Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Strategii de dezvoltare a sistemului serviciilor sociale


Strategii de dezvoltare a sistemului serviciilor sociale




STRATEGII DE DEZVOLTARE A SISTEMULUI SERVICIILOR SOCIALE

Capitolul I

Documente europene privind serviciile sociale




Serviciile sociale au scopul traditional recunoscut de a permite persoanelor, grupurilor si colectivitatilor sa-si rezolve problemele care apar in cadrul procesului de adaptare la o societate in permanenta evolutie, de a identifica cauzele care pot conduce la compromiterea echilibrului de functionare sociala si sa actioneze in vederea ameliorarii conditiilor economice si sociale ale categoriilor tinta.

La nivel european nu exista un consens privind utilizarea termenului de „servicii sociale” in conditiile in care fiecare stat membru are dezvoltate propriile sisteme de protectie sociala.

Dispozitii referitoare la dreptul de servicii sociale sunt prevazute in Carta Sociala Europeana revizuita , ratificata de Romania prin Legea nr.74/1999

Articolul 13 al Cartei Sociale Europene revizuite stabileste la asistenta si medicala. Articolul 14 stipuleaza dreptul de a beneficia de servicii sociale, partile angajandu-se sa :

„ incurajeze sau sa organizeze serviciile care utilizeaza metode specifice serviciului social si care contribuie la bunastarea si la dezvoltarea indivizilor si a grupurilor in cadrul comunitatii, precum si la adaptarea lor la mediul social „

„ incurajeze participarea indivizilor si a organizatiilor benevole sau a altor organizatii la crearea sau la mentinerea acestor servicii „

O serie de alte articole din Carta Sociala Europeana revizuita, prevad drepturile sociale ale unor categorii de persoane vulnerabile, cum ar fi :

- Dreptul persoanelor cu handicap la autonomie, la integrare sociala si la participare la viata comunitatii (Art.15):

- Dreptul familiei la protectie sociala, juridica si economica (Art.16);

- Dreptul copiilor si tinerilor la protectie sociala, juridica si economica(Art.17);

- Dreptul persoanelor varstnice la protectie sociala(Art.23).

Carta drepturilor fundamentale a U.E. document dedicat drepturilor sociale in Europa foloseste termenul de drepturi fundamentale care implica drepturi si principii diferite U.E. promoveaza sase valori fundamentale:

  1. demnitatea;
  2. solidaritatea;
  3. justitia;
  4. libertatea;
  5. egalitatea;
  6. drepturile cetatenesti

Categoriile principale de persoane identificate ca posibile grupuri tinta ale sistemelor de servicii sociale privesc copiii, tinerii in dificultate si delincventii juvenili, persoanele cu dizabilitati , persoanele varstnice, persoanele dependente de consum de droguri, alcool sau alte substante toxice, victimele violentei in familie, persoanele si familiile fara venituri, unele categorii de genul refugiatilor, imigrantilor, populatia roma, detinuti pe perioade indelungate, s.a.

Sistemul de servicii sociale a fost creat alaturi de sistemul de prestatii sociale ca o forma de suport activ si sprijin profesionalizat pentru individul, familia si comunitatea aflate in dificultate .Serviciile sociale, prestatiile sociale, precum si sistemele de securitate sociala intervin pentru solutionarea unor probleme potential generatoare de excluziune sociala.

Capitolul II

Context european

Consideratii generale

Globalizarea economica, politica si sociala are un impact destul de semnificativ asupra serviciilor sociale. Cresterea competitivitatii economice a determinat constrangeri financiare asupra cheltuielilor destinate sistemelor de bunastare sociala. Implicatii majore asupra sistemelor de servicii sociale sunt generate de schimbarile demografice si sociale. Consecintele cele mai mari sunt datorate de reducerea ratei natalitatii si fenomenului de imbatranire accentuata a populatiei. Una din provocarile carora trebuie sa le faca fata un sistem de servicii sociale, se refera las capacitatea de a asigura servicii de ingrijire, suficiente si de calitate, apte sa raspunda nevoilor unui numar crescut de persoane varstnice. Trebuie luat in considerare de asemenea si aspectul legat de schimbarea de atitudine in cadrul familiei,disponibilitatea copiilor de a avea grija de generatiile mai varstnice se reduce continuu.

In cazul politicilor de ocupare si a celor macroeconomice Comisia Europeana si Consiliul European au reglementari legale care sustin actiuni convergente si pot formula recomandari corective cu privire la politicile nationale insa in cazul protectiei sociale si mai ales , in domeniul saraciei si excluziunii sociale Comisia Europeana are un rol tot mai putin precizat, iar coordonarea se realizeaza prin metoda deschisa flexibila de coordonare. Un raport al Comisiei Europene privind „Protectia sociala„(2000) subliniaza ca, sistemele europene de servicii sociale ar trebui sa se dezvolte convergent , in baza unor principii comune , atata vreme cat datorita unor factori specifici fiecarei tari , nu se poate realiza o armonizare si standardizare a serviciilor.

2) Principalele caracteristici de dezvoltare a serviciilor sociale, la nivel european

∙ Serviciile sociale pot fi organizate si acordate separat sau pot fi integrate cu alte servicii, cum ar fi serviciile de sanatate, de educatie sau cele de tipul beneficiilor (prestatiilor).

∙ Serviciile sociale sunt acordate de agentii guvernamentale, agentii nonguvernamentale (ONG-uri sau agentii non-profit) si de organizatii comerciale (majoritatea acestor servicii se acorda informal, de catre familie, prieteni, vecini sau voluntari neplatiti).

∙ Serviciile sociale pot fi acordate la domiciliul persoanei, in diverse tipuri de centre de zi , in centre rezidentiale . Tendinta generala este de reducere a serviciilor de ingrijire rezidentiala, bazata atat pe reducerea costurilor dar, mai ales, pe respectarea dreptului la propria alegere si dorinta de crestere a calitatii vietii potentialilor beneficiari.

∙ Intre statele membre exista diferente in ce priveste numarul si tipul beneficiarilor de servicii sociale. Aceste servicii se adreseaza in general persoanelor varstnice, copiilor si familiilor, persoanelor cu dizabilitati , consumatorilor de droguri, tinerilor delicventi, refugiatilor etc. Pentru acordarea acestor servicii reglementarile legale pot fi obligatorii sau pot lasa decizia in responsabilitatea agentiilor furnizoare de servicii. mare importanta are respectarea drepturilor beneficiarilor.

∙ In sistemul de servicii sociale, activeaza lucratori sociali cu denumiri si pozitii diverse: asistent social, lucrator social, animator, educator social, pedagog, ingrijitor, etc. Diversi profesionisti isi desfasoara activitatea in sistem: psihologi, sociologi, medici, asistente medicale, terapeuti ocupationali, fizioterapeuti, etc. Voluntarii reprezinta o categorie de lucratori cu mare raspundere in statele care dispun de sisteme dezvoltate de servicii sociale.

Probleme cheie privind dezvoltarea de perspectiva a serviciilor sociale

Modalitatile de dezvoltare a sistemelor de servicii sociale in relatie cu o serie de criterii de eficienta si eficacitate in dezbaterile actuale urmaresc urmatoarele directii de actiune:

- Modernizarea sistemelor de servicii sociale;

- Dezvoltarea pietei mixte de servicii;

- Dezvoltarea sistemelor de servicii integrate;

- Participarea beneficiarilor si libera alegere;

- Modele contrastante si principiile care le stau la baza.

Un aspect mult dezbatut in prezent priveste asa numita „ economie mixta a serviciilor sociale. Politicile in domeniu au in vedere nivelul de contributie din partea a patru sectoare, pentru a sustine un sistem adecvat de servicii sociale (familie, stat, sector nonguvernamental si privat cu profit:

- Sectorul informal: implica asigurarea serviciilor de ingrijire de catre familie, prieteni, vecini, colegi s.a. Se pare ca acest sector reprezinta sursa de servicii cea mai importanta in toate statele europene. . Exista tari care au reglementari legale in acest domeniu (inclusiv Romania, prin Codul familiei).

- Sectorul non profit ( de voluntariat, neguvernamental): este raspandit in multe state si include organizatiile nonguvernamentale;

- Sectorul public (de stat): cuprinde serviciile acordate de institutii publice centrale,regionale si locale. In cadrul acestui sector serviciile sociale sunt organizate si acordate de departamente separate sau de departamente din cadrul sistemului de sanatate,de securitate sociala, de educatie;

- Sectorul privat: incepe sa cunoasca o dezvoltare accentuata in ultimii ani. Atunci cand statul contracteaza serviciile oferite de diferite organizatii si agentii, uneori este greu de diferentiat acest sector de cel non – profit (de voluntariat, neguvernamental).

Un alt sector care poate fii mentionat este cel al serviciilor sociale acordate la locul de munca - prin care unele societati obisnuiesc sa acorde servicii destinate, in special copiilor , lucratorilor sau pensionarilor.

Capitolul III

Context national

Consideratii generale

Serviciile sociale din tara noastra au inceput sa fie dezvoltate doar in ultimii ani in majoritatea lor de catre organizatii neguvernamentale care au introdus modele conforme cu cele din tara co-finatatoare. Astfel ele erau acordate dupa proceduri si metode diferite. Organizarea institutionala la nivel central a impus si elaborarea actelor normative. Primele reglementari (cu caracter de lege) vizand urmatoarele categorii de beneficiari: copii in dificultate, persoane cu dizabilitati, persoane varstnice si mai nou, victime ale violentei domestice sau consumatori de droguri.

Structurile create la nivel local pentru a gestiona serviciile sociale au fost fragmentate dupa modelul central, pe categorii de beneficiari creandu-se o mare confuzie in intregul sistem, pornind de la definitiile si conceptele utilizate in legislatie si continuand cu proceduri diferite de acordare a drepturilor pentru servicii similare existand suprapuneri de institutii si responsabilitati.

Aceste imprejurari au impus elaborarea unei legislatii care sa incerce crearea unui cadru unitar de organizare si furnizare a serviciilor sociale. Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a incercat sa reglementeze domeniul prin Legea nr.705 / 2001 privind sistemul national de asistenta sociala si ulterior, prin Ordonanta Guvernului nr.68/2003 privind serviciile sociale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.515/2003 cu modificarile si completarile ulterioare. Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in calitate de coordonator al sistemului de asistenta sociala are in vedere:

- sustinerea conlucrarii cu furnizorii de servicii sociale din sectorul non profit, precum si cu miscarea asociativa din randul beneficiarilor de servicii;

- incurajarea relatiilor inter-institutionale pentru corelarea programelor si politicilor sectoriale in domeniul serviciilor sociale adresate diverselor categorii vulnerabile de persoane;

- sustinerea organizatiilor neguvernamentale printr-un program de subventionare de la bugetul de stat;

- dezvoltarea unei serii de programe de interes national, precum si programe internationale

( Phare, Banca Mondiala, Matra, DIFID s.a.) destinate finantarii de proiecte locale sau a altor activitati - de formare, campanii de informare, asistenta tehnica pentru dezvoltare comunitara, etc. destinate autoritatilor locale;

- sprijinirea parteneriatului public - privat pentru accesarea grant-urilor acordate prin programele internationale.

Alaturi de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, coordonator al domeniului celelalte autoritati cu competente in domeniu ( Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap, Agentia Nationala pentru Familie si Agentia Nationala Antidrog) au principalele responsabilitati in elaborarea si promovarea programelor si strategiilor sectoriale in domeniu.

Analiza diagnostic a situatiei actuale

Pornind de la definitia lor din legislatia cadru se constata o serie de servicii generale adresate tuturor categoriilor de persoane vulnerabile,dar si existenta unor servicii categoriale, adresate unui grup tinta individualizat.

Puncte tari :





- Legislatia actuala, elaborata de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a dorit sa realizeze un cadru general de organizare si de gestionare a serviciilor sociale adresate tuturor persoanelor aflate in situatie de vulnerabilitate;

- Au fost definite :

∙ stabilirea responsabilitatilor autoritatilor publice la nivel central si local;

∙ liniile de finantare ale serviciilor sociale;

∙ furnizorii de servicii sociale;

∙ tipurile de servicii;

∙ categoriile de beneficiari;

∙ furnizorii de servicii sociale;

∙ principiile de acreditare a acestora;

∙ etapele procesului de acordare a serviciilor;

∙ conditiile de externalizare a serviciilor sociale;

∙ stabilirea responsabilitatilor autoritatilor publice la nivel central si local;

∙ liniile de finantare ale serviciilor sociale

∙ criteriile de baza privind contractarea serviciilor sociale.

- Serviciile sociale sunt clasificate in doua mari categorii : servicii sociale cu caracter primar si servicii sociale specializate, ambele categorii avand un caracter proactiv;

- Serviciile sociale in raport de complexitatea situatiei pot sa fie furnizate in sistem integrat, prin asocierea serviciilor medicale, educationale, de locuire si de ocupare in munca la serviciile sociale;

- La nivel comunitar serviciile sociale se organizeaza in sistem centralizat in functie de nevoile identificate, de numarul potentialilor beneficiari, de complexitatea situatiilor de dificultate si de gradul de risc social.

- Sunt definite atributiile autoritatilor administratiilor publice locale; In principal:

La nivel judetean:

∙ elaborarea planurilor si programelor judetene in vederea dezvoltarii si diversificarii serviciilor sociale, in functie de nevoile identificate la nivel local si in conformitate cu strategiile sectoriale;

∙ elaborarea planului anual de dezvoltare a serviciilor sociale, precum si a bugetului aferent acestuia;

∙ dezvoltarea si diversificarea gamei de servicii sociale in functie de nevoile identificate si resursele disponibile;

∙ infiintarea, administrarea si finantarea servicii sociale specializate, adresate tuturor categoriilor de persoane vulnerabile;

La nivel de primarie

∙ identificarea si evaluarea nevoilor si situatiilor care impun furnizarea de servicii sociale;

∙ elaborarea planului comunitar de dezvoltare a serviciilor sociale si a bugetului aferent acestuia;

∙ dezvoltarea si administrarea serviciilor sociale primare, in functie de nevoile locale;

∙ promovarea parteneriatelor cu alti furnizori de servicii sociale.

- La nivel judetean a fost creata o singura structura responsabila cu gestionarea problematicii grupurilor vulnerabile: directia generala de asistenta sociala si protectia copilului ( cu luna ianuarie 2005);

- Au fost elaborate primele acte normative privind acreditarea furnizorilor de servicii sociale;

- Au fost elaborate standarde pentru majoritatea serviciilor sociale destinate copilului in dificultate, persoanelor cu handicap precum si standardele minimale generale de calitate;

- A fost elaborat un Nomenclator al serviciilor sociale, precum si modele standard de contracte intre furnizori si beneficiari si intre autoritati locale si furnizori din sectorul non profit;

- Au fost implementate o serie de programe cu finantare internationala destinate formarii personalului care activeaza in cadrul serviciilor publice de asistenta sociala de la nivelul autoritatilor locale;

- Au fost elaborate si implementate scheme de grant-uri pentru finantarea proiectelor locale de servicii sociale prin programe de interes national, dar si prin programe internationale ( Phare, Departamentul de Dezvoltare Internationala al Marii Britanii, Banca Mondiala);

- Continua programul de subventionare de la bugetul de stat, a organizatiilor neguvernamentale acre activeaza in domeniul serviciilor sociale.

Puncte slabe

Cu privire la modul de organizare si functionare a serviciilor sociale se inregistreaza o serie de

disfunctionalitati si lacune:

repartizarea neunitara a serviciilor la nivelul intregii tari;

suprapuneri de responsabilitati intre structurile de la nivel local;

mari diferente intre regiuni, judete, intre mediul urban si rural cu privire la gradul de dezvoltare a retelei publice si private de servicii sociale;

lipsa unei corespondente, din punct de vedere calitativ si cantitativ intre resursele materiale si umane disponibile si necesarul de servicii sociale adaptate nevoilor beneficiarilor;

structura organizationala a serviciilor publice nu raspunde nevoilor zonale de servicii sociale;

lipsa planificarii comunitare in domeniul serviciilor sociale;

dezechilibre create in interiorul sistemului in relatie cu diverse categorii de beneficiari ( slaba dezvoltare a serviciilor destinate persoanelor varstnice, tinerilor in situatii de dificultate, familiilor cu venituri reduse, persoanelor supuse violentei in familie, persoanelor fara adapost);

lipsa unui management performant, numar redus de personal format in domeniul managementului general si al managementului de caz;

lipsa de experienta, la nivel local, in redactarea documentelor strategice;

suprapunerea de responsabilitati in domeniu la nivelul autoritatilor centrale;

existenta unei legislatii stufoase, care conduce la confuzii in administrarea de sistem;

neclaritatea legislativa in privinta asumarii respectarii drepturilor sociale pentru diverse categorii de persoane vulnerabile;

neclaritatea legislativa in privinta asumarii de catre individ si/sau familie/comunitate a unor responsabilitati privind respectarea drepturilor sociale;

fragmentarea sistemului de servicii sociale la nivel central printr-o constructie institutionala autonoma, pe categorii de beneficiari;

lipsa unui cadru clar de relationare (inclusiv din punct de vedere al statutului de subordonare a responsabilitatii) la nivelul institutiilor publice, atat la nivel local cat si la nivel central;

lipsa unui sistem clar de finantare care sa permita continuitatea serviciilor.

Obstacole:

In realizarea unui sistem de servicii sociale, eficient si de calitate, capabil sa raspunda nevoilor grupurilor vulnerabile principalele obstacole privesc:

  1. Cadrul legal neclar si insuficient de acoperitor;
  2. Monitorizarea inadecvata a aplicarii legislatiei;
  3. Absenta unui sistem central unic de monitorizare si evaluare a sistemului de servicii sociale;
  4. Insuficienta protectie impotriva nerespectarii drepturilor, discriminare si/sau tratament diferentiat;
  5. Servicii sociale insuficiente ca numar si capacitate, inegal dezvoltate si diversificate fata de nevoile sociale identificate;
  6. Resursele umane insuficiente, precum si nivel scazut de pregatire profesionala a personalului implicat in acordarea serviciilor sociale la nivel local, aptitudini si capacitati reduse de contact social; si capacitatii reduse, incluzand si resursele financiare capacitati educationale, resurse de personal, aptitudini sociale si de contact;
  7. Esecul in garantarea sau furnizarea resurselor pe termen lung;
  8. Incorecta redistribuire a fondurilor intre nivelurile administratiei ;
  9. Resursele financiare insuficiente pentru sustinerea dezvoltarii si diversificarii serviciilor sociale, precum si administrarea ineficienta a fondurilor existente;
  10. Consultarea nesitematica a organizatiilor neguvernamentale si a beneficiarilor;
  11. Fragmentarea intre nivelurile administratiei si servicii;
  12. Existenta unor obstacole psihologice si socio – culturale;
  13. Informare si comunicare neadecvate.

Organizarea cu dificultate a serviciilor publice de asistenta sociala, cat si a serviciilor sociale in sine rezida si din faptul ca specificul serviciilor sociale impune existenta asistentilor sociali si a altor categorii de profesionisti (educatori, sociologi, psihologi, terapeuti, personal medical si de ingrijire). Ei lucreaza in contact direct cu cetatenii si asigura servicii strict individualizate cu posibilitatea de deplasare la mai multi beneficiari activitati de evaluare, diagnoza,consiliere si informare, ingrijire specializata. Intrucat nevoile cetatenilor se schimba permanent ca natura sau ca amploare trebuie pastrata mobilitatea profesionistilor.

Oportunitati

Programul de guvernare 2005 - 2008 manifesta o vointa politica de dezvoltare a serviciilor sociale;

O mai stransa colaborare a autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniul serviciilor sociale;

Interesul autoritatilor locale in programele de dezvoltare comunitara, inclusiv in domeniul serviciilor sociale, demonstrat prin multitudinea de proiecte transmise pentru selectie in cadrul diverselor scheme de grant-uri;

Cresterea numarului de personal angajat in cadrul directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului;

Incurajarea tuturor formelor de parteneriat cu sectorul neguvernamental, precum si a dezvoltarii unei piete mixte de servicii sociale.

Capitolul IV

Scopul Strategiei nationale de dezvoltare a serviciilor sociale

Orice serviciu social trebuie sa raspunda unei nevoi individuale sau de grup si sa acopere, printr - un suport specializat, solutionarea acesteia. Orice serviciu social trebuie sa porneasca de la o analiza concreta a nevoii de asistenta sociala. Un rol deosebit il are administratia publica .Ea trebuie sa constituie o garantie a drepturilor cetatenilor. Administratia publica trebuie sa garanteze drepturile sociale, sa controleze, finanteze, co- finanteze, valideze si promoveze aplicarea si crearea acestor drepturi. Aceste functii, alaturi de cele de elaborare,evaluare si supervizare pot fi exercitate in comun cu alti actori, dar responsabilitatea finala ramane in sarcina administratiei publice.



Strategia nationala de dezvoltare a serviciilor sociale stabileste liniile directoare si un cadru institutional coerent in vederea crearii unui sistem unitar de servicii sociale capabil sa asigure incluziunea sociala a tuturor categoriilor vulnerabile si sa contribuie la cresterea calitatii vietii persoanei.

Accesul la serviciile sociale are la baza urmatoarele valori:

un parteneriat real intre organismele furnizoare de serviciile pe de - o parte si ceilalti actori ai societatii civile este esential pentru a imbunatati accesul la servicii;

necesitatea realizarii de valori sistematice privind impactul social atunci cand se introduc amendamente legislative sau noi beneficii;

informarea beneficiarilor cu privire la drepturile, legile si modul de a beneficia de acestea;

acces garantat tuturor beneficiarilor eligibili la servicii sociale; organismele furnizoare de servicii sociale trebuie sa actioneze in beneficiul persoanelor de drept;

Liniile directoare principale de dezvoltare a serviciilor sociale sunt:

1. Imbunatatirea managementului si organizarea sistemului de furnizare a serviciilor sociale

∙Functionarea sistemului de servicii sociale trebuie adaptata permanent la nevoile in evolutie ale

diferitelor categorii vulnerabile de populatie;

Organizarea interna a furnizorilor de servicii sociale, publici si privati, trebuie adaptata la

nevoile beneficiarilor;

2. Facilitarea participarii tuturor actorilor sociali la dezvoltarea sistemului de servicii sociale

∙ Incurajarea participarii persoanelor aflate in situatie de vulnerabilitate la elaborarea politicilor

sociale si la acordarea efectiva a serviciilor sociale;

∙ Recunoasterea rolului organizatiilor neguvernamentale in furnizarea serviciilor sociale;

∙ Incurajarea parteneriatelor intre autoritatile publice, organizatii neguvernamentale si alti actori

ai societatii civile;

3. Imbunatatirea comunicarii si informarii asupra drepturilor si beneficiilor serviciilor sociale

Monitorizarea furnizarii serviciilor sociale pentru urmarirea respectarii drepturilor

beneficiarilor;

∙ Facilitarea exercitarii drepturilor sociale pentru toti cetatenii;

∙ Asigurarea controlului financiar si controlului privind calitatea serviciilor sociale oferite de

autoritati publice si/sau de organizatiile din sectorul privat;

∙ Asigurarea veridicitatii si calitatii informatiilor;

Capitolul V

Principii

Comisia Europeana identificat in raportul privind protectia sociala din anul 2001 a identificat

urmatoarele principii generale:

Universalitate: ajustarea principalelor politici si prevederi legislative astfel incat sa fie cat mai adecvate nevoilor sociale mai accesibile, mai usor de implementat, mai eficiente prin asigurarea unui grad inalt de acoperire a situatiilor de risc si vulnerabilitate;

Echitate: eliminarea dezavantajelor specifice unor categorii de populatie, prin transformarea

grupurilor defavorizate intr-o prioritate pentru garantarea egalitatii de sanse;

Solidaritate pentru demnitate umana : dezvoltarea de politici care sa compenseze

dezavantajele ce pot fi corecte numai partial sau pentru care nu exista totdeauna solutie.

Comisia Europeana a stabilit opt principii de baza ale politicilor sociale care pot fi extinse si asupra sectorului serviciilor sociale Ele au rolul de a reprezenta un cadru de referinta in dezvoltarea sistemelor de protectie sociala insa trebuie sa aiba in vedere si conditiile initiale din statele membre.

Principiile de baza au in vedere:

1. Servicii sociale adaptate nevoilor beneficiarilor: Serviciile sociale sa fie acordate beneficiarilor astfel incat acestia sa depaseasca situatia de dificultate.

2. Participare si dezvoltare: Comunitatea cat si persoanele vulnerabile trebuie sa se implice pentru depasirea situatiei, iar statul trebuie sa ofere cadrul legal de implicare si dezvoltare a acestora.

3. Calitate: Serviciile sociale trebuie acordate la un standard astfel ca acestea sa asigure accesibilitate cat mai ridicata, adecvare la populatia in nevoie si in functie de resursele disponibile.

4. Servicii integrate:Complexitatea nevoilor beneficiarilor necesita acordarea unui set de servicii multifunctionale.

5. Parteneriat: Activeaza o larga participare a mai multor institutii organizatii, autoritati, familie, prieteni, colegi, vecini, alti reprezentanti ai societatii civile, a tuturor actorilor comunitari in vederea realizarii obiectivelor propuse.

6. Egalitate de sanse si nediscriminarea: Asigurarea de sanse egale in accesul la servicii sociale si furnizarea serviciilor sociale fara nici un fel de discriminare.

7. Transparenta si responsabilitate: Beneficiarii politicilor, inclusiv utilizatorii serviciilor trebuie sa primeasca garantii de claritate si transparenta a procesului decizional si sa aiba proceduri clare in momentul in care doresc sa respinga sau sa conteste deciziile (ex. avocatul poporului, carta drepturilor).

8. Monitorizare si evaluare: Monitorizarea si evaluarea serviciilor sociale trebuie realizata la toate nevoile astfel incat sa poata fi stabilit gradul de satisfactie al beneficiarilor fata de calitatea serviciilor sociale si a modului cum sunt implementate reglementarile legale in domeniu.

Odata cu dezvoltarea sistemelor serviciilor sociale s-au impus si alte principii care trebuie luate in considerare:

- Solidaritatea sociala - intreaga comunitate participa la sprijinirea persoanelor care nu isi pot asigura singure nevoile sociale;

- Centrarea pe nevoia individuala, a familiei si comunitatii - are ca obiectiv intarirea si dezvoltarea mediilor naturale de viata ale persoanelor ( familia si comunitatea).Din aceasta perspectiva finalitatea serviciilor sociale este activizarea persoanei prin dezvoltarea capacitatilor individuale de functionare si o mai buna integrare sociala a individului, cat si prin realizarea unui mediu social suportiv.

- Abordarea globala – pornind de la premiza ca problemele unei persoane , familii sau comunitati sunt interdependente si nu se pot trata separat. Din acest motiv, interventia lucratorului social va porni de la diagnoza bazata pe o intelegere globala a tuturor problemelor existente si acolo unde este nevoie interventia lui va fi completata de servicii de asistenta sociala de tip specializat.

- Organizare comunitara – necesitatea de eficientizare a serviciilor sociale prin organizarea lor la nivelul judetului si comunitatilor locale, prin preluarea lor de catre autoritatile publice locale sau la nivel zonal iar, acolo unde nu se poate, prin realizarea unui parteneriat intre mai multe comunitati.

- Complementaritate – este realizata intre sistemul public si cel neguvernamental. Sistemul public garanteaza acoperirea drepturilor sociale, dezvolta si organizeaza serviciile prevazute de lege si sustine financiar actiunile organizatiilor neguvernamentale. Astfel, atat sistemul public de servicii sociale cat si cel nonguvernamental, se poate inscrie intr-o politica unitara, coerenta, de sprijin eficient a celor aflati in nevoie.

- Lucrul in echipa - bazat pe actiunea comuna a mai multor specialisti din domenii diferite, care pot da raspunsuri problemelor complexe ale beneficiarilor. Resursele importante ale activitatii eficiente in echipa sunt suportul reciproc profesional si uman, consultarea, luarea impreuna a deciziilor cu privire la abordarea fiecarui caz.

- Proximitate – organizarea serviciilor cat mai aproape de beneficiar si asigurarea unui acces mai facil la masurile de suport necesare; incurajeaza dezvoltarea unui sistem flexibil, usor adaptabil la nevoile persoanei, eficient in conditii de costuri mai reduse.

- Diversificarea activitatilor pe masura cresterii resurselor – sistemul de servicii sociale reprezinta un cadru institutional structurat in care activitatile se diversifica pe masura aparitiei de noi probleme sau de noi resurse;diversificarea problematicii necesita crearea unui management eficient si eficace de sistem, fara a conduce la infiintarea de noi institutii noi axate doar pe o anume nevoie sau categorie de beneficiar.

Capitolul VI

Obiectivele Strategiei nationale de dezvoltare a serviciilor sociale

Strategia nationala de dezvoltare a serviciilor sociale stabileste cadrul general al directiilor de

actiune pentru crearea unui sistem real si eficient de servicii sociale, in interiorul caruia planurile de

actiune ale strategiilor sectoriale se dezvolta coordonat si integrat.

Strategia nationala de dezvoltare a serviciilor sociale are o abordare particulara in comparatie

cu alte documente similare datorata urmatorilor factori:

- Responsabilitatea comunitatii si implicarea populatiei caracterizeaza gradul de dezvoltare a serviciilor sociale.

- Actorii, publici sau privati implicati in administrarea si acordarea serviciilor sociale, dispun de

propriile strategii si planuri de actiune, destinate unor servicii categoriale sau dezvoltarii doar a unor componente din sistem.

- Complexitatea nevoilor sociale si diversitatea categoriilor de potentiali beneficiari determina necesitatea elaborarii de strategii sectoriale in domeniu.

- Identificarea resurselor financiare pentru implementarea strategiei nu se poate realiza decat in cadrul unor planuri anuale care sa includa masurile stabilite de strategiile judetene de servicii sociale precum si actiunile prevazute de programele nationale in domeniu.

- Constructia institutionala nu este suficienta pentru garantarea unui sistem eficient de servicii sociale; este nevoie de resurse financiare adecvate si resurse umane calificate, este nevoie de schimbarea mentalitatilor pentru a dezvolta parteneriate, pentru a creste miscarea participativa, pentru a realiza implicarea comunitatii, pentru a creste gradul de constientizare a cetatenilor privind drepturile sociale, pentru a responsabiliza fiecare persoana privind dezvoltarea individuala.

Responsabilitatea implementarii planului de actiune si elaborarea politicilor de promovare a drepturilor sociale a tuturor categoriilor de persoane vulnerabile revine in calitate de autoritate responsabila Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei institutie integratoare in domeniul serviciilor sociale. Pentru indeplinirea obiectivelor propuse este necesara implicarea si cooperarea unor autoritati centrale , locale si a furnizorilor privati .

Strategia nationala de dezvoltare a serviciilor sociale isi stabileste obiectivele generale, specifice si operationale pentru perioada cuprinsa intre anii 2006 – 2013.

Obiectivul general

Crearea unui sistem comprehensiv si eficient de servicii sociale la nivel national capabil sa asigure incluziunea sociala a tuturor categoriilor vulnerabile si cresterea calitatii vietii persoanei.

Obiective specifice

1. Crearea unui cadru legislativ unitar, flexibil si transparent.

2. Realizarea unei constructii institutionale eficiente adaptata nevoilor sociale si resurselor

disponibile.

3. Implementarea unui management performant de sistem.

4. Promovarea dezvoltarii unui sistem echitabil, armonizat si integrat de servicii sociale la nivel



national.

5. Dezvoltarea unei culturi proactive si participative in randul populatiei si beneficiarilor de

servicii sociale.

Avand in vedere obiectivele stabilite sunt asteptate urmatoarele rezultate:

Punerea bazelor sistemului national de servicii sociale, pana in anul 2007.

Crearea infrastructurii necesare sustinerii unui sistem real de servicii sociale - pana in anul 2009.

Asigurarea unei retele nationale de servicii sociale, echitabil distribuita, performanta, accesibila tuturor potentialilor beneficiari, pana in anul 2013.

Capitolul VII

Monitorizare si evaluare

Instrumentele si metodologiile de evaluare si monitorizare elaborate au rolul de a urmari progresele realizate in constructia de sistem , eficienta modelelor propuse si beneficiile inregistrate cu privire la respectarea drepturilor sociale ale populatiei in special a grupurilor vulnerabile.

Obiectivele principale supuse activitatii de monitorizare si evaluare au in vedere:

Claritatea si simplitatea organizationala si functionala;

Reglementari clare privind:

∙ asumarea responsabilitatii statului in respectarea unor drepturi sociale pentru categoriile vulnerabile de persoane si stabilirea concreta a serviciilor asumate de stat;

∙ serviciile garantate de stat trebuie sa aiba sistem clar de finantare, sigur si continuu;

Management de calitate:

∙ implementarea si dezvoltarea unui sistem managerial informational performant competent sa sustina activitatea de monitorizare si evaluare, cat si activitatea de informare a publicului larg;

∙ stimularea implementarii modelelor noi, adaptabile permanent la resursele existente si

nevoile beneficiarilor

∙ personal format in domeniul dezvoltarii comunitare si al accesarii fondurilor structurale;

∙ personal format pentru managementul general si managementul de caz;

∙ personal format in domeniul dezvoltarii comunitare si al accesarii fondurilor structurale;

∙ dezvoltarea sistemului de formare vocationala;

∙ stimularea implementarii modelelor noi, adaptabile permanent la resursele existente si

nevoile beneficiarilor

∙ dezvoltarea sistemului de formare vocationala;

Dezvoltarea economiei mixte in domeniul serviciilor sociale prin:

∙ simplificarea sistemului de acreditate si introducerea unor standarde inalte de evaluare a

calitatii serviciilor;

∙ incurajarea sectorului privat non profit de a prelua sarcina organizarii si furnizarii serviciilor;

∙ finantarea sigura si continua, pe baza concurentiala.

∙ procesul de constituire a formelor de organizare ale sectorului non profit va fi facilitat si

orientat spre activitatea de furnizare a serviciilor sociale;

∙ stabilirea cadrului legal de colaborare si parteneriat intre autoritatile publice , furnizorii

privati de servicii sociale si societatea civila;

∙ stabilirea unui cadru unitar si flexibil de contractare a serviciilor;

Intarirea participarii si implicarii populatiei la toate nivele procesului de acordare de servicii sociale prin :

∙ sustinerea dezvoltarii serviciilor de informare si consiliere a beneficiarilor, dar si a publicului

larg privind drepturile sociale si serviciile disponibile;

∙ identificarea si aplicarea celor mai eficiente modele de relationare parteneriat si cooperare intre autoritati si populatie in general si grupurile vulnerabile;

∙ incurajarea implicarii directe a beneficiarilor sau membrilor familiilor acestora nu numai la procesul decizional, dar si in acordarea concreta a serviciilor;

∙ sustinerea miscarii asociative a beneficiarilor de servicii sociale.

Activitatea de monitorizare si evaluare se va desfasura sectorial conform strategiilor care au drept tinta diferite grupuri de beneficiari . O data la trei ani vor fi elaborate rapoarte de evaluare privitor la eficacitatea si eficienta intregului sistem de servicii sociale. Strategia nationala de dezvoltare a serviciilor sociale va putea fi revizuita tinand cont de recomandarile rapoartelor de evaluare.

BIBLIOGRAFIE

1. Constitutia Romaniei din 1991, modificata si completata prin Legea de revizuire nr. 429 din 2003, publicata in Monitorul Oficial nr.725 din 29 octombrie 2003

2. Carta Sociala Europeana revizuita , ratificata de Romania prin Legea nr.74/1999

3. Legea nr.705 / 2001 privind sistemul national de asistenta sociala

Ordonanta Guvernului nr.68/2003 privind serviciile sociale, aprobata cu modificari si     completari prin Legea nr.515/2003

Ordonanta Guvernului nr. 86/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.68/2003 privind serviciile sociale

Hotararea Guvernului Romaniei nr.1826/2005 pentru aprobarea Strategiei nationale de dezvoltare a serviciilor sociale

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, 2005, Manualul Program de formare in practica asistentei sociale




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie