UNIVERSITATEA "BABES-BOLYAI" CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

STRUCTURI ETNICE SI CONFESIONALE
IN JUDETELE COVASNA SI HARGHITA

Teza de doctorat
Rezumat

Introducere. Metodologia cercetarii

Despre zona Covasna-Harghita s-au scris si s-au spus  multe in ultimii ani, in mass-media facandu-se aprecieri inclusiv asupra fenomenelor demografice si ale convietuirii interetnice. De aceea cercetarea obiectiva a unor dimensiuni ale acestor fenomene este mai mult decat necesara, acestui imperativ incercand sa-i raspunda si prezenta lucrare.

            Lucrarea Structuri etnice si confesionale in judetele Covasna si Harghita, isi propune sa abordeze dintr-o perspectiva interdisciplinara (demografica, sociologica si a  istoriei -  locale si regionale) urmatoarele probleme: reconstituirea  evolutiei unor fenomene demografice pe o durata de  150 de ani (1850-1992 si  cateva date preliminare ale recensamantului 2002); consecintele unor evenimente politice ( in primul rand ale  schimbarilor organizarii  teritoriale ) asupra  dinamicii populatiei si comportamentului demografic din estul Transilvaniei; evidentierea unor linii de demarcatie, a continuitatii si a rupturilor care s-au produs in perioada analizata; caracteristici ale retelei de localitati urbane si rurale; aspectele specifice ale relatiei etnie-confesiune in sud-estul Transilvaniei; mutatiile intervenite in structura etnica si confesionala a populatiei judetelor Covasna si Harghita in perioada 1850-2002; consideratii referitoare la unele procese si structuri demografice in cele doua judete: evolutiile recente ale miscarii naturale, directii si consecinte ale  miscarii migratorii, amploarea si dinamica procesului de asimilare a romanilor din zona; prezentarea principalelor comunitati etnice  din arcul intracarpatic, si,  in acest cadru,  a unui studiu de caz privind comunitatile romanesti din Covasna si Harghita; surprinderea unor dimensiuni ale convietuirii interetnice si implicatiile demografice ce decurg din raportul inversat dintre majoritate  si minoritate  existent in judetele  susnumite.

            Initial,  cercetarea a fost intreprinsa doar in judetul Covasna. Ulterior,  ea a fost extinsa si in judetul vecin, Harghita, judet cu o configuratie etnica si confesionala comparabila. S-a urmarit evolutia diferentiata a structurii etnice si confesionale a populatiei pe categorii de localitati : urbane si rurale, monoetnice si etnic mixte. Analiza dintr-un  judet  a fost focalizata la nivelul localitatilor, vazute atat ca unitati administrative,  cat si ca niste  comunitati umane si  ca medii  de desfasurare a vietii sociale.

            Dupa modelul folosit de profesorul Traian Rotariu in studiul privind evolutia populatiei Muntilor Apuseni, am cautat sa surprindem situatia demografica a zonei, in dinamica ei, pe o perioada de un secol si jumatate, utilizand in principal, ca sursa de informatie recensamintele  efectuate pe acest teritoriu. Am format o baza de date, pregatita de lucrari sintetice si  studii mai vechi si mai noi, inclusiv  documente ecleziastice ortodoxe, urmarind o buna cunoastere a problematicii specifice zonei si o intelegere a fenomenelor demografice in dinamica lor. Pentru elaborarea capitolelor de demografie istorica, de un real folos ne-au fost lucrarile de specialitate elaborate de Traian Rotariu si colaboratorii sai (Cornelia Muresan, Elemer Mezei, Maria Semeniuc), Vladimir Trebici, Vasile Ghetau, Dumitru Sandu, Radu Halus, Ioan si Sorina Bolovan, Varga E. Arpad, Gheorghe Sisestean, Valer Veres, Elvira Racolta si colegii sai de la Directiile Judetene de Statistica ale Judetelor Covasna si Harghita.

Analiza schimbarilor demografice, in primul rand a celor privind structura etnica si confesionala, din localitatile judetelor Covasna si Harghita, in perioada 1850-1992, a fost inlesnita si de punerea  in circulatie in limba romana a datelor recensamintelor efectuate pe teritoriul Transilvaniei, incepand cu anul 1850, prin grija cercetatorilor Catedrei si Laboratorului de Sociologie al Universitatii "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca,  si a lucrarilor in limba maghiara a cercetatorului Varga E. Árpád. Studiul evolutiei structurii etnice si confesionale a localitatilor judetelor Covasna si Harghita a putut fi finalizat datorita faptului ca, in lucrarile respective, informatiile demografico-statistice coboara pana la nivel de localitate, iar sistemul de localitati este transpus in forma actuala de organizare a teritoriului.

In  lucrare au fost valorificate concluziile unor cercetari sociologice efectuate in zona    Covasna si Harghita de Vasile Dancu, Marius Lazar, Horvath Istvan, Irina Culic,  Maria Cobianu-Bacanu, Lily Rain, Stefan Bruno, Alina Mungiu-Pippidi, Ancuta Plaiesu, Claudia Buruiana, Olah Sandor, George Roncea, precum si cele realizate pentru redactarea unor lucrari de licenta, masterat si doctorat, semnate de Codrina Sandru, Violeta Patrunjel,  Daniela Dumbrava, Claudiu Badescu, Alin Campeanu, Teodora Rosca, Delia Ferchiu, Sebastian Parvu, Ciprian Staicu s.a. Concluziile cercetarilor sociologice au fost intregite cu sinteze ale discursului comunitar (politic,al societatii civile si al mass-media).

Capitolele de istorie locala ofera ceea ce noi numim cadru istoric, conform teoriei si metodologiei monografiilor sociale pe cadre si manifestari, elaborata si experimentata de    Scoala Sociologica de la Bucuresti a lui Dimitrie Gusti. Pentru comunitatile romanesti au fost elaborate sinteze monografice, biografii etno-culturale si stiintifice. Bibliografia parcursa cuprinde lucrari semnate de I.I. Russu, Camil Muresan, Nicolae Edroiu, Mircea Pacurariu, Nicolae Bocsan, Ioan Aurel Pop, Toader Nicoara, Ioan Ranca, Ioana Cristache-Panait, Imre Istvan, Ana Grama, Pal Edith, Mircea Sfarlea, Pal Antal, Liviu Boar s.a.

Prezentarea principalelor momente de istorie locala a avut in vedere faptul ca intelegerea fenomenelor prezente nu este,  de regula,  satisfacatoare, fara a cunoaste evolutia ori geneza lor, deci trecutul. Numarul relativ redus al lucrarilor editate despre istoria romanilor din sud-estul Transilvaniei, ne-a determinat sa recurgem la constituirea unui fond de manuscrise (format din cronici parohiale, lucrari memorialistice s.a.) si la analiza  unui mare numar de documente arhivistice inedite. Ne-am raportat la document nu numai ca oglinda a realitatii, ci si ca parte a relatiilor sociale, incercand sa descifram : cine l-a produs, cu ce scop, cui se adreseaza.

Pentru surprinderea unor dimensiuni ale convietuirii interetnice, am intreprins analiza presei locale de limba romana si maghiara, monitorizand discursul si comportamentul public al principalilor lideri politici, de opinie si ai societatii civile, in perioada de dupa 1990, indeosebi in anii 2001-2002.

Cercetarea unor comunitati bine circumscrise presupune abordarea palierului simbolic,    deci metoda comprehensiv calitativa. Am recurs inclusiv la utilizarea stilului si abordarii emice recunoscute in antropologia culturala, adica redarea realitatii sociale prin prizma si limbajul subiectilor cercetati. Am dorit sa imbinam abordarea cantitativa (bazata pe cifre si metode statistice) cu cea calitativa (axata pe metode discursive si analiza comprehensiva). Studiului intensiv al comunitatilor socio-culturale de scala mica si mijlocie ii este proprie  observatia participativa de lunga durata, asociata cu interviuri, analiza de documente si materiale simbolice. Observatia participativa a fost dublata,  de asemenea, cu analiza discursurilor si convorbirilor, cu biografia, studiul de caz, analiza retoricilor cotidiene, fragmente de istorie orala, convorbiri informale  s.a.

Ca urmare a faptului ca lucrarea este fundamentata si construita pe un cadru interdisciplinar, in abordarea si tratarea temelor  s-au profilat discursuri diferentiate. Astfel,  fiecare capitol in parte este caracterizat de utilizarea unei terminologii specifice materialului supus analizei, fie ea sociologica, demografica si/sau istorica si, bineinteles, pastrandu-se o permanenta  interconexiune discursiva intre domeniile respective.

Demersul nostru cognitiv  a pornit de la urmatoarele ipoteze: indiferent de schimbarile la nivel "macro", in comunitatile care sunt caracterizate  de un "minim demografic" se pot elabora si promova politici, formale sau informale,  de organizare a vietii sociale, reusindu-se conservarea si prezervarea identitatii; din punctul de vedere structural, etnia si confesiunea comunitatilor rurale monoetnice, comporta in timp o  schimbare semnificativ mai lenta decat cea a comunitatilor urbane; in localitatile etnic mixte, cresterile populationale au avut cauze diferite: in cazul populatiei romanesti se poate  afirma ca  determinant este sporul natural mai mare, iar in cazul populatiei maghiare determinanta este asimilarea populatiei de alte etnii (romani, armeni, evrei, tigani); cresterea populatiei romanesti din judetele Covasna si Harghita a avut drept principal factor sporul natural- superior mediei pe judet- inregistrat in comunitatile monoetnice romanesti din zonele locuite preponderent de romani si sporul migratoriu inregistrat in principalele orase, in perioada 1968-1989; segmentul de populatie a celor doua judete (Covasna si Harghita) rezultat din sporul migratoriu provine, cu precadere,  din judetele  limitrofe, contrar ideii, mult  vehiculate, conform careia acesta este compus,  in marea lui majoritate,  din locuitori ai zonelor de peste Carpati, respectiv din Moldova, Muntenia, Dobrogea si Oltenia; procesul de deznationalizare si asimilare a romanilor, ale  carui  dimensiuni pot fi cuantificate, are o structura radiala de manifestare: in centrul "secuimii" se situeaza o grupare de localitati cu populatie preponderent maghiara, care formeza nucleul intens al procesului, iar pe masura ce se inainteaza spre zonele de margine, locuite preponderent de romani, intensitatea procesului se reduce; localitatile care au inregistrat in ultimii ani cresteri demografice semnificative au in componenta lor importante comunitati de tigani(rromi); functionalitatea climatului de convietuire interetnica din judetele Covasna si Harghita  isi pune amprenta, in mod evident,  structura etno-confesionala a retelei de localitati din cele doua judete; in localitatile etnic mixte, in care proportiile dintre cele doua etnii sunt mai aproape de paritate, structurile concurentiale si interferentele etno-culturale sunt mult mai prezente; inversarea raportului majoritate-minoritate in Covasna si Harghita imprima o serie de efecte perverse, inclusiv asupra proceselor si fenomenelor demografice din zona.

In abordarea raportului dintre etnic si confesional  din  dezbaterile romanesti  interbelice si contemporane, alaturi de trecerea  in revista a vastei literaturi  pe care o presupune tema si nevoia noastra de a o circumscrie la dimensiuni reduse, am optat pentru varianta de a ne restrange la mai putini autori  si a-i reda mai detaliat, pentru ca in acest fel tema se inchega mai bine si devine mai accesibila  chiar  pentru cititorul mai putin initiat in domeniu.

Am plecat de la ipoteza ca hiatusul sau ruptura care s-a produs la nivel oficial, societal, intre etnic si confesional, din perioada totalitara,  a creat un vid de cunoastere, multe din lucrarile cu acest dublu caracter etno-religios nefiind accesibile, mai bine zis, fiind interzise. De aceea , am considerat mai utila tratarea  numai a catorva autori interbelici si contemporani ( Constantin Radulescu-Motru, Dumitru Staniloae, Nichifor Crainic, Nicolae Paulescu, Lucian Blaga, Vasile Bancila, Ilie Badescu), ei constituind pentru noi  cercetare exploratorie sau ceea ce sociologic numim "studii de caz" si, nicidecum o tratare completa si complexa a etnicului si confesionalului.

La fel am procedat si in cazul  abordarii   sociologice a conceptelor de  "etnie",  "etnicitate", "identitate etnica", "minoritate etnica", "confesiune", si  a celor   apropiate de "natiune", nationalitate", "minoritate nationala", "religie", "cult", prezentand definitiile  initiale , evolutiile in timp ale acestora si acceptiunile  actuale  din literatura straina- (Vacher de Lapouge, Max Weber, Thompsons, R, Hutchinsons, J, Smith, A.D., Barth F , Jenkins, R, Tajfel, H, Anderson,B, Gellner, E, Hroch, M, Waters, M s.a.) ca si din literatura  romana Achim Mihu, Catalin Zamfir, Elena Zamfir, Horvath Istvan, Maria Cobianu-Bacanu,  Gheorghe Sisestean, Garlan Mictat s.a.

Lucrarea cuprinde urmatoarele capitole si concluzii principale:

Capitolul "Etnie si confesiune in sud-estul Transilvaniei" , incepe cu prezentarea cadrului geografic si istoric. Judetele Covasna si Harghita, situate pe cursul superior al Oltului, in zona interioara a Carpatilor de curbura, au o pozitie centrala in cadrul tarii. Aceasta pozitie geografica a facut ca Sud-Estul Transilvaniei sa constituie intotdeauna o zona de intrepatrunderi si confluente culturale si demografice. Din cele mai vechi timpuri pana in prezent, viata comunitatilor umane din acest teritoriu a fost si ramane marcata de stranse legaturi intre cele trei provincii romanesti, iar  intr-o viziune mai larga, intre Bazinul Carpatic, arealul balcano-dunarean si spatiul nord-pontic.

Impreuna cu o parte din judetul Mures, judetele Harghita si Covasna formeaza o zona relativ compacta locuita de maghiari (fostele scaune secuiesti), reprezentand o "insula maghiara" inconjurata de judete cu populatie romaneasca. Harghita si Covasna sunt singurele judete din Romania in care, potrivit rezultatelor recensamantului din anul 1992,  locuitorii de nationalitate maghiara formeaza majoritatea populatiei: Harghita - 84,76% si Covasna - 75,21 %. In intelegerea modului de formare si evolutie a acestei concentrari trebuie avute in vedere conditiile geografice si climaterice ale teritoriului   celor  doua judete, precum si conditiile specifice din zona, dupa stabilirea secuilor in fata pasurilor carpatice (sec XII/XIII).

Subcapitolul "Istorie si demografie" cuprinde  consideratii privind situatia etno-demografica din cele doua judete dupa Revolutia de la 1848, aspecte ale politicii demografice in timpul dualismului (1867-1918), evolutii demografice in perioada 1919-1940 (cu prezentarea proiectului de "reromanizare" a etnicilor romani  maghiarizati), pierderile etnice romanesti (de fapt,  epurarea etnica  a romanilor) din perioada 1940-1944, secvente din timpul experimentului socialist reprezentat de Regiunea Autonoma Maghiara (1952-1968), consecinte demografice ale industrializarii socialiste (1969-1989), realitati politice si etno-confesionale  dupa decembrie 1989.

In  aceasta perioada de 150 de ani, in afara de momentul 1867,  au avut loc trei schimbari  teritoriale (1918, 1940, 1944), inregistrandu-se intervale favorabile afirmarii identitare si demografice  romanesti (1849-1867, 1918-1940, 1968-1989) si intervale  favorabile populatiei maghiare (1867-1918, 1940-1944, 1952-1968). Din perspectiva comunitatilor romanesti din zona de referinta, aceasta evolutie ciclica (fiecare perioada fasta pentru romani fiind urmata de o perioada de maxima intoleranta), s-a inscris in  procesul de secuizare si maghiarizare a romanilor  produs de-a lungul ultimelor secole. Din cele 10 valuri de asimilare imediata si de alungare a romanilor din ceea ce istoric s-a denumit "Secuime", puse in evidenta de Nicolae Edroiu, cinci sunt inregistrate intre 1850-1992, fiind documentate de recensamintele moderne, fie ca ele au fost efectuate  sub administratie austriaca, ungureasca  sau romaneasca.

Timp de peste 100 de ani (1850-1956), ponderea populatiei romanesti in totalul populatiei celor doua judete  a ramas aproape aceeasi sau a crescut nesemnificativ(de la 14.1% la 18,2 % in Covasna si de la 8,5% la 9,4% in Harghita). Pierderile etnice romanesti din toamna anului 1941,    sunt puse in evidenta si de faptul ca ponderea populatiei romanesti, in totalul populatiei din cele doua judete, in 1941 a fost mai mica decat cea inregistrata in 1850 (12,9%, fata de 14,1%, in judetul Covasna, si 6,2% fata de 8,2% in judetul Harghita). Pierderile etnice romanesti   din perioada ce a urmat Dictatului de la Viena, au fost cu greu recuperate. Ponderea  cea mai mare a romanilor din anul 1930 in totalul populatiei a fost atinsa in judetul Covasna dupa 47 de ani (19,9 % in 1930 si 19,6 % in 1977) si in judetul Harghita dupa 36 de ani (10,0 % in 1930 si 10,8 % in 1966).  Asa zisa "romanizare a tinuturilor secuiesti" (de fapt o usoara sporire a populatiei romanesti,  ca urmare a sporului natural mai ridicat inregistrat in  localitatile monoetnice romanesti dar si  a sporului natural migratoriu inregistrat in principal in orasele din zona- de la 19,3% la 25,4 %, in judetul Covasna si de la 11,1% la 14,0 %, in judetul Harghita)  a avut loc  dupa reorganizarea administrativ-teritoriala din anul 1968, cand au luat fiinta judetele Covasna si Harghita.

Capitolul "Procese si structuri demografice in judetele Covasna si Harghita", incepe cu prezentarea unor consideratii privind evolutia structurii etnice si confesionale a populatiei  celor doua judete si prezinta principalele caracteristici ale retelei de localitati, reperele  istorice si contemporane ale miscarii migratorii si ale  celei naturale a populatiei, si se incheie cu redarea  principalelor date preliminare ale recensamantului populatiei din martie 2002.

Intre 1850-1992, populatia judetului Covasna s-a dublat, crescand de la 114.000 la 223.000. Componenta romaneasca a populatiei a cunoscut o dinamica mai accentuata decat cea maghiara, respectiv de 3,38 ori fata de 1,85 ori. Cresterea cea mai importanta a populatiei s-a inregistrat in mediul urban (6,14 ori fata de 1,7 ori in mediul rural). Pe etnii, in orase, populatia romaneasca a crescut de 11,4 ori fata de 5,46 ori cea maghiara. Si in mediul rural, romanii au crescut in perioada la care ne referim de 1,78 ori fata de maghiari, a caror crestere a fost de doar 1,09 ori.

In judetul  Harghita, in aceeasi perioada s-au inregistrat valori foarte apropiate, atat in ceea ce priveste populatia totala (in urban si rural), cat si   cele doua etnii principale. Intre 1850-1992,    populatia judetului Harghita s-a dublat, crescand de la 163.184 la 348.335 locuitori. Urmarind modificarea ponderii populatiei romanesti si maghiare a celor doua judete, se observa ca, in timp ce in judetul Harghita populatia de etnie romana din mediul rural a ramas aproximativ la aceeasi pondere, in judetul Covasna aceasta a crescut de la 14,2 % la 21,6 %.

Pentru a putea surprinde corelatia dintre evolutia populatiei totale a localitatilor judetului Covasna si structura etnica a acestora, in perioada 1850-1992, am impartit localitatile judetului in trei categorii: localitati monoetnice cu populatie de etnie romana, localitati cu populatie etnic mixta si localitati monoetnice cu populatie de etnie maghiara. S-a avut in vedere structura etnica a localitatilor judetului la recensamantul din ianuarie 1992.

Datele prezentate pun in evidenta o evolutie demografica diferentiata pe cele trei categorii de localitati. Localitatile monoetnice cu populatie de etnie romana au cunoscut, in perioada de referinta, o crestere de aproape 5 ori (fara orasul Intorsura Buzaului, de  doar 4 ori). Populatia din cele 9 localitati etnic mixte a crescut de 3,8 ori, iar fara cele doua orase, Sf. Gheorghe si Covasna, de 3 ori. Grupul cel mai numeros al localitatilor monoetnice cu populatie de etnie maghiara a crescut doar de 1,3 ori, iar fara orasele Tg. Secuiesc si Baraolt, cresterea este aproape nesemnificativa (de 1,04 ori). Pentru comune lucrurile stau astfel: ponderea romanilor a crescut in 10 localitati, a ramas constanta in 10 si a scazut in 13; ponderea maghiarilor a crescut in 15, a ramas aceeasi in 9 si a scazut in alte 9.

Ca urmare a unor procese demografice complexe si interdependente legate de miscarea naturala si geografica a populatiei, asistam, pe de o parte, la cresterea populatiei romanesti, indeosebi in mediul urban si in localitatile monoetnice romanesti, iar pe de alta parte,    la scaderea sa substantiala in multe localitati ale judetului Covasna.

In perioada 1850-1992, in 32 de localitati rurale din judetul Covasna, elementul romanesc a pierdut teren in aceeasi perioada, in 11 localitati numarul romanilor s-a redus substantial, iar in alte 21, romanii,  practic,  au disparut. Asimilarea s-a realizat, in principal, in localitatile etnic mixte, in care ponderea romanilor era sub 10% din totalul populatiei. De remarcat, totusi, ca in 22 de localitati in care romanii au fost asimilati, procentul lor in totalul populatiei, in 1850, era de peste 10%. Daca urmarim dispersia teritoriala a localitatilor monoetnice romanesti si a celor etnic mixte, in care romanii nu au fost asimilati, putem constata ca toate acestea se afla la poalele muntilor de curbura, pe linia Bretcu-Zabala-Covasna-Zagon-Valea Mare-Depresiunea Intorsurii Buzaului-Marcus-Dobarlau-Bacel si terminand cu zona Valcele-Araci-Haghig - aflata in vecinatatea localitatilor romanesti din judetul Brasov. Toate celelalte comunitati rurale romanesti situate in interiorul judetului au fost asimilate.

Populatia de etnie maghiara din judetul Covasna a crescut numeric intre 1850-1992, de 1,85 ori. Cresterea cea mai mare a avut loc in mediul urban (5,46 ori). Ponderea maghiarilor a crescut in 15 comune, respectiv cele in care ponderea romanilor a scazut. Din totalul de 23 comune cu populatie monoetnica maghiara, numai in 10 populatia a crescut in 1992 fata de 1850.

In judetul Harghita, au cunoscut cresteri insemnate doar localitatile urbane, cele etnic mixte de 7,51 ori si cele monoetnice  maghiare de 6,06 ori. Specific judetului Harghita este castigul etnic realizat in cateva localitati cu populatie majoritar romaneasca, de catre populatia de etnie maghiara. In localitatile etnic mixte din judetul Harghita, doar in 4 comune etnic mixte ponderea populatiei romanesti a crescut intre 1850-1992. In perioada de referinta, ponderea romanilor a crescut in 4 localitati, in 12 a ramas constanta si in 33 a scazut; ponderea maghiarilor a crescut in 32 localitati, a ramas aceeasi in 9 si a scazut in 8 localitati.

Si in cazul judetului Harghita cele mai vulnerabile la asimilare au fost comunitatile romanesti cu o pondere de sub 10 % din totalul populatiei. Se observa, totusi, diferenta dintre numarul de localitati in care practic romanii au disparut (36 sate) si cele in care numarul acestora s-a redus substantial (11 sate ). In aceasta perioada, in judetul Harghita au disparut, prin pierderea identitatii etnice,  peste 20 de localitati, cu peste 100 de persoane, inclusiv comunitati mari.

Pentru intreaga perioada 1850-2002,  si in ceea ce priveste evolutiile demografice din judetele Covasna si Harghita se confirma concluziile formulate de Ioan Bolovan si Cornelia Muresan, potrivit carora miscarea naturala din Transilvania, respectiv natalitatea nu trebuie asociata neaparat cu majoritatea etnica a unui judet, ci mai degraba cu un model demografic regional, care este rezultatul mediului geografic, al situatiei economico-sociale, culturale si religioase. In acest cadru, in perioada analizata, desi populatia de etnie romana a fost numeric minoritara, ea a facut dovada unei natalitati viguroase, care - impreuna cu sporul migratoriu din perioada 1968-1989 - i-a permis sa-si  mareasca  ponderea in ansamblul populatiei celor doua judete si sa atenueze pierderile substantiale inregistrate in urma proceselor de maghiarizare.

In lucrare sunt prezentate pe larg caracteristicile retelei de localitati rurale si urbane din  judetele Covasna si Harghita: tipologie, marime, densitate, structuri functionale, evolutii demografice, factori de risc si functionalitati, organizare spatiala in localitatile etnic-mixte, componenta  celor doua judete din punctul  de vedere al organizarii administrative s.a.

Structura retelei de localitati urbane si rurale din punctul  de vedere al functionalitatii economice reflecta,  in general, nivelul dezvoltarii social-economice a judetului din ultimele decenii, orientata spre punerea in valoare a resurselor materiale si umane din zona. Din punctul  de vedere al structurii etnice, cele 105 sate nou infiintate intre anii 1850-1992 sunt: 87 monoetnice ( 34 romanesti si 53 maghiare ) si numai 18 etnic-mixte. Pentru climatul de convietuire interetnica din zona relevant este faptul ca 83% din totalul satelor infiintate in cele doua judete sunt monoetnice si numai 17% etnic-mixte.

Exista sate care au dat dovada de un dinamism accentuat, populatia sporind in 25 de ani cu 10-15%. Din punct de vedere al structurii etnice a populatiei din cele 12 localitati care au inregistrat cresteri demografice, 6 sunt monoetnice romanesti; 4 monoetnice maghiare si 12 etnice mixte. Majoritatea acestor localitati   au importante comunitati de tigani. In toate aceste localitati, cartierele sau strazile locuite de romani sunt situate la marginea dinspre padure. In aceste spatii, romanii si-au construit biserica ortodoxa, scoala confesionala si casa culturala proprie. Aceasta dispunere spatiala reflecta in plan simbolic marginalizarea sociala a romanilor, situatie in care s-au aflat pana la Unirea din 1 Dcembrie 1918, in perioadele  1940-1944 si 1952-1968, si partial dupa 1989.

Structura confesionala a celor doua judete este in stansa legatura cu structura etnica a populatiei acestora.  De regula,  romanii apartin  confesiunilor ortodoxa si greco-catolica, iar maghiarii confesiunilor romano-catolica, reformata, unitariana si evanghelica (luterana).  Recensamintele din 1992 si 2002, consemneaza cresterea numarului credinciosilor neoprotestanti, ce apartin ambelor etnii. Exista  si diferentieri  privind ponderea diferita a acestor confesiuni in totalul populatiei  celor  doua judete. Pana in 1848, majoritatea  populatiei  romanesti  din   judetul Covasna a  fost  ortodoxa (18,5%  din totalul populatiei judetului, fata de 2,1% , greco-catolici, la recensamantul din 1930), in timp ce in judetul Harghita, greco-catolicii au fost mai numerosi (7,4% din totalul populatiei judetului, fata de 3,1% ortodocsi, la acelasi recensamant din 193o). Pana in 1930, reformatii au format majoritatea populatiei judetului Covasna (40,2%, iar romano-catolici doar 32,3%, la recensamantul din 1930), iar romano- catolici, au format si formeaza majoritatea populatiei judetului Harghita (65,7%, in 1992, iar reformatii doar 13,6%, la recensamantul din 1992).

Datele referitoare la distributia populatiei judetului Covasna,  dupa religia declarata la recensamantul din 2002, arata ca 36,1% sunt de religie catolica, 33,4% reformata, 22,4% ortodoxa, 4,4% unitariana, 1,4% penticostala. Se remarca cresterea semnificativa a acelora care s-au declarat apartinatorii confesiunii penticostale (+63,1%) si baptista (+12,1%). A crescut si numarul ateilor si a celor fara religie (+90,4%). Pe localitati, populatia de religie ortodoxa corespunde structurii populatiei romane, iar cea maghiara este proportional impartita intre religiile romano-catolica, reformata si unitariana.

Numarul persoanelor din judetul Harghita care s-au declarat la recensamant de religie ortodoxa este de 43 275, reprezentand 13,27% din totalul populatiei. Din totalul populatiei, 212 734 persoane (65,25%) si-au declarat apartenenta la religia  romano-catolica ; 518 persoane (0,16%) greco-catolica; 41 264 persoane (12,66%) reformata; 23 219 persoane (7,12%) unitariana, in timp ce 632 persoane care s-au declarat fara religie si atei reprezinta numai 0,19% din total.

Din analiza informatiilor demografice oferite de recensamintele populatiei pentru judetele Covasna si Harghita, in perioada 1850-1992, urmarind  corelatia dintre etnia si confesiunea romanilor din localitatile celor doua judete, se observa ca, in timp ce in multe localitati numarul romanilor cunoaste mari fluctuatii (indeosebi intre recensamintele din 1910, 1930, 1941), numarul credinciosilor ortodocsi si greco-catolici (cu exceptia anului 1941) nu inregistreaza asemenea valori fluctuante.

Examinand  evolutiile recente ale miscarii naturale a  populatiei, se observa ca judetul Covasna se caracterizeaza, in general, prin fenomene demografice de intensitate medie, dar cu valente pozitive; rata natalitatii a fost pana in 1992 superioara mediei pe tara, iar rata mortalitatii a continuat sa fie mai scazuta decat la nivel national. Natalitatea are valori apropiate, atat in urban, cat si in rural, pe cand mortalitatea este deosebit de scazuta in urban ( 78 %0 ), dar de doua ori mai intensa in rural. Cu cateva exceptii (raportul de dependenta, rata de mortalitate infantila, ponderea casatoritilor si necasatoritilor), nivelul principalilor indicatori demografici sunt foarte apropiati de cei inregistrati la nivel national. Tendinta de dupa 1989 a fenomenelor demografice s-a inscris in tendinta generala a tarii: reducerea cu peste o treime a numarului de nasteri ( de la 17,8 %0  la 11,2%o ) si cresterea cu 18% a numarului de decese ( de la 10,4%0 la 11,5%0 ). S-a redus mai accentuat natalitatea in urban si mai putin intens in rural, astfel ca ruralul are in continuare o fertilitate mai ridicata.

In structura pe varste a judetului Harghita,  se observa o caracteristica semnificativa, care reflecta un proces de imbatranire demografica, determinata de cresterea numarului si proportiei persoanelor adulte si varstnice, indeosebi a celor de 60 de ani si peste aceasta varsta, concomitent cu scaderea numarului si proportiei populatiei tinere, in varsta de sub 15 ani.  Fenomenul de imbatranire demografica este mai pregnant la populatia de sex feminin, unde proportia persoanelor varstnice de 60 ani si peste (17,6%) este mai ridicata decat la populatia masculina. Tendinta de imbatranire demografica este mai rapida in mediul rural decat in cel urban. Astfel, daca proportia populatiei varstnice de 60 ani si peste, in totalul populatiei din comune,  este de 21,2%, aproape dublu decat in mediul urban (si in crestere fata de anul 1977, cand era  de numai 18,4%), in totalul populatiei feminine rurale proportia persoanelor varstnice este de 23%, deci aproape un sfert din femeile care locuiesc in comune.

            La recensamantul din 7 ianuarie 1992, in judetul Harghita,  numarul persoanelor casatorite era de 168723 (48,4%) din populatia totala, cel al persoanelor necasatorite era de 149710 (42,9%), iar cel al persoanelor vaduve si divortate era de 29843 (8,6%). Factorii de natura socio-economica, legislativa si de comportament al familiei, care influenteaza fertilitatea feminina, s-au modificat substantial in ultimele doua decenii si au avut ca efect reducerea numarului de copii nascuti vii. Astfel,   numarul mediu de copii nascuti vii, la 1000 de femei in varsta de 15 ani si peste, a fost in 1992, de 1919 copii fata de 2193 copii, cat reveneau in medie la 1000 femei in 1977.

Principalii indicatori demografici (evolutia populatiei, compozitia pe varste sau sexe, rata natalitatii si mortalitatii etc.) specifici satelor din judetele Covasna si Harghita, in perioada 1850-2002, pun in evidenta o evolutie demografica (conform celor doua modele explicative- modelul demografic echilibrat si modelul  dezechilibrat). Pentru perioada 1992-2002, se constata o anumita stagnare a depopularii majoritatii localitatilor rurale si,  in unele cazuri,  chiar sporirea populatiei ca urmare a colapsului marilor intreprinderi industriale din orase si intoarcerii la sate a unei parti din fostii muncitori industriali.

Studiile mai vechi si mai noi pe  tema miscarii migratorii din arealul studiat,  au  reliefat faptul ca emigratia in si din Ardeal, si in cadrul acestuia, din si in asezarile "secuiesti", a fost continua si de mari proportii, de-a lungul secolelor, perioade indelungate, nefiind legata de factorul etnic. Miscarea migratorie a cuprins deopotriva pe secui, ca si pe romani, armeni, tigani sau alte nationalitati. In functie de conjuctura politica, favorabila sau mai putin favorabila, internationala, regionala sau locala, indeosebi din Transilvania, Muntenia si Moldova au avut loc miscari de populatie de o parte si de alta a Carpatilor, fluxuri migratorii ce au circulat pe "strazi cu sens dublu". Amploarea si intensitatea acestor fluxuri au fost favorizate de asezarea geografica, respectiv de statutul de "tinuturi de granita", granita care  multe secole nu a avut un traseu stabil. Intensele miscari de populatie de o parte si de alta a Carpatilor au fost favorizate de economia complementara, schimburi economice vitale, multiplele si statornicele raporturi interumane,(colaborare, ajutor reciproc, solidaritate umana, casatorii mixte).

Prelucrand datele demografice referitoare la migratie din recensamintele anilor 1966, 1977 si 1992, in domeniul amintit, Traian Rotariu si Elemer Mezei,  formuleaza  aprecierea conform careia judetele Covasna si Harghita nu au constituit centre de imigrare cu indice de atractie mare.    Proportia celor ce s-au nascut in alte judete este sub media pe tara de (17 %), in judetul Covasna fiind de 15,7 %, iar in judetul Harghita de 10,6 %. Nivelul de imigrare calculat, luand ponderea celor domiciliati in alt judet in randul celor ce s-au nascut in judetul respectiv, a fost pentru judetul Covasna de 20,6 % in 1966, 20,4% in 1977 si 15,1 % in 1992, situand judetul pe locurile 11, 15 si 26 in randul judetelor tarii.

Aria de atractie in ordinea numarului imigrantilor, la recensamantul din 1992, pentru judetul Harghita este : Mures, Bacau, Covasna, Neamt, Brasov, iar pentru judetul Covasna : Harghita, Brasov, Mures, Bacau, Cluj. Rezulta ca in Covasna si Harghita nu apare nici pe departe o imigratie masiva din judetele Moldovei care sa modifice ponderea majoritara a populatiei urbane maghiare din zona. Facand bilantul acestor miscari,  Traian Rotariu si Mezei Elemer, formuleaza o concluzie clara : Covasna ajunge, la  recensamantul din 1992, judet de imigratie (e drept cu cifre foarte modeste),    dupa ce anterior era, clar, unul de emigratie. Nivele asemanatoare caracterizeaza  si miscarea migratorie din judetul Harghita.

Analiza proceselor si schimbarilor demografice ce au avut loc dupa infiintarea judetelor Covasna si Harghita,  si ca urmare  a dezvoltarii lor economice, sociale si urbanistice, trebuie sa  evidentieze si urmatoarele aspecte : cresterea populatiei romanesti a avut loc in principal in orasele din zona, indeosebi in cele doua resedinte de judet : Sf.Gheorghe si Miercurea Ciuc ; structura etnica si confesionala a majoritatii comunelor monoetnice maghiare a ramas neschimbata (in fiecare localitate s-a stabilit un numar mic de intelectuali romani - profesori, medici, politisti, specialisti in agricultura - veniti prin repartitie la absolvirea institutiilor de invatamant superior) ; odata cu dezvoltarea economica si urbanistica si crearea unor noi locuri de munca, s-au intors acasa foarte multi maghiari, plecati in anii 1948-1968 in alte zone industriale ale tarii; dupa cum s-a vazut,  schimbul de populatie s-a facut in primul rand cu judetele vecine, apoi cu judetele din Transilvania si in mica masura cu cele din Moldova si Muntenia. Problema romanizarii secuimii, prin colonizarea romanilor de peste Carpati este o tema falsa, intretinuta si astazi artificial in mass-media maghiara.

In acest spatiu, in perioada de referinta   au avut loc "castiguri demografice vremelnice" prin cresterea artificiala a unor "maghiari statistici", deveniti "romani statistici" si apoi iar "maghiari statistici". Pe langa cetatenii de etnie maghiara sau romana care au emigrat efectiv in Ungaria si Romania,  in 1919 si 1940, a existat un numar de persoane care in fapt au ramas in localitatile lor, cunoscand numai o "mobilitate interetnica" consemnata in recensaminte. In randul acestora se afla si  cei peste 22.000 de locuitori ai zonei , romani vorbitori de limba maghiara, pe care recesamantul din 1930 i-a consemnat de etnie romana, iar cel din 1941 de etnie maghiara. Trecerea de la etnia romana la cea maghiara s-a realizat mai tarziu,  odata cu trecerea efectiva la una din confesiunile de expresie maghiara.

Un interesant exemplu de asumare a identitatii, il ofera romano-catolicii (ceangaii) din Moldova stabiliti in judetele Covasna si Harghita.

Odata  stabiliti  in judetele mentionate -  in principal pentru  ocuparea  unor locuri de munca in orase, dar si ca urmare a casatoriilor - majoritatea   romano-catolicilor moldoveni isi manifesta, prin  intreg comportamentul  lor,  fara echivoc, fara constrangeri si fara  "drame interioare", apartenenta la  nationalitatea romana.  Aceasta realitate poate fi cuantificata prin cateva dimensiuni concrete, cum ar fi: optiunea pentru invatamantul in limba romana, demersurile facute pentru desfasurarea serviciilor religioase in limba romana,  participarea la viata culturala si comunitara romaneasca,  folosirea mass-media scrise si electronice  in limba romana, formarea si  frecventarea  grupurilor de prieteni romani. Este si acesta un argument hotarator ce vorbeste  elocvent despre identitatea reala a majoritatii  romano-catolicilor (ceangailor) originari din Moldova, stabiliti in judetele Covasna si Harghita, cat si despre identitatea  parintilor si inaintasilor acestora din localitatiile de provenienta din Moldova.

Din  datele preliminare ale recensamantului din 2002 rezulta ca,   in perioada 1992-2002, numarul absolut al populatiei judetelor Covasna si Harghita scade ( ca de altfel si al populatiei Romaniei), ca efect conjugat al emigratiei si al unui spor natural negativ.  Daca, in ceea ce priveste populatia  stabila totala, descresterea  inregistrata se inscrie in trendul  general al societatii romanesti de dupa 1989, modificarile din structura etnica si confesionala  a populatiei celor doua judete nu au fost "spectaculoase". Se poate observa o anumita inertie, si o evolutie lineara a proceselor demografice, diferita de perceptiile specifice cunoasterii comune,  sau celor care  circula  indeosebi in mass-media.

 In perioada celor doua recensaminte, populatia judetului Covasna a fost de 222 274 locuitori si a scazut cu 10 982 persoane, adica cu 4,7%. Populatia de nationalitate romana inregistrata a fost de 51 665 persoane, reprezentand 23,2% din populatia judetului; fata de recensamantul din 1992 numarul romanilor a scazut cu 2 921 persoane (-5,4%). Un numar de 164 055 persoane apartin etniei maghiare (inclusiv secui) si reprezinta 73,8% din populatia judetului, numarul acestora a scazut cu 11 447 persoane (-6,5%). Numarul rromilor a inregistrat o crestere importanta in perioada recenzata  de la 2 641 la 6 022 persoane si reprezinta 2,7% din populatia judetului. La recensamantul din 2002 structura populatiei dupa limba materna este apropiata structurii pe etnie: 24,9% vorbesc limba romana, 74,9% au declarat ca vorbesc limba maghiara. Fata de 51665 romani, 55 328 au declarat ca limba materna romana, iar fata de 164 055 maghiari, 166 473 au declarat ca limba materna maghiara. De remarcat ca, din 6 022 rromi doar 180 persoane vorbesc limba romani, restul au declarat ca limba materna ori romana ori maghiara.

La 18 martie 2002, potrivit rezultatelor preliminare ale recensamantului, populatia stabila a judetului Harghita a fost de 326 020 locuitori, cu 22 315 locuitori mai putin decat la recensamantul din 1992, respectiv 6,4%. In ceea ce priveste structura populatiei pe sexe, ca si la recensamintele anterioare, in 2002 se mentine o usoara predominare numerica a populatiei de sex feminin. In prezent, raportul intre sexe este de 1014 persoane de sex feminin la 1 000 persoane de sex masculin.

Pe medii de viata sociala, se constata in 2002, comparativ cu anul 1992, cresterea ponderii populatiei rurale (de la 54,33% la 55,87%), concomitent cu scaderea ponderii populatiei urbane (de la 45,67% la 44,13%). Distributia teritoriala a populatiei a inregistrat modificari importante, in perioada 1992-2002, sub influenta combinata a nivelului diferentiat al sporului natural, al fluxurilor migratorii interne si a intensitatii migratiei externe

Numarul persoanelor care s-au declarat romani la recensamant a fost de 45 850, reprezentand 14,06% din populatia judetului, cel al persoanelor care s-au declarat de etnie maghiara a fost de 275 722, reprezentand 84,57% , iar cel al persoanelor care s-au declarat de alta etnie se ridica la 4 448, respectiv 1,37% din populatia totala, ponderi care se mentin aceleasi ca la recensamantul din 1992. Numarul populatiei de etnie romana a scazut cu 6,3% in ultimii 10 ani,  iar numarul populatiei de etnie maghiara s-a redus cu 6,5%. La recensamantul din 2002, structura populatiei dupa limba materna este in concordanta cu structura dupa etnie. Rezultatele preliminare ale recensamantului din 2002 evidentiaza faptul ca 46 377 persoane, respectiv 14,23% din populatie, au declarat ca limba materna, limba romana. Un numar de 278 119 persoane (85,31% din populatia judetului) au declarat ca limba materna limba maghiara, iar un numar de 1 524 persoane, alta limba materna (0,46%). Se constata ca numarul persoanelor care au declarat ca limba materna limba romana este mai mare decat numarul celor care s-au declarat de etnie romana (cu 527 de persoane), iar numarul persoanelor care au declarat ca limba materna  limba maghiara intrece pe cel al celor care s-au declarat de etnie maghiara (cu 2 397 persoane).

Rezultatele preliminare ale Recensamantului din martie 2002, din judetele Covasna si Harghita, au dat raspuns  unor obsesii  precum "contorizarea   etnica", "schimbarea compozitiei etnice", intretinute  de  mass-media locala, aratand in acelasi timp, efectele perverse ale unor demersuri politice de genul "legitimatiei de maghiar".

In capitolul consacrat comunitatilor etnice din Sud-Estul Transilvaniei, altele decat romanii sunt prezentate principalele  etnii care traiesc sau au trait in acest areal: maghiari, secuii, evreii, armeni, germani, greci s.a.  Avand in vedere vasta bibliografie existenta privind maghiarii si secuii ardeleni, nu am insistat asupra acestor teme.

Un interes stiintific, si nu numai, prezinta, in schimb,  translatarea de la identitatea "secuiasca" la cea maghiara, fiind cunoscut faptul ca in "tinutul secuiesc",  la ultimile recensaminte,  de nationalitate secui s-au declarat doar cateva sute de persoane. Inca de la recensamantul din 1850 diferentierea maghiar - secui nu s-a facut pe criterii etnico-lingvistice, ci datorita specificului situatiei lor juridice. Translatarea de la identitatea "secuiasca" la cea "maghiara" are aspecte comune, dar si elemente specifice cu translatarea de la identitatea "saseasca" la cea "germana", puse in evidenta de Rudolf-Ioan Poledna. Ca si in cazul sasilor, heteroidentificarea "secuilor" cu "maghiarii" este asa de categorica, incat datele, dar si diferitele discursuri, suspenda, de facto, diferentele existente intre aceste grupuri de populatie, acreditand ideea unitatii si omogenitatii lor.

In spatiul analizat de noi, fenomenul de asimilare etnica, prin maghiarizare, a cuprins deopotriva, atat pe romani, cat si pe tigani, evrei, armeni, germani. El a avut drept consecinta pierderi etnice importante pentru aceste grupuri etnice, pierderi care au contribuit, in timp, la mentinerea unei majoritati maghiare in zona, perceputa ca un " puternic bloc maghiar". In ambele judete, ponderea celor de alta etnie a scazut, in perioada 1850-1992,  de la cca. 3 % din totalul populatiei la 1 %. De remarcat scaderea din orasele judetului Harghita a persoanelor de alta etnie de la 9,69 % in 1850 la 0,97 %, disparand, printre alte comunitati romanesti , puternica comunitate a armenilor (1235 persoane in 1850, din care 1144 in Gheorgheni) si germanii (518 persoane in acelasi an). Este surprinsa astfel, de catre Traian Rotariu, o tendinta numita de "omogenizare etnica", in sensul ca procentele etniei dominante sunt, in multe cazuri, in 1992, mult mai aproape de 100 % decat erau in 1850. Daca la acestea adaugam, numeroasele comunitati romanesti asimilate, se poate aprecia ca zona este un "melting pot"(creuzet), in care toate aceste etnii au fost asimilate de catre cea maghiara (teza formulata de Nicolae Iorga, la inceputul sec. XX  si contestata vehement de catre istoricii maghiari).

De fapt, realitatea etno-demografica din judetele Covasna si Harghita este departe de imaginea unui bloc etnic maghiar compact. In cele doua judete exista un numar insemnat de persoane cu dubla ascendenta identitara, exista grupuri cu apartenenta controversata (cel mai mare este grupul de  tigani),  apoi ezitanti, nostalgici dupa etnii disparute etc.

Prezentarea  specificului  identitar al tiganilor (rromilor) din  judetele Covasna si Harghita (faptul ca  majoritatea dintre ei sunt vorbitori de limba maghiara  si/sau romana, si foarte putini de limba romani) este insotita de rezultatele unei   actiuni de recenzare a populatiei de tigani, prin heteroidentificare. Pornind de la aprecierea conform careia, cifrele inregistrate la ultimele recensaminte sunt "indoielnice", am efectuat o operatiune de heteroidetificare a populatiei de rromi (tigani) din judetul Covasna, cu sprijinul autoritatilor din fiecare localitate. Prin centralizarea informatiilor obtinute putem aprecia ca in judetul Covasna, existau, la inceputul anului 1997, peste 20 000 de rromi (20 175) fata de numai 2 641 inregistrati prin autoidentificare la recensamantul din 1992, ceea ce reprezinta aproape 9 % din populatia totala a judetului. In judetul Harghita populatia de rromi stabilita prin heteroidentificare era  de 14 611 de persoane (4,2 % din totalul populatiei, fata de doar 3827 declarati la recensamantul din 1992, din care 10 984 (75,2 %) traiesc in mediul rural si 3 627 (24,8 %) in mediul urban). Populatia in varsta de pana la 18 ani reprezinta 38,5 % din totalul populatiei tiganesti. Mai mult de jumatate din populatia de varsta scolara (2 344 persoane) este nescolarizata.

Analiza mobilitatii interetnice si interconfesionale, a fost focalizata pe surprinderea dimensiunilor si evolutiei procesului de asimilare a populatiei romanesti si a celei  de alte etnii  din spatiul istoric denumit Secuime. Dupa asezarea secuilor in curbura interioara a Carpatilor (in sec. XIII), documentele medievale amintesc, alaturi de acestia, si pe romani  avand rosturi militare. Treptat, pe masura erodarii statutului de egalitate, si sporirii privilegiilor secuilor,  in arealul sud-est transilvan, a avut loc un intens "proces de secuizare", desfasurat mai intai, in mod natural,  pe cale  pasnica, in conditiile unui spatiu de interferente pe mai multe planuri. Procesul de secuizare a romanilor (analizat pe larg de  Nicoale Iorga, George Popa-Lisseanu, Sabin Opreanu, Ion I. Russu, Stefan Manciulea, Teodor Chindea, Ioan Ciolan, Ioan Ranca, Mihai Racovitan,  Ioan Bolovan, Vasile Lechintan, Gheorghe Sisestean, Anton Cosa, Pal Edith,  Liviu Boar, Olah Sandor  s.a.)    s-a produs deci,  de-a lungul secolelor, lent, pe cale pasnica si naturala, datorita sistemului privilegial din zona.  Au existat insa si presiuni si constrangeri de natura etnica si confesionala Spre deosebire de acesta, procesul de maghiarizare, s-a desfasurat  si pe cale violenta, de constrangere, de trecere fortata a romanilor vorbitori de limba maghiara din satele etnic mixte la religii de expresie maghiara, maghiarizarea fiind un demers conceput si implementat de  factorii politici,  incepand cu  prima jumatate a sec. al XIX-lea. Asimilarea este un proces complex, compus din numeroase faze succesive, ce se suprapun, in timpul carora are loc renuntarea la propria limba si adoptarea alteia in loc, ca si un complicat mixaj si o adaptare a codurilor culturale, caracteristicilor structurii sociale si a  specificitatii lor  afective. Dizolvarea totala in organismele informale ale societatii acceptate este precedata de etapa aculturalizarii, preluarea limbii comunitatii acceptate, insusirea codurilor culturale de baza, urmate de integrarea structurala, sociala, cand in sistemele de relatii publice mecanismele de integrare devin preponderente fata de cele antagonice.  Daca asimilarea lingvistica  a romanilor din actualele judete Covasna si Harghita, a intervenit mai devreme decat cea religioasa, din necesitatile comunicarii interumane cotidiene, asimilarea religioasa s-a constituit intr-un proces indelungat, plin uneori de obstacole administrative, care s-a desfasurat mai lesnicios in parohiile greco-catolice si mai dificil in parohiile ortodoxe.

Existenta unui segment de populatie de limba maghiara, dar cu credinte specific romanesti, care in valori absolute a reprezentat, la sfarsitul sec XIX si inceputul sec XX, peste 20 000 de persoane, nu poate fi explicata decat prin faptul ca respectivii locuitori sunt romani secuizati fie la prima, fie la a doua generatie (Bolovan, I). O contributie extrem de valoroasa la clarificarea problemei "secuizarii" romanilor  o reprezinta  si prezenta numeroaselor antroponime romanesti  in  majoritatea localitatilor din fostele scaune secuiesti, realitate pusa atat de bine in evidenta de Ion I. Russu si Ioan Ranca.          

Grupul minoritar roman din estul Transilvaniei, prin natura lui, a fost permeabil la influente externe, neputandu-si, altfel , pastra vitalitatea, in contextul "atacului" asimilativ sustinut de majoritatea locala maghiara. Atitudinea deschisa fata de aceasta majoritate a condus la integrarea in etape a romanilor. Cei integrati lingvistic se delimitau fata de secui prin apartenenta la religia ortodoxa si greco-catolica. Unele cercetari recente au relevat ca specificul maghiarilor si al culturii maghiare in zona Covasna-Harghita este tendinta de absorbire a oricarui grup alogen - romani, germani, tigani, dublata de cea de enclavare, separare brutala de cei ce le rezista si vor sa-si pastreze identitatea proprie. Ca mediu aculturativ, aici, cultura maghiara este putin deschisa la interschimburi culturale reciproce, putin permisiva si ospitaliera fata de nevoia celorlalti de a-si afirma si dezvolta propria identitate pe care o apreciaza ca pe o amenintare la identitatea lor.

In abordarea efectelor contradictorii a familiilor etnic mixte, s-a pornit de la premiza conform careia casatoriile interetnice si interconfesionale reprezinta un mecanism sociologic de schimbare al volumului demografic al unei comunitati. Acest tip de casatorie este legat atat de mecanismele de dominatie culturala, cat si de cele de dominatie politica, prin intermediul sistemelor de valorizare sociala a grupurilor etnice si religioase. Si pentru romanii din 'secuime" casatoria mixta a reprezentat un instrument de alterare a puritatii etnice, materializat intr-un comportament matrimonial discriminatoriu, bazat pe ostilitate fata de casatoriile mixte si fata de ideea inrudirii cu "celalalt",  "straininul". Structura in judetul Covasna, arata ca din cele 55624 nuclee familiale complete, o pondere de 95,1% erau nuclee omogene sub aspect etnic - sotii avand aceeasi nationalitate - iar un numar de 2724 nuclee, respectiv 4,9 din totalul nucleelor complete aveau soti apartinand unor  nationalitati diferite, constituind nuclee mixte. In judetul Harghita,  din totalul celor 83787 nuclee familiale, 2960 sunt nuclee etnic-mixte reprezentand 3,5% din total. Dintre concluziile desprinse din cercetarile  efectuate in judetul Covasna de catre Lily Rain  rezulta faptul ca, pe de o parte,  "prin urmarile pentru posteritate, casatoriile mixte duc la intrepatrunderea, contopirea sau disparitia caracteristicilor culturale si antropologice ce  deosebesc grupurile etnice, iar pe de alta parte, casatoriile mixte, se pare totusi ca nu sterg frontierele interetnice si subzista datorita, in parte, supunerii cuplurilor neomogene etnic la regulile hipergamiei din societatea in care traiesc. Totodata rezulta ca familiile etnic mixte tinere detin un potential remarcabil si resurse pozitive in a depasi prejudecatile si starile tensionale interetnice si ca ele pot contribui la dezvoltarea unor relatii pozitive intre membrii diferitelor nationalitati.

Capitolul "Dimensiuni ale convetuirii interetnice in Covasna si Harghita" cuprinde probleme referitoare la relatia majoritate-minoritate in sud-estul Transilvaniei, aspectele actuale  specifice ale relatiilor intercomunitare, influenta mass-media asupra integrarii, dominarii sau segregarii culturale, un studiu de caz referitor la Biserica Ortodoxa din "Secuime" in mass-media maghiara,  problematica autonomiei locale, precum si cea a interferentelor etno-culturale romano-maghiare din arcul intracarpatic.

Zona Covasna - Harghita este o zona cu o compozitie etnica deosebita, in care "minoritarii" sunt,   numeric,  majoritari, iar "majoritarii" sunt numeric minoritari. Romanii,  care la nivel national sunt majoritari,  sunt aici minoritari, din punct de vedere numeric, iar maghiarii,  care la nivel national sunt minoritari, aici sunt, din punct de vedere numeric, majoritari.  De-a lungul timpului, raportul majoritate-minoritate in zona Covasna - Harghita a cunoscut o evolutie contradictorie, influentata de schimbarile  organizarii teritoriale si politice. Compozitia etnica inversata, in raport cu structura ei la nivelul  tarii, rastoarna cliseele asupra raporturilor dintre  majoritati si minoritati etnice. Fiindca, dupa Marius Lazar, ambele comunitati - si cea maghiara si cea romaneasca - nutresc autosituari si atitudini contradictorii in raport cu autodefinirea nationala, pe de o parte,  si jocul convietuirii interetnice,  pe de alta. Aceasta  observatie converge cu o idee lansata de Vasile Dancu, si anume prezenta, in cazul ambelor etnii, a unei fracturi identitare, mai precis a modului in care se traieste efectiv simultan statutul de majoritate si minoritate.

Romanii,  care sunt minoritari in aceasta zona,  au tendinta de a-si supraevalua prezenta, instinctiv,  pentru a crea - chiar daca artificial, uneori - ideea unei interculturalitati unde li se recunoaste implicit rolul de partener egal (macar prin prezenta,  in viata celuilalt si a comunitatii). Respingerea etniei romane este declarata si este evidentiata de dorinta mult mai redusa a maghiarilor de a-i accepta prezenta. Badescu Claudiu a pus in evidenta existenta  a  doua mari tendinte: una, a romanilor, de a-si maximiza prezenta prin utilizarea diferitelor simboluri identitare si alta, a maghiarilor, de a minimaliza prezenta romanilor,  pentru a-si motiva atitudinea si comportamentul,  rezultate in urma unui program segregationist promovat politic si administrativ,  care,  a prins foarte bine si la nivelul opiniei publice maghiare din acest judet.

Daca admitem definitia conform careia " minoritatea este un grup social ai carui membri considera ca sufera din partea altor grupuri prejudicii - discriminare, segregare, persecutie sau orice combinatie a acestora si daca ne insusim si observatia ca minoritatea nu este asa cum pare sa arate numele ei, o categorie statistica, ci una social-politica - fiind deci definita prin statutul ei, nu prin cantitate ( Camil  Muresan ), atunci putem constata ca si in zona Covasna-Harghita exista o interpenetratie a conditiei minoritate si majoritate,  a unui individ sau a unui grup. Incercand o concluzie, apreciem ca  romanii  din Covasna si Harghita reprezinta o majoritate cu status scazut, o comunitate dezavantajata, supusa unor numeroase  discriminari institutionale si de facto, care poate deveni o "minoritate de jure" odata cu transferul in sfera de competenta locala  a unor prerogative  sporite  in domeniul administrativ, economic, cultural s.a.  Maghiarii din zona  reprezinta o minoritate cu status ridicat,  o comunitate  aflata in situatia de minorat simbolic (Achim Mihu) si nu  unul efectiv,  o  comunitate  dominanta, aflata perpetuu la putere pe plan local, ce detine monopolul resurselor si are  puternice trasaturi etnocentriste. In situatia in care minoritatea maghiara din zona domina politic, necesitatea ca ei sa  beneficieze de protectie juridica dispare.  In aceste conditii,  cei care au nevoie de protectie,   pentru a-si conserva identitatea etnica, sunt romanii si nu maghiarii

Aprecierile facute de Gheorghe Sisestean referitoare la dimensiunile definitorii ale convietuirii romano-maghiare din Transilvania sunt, in mare, valabile si pentru judetele in care raportul majoritate - minoritate este inversat. In timp ce diferenta dintre cele doua etnii s-a manifestat cu precadere la nivelul lingvisticului si religiosului, similitudinile sunt vizibile peste tot, la nivelul tehnicilor de habitat, organizarea teritoriului, practicile economice, inclusiv cele ale universului economiei traditionale. Daca la nivel comunitar, pe lungi perioade  istorice , se poate constata dominanta tolerantei si coabitarii in termenii similitudinilor si complementaritatilor, la nivelul elitelor politice, cu intensitati si variabilitati istorice, se poate constata modelul cultural-politic divergent, resuscitat periodic si reconfigurat societal in mentalul colectiv de catre unele elite politice si intelectuale maghiare.

Din cercetarea noastra, rezulta ca exista o diferenta esentiala dintre comportarea majoritatii romanilor fata de maghiari si cea a majoritatii maghiarilor fata de romani, in momentele de schimbare a apartenentei de la un stat la altul sau de regim politic.    Astfel, momentele Unirii din 1918, cel al revenirii Ardealului de Nord la Patria mama din 1944, nu au fost insotite de acte de razbunare ale romanilor la adresa maghiarilor  pentru suferintele si umilintele reale traite "sub stapanire maghiara". Aceste evenimente, resimtite atat de dureros de maghiari, in planul  simbolic si cel al psihologiei colective, au fost indiscutabil urmate de anumite greseli si excese in gestionarea de catre autoritatile romanesti a unei zone cu o populatie maghiara numeric majoritara. Dar, la nivelul comunitatilor locale, romanii nu au comis acte de violenta asupra persoanelor sau institutiilor identitare maghiare. Nu a fost daramata nici o biserica maghiara, nu au avut loc expulzari, deportari, acte de tortura s.a. In schimb, evenimentele ce au urmat Dictatului de la Viena (septembrie 1940), instalarii administratiei sovietice (noiembrie 1944) si revolutiei din decembrie 1989, au fost insotite de acte de o maxima intoleranta fata de romani si romanitate, urmate de adevarate epurari etnice.

Unele cercetari recente (Dancu, Cobianu-Bacanu, Dumbrava s.a.) au pus in evidenta faptul ca lipsa unui sistem eficient de protectie a identitatii etnice a romanilor din comunitatile reduse numeric, impreuna cu existenta unui climat de convietuire interetnica refractar la prezenta alteritatii, a determinat perpetuarea si accentuarea sentimentelor de frustrare si marginalizare a romanilor din foarte multe localitati ale  judetelor Covasna si Harghita. Dupa stilul abordarilor emice,  redam cuvintele unuia dintre subiectii cercetarii : "In Harghita si Covasna, romanii, ca oameni, nu o duc rau. O duc bine. Chiar foarte bine ca sunt harnici si muncitori si mai ales daca cunosc si limba maghiara.. Dar este amenintata obstea nationala in ansamblul ei, adica scoala romaneasca, biserica ortodoxa, limba romana si cultura romana". "Deci, am spune, este amenintata romanitatea ca realitate etnica distinctiva, ca stare culturala specifica purtatorilor ei, ca mod specific de manifestare pe palierul vietii, muncii si creatiei ". Maria Cobianu-Bacanu apreciaza ca  modelul cultural interetnic din Covasna si Harghita este cel piramidal, cu varful format  din structuri de conducere politice, etnice, administrative maghiare,  bantuite de aspiratii si acte separatiste, pe cand la nivelul de baza al colectivitatilor locale, se constata existenta unui climat de normalitate.

Analiza discursului si comportamentului public al liderilor locali si formatorilor de opinie, asa cum rezulta din continutul si mesajul materialelor aparute in presa de limba romana si maghiara, evidentiaza perpetuarea unui deficit de comunicare si de relationare la nivelul comunitatilor maghiare si romane, nesemnalandu-se in intervalul de referinta interferente culturale, viata culturala a celor  doua comunitati desfasurandu-se in paralel, in acelasi areal. In presa din judetele Harghita si Covasna apare tot timpul un discurs paralel, intens etnicizat. Asupra principalelor teme mediatice,  prezente in publicatiile locale, exista mediatizari diametral opuse, in presa de limba maghiara si in cea de limba romana. Accesul limitat la limba maghiara (deci si la presa respectiva) a populatiei majoritare din Romania, dar si modul de enclavizare mediatica a populatiei minoritare in cauza, au ca rezultat un proces de segregare informationala. Prin subiectele abordate si mai ales interpretarea acestora, mass-media maghiara  induce  in Romania o " stare nostalgica" fasa de ideea  pan-hungarista. Este un razboi informational ce mizeaza,  la nivelul minoritatii maghiare (dar local majoritare) pe pshiologia masei, iar la nivelul majoritatii populatiei statului roman pe testarea capacitatii de reactie a acesteia. Dupa Vasile Dancu, problema prezentata are doua solutii: autoreglementarea si jurnalismul civic.

In presa locala de limba maghiara,  un subiect predilect il constituie "expansiunea ortodoxismului in Transilvania". Episcopia Ortodoxa a Covasnei si Harghitei se bucura de "un tratament special", care reflecta  o atitudine ostila a autoritatilor locale, invocandu-se argumente istorice, juridice, demografice, materiale, politice, toate trezind in randul populatiei maghiare suspiciune, neincredere si  un comportament "neecumenic".Acest tip de discurs prezinta importanta din punct de vedere sociologic. Grupurile tinta pentru care este construit discursul respectiv sunt, pe de o parte, comunitatile maghiare transilvane, pe de alta parte insa, receptarea lui, sensibil modificata in limbaj, este destinata mediului social-politic  romanesc si celui international. 

Raportarea negativa a presei de limba maghiara si a unor lideri maghiari la Biserica Ortodoxa din Covasna si Harghita, nu se face din perspectiva teologica, bazele antagonismului nefiind credinta ortodoxa in sine. Cauzele reale ale acestor stari de fapt rezida in apartenenta etnica a credinciosilor. Nu religia ortodoxa, sau chiar  "expansiunea" ortodoxiei pe "pamantul secuiesc" ii ingrijoreaza pe unii lideri maghiari, ci posibila ascensiune demografica romaneasca, ce ar fi determinata de intarirea Bisericii Ortodoxe din zona.

Dupa 1989, ca o reactie la centralismul excesiv al perioadei comuniste, in peisajul politic romanesc isi face prezenta ideea de descentralizare si, implicit, cea de autonomie administrativa locala. In discursul public al liderilor UDMR, autonomia apare sub forma puternic  etnicizata  precum: "autonomie comunitara", "autonomie etnica", "autoguvernare"- in general existand o ambiguitate a conceptului de autonomie.

Pentru romani, afirma Gheorghe Sisestean, amintirea unor experiente istorice, relativ recente, a facut ca, la nivelul cotidianului, dar si al unor elite politice, aceste variante de autonomie sa fie percepute ca un "surogat de statalitate", ca o incercare a unei posibile constituiri a "substitutului de statalitate", in interiorul curburii Carpatilor. Sub ideologia maririi autonomiei culturale si locale, Catalin Zamfir apreciaza ca, adesea,  se ascunde un nationalism specific al minoritatilor nationale: izolarea, ruperea interactiunii si comunicarii, promovarea altor sisteme de interactiune. Un asemenea nationalism este distructiv pentru logica statelor nationale, in calitatea lor de forme moderne de globalizare locala. Izolationismul minoritar este complet diferit de cerintele convietuirii pozitive si nondiscriminatorii si de imperativul sprijinirii afirmarii diversitatii cultural-etnice. Suntem in fata unui nationalism specific  minoritatilor cu orientare centrifuga. De fapt, aceste doua departamente (judete) functioneaza autonom, doar formal, ele se supun administratiei centrale, apreciaza Vasile Sebastian Dancu si, de aceea, reprezentantii societatii civile romanesti considera ca "in aceasta zona, in care un electorat stabil si disciplinat prin motivare etnica determina perpetuarea inexorabila la putere pe plan local a partidului etnic maghiar, indiferent de alternantele la putere la nivel national, nu se mai poate vorbi de democratie, ci de etnocratie . "

Pentru liderii populatiei maghiare, sud-estul Transilvaniei reprezinta, asa cum s-a mai aratat,  o panidee, o zona nostalgica, dar,  in acelasi timp, o "reduta". A existat si exista un interes deosebit pentru pastrarea unei majoritati maghiare in zona. Dupa pierderea majoritatii maghiare in principalele orase din Transilvania, sustin liderii respectivi, trebuie impiedicata o asemenea evolutie demografica in localitatile urbane si rurale din "secuime". In conceptia elitei maghiare locale, si  nu numai, "autoguvernarilor" din Covasna si Harghita le revin raspunderi in pastrarea si afirmarea identitatii maghiare a populatiei din "diaspora" (prin aceasta intelegand populatia maghiara din celelalte localitati ardelene), precum si pentru "maghiarimea" din Moldova (ceangaii  romano-catolici).

Evolutia viitoare a structurii etnice si confesionale a populatiei din judetele Covasna si Harghita va fi influentata de climatul de convietuire interetnica din zona si de perspectiva formarii unei enclave etnice maghiare, daca nu sunt stopate la timp tendintele de enclavizare  fie si autonomie pe criterii etnice promovate de UDMR. Situatia populatiei de etnie romana prinsa intr-o asemenea enclava devine catastrofala, fiindca norma exclusivitatii etnice condamna la o practica asimilationista  "rasiala". Toate acestea se constituie in argumente pentru elaborarea unei strategii,  bine  conceputa  si implementata, prin care sa se poate asigura o corelare corespunzatoare a "fluxurilor etnice" cu "fluxurile politice" si prin aceasta transformarea zonei dintr-una apreciata ca fiind cu "deficit de stabilitate", intr-una cu o capacitate de absorbtie geopolitica, in care caracterul multietnic si pluriconfesional sa asigure atenuarea asperitatilor de orice fel.

In lucrare sunt surprinse si interferentele etno-culturale romano- maghiare specifice arealului sud-est transilvan. Intr-unul din primele sale studii, referitoare la legaturile secuilor cu romanii, Nicolae Iorga mentiona: "Locuind impreuna cu romanii si inconjurati din toate partile de catre acestia, secuii au avut relatii multiple economice, sociale, politico-militare, atat cu romanii din sudul Transilvaniei, cat si cu cei din Moldova si Tara Romaneasca (Muntenia), inregistrandu-se in permanenta o circulatie asidua cu deplasari de populatie dintr-o parte si alta a muntilor, prin pasurile Tulghes, Bicaz, Ghimes, Oituz, Buzau, realitate pusa in evidenta in documente, ca si in antroponime si toponimice". Timp de sapte veacuri, dupa stabilirea secuilor in estul Transilvaniei, secuii au avut cele mai intense legaturi si amestecuri etno-lingvistice, de influente reciproce cu romanii conlocuitori; "cu  secuii avem o simbioza, adica o viata impreuna, cu ungurii numai o vecinatate. Deosebirea este esentiala" (Iorga). Rezultatul acestei convietuiri a condus la numeroase interferente si similitudini privind "locuinta, felul de lucru, imbracamintea" a secuilor si romanilor.

Convietuirea de secole a romanilor si a secuilor a facilitat circulatia motivelor si temelor folclorice,  a miturilor,  ajungandu-se la numeroase similitudini. Datinile secuilor de la nasteri, nunti si inmormantari, credintele desarte, practicile lor religioase au multe similitudini cu cele ale romanilor. Convietuind cu maghiarii si  secuii  si aflandu-se in apropierea satelor sasesti din Tara Barsei, romanii din fostele scaune secuiesti au preluat de la acestia unele nume de persoane si familie, aspecte de imbracaminte, unele practici familiale si de comportament etc. Interferentele sunt prezente si in formele simbolice de control social, rituri de informare, cutume populare legate de momente importante ale vietii omului.  Cunoasterea adevarului istoric referitor la interferentele etno-culturale romano-maghiare din sud-estul Transilvaniei, de-a lungul secolelor, va putea constitui baza actiunilor viitoare de scoatere a secuilor si maghiarilor de sub influenta amplelor actiuni de manipulare la care sunt supusi in prezent de cea mai mare parte a mass-media de expresie maghiara si formarea perceptiei si autoperceptiei firesti despre locul si rolul lor, cu zestrea culturala specifica, in acest areal din inima Romaniei.

Un  capitol important din lucrare cuprinde  un studiul de caz  despre comunitatile romanesti din judetele Covasna si Harghita. In acest context sunt  prezentate cercetarile si studiile interdisciplinare referitoare la romanii din Covasna si Harghita (iar in anexa este redata bibliografia  problemei), momentele istorice, sociale si demografice semnificative, pana la 1850, principalele institutii identitare- scoala, institutii si asociatii culturale (in anexa sunt prezentate  principalele ONG-uri romanesti existente in 2002), mass- media in limba romana, iar in final  personalitatile romanesti nascute sau care activeaza in zona, respectiv elite locale de valoare nationala.

Cateva lucrari  au pus in evidenta contextul istoric nefavorabil, momentele dramatice din ultimul secol si jumatate, dar  mai putin s-a scris despre contributia romanilor din aceasta parte de tara, alaturi si impreuna cu secuii,  la formarea patrimoniului cultural-national.  In cadrul luptei de afirmare a identitatii nationale, sau doar concomitent cu ea, ca si semenii lor, romanii din Secuime, s-au straduit si au reusit sa-si construiasca, sa-si intareasca si sa valorifice un perimetru in care sa poata trai normal, construindu-si biserici, scoli, institutii si asociatii economice, culturale, civice si profesionale, insusindu-si normele moderne de conducere si organizare sociala, apreciindu-si conducatorii care au actionat pentru pastrarea si afirmarea identitatii lor culturale, lingvistice si confesionale, exprimandu-si cu demnitate, consecventa  si verticalitate morala, parerea in problemele de fond care priveau conditia si destinul lor, respectandu-si concetatenii de alta etnie si confesiune si militand pentru armonizarea climatului de convietuire interetnica (Ana Grama). Lucrarea pune in evidenta  rolul  pastorilor, negustorilor, meseriasilor, intreprinzatorilor,  agricultorilor romani  si a altor categorii sociale,  in cadrul comunitatilor romanesti, dar si al   prosperitatii intregii zone.

Bisericile ortodoxe din "Secuime" ofereau romanilor din satele mixte, spatii de securitate mentale, imaginare, menite sa protejeze in plan simbolic identitatea amenintata. Ca si biserica evanghelica a sasilor, biserica ortodoxa din estul Transilvaniei a fost o biserica a poporului, democratica, autonoma si independenta fata de ingerintele autoritatilor. Ca si la sasi, la romanii din secuime, biserica nu a fost doar o institutie religioasa, ci un element structural major in cadrul societatii. Biserica nu s-a limitat doar la a fi o calauza spirituala, ci a constituit o autentica  instanta identitara confesionalo-etnica a credinciosilor sai. Comportamentul religios a fost nota definitorie a identitatii si comunitatii traditionale a romanilor din estul Transilvaniei. Comunitatea parohiala se suprapunea, de cele mai multe ori pana la identificarea totala, cu comunitatea inteleasa ca retea de relatii si interactiuni sociale. (Poledna R, Nicoara T).

Un eveniment important, in viata romanilor din zona, l-a constituit infiintarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, in 1994. Liderii maghiari au observat ca, incepand cu acea data, nu se mai afla in fata unei comunitati cu care se obisnuise a o percepe faramitata, timorata, abandonata, acum confruntandu-se  cu o comunitate care  are un reprezentat cu o mare putere de atractie, in jurul caruia se organizeaza din punct de vedere religios, cat si cultural si civic (Bruno).

Orice abordare a vietii nationale romanesti din sud-estul Transilvaniei nu poate face abstractie de rolul pe care l-au avut organismele de conducere comunitar-culturale, laice si bisericesti.    O categorie importanta a acestor organizatii o constituiau cele infiintate pentru sprijinirea bisericii si a scolilor confesionale, cat si cele cu scopuri de intrajutorare si asistenta sociala.

Scoala in limba romana, institutiile si asociatiile culturale si  publicistica romaneasca, s-au constituit in principalii agenti generatori de identitate. Pentru ca pana in 1918 romanii nu au avut publicatii proprii, numai corespondenta celor din secuime, publicata in presa din a doua jumatate a secolului trecut, a relevat modul in care ei erau conexati la viata societatii romanesti transilvane, corespondenta ce constituie o interesanta si dramatica fresca istorica a vietii nationale romanesti din Secuime, mai putin cunoscuta atat de societatea romaneasca a epocii,  cat si de istoriografia actuala (Lechintan, Zegrean).  

Din analiza circulatiei elitei romanesti locale, rezulta ca toate marile personalitati ale culturii nationale romanesti nascute in zona, s-au realizat profesional si au promovat in ierarhia sociala, in alte localitati din tara, si  nu in locurile natale (Miron Cristea, Nicolae Colan, Alexandru Nicolescu, Octavian C. Taslauanu, Ghita Pop, Romulus Cioflec, s.a.). In acelasi timp, majoritatea intelectualilor romani, cu functii publice in administratie, invatamant, cultura, spiritualitate, economie, si a celor care au condus  actiunile de afirmare a identitatii romanesti  etc., din cele doua judete, sunt nascuti in alte localitati din tara (de la P.S. Ioan Selejan, episcopul Covasnei si Harghitei, la vrednicii prefecti din perioada interbelica, Valeriu Otelea si Valeriu Bidu, si la protopopii Ion Moga si Ion Petric din secolul al XIX-lea).

Multi  intelectuali nu s-au acomodat cu accentele de intoleranta interetnica existente in zona, dupa 1989. O parte din ei au plecat in alte localitati din tara, preferand o atmosfera culturala calma, fara stres si momente de ostilitate si agresiune. La fel se intampla si cu tinerii romani localnici, care,  dupa terminarea studiilor superioare, nu se mai intorc "acasa" in climatul de tensiune si iritare psihica existent in majoritatea localitatilor etnic mixte.

Din cercetarea noastra a rezultat ca, in ultimele doua secole, romanii din fostele scaune secuiesti, si-au construit, si le-a fost indus, un mod specific de supravietuire, un comportament adecvat convietuirii cu majoritatea locala maghiara, caracterizat prin: cunoasterea limbii maghiare, intretinerea unor relatii bune cu institutiile si personalitatile administratiei locale, practicarea unui discurs si a unui comportament "moderat" de afirmare a identitatii romanesti, compromisuri si concesii facute, in numele bunei convietuiri.  Activismul redus al romanilor din comunitatile mici si-a pus amprenta si asupra capacitatii lor de a intreprinde actiuni eficiente pentru sustinerea propriilor interese identitare, sporindu-le vulnerabilitatea la procesul de maghiarizare. La nivelul memoriei colective, sunt prezente actele de maxima intoleranta din anii 1944-1945, 1956, 1989/1990, ele reprezentand "cicatrici nevindecate", ce exercita o adevarata "teroare a istoriei".  Ne aflam deci, in fata unei "romanitati ranite" care are nevoie urgenta de un "tratament adecvat" pentru insanatosirea ei.

Pornind de la faptul ca  60% din totalul romanilor din judetul Covasna si 40 % din totalul romanilor din judetul Harghita, traiesc in localitati mixte, in care sunt numeric minoritari, medii de natura sa slabeasca foarte mult sentimentul de apartenenta nationala,  consideram  ca cei aproape 100 000 de romani din cele doua judete au nevoie de un cadru  legislativ, institutional si logistic care sa le asigure prezervarea si afirmarea identitatii nationale. 

Cadrul legislativ creat pentru acest spatiu are nevoie de o fizionomie juridica  prin care sa se abordeze diferentiat problematica din judetele Covasna si Harghita. Cu alte cuvinte, trebuie sa se tina cont de anumite variabile politice, culturale, economice si sociale care construiesc un cod de comunicare special intre locuitorii acestei zone: romani si maghiari, cod cerut de raportul inversat majoritate - minoritate. Astfel se impune profilarea unui model special de gestiune a problemelor ce caracterizeaza comunitatea romaneasca din Covasna si Harghita si, in acelasi timp, trecerea de la constatarea cotidiana si teoretizarea stiintifica a acestor probleme la operarea lucida si pragmatica a unor solutii concrete care sa se incadreze intr-o agenda perena de management si gestiune a problematicii Harghita-Covasna, indiferent de efemeritatea unui regim politic sau a altuia.

Cerinta a fost formulata, inca din perioada interbelica, de catre protopopul de Sf. Gheorghe, Aurel Nistor: "Problema romaneasca din Secuime nu e numai de interes local; ea ar trebui sa fie o problema de stat, una si aceeasi pentru orice carmuire din fruntea tarii. Ca sa ajunga problema de stat, ea trebuie mai intai cunoscuta, si inca in toate laturile!". Acestui deziderat a incercat sa-i raspunda si prezenta lucrare, constienti fiind ca prin demersul nostru am punctat doar cateva teme  generale ale  unei problematici complexe,  a carei investigare  viitoare trebuie sa faca obiectul unui progrma complex de cercetare interdisciplinara.

Cuprins

I. 1.  Introducere. Metodologia cercetarii .. . . . . . . . . . . . . . . 5

II. O perspectiva teoretica despre etnie si confesiune

1. Raportul intre etnie si confesione  in dezbaterile romanesti interbelice si contemporane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

2. Etnie si confesiune. Identitate etnica si confesionala . . . . . . . . . .22

III. Etnie si confesiune in sud-estul Transilvaniei

1. Cadrul geografic si istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

2. Aspecte specifice ale relatiei etnie-confesiune in judetele Covasna si Harghita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

3. Identitatea asumata de  romano-catolicii  romani (ceangaii) moldoveni stabiliti in Covasna si Harghita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

4. Geopolitica si Demografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..63

5. Istorie si Demografie (1850-1992) . . . . . . . . . . . . . . . . 71

IV. Procese si structuri demografice in judetele Covasna si Harghita.

1. Consideratii privind evolutia structurii etnice si confesionale in judetele Covasna si Harghita. (1850-1992) . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . .90

2. Caracteristici ale retelei de localitati urbane si rurale din judetele Covasna si Harghita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..111

3. Miscarea naturala a populatiei. Evolutii recente . . . . . . . . . . .125

4.Miscarea migratorie; directii si consecinte ale migratiei. Repere istorice si contemporane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .136

5. Date preliminare ale recensamantului populatiei si al locuintelor din martie 2002 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

V. Comunitati  etnice in sud-estul Transilvaniei

1. Secui si maghiari. Translatarea de la identitatea secuiasca la cea maghiara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .158

2. Alte comunitati etnice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..167

3. Specificul identitar al tiganilor (rromilor) din judetele Covasna si Harghita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .170

4. Mobilitate interetnica si interconfesionala. Amploarea si evolutia procesului de asimilare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176

5. Reromanizarea populatiei romanesti maghiarizate. Un proiect interbelic din "Secuime" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .196

6. Familia etnic mixta. Efecte contradictorii . . . . . . . . . . . . ..209

VI. Dimensiuni ale convietuirii interetnice in Covasna si Harghita

1. Relatia majoritate-minoritate in sud-estul Transilvaniei. Consideratii teoretice si implicatii practice . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217

2. Aspecte specifice ale relatiilor intercomunitare din perspectiva societatii civile romanest i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .236

3. Mass-media si convietuirea interetnica. Influenta mass-media asupra integrarii, dominarii sau segregarii culturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . .268

4. Biserica Ortodoxa din sud-estul Transilvaniei in mass-media maghiara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..275

5. Dimensiuni ale "autoguvernarii" si autonomiei locale . . . . . . . . . 284

6. Interferente etno-culturale romano-maghiare in sud-estul Transilvaniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . 292

VII. Comunitatile romanesti din Covasna si Harghita. Studiu de caz.

1. Cercetari si studii interdisciplinare referitoare la romanii din Covasna si Harghita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..296

2. Repere istorice ale comunitatilor romanesti din Covasna si Harghita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..312

3.Dimensiuni demografice ale comunitatilor romanesti din judetele Covasna si Harghita,  in secolele XVII-XXI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .339

4. Scoala romaneasca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .353

5. ASTRA si romanii din Covasna si Harghita . . . . . . . . . . . . . .366

6. Institutii muzeale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 373

7. Teatru romanesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .380

8. Alte institutii identitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..389

9. Biserica-factor de  mentinere a identitatii romanesti . . . . . . . . . .393

10. Publicistica romaneasca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 422

11. Continuitate si discontinuitate in viata comunitara . . . . . . . . . .428

12. Personalitati romanesti din Covasna si Harghita. Elite locale si de valoare nationala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 439

VIII. Concluzii .

IX  Bibliografie

X. Anexe - Documente privind  realitatea socio-etnica si demografica  din Covasna si Harghita (volumul II)

Anexe

Cuprins

Documente privind  realitatea socio-etnica si demografica din Covasna si Harghita (volumul II)

Anexa III.2a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .p. 5

Tabel cuprinzand populatia judetului Covasna care la recensamantul din 2002 s-a declarat de etnie romana, avand limba materna romana si religia ortodoxa sau greco-catolica

Anexa III.2b . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .p. 7

 Tabel cuprinzand populatia judetului Harghita care la recensamantul din 2002 s-a declarat de etnie romana, avand limba materna romana si religia ortodoxa sau greco-catolica

Anexa IV.4 a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .p. 9

 Tabel privind compozitia etnica a emigrantilor din comitatele Ciuc, Trei Scaune, Odorhei si din Transilvania  intre 1899 si 1913

Anexa IV.4 b . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 10

Tabel Intensitatea emigrarii din comitatele Ciuc, Trei Scaune, Odorhei si din Transilvania intre 1899 si 1913

Anexa IV.4 c . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 11

 Tabel Emigrarea din Comitatele Ciuc, Trei Scaune, Odorhei si din Transilvania  intre 1899 si 1914 in Romania (R) si America (A)

Anexa IV.5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..p. 12

Populatia stabila a judetelor Covasna si Harghita, dupa principalele etnii (romani si maghiari), la recensamintele populatiei din anii 1992 si 2002 (pentru recensamantul din 2002 datele sunt preliminare)

Anexa V.2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  p. 20

Evreii din judetele Covasna si Harghita, intre anii 1850-2002

Anexa V.3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 23

Tiganii (rromii) din judetele Covasna si Harghita, intre anii 1850-2002

Anexa V.4 a  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..p. 26

Statutul Societatii   Centrale   de   Maghiarizarea Numelui

Anexa V.4 b . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .p. 30

Corelatia dintre apartenenta la etnia romana si confesiunile ortodoxa si greco-catolica, in localitatile judetelor Covasna si Harghita, in perioada 1850-2002

Anexa V.5 a  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..p. 53

Fragmente din Cronica Parohiei ortodoxe Batani Mari, intiocmita de preotul Ioan Garcea.

Anexa V.5 b  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .p. 66

Tabel Numarul de familii ortodoxe in parohia Batanii Mari, judetul Covasna intre 1925-1935

Anexa VI.2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 67

Aspecte ale problematicii  Covasna - Harghita prezente in dezbaterile publice din anul 2001

Anexa VI.4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 85

Prezentarea textului care reda coloana sonora a filmului " Cupole de ceapa- Expansiunea violenta a Ortodoxiei pe Pamantul secuiesc", realizat de DUNA-TV din Budapesta.

Anexa VII.1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .p. 93

Bibliografie privind comunitatile romanesti din Covasna si Harghita

Anexa VII.2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 149

Regulamentul Fondului de bucate a(l) bisericii romane greco-orientale in Dobolii inferior (Al-Doboly) comitatul Treiscaunelor

Anexa VII.3 a  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 156

Numarul credinciosilor romani (ortodocsi si greco-catolici) din judetele Covasna si Harghita (1699-1992)

Anexa VII.3 b  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 202

Tabel privind nasterile, casatoriile si decesele din parohiile ortodoxe Belin si Bretcu intre anii 1853-1928

Anexa VII.9 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 209

Sematismul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei

Anexa VII.11 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .p. 231

Prezentarea principalelor ONG-uri romanesti din judetele Covasna si Harghita

Anexa VII. 12 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 271

Parohii ortodoxe si greco-catolice si preotii liturghisitori din Covasna si Harghita in secolul al XIX-lea