o     La fel de surprinzator etatist susura niște realizari altfel esențiale pentru dezvoltarea profesionala a sociologiei, cum sint listele de ocupații abordabile cu profesia de sociolog. Voi exemplifica cu cea mai evoluata dintre ele, și anume cu ceea ce voi numi, cu sincer respect, „Lista lui Lambert”, lista inventata in SUA, acolo unde ar fi cel mai puțin logic sa ne așteptam la atitudini etatiste. Este vorba despre o colecție de peste douasute de astfel de ocupații, realizata de Stephen Lambert, directorul serviciilor de cariera de la Plymouth State College (New Hampshire)[8]. „Lista lui Lambert” (pe care o puteți gasi integral in capitolul 5) este precedata de urmatoarea sinteza a domeniilor de specializare in sociologie (some specialities of Sociology Majors).

A penologist may specialize in research on the control and prevention of crime, punishment for crime and management of penal institutions, and rehabilitation of criminal offenders.

The criminologist specializes in research on relationships between criminal law and social order in causes of crime and behavior of criminals.

Industrial sociologists may specialize in research on group relationships and processes in an indusstrial organization.

Rural sociologists may specialize in research on rural communities in contrast with urban communities and special problems occasioned by the impact of scientific and industrial revolutions on a rural way of life.

A social ecologist specializes in research on interrelations between physical environment and technology in spatial distribution of people and their activities.

Social problems specialists may specialize in research on social problems arising from individual or group deviation from commonly accepted standards of conduct, such as crime and delinquency, or social problems and racial discrimination rooted in failure of society to achieve its collective purpose.

Urban sociologists focus on research on the origin, growth, structure, and demographic characteristics of cities and social patterns and distinctive problems that result from an urban environment.

A demographer is a population specialist who collects and analyzes vital statistics related to population changes, such as birth, marriages, and death. Demographers plan and conduct demographic research, surveys, and experiments to study human populations and affecting trends.

Clinical sociology is concerned with group dysfunction and works with individuals and groups to identify and alleviate problems related to factors such as group organization, authority relationships, and role conflicts.

A social pathologist specializes in investigation of group behavior that is considered detrimental to the proper functioning of society.

The social welfare research worker conducts research that is used as a tool for planning and carrying out social welfare programs.

Presupun ca nu este deloc necesar sa fii rautacios pentru a vedea ca oricare dintre aceste domenii este practicabil in mod predilect ca salariat și numai și numai intr-o instituție – locala, regionala sau naționala – a statului (poate cu excepția „sociologului industrial”, specializare devenita intre timp destul de vetusta). Numai și numai pentru instituțiile statale poate fi imaginata nevoia de a-și plati „penolog”, „criminolog”, „sociolog rural”, „ecolog social”, „specialist in probleme sociale”, „sociolog urban”, „demograf”, „sociolog clinic”, „patolog social” sau „lucrator in cercetarea bunastarii sociale”, care sa nu faca altceva decit sa se specializeze in cercetare. Asta desigur daca din acest gen de vorbarie de gușat glosolalic, foarte larg raspindit printre funcționarii de stat, se poate ințelege ceva.

o     Daca sociologii se vad lefegii la stat, la ce ne-am putea aștepta din partea altora sa-i vada, de exemplu din partea instanțelor de reglementare ale statului? Vorbesc in mod expres despre documentele oficiale dn categoria clasificarilor de ocupații, cum este de exemplu COR (Clasificarea Ocupațiilor din Romania), CAO Welzijn (Olanda) sau DOT (Dictionary of Occupational Titles, SUA). In acest gen de instrumente de guvernare gasim tot felul de dragalașenii despre profesia de sociolog (le voi trata mai pe indelete in capitolele tehnice), toate avind același ADN, și anume este ideea ca sociologul muncește in instituții, deci la stat. In plus, ceea ce eventual fac sociologii apare intr-o lume abstracta, cumva extatica, in nici un caz in vreo conexiune cu vreo piața – a vreunor munci sau a vreunor prestații profesionale. Fara ca suratele sale sa faca vreo excepție, COR ofera un mic deliciu in acest sens:

Sociologii, antropologii si asimilatii acestora efectueaza cercetari asupra structurii sociale, originii si evolutiei umanitatii si relatiei dintre activitatea umana si mediul social si pun la dispozitia factorilor de decizie rezultatele cercetarilor intreprinse; avizeaza aplicarea cunostintelor acumulate la definirea politicilor economice si sociale, aplicabile anumitor categorii de populatie si regiuni.[10]

Stereotipul etatismului este un fel de loc geometric al stereotipurilor despre profesia de sociolog. Ceea ce divulga coerența, deci „logica” și „rezonabilitate”, de unde o anumita tradiție și existența activa a anumitor așteptari și a altor figuri regulatoare. Intre puținii care știu cite ceva despre profesia de sociolog, cei mai mulți le au in minte pe astea cu știința, cu leafa și cu statul. Și se comporta, inclusiv destul de mulți sociologi, ca și cind ele ar fi adevarate, facindu-le astfel sa aiba consecințe adevarate și reale.



Ceea ce inseamna ca pentru ruperea circuitului stereotipurilor despre profesia de sociolog este nevoie de energie afirmativa, de tenacitate și de rabdare. Dar mai ales de succesul cotidian al sociologilor praticieni și de satisfacția subsecventa a clienților lor.

o     Pentru ca stereotipul etatist este circulat de o buna bucata de timp și de o lume buna deja edificata, vreau sa notific la modul cel mai raspicat ca sociologii nu sint niște pomanagii care, nepricepindu-se la nimic folositor, dar dind bine in peisaj, ii ignoram și pe ei undeva pe spinarea statului. Sau, in cel mai bun caz, ii omenim cu cite o sponsorizare și sa zica mersi.

Nu, sociologii se pricep sa faca ceva, ceva concret și cit se poate de folositor, ceva de care se poate intimpla chiar sa aveți nevoie. Și anume schimbarile (sau menținerile). De la sociolog aveți de cumparat ceva, iar pentru banii pe care mi-i platiți veți primiți ceva de valoare, ca in orice negustorie adevarata și cinstita.

o     Pentru sociologi nu funcționeaza nici un fel de obligație, nici definiționala și nici de vreo alta natura, sa munceasca la stat, sa aiba calitatea de salariați sau sa fie la dispoziția altora. Iar daca, cine știe din ce motive, am ține cu tot dinadinsul sa ne imaginam o astfel de obligație, ea nu ar fi sub absolut nici un motiv mai mare pentru sociologi decit ar fi pentru medici, juristi, ingineri sau economisti



Acestea nu sint extaze tehnico-rationale de inginer ajuns inalt functionar in Ministerul Educatiei sau la Comisia Europeana, ci job-uri reale, publicate ca anunturi de recrutare in presa romaneasca din ultimii cinci ani. (Faptul ca aceste anunțuri sint de obicei in limba engleza vorbeste atit despre preferintele angajatorilor, cit si despre arealele culturale in care se nasc noile ocupatii/ prestatii profesionale si felul in care aceste areale ne acultureaza si pe aceasta cale.)

Un exemplu recent este dialogul profesorilor universitari sociologi de serai Ioan Mihailescu si Zoltan Rostas. Poate comit o impietate fata de memoria profesorului Mihailescu, cel care mi-a dat primul meu zece „de specialitate” din facultate, si, concomitent, un derapaj de la prietenia de frate mai mic pe care i-o port lui Zoli Rostas, dar pur si simplu nu ma pot abtine sa constat ca pe parcursul a 392 de pagini pe care și le-au programat despre sociologie si sociologi, cei doi interlocutori nu gasesc nici cel mai mic prilej de a se referi la vreun sociolog sau la vreo chestie de sociologie din afara seraiului academic. Vezi MIHAILESCU, I., ROSTAS, Z., Dialog neterminat, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007.

Nu exista asa ceva, societate.” Vezi LEE, D., J., Unreason and Uncertainity in the Practice of Sociology, in „The Raven”, 1981, pp. 17-30.

Self-fulfilling prophecy – termenul central al acestei teorii, publicata prima data in 1953. Autorul ei, Robert K. Merton , unul dintre marii sociologi ai secolului XX, pune astfel in circuit prima (si momentan singura), „teorema” din sociologie, si anume „teorema lui Thomas”, care, in formularea autorului ei, William I. Thomas (1863 – 1947), suna astfel: „daca oamenii definesc situatiile ca reale, ele sint reale in consecintele lor”. Vezi MERTON, R. K., Social Theory and Social Structure, second edition, The Free Press, Glencoe, 1957, capitolul IV. Acest enunt, pe care Merton l-a botezat „teorema lui Thomas”, apare prima data in THOMAS, W. I., THOMAS, D. S., The Child in America: Behavior Problems and Programs, Knopf, New York, 1929, p. 571 – 572.

Cu un sociolog la circa 3.000 de locuitori dupa mai putin de doua decenii de la reluarea fabricatiei de sociologi, Romania pare sa ofere un mediu foarte propice profesiei noastre.

La ultimele trei nu e foarte clar daca (mai) au absolventi pe a caror diploma de licenta scrie „sociolog”. Dar e sigur ca studentii lor isi pot face tezele de licenta pe teme de sociologie.

Prin Occident se intelege aici tarile vest-europene, SUA si Canada. Dar trimiterile care urmeaza sint valabile in linii generale si pentru Japonia, Australia, India, Mexic, Argentina, Africa de Sud.

Pe care o gasim in primul volum din seria de mare succes „locuri de munca excelente pentru licentiatii in ”, serie pe care S. Lambert a dezvoltat-o impreuna cu Julie De Galan. Vezi LAMBERT, Stephen, E., Great Jobs for Sociology Majors, VGM Career Horizons, Chicago, 1997.

Penologistul se poate specializa in cercetarea controlului și prevenirii incalcarii legii, pedepselor pentru incalcarea legii și managementului instituțiilor penale, ca și a reabilitarii celor care au incalcat legea. Criminologul se specializeaza in cercetarea relațiilor dintre legea penala și ordinea sociala, in rolul cauzelor incalcarii legii și comportamentul celor care incalca legea. Sociologii industriali se pot specializa in cercetarea relațiilor de grup și a proceselor dintr-o organizație industriala. Sociologii rurali se pot specializa in cercetarea comunitaților rurale in contrast cu comunitațile urbane și a problemelor ocazionate de impactul revoluțiilor științifice și industriale asupra modului de viața rural. Un ecologist social se specializeaza in cercetarea asupra interrelațiilor dintre mediul fizic și tehnologie in distribuția spațiala a oamenilor și activitaților lor. Specialiștii in probleme sociale se pot specializa in cercetarea problemelor sociale care se nasc din devierea individuala sau de grup de la standardele acceptate de conduita, așa cum sint incalcarea legii și delincvența sau problemele sociale și discriminarea rasiala care iși au radacina in neputința societații de a realiza scopuri colective. Sociologii urbani se concentreaza pe cercetarea originilor, creșterii, structurii și caracteristicilor demografice ale orașelor și pe modelele sociale și problemele specifice care rezulta dintr-un ambient urban. Demograful este un specialist in populație care aduna și analizeaza statistici vitale legate de evoluția populației, de nașteri, de casatorii și de decese. Demografii planifica și desfașoara cercetari demografice, examinari și experimente pentru studierea populațiilor umane și a tendințelor care le afecteaza. Sociologia clinica se ocupa cu disfuncțiile grupurilor și colaboreaza cu persoane și cu grupuri pentru a identifica și ușura problemele legate de factori cum a fi organizarea grupului, relațiile de autoritate și conflictele de rol. Un patolog social se specializeaza in investigarea comportamentului de grup considerat ca daunator funcționarii adecvate a societații. Lucratorul in bunastare sociala deruleaza cercetari folosite ca unelte pentru planificarea și indeplinirea programelorde bunastare sociala.” LAMBERT, Stephen, E., op. cit. p. 9.

***, C. O. R. Clasificarea ocupatiilor din Romania, Meteor Press, Bucuresti, f. a., actualizata 2005, p. 112.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie