Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
Referat sociologie - cultura managerial-organizationala


Referat sociologie - cultura managerial-organizationala


REFERAT SOCIOLOGIE

CULTURA  MANAGERIAL-ORGANIZATIONALA

O introducere teoretico-metodologica

       In fata incertitudinilor si complexitatii crescinde ale lumii noastre, fiecare manager (actor) trebuie sa aspire la un plus de constiinta, de intelepciune in intelegerea mediului sau; in sensul in care, fiecare manager (pilot) al organizatiilor omenesti sa fie capabil sa elaboreze 'actiuni inteligente' pentru a face fata sitemelor complexe ale naturii si mai ales, ale societatii. El are nevoie de o mai buna fundamentare teoretica bazata pe paradigma complexitatii in demersurile 'cautarii sensului', precum si de o actiune cit mai ecologica, in respectul structurilor lumii naturale. Acestea nu pot sa fie decit rezultatul unui 'dublu constructivism'.  Dublul constructivism are ca obiect atit dezvoltarea constiintei fiecarui actor cit si elaborarea unor proiecte colective de intreprindere. Si pentru a putea realiza acestea, managerul are nevoie de o intelegere si metrizare adecvata a culturii organizationale. Acest lucru se poate face mai bine si mai rapid daca managerul este asistat de cercetatorul/consilier in domeniul culturilor managerial-organizationale. 



Criza manageriala prin care trece Romania in aceasta perioada  de tranzitie prelungita, cere studii  de cultura managerial-organizationala orientate pragmatic. 
Sa nu uitam ca, poate cea mai profunda transformare la care asistam in societatea romaneasca in ultimii 6-7 ani si la care vom asista pentru un timp inca nedeterminat, este transformarea culturala. Intre alti factori dominanti, care conduc catre ea, cel legat de schimbarea mediului economic este, poate, cel mai vizibil si mai obiectiv. El actioneaza atit la nivelul psihologiei individului, cit si la acela al psihologiei sociale de grup, producind inevitabil mutatii. 

Organizatiile se multiplica  si viata individului, in asamblul ei, capata o si mai mare diversitate. Diversitatea inseamna in primul rind, un soc informational, care il obliga sa caute alte sensuri si semnificatii cu ajutorul carora  sa poata discerne coerent informatiile primite din partea mediului. 

Factorul activ in producerea acestei diversificari il constituie, in mare parte conducatorii, managerii. Ei sunt in general, inductorii noilor culturi propuse spre experimentare celor condusi. Culturile pot fi efemere sau pot capata forme stabile, acolo unde modelul propus (explicit sau mai ales implicit prin restructurare) gaseste o rezonanta in fondul psiho-social care sa il poata accepta. 
Cercetarea culturilor managerial-organizationale devine astfel, o tema importanta de studiu pentru cercetatorii din domenii diverse ca, sociologia, antropologia, in general, cit si din domeniul sociologiei organizatiilor si managementului in particular, tema care pina acum, la noi, a fost sporadic abordata. 

In starea particulara in care se afla societatea romaneasca, cea de tranzitie, metodologia si strategia cercetarii trebuie sa plece de la consideratia  ca nu exista 'modele de-a gata' pentru ca, experienta trecerii de la o societate de tip totalitar, socialista, la una democratica si de la o economie de comanda, la una de piata este unica. 
In acest sens prezentam doua abordari posibile in cercetarea culturilor manageriale, precum si citeva elemente tinind de strategia cercetarii in problematica atit de complexa si fascinanta a 'culturii managerial-organizationale'. 

 Abordarea 1

Priveste cultura managerial-organizationala din punctul de vedere al managerului, fiind mai degraba de tip 'action research'. Ea incearca sa sensibilizeze managerul la problemele de tip cultural, facindu-l sa constientizeze atit 'cultura manageriala nationala' in care este 'imersat', cit si ceea ce este posibil de facut in 'metrizarea' culturii organizatii sale. 

Astfel, aceasta abordare ar putea sa faca cel putin urmatoarele lucruri: 

sa inlature prejudecata cu privire la existenta unui 'one best way' in management si organizare; 
sa dea managerilor o mai buna intelegere a propriei lor culturi si a diferentelor culturale in general, invatindu-i cum sa recunoasca si cum sa abordeze cultura in contextul businessului; 
sa puna la dispozitie citeva intuitii culturale in diversele si surprinzatoarele 'dileme' cu care organizatiile (si nu doar cele multinationale) se confrunta; 
sa vada in cultura manageriala un 'instrument' de actiune de neinlocuit, insa un instrument  cu atit mai delicat de minuit, cu cit este un concept greu de definit, care acopera o realitate complexa, cu contururi ambigue. 

Chiar daca exista multe produse si servicii care au devenit comune pietelor din intreaga lume (odata cu globalizarea economiei) totusi, ceea ce este important nu este ceea ce sunt ele si unde sunt ele de gasit fizic, ci ce inseamna ele pentru oameni in fiecare cultura !  

Ceea ce este  esenta culturii nu este ceea ce este vizibil la suprafata, ci ceea ce este impartasit de grupuri de oameni, modul in care ei inteleg si interpreteaza lumea. 
Managerul de astazi se confrunta cu 'paralizia/excesul prin analiza'; ea/el se concretizeaza in modul vestic de a privi managementul, gindirea analitica, analiza statistica, tehnicile de previziune si studiile operationale, care nu sunt 'gresite'; ele sunt importante abilitati tehnice. Greaseala consta in a presupune ca numai rationalitatea tehnica ar trebui sa caracterizeze elementul uman din organizatie. 

Nimeni nu neaga existenta unor legi stiintifice universal aplicabile, cu consecinte obiective. Acestea sunt intr-adevar 'culture-free'; insa, credinta conform careia, culturile umane la locul de munca ar trebui sa se asemene cu legile fizicii si cu cele ale ingineriei, este o credinta culturala si nu o realitate stiintifica. 

Cum 'formulele dovedite' pot sa dea rezultate gresite* , se impune incercarea unor explorari noi si atipice. 

Cultura este precum  gravitatia: nu ai experienta ei pina nu sari de la 3 metri in gol. 
Cultura este tradusa de 'modul in care oamenii rezolva problemele'. Insa, o problema care este rezolvata in mod regulat dispare din constiinta si devine o asumptiune de baza, o premisa fundament, o schema formala care programeaza un automatism. Ori, aceste asumptiuni definesc intelesurile pe care un grup le impartaseste dogmatic - ele sunt implicite. 

Cultura se prezinta pe diferite nivele: national, organizational, profesional. La nivelul de sus este cultura unei societati nationale (sau regionale) asa cum a evoluat in contextul sau geo-etno-istoric. Felul in care atitudinile si valorile sunt exprimate intr-o organizatie specifica este descris ca ,cultura organizationala. In sfirsit, putem sa vorbim de cultura unei functii particulare in legatura cu organizatiile; astfel, oamenii care detin aceste functii tind sa impartaseasca anumite orientari profesionale si etice. 

Din perspectiva integrarii Romaniei in structurile euro-atlantice, managerii (ca si conducatorii politici) romani nu trebuie sa uite ceea ce Jean Monnet, unul din fondatorii Uniunii Europene, a spus odata: 'daca as fi din nou pus in fata provocarii de a integra Europa, probabil ca as incepe cu cultura'. Cultura este contextul in care lucrurile si fenomenele se intimpla; fara context, chiar problemelor legale le lipsec semnificatiile. 

 Abordarea 2 

Aceasta abordare este specifica cercetatorului, observatorului din afara organizatiei. In ultimul timp, in acest tip de abordare s-a impus o noua paradigma, pe care am putea-o numi paradigma complexitatii.

Existenta si natura structurilor sociale ce se auto-organizeaza pe parcursul evolutiei societatii omenesti este conditionata de crearea si consumul de bunuri si servicii. Asimilate metabolismului unui organism viu, aceste doua functii disipative fac posibila dezvoltarea economico-sociala in strinsa legatura cu repartitia naturala a resurselor. Stabilitatea unui asemenea sistem complex ce evolueaza departe de echilibru, poate fi influentata de prezenta unui personal managerial capabil sa perceapa natura, dinamica si complexitatea relatiilor din interiorul unei realitati a carei infatisare se schimba necontenit. 

In studierea sistemelor auto-organizate complexe, cercetatorul va trebui sa tina cont si de faptul ca exista totdeauna un decalaj intre obiectul de studiu si modul in care il reprezentam, interpretarea umplind acest decalaj. 
Managerul, indiferent de pozitia sa in ierarhia structurii sociale si indiferent daca, interpreteaza corect sau nu, semnalele primite de la organizatie, este acela care concepe si materializeaza strategiile prin care se realizeaza crearea si consumul de bunuri, fiind astfel direct implicat si raspunzator de calitatea structurii in care civilizatia este cristalizata in realitatea sociala. 



El este triplu cenzurat: de resurse, de eficacitate si de sistemul specific de valori culturale  al mediului social in care actioneaza. Capacitatea lui de a regla acesti trei factori este aceea care, in cele din urma, ii permite sa se mentina in functia de conducator sau il exclude din ea. 

Managerii aduc astfel o zestre proprie - cultura manageriala - care in cursul istoriei a cunoscut o dinamica importanta si care, in aceast faza de tranzitie, s-a accelerat. 
Globalizarea activitatilor economice aduce astazi cu sine si o interactiune complexa intre diferitele culturi, mai cu seama prin intermediul segmentului managerial. Aceasta interactiune s-a desfasurat pina acum in alt ritm si in alta strategie a resurselor, dominanta fiind relatia de vecinatate geografica, pe care insa, dezvoltarea cunoscuta de tehnologiile comunicationale a modificat-o puternic. Acest fapt impune, date fiind consecintele inevitabile si previzibile intr-o anumita masura, studiul dinamicilor care au loc in diferitele culturi manageriale ce participa, fie competitiv, fie cooperativ ,la globalizarea economiei. 
Inexistenta unei experiente anterioare in acest sens (al modificarii topologiei spatiului de interactiune interculturala) incarca managerul cu responsabilitati sporite, in care rolul sau  devine inevitabil si unul creator. 

 Strategia de cercetare 

Din punctul de vedere al strategiei de cercetare a culturii managerial-organizationale in Romania, in acest moment putem spune: 
exista o specificitate distincta - tranzitia - care ne permite sa asistam la fenomenul nasterii unei culturi managerial-organizationale diferite, a unei noi forme de expresie, prin aparitia spatiilor de comunicare oferite de noile organizatii care se nasc prin libera initiativa;

 
acest moment trebuie surprins de catre stiintele socio-umane, ca o sursa irepetabila de informatie experimentala; 


intirzierea in formularea sau reformularea unor tematici de cercetare orientate explicit spre surprinderea  acestui 'moment', poate insemna pierderea unei sanse unice de a avea contact cu o realitate sociala vie care, surprinsa acum, ar putea conduce in viitor, la o intelegere mai adinca a fenomenologiei relatiilor sociale. Raportarea fenomenologiei la un corp de observatii experimentale efectuate direct - evitind deformarea sensului lor, pe care documentul istoric de tip 'cronica' o poate produce, el fiind intotdeauna o consemnare a prezentului, prin prisma intelegerii dobindita prin experientele anterioare 

    reprezinta un tip de cercetare canatitativo-calitativa de dorit, fata de unele doar cantitative (experimentale) sau doar calitative (fenomenologice). 
Se impune astfel, ca o prima tema de studiat, investigarea unor metodologii noi, capabile sa surprinda si sa descrie aspecte subtile ale realitatilor socio-umane in dinamica lor si in evolutia lor - insa, vazute de la bun inceput, ca procese neliniare, care implica o morfogeneza a sistemului complex pe care il constituie natura umana. 
 

In aceasta situatie de nouate si specificitate a tranzitiei, apare un paradox: daca se asteapta crearea metodologiilor pentru cercetare, se pot pierde datele experimentale. 
O modalitate de a 'iesi' din acest paradox ar fi: 'culeg cit mai multe date din cit mai multe puncte de vedere si le organizez in banci de date; in paralel, dar si dupa, caut metodologii de prelucrare si orientare in aceste banci de date'.* 
Din perspectiva paradigmei complexitatii, exista sisteme care pot fi masurate si studiate in profunzime numai local, in spatiu si timp, adica, in anumite momente ale evolutiei lor. Si 'tranzitia' este un asemenea moment. 

In cercetarea sociologica nu mai putem ignora faptul ca obiectul de studiu, in afara de extrema lui complexitate, se afla principial intr-o evolutie permanenta, care face ca stadiile prin care trece el sa fie irepetabile istoric. 
Aceasta evolutie este neliniara, dominata de prezenta unor tendinte contrarii care actioneaza in corpul social, avind aspectul unui mers in salturi intre paliere cvasi-stabile. Frecventa perioadelor de salt este din ce in ce mai mare. 
Tranzitiile fiind din ce in ce mai dese, devin ele insele un obiect de studiu in sine.  Studierea tranzitiilor, a tranzitiilor in culturile managerial-organizationale in special, devine o necesitate. Intelegerea si 'metrizarea' (in dublul ei sens de masurare - metrica calitativa -  si de 'conducere/stapinire') tranzitiilor in culturile manageriale, acorda managerilor un avantaj competitiv insemnat si deci, o mai adecvata adaptare in mediul economic atit de turbulent si imprevizibil cum este astazi. 

Este oare managerul roman sensibil si tolerant la cultura (managerial-organizationala sau de alta natura) celorlalti, fie el celalalt de aproape, subordonat, alt manager roman, fie el celalat 'manager strain', 'partener strain'? Are el posibilitatea de a apela si a se 'lasa' indrumat de cercetatori/consilieri 'sensibilizati-formati' in delicatele probleme culturale? 

In final, un citat semnificativ din Paul Ricoeur ('Civilisation and national culture' in History and Truth, North-Western University Press 1965) ne face constienti si atenti la 'celalalt', la 'cealalta cultura': 'cind am descoperit ca exista mai multe culturi, in loc de una, si cind, in momentul in care ne dam seama, ca o consecinta directa, de sfirsitul unui astfel de monopol cultural, fie el iluzoriu sau real, ne simtim amenintati de propria noastra descoperire. Dintr-odata, devine posibil ca sa existe nu doar 'altii',  ci ca si noi insine suntem 'un alt' printre 'Altii''  am reusit (vom reusi!) oare sa constientizam diferenta (fie ea culturala sau de alta natura) ca resursa, ca sursa de imbogatire!? 

Daca recitim 'Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie', ne dam seama ca acel cuvint-concept-simbol, sub semnul caruia a fost scrisa ,este cel de 'cinste'. O cultura managerial-organizationala sanatoasa nu poate fi decit una prin excelenta 'cinstita'. Daca managerul vrea sa creeze/construiasca durabil atunci, el va trebui sa lase deoparte cuvintul-concept-simbol de 'cinism' al lui Machiavelli, sub semnul caruia a stat mai mult cultura managerial-organizationala vestica (si cu atit mai mult, cea totalitarist comunista) si sa adopte cu toata inima si spiritul, unul dintre acele tipuri de cultura care sta sub semnul 'cinstei'. Societatea omeneasca informationala, bazata pe cunoastere (knowledge based), daca vrea sa mai existe, sa nu dispara, nu mai poate accepta si 'tolera', decit o asemenea cultura. 

* De exemplu o companie italiana a fost sfatuita de o firma intrernationala de consultanta manageriala sa reorganizeze compania la o structura organizatorica de tip matrice, netinindu-se seama de faptul ca aceasta structura provoca loialitatea 'culturala' fata de bosul direct si unic, si ca in Italia bosi sunt ca si 'tatii' si ca nu poti sa ai doi tati; acelasi fenomen a fost observat recent si de autori intr-o firma mixta romano-belgiana, in care incercarea de a implementa acest tip de organizare a dus la 'probleme de ordin cultural' 
* Mentionam aici ca autorii (membri ai Centrului pentru Studii Complexe) prezentului articol au efectuat in acest an un studiu pilot de cultura manageriala in Romania, finantat de FIMAN (Fundatia Internationala de Management) si prin care au inceput constituirea unei astfel de banci de date. Dar despre rezultatele acestui studiu vom reveni cu un articol ulterior.



PREMIZELE FUNDAMENTALE ALE

MODELARII FUNCTIONAL- TRANZACTIONALE

CA INSTRUMENT SI SURSA DE LIMBAJ PENTRU FUNDAMENTAREA UNEI BIOECONOMII FENOMENOLOGICE

Cercetarea proceselor de tip economic nu poate ignora fondul pe care acestea se desfasoara - anume pe acela al proceselor din biosfera (asa cum se manifesta acestea in integralitatea si in cursul evolutiei lor) - fondul biosferic

Economia este atat un proces complex creat, (prin care specia umana isi asigura un avantaj competitiv esential in raport cu alte specii), cat si un proces care impune speciei umane constrangeri ale comportamentului social si individual, ( dictate de aparitia dependentei indivizilor de asigurarea continuitatii procesului creat, ca proces util, cu functii predominant pozitive din punctul de vedere al asigurarii existentei speciei). 
Oricare participant uman la procesul economic, la fel cu oricare participant individual la procesul, mai larg, biosferic, se gaseste in doua ipostaze: de actor in proces si de resursa pentru proces. (In latura sa pur biosferica aceste doua ipostaze cuprind si aspectul ca orice organism viu, cu exceptia celor distruse accidental in catastrofe pur fizice, este prada intr-un lant trofic). 

Economia este un proces inserat, de catre umanitate, ca artefact transpus pe fondul proceselor biosferice  (in sensul ca ea este consecinta unor elemente de gandire logico-matematica - capabila de abstractii).  Umanitatea depinde esential de economie, dar genereaza prin aceasta un impact important chiar asupra substratului pe care  a fost inserata, substrat de care depinde vital. Tratarea responsabila a acestui cuplaj delicat este in consecinta un lucru de importanta vitala si constituie baza pe care  aplicatiile unor teorii economice, care fac abstractie de existenta lui, pot fi evaluate asa incat echilibrul omului cu natura sa nu fie afectat iremediabil. Se naste astfel o intrebare fundamentala, care cere un raspuns dat printr-o tratare in cadrul unui domeniu distinct al cercetarii fundamentale: 

In ce masura si in ce conditii este posibil managementul lucid al cuplajului dintre economie si fondul biosferic?  

Domeniul de cercetare in care aceasta intrebare devine o problema centrala este BIOECONOMIA FENOMENOLOGICA

Abordarea problemei fundamentale a BIOECONOMIEI FENOMENOLOGICE cere o grija deosebita in ceea ce priveste administrarea fondului de premize care sta la baza constructiei corpului sau teoretic. Dat fiind ca, printre altele, procesul economic global se dezvolta influentat de teorii economice acceptate ca teorii de economie politica,  pe care se cladesc decizii majore privind dezvoltarea social-economica, este esential ca in nucleul de baza al BIOECONOMIEI sa nu se gaseasca premize de natura social-politica, influenta unor astfel de premize adoptate ca adevaruri axiomatice in decizia de tip politic. Influenta politicii asupra procesului economic este insa chiar una dintre temele de studiu in cadrul teoriei bioeconomice care trebuie sa fie formulata intr-un limbaj de modelare neechivoc si nepolarizat. 

Tratarea economiei ca proces in natura, caracteristic umanitatii, asigura aceasta cerinta pana la limita unor principii care tin de interpretarea ontologica a lumii in care traim, ceea ce nici o stiinta a naturii nu poate evita. 

Premizele fundamentale ale bioeconomiei fenomenologice

Observand ca o tranzactie presupune existenta: 

  • a cel putin doua persoane diferite care au proprietate asupra 
  • a cel putin doua obiecte distincte si care stabilesc 
  • cel putin un contact de comunicare in care se schimba date privind obiectele aflate in proprietatea fiecaruia dintre aceste persoane 

fara ca 

  • schimbul de date sa afecteze obligatoriu si starea de proprietate 
  • sa fie implicat in mod necesar transportul sau transferul obiectelor

prin extensie la cazul cel mai general concluzionam ca: 

1) Orice obiect economic are o existenta dubla, ca distributie in spatiul fazelor tranzactionale si ca localizare in spatiul topologic al substratului biosferic 

2) Orice obiect economic apartine unui agent tranzactional  care reprezinta in spatiul topologic al fazelor tranzactionale distributia de persoane ( sau de agenti tehnologici) care au acces neingradit la folosirea acelui obiect in procese care au loc in spatiul topologic al substratului biosferic. 

Mai departe, observam ca fiind naturala si validata de experienta urmatoarea clasificare a stadiilor parcurse de  obiectele naturale care participa la un proces economic: 
 

  • stadiul preluarii in folosinta, care corespunde faptului ca obiectul natural devine tehnologic accesibil pentru un agent tehnologic;
  • stadiul transformarilor tehnologice, care corespunde faptului ca asupra obiectului natural opereaza un agent tehnologic care il integreaza intr-un obiect produs;
  • stadiul definirii tranzactionale, care corespunde faptului ca un agent tranzactional (ofertant) aloca proprietati tranzactionale obiectului produs si comunica o parte dintre acestea altor agenti tranzactionali;
  • stadiul tranzactionarii, care corespunde faptului ca un numar de agenti tranzactionali opereaza cu partea din calitatile tranzactionale comunicata de catre agentul tranzactional ofertant.
  • stadiul transferului de proprietate catre alt agent tranzactional
  • stadii de retranzactionare ( in cazul proceselor comerciale );
  • stadiul transferului in consum catre agentii consumatori tehnologici sau biosferici;
  • stadiul degradarii prin folosinta de catre agentii consumatori cu reintroducerea unor parti (din substanta, din energia libera acumulata sau din informatia inscrisa) in fondul biosferic ( degradari disipative ), si cu reintegrarea altor parti in operarea exercitata ca agenti tehnologici de catre agentii consumatori ( degradari tehnologice);
  • stadiul degradarilor prin perisare, pe care il consemnam separat de cel precedent, acesta fiind prezent atat implicit, in cursul parcurgerii celorlalte stadii ca o componenta entropica inerenta, cat si explicit ca forma ultima de iesire a substantei energiei si informatiei atat din procesul economic, cat si din procesul biosferic de fond.

Ca urmare, in cadrul modelarii functional- tranzactionale orice agent economic va fi privit sub o dubla ipostaza: de agent functional si de agent tranzactional, iar orice obiect economic va avea calitati de tipul substratului biosferic si calitati tranzactionale.     De asemenea, luand in considerare stadiile prin care trece un obiect natural in cursul proceselor economice, vom gasi ca un agent functional va opera in cursul procesului asupra obiectelor naturale ca agent tehnologic (avand functia de a injecta obiecte-produs in procesul tranzactional) si ca agent de consum ( avand functia de a extrage obiecte-produs atat din procesul tranzactional cat si din procesul functional, dar sa si reinjecteze alte obiecte-produs mai 'subtile' in procesul functional/tranzactional). 



In cadrul BIOECONOMIEI rolul jucat de degradarea si de consumul produselor si, prin intermediul acestora, de degradarea si de consumul resurselor este considerat crucial. Consumul si degradarea sunt  legate de doua procese fundamentale care intervin legic si inevitabil atat in economie cat si in fondul biosferic: tendinta de crestere a entropiei in mediul neviu si de un 'ceva', de natura vointei umane de a se ridica deasupra conditiei luptei pentru supravietuire. Asa cum sublinia Nicolas Georgescu Roegen, acest 'ceva' este legat de placerea omului de a trai. 

Aplicatie 


MODELUL  PILOT DE SIMULARE A UNEI PIETE BAZATE PE SCHIMBURI BARTER 

Pentru a realiza constructia teoretica pe care am facut-o mai sus, intr-o prima etapa, am construit un model elementar functional-tranzactional  implementat in limbajul Pascal. 

In cadrul modelului s-a considerat o multime de agenti economici, specializati in trei categorii de productie si dependenti vital intre ei, in sensul ca, pentru a supravietui, fiecare trebuie sa consume oblogatoriu si din celelalte doua categorii de produse, decat din aceea in care este specializat.

Productia s-a modelat prin simpla atribuire periodica a fiecarui produs, in folosinta, intr-o cantitate mai mare decat nevoile de consum ale unui agent in perioada data (perioada de productie fiind aceeasi pentru toti producatorii dintr-o clasa). Nu s-au considerat mutatii in specializare si pentru simplitate s-a considerat ca un agent nu consuma din propriile produse. Nivelurile productiei si consumurilor sunt variabile, fluctuand in jurul unor valori medii specifice aleator cu o distributie constanta. 
In cadrul modelului pilot realizat nu s-au considerat alte surse de degradare a produselor decat acelea prin consum. Deasemenea, nu s-au considerat schimburi de productie sau transporturi de substanta intre agentii functionali realizate altfel decat prin intermediul tranzactionarii, spatiul topologic al substratului biosferic reducandu-se la o multime de puncte izolate. 

Tranzactia s-a modelat intr-un spatiu regulat de vecinatate 8, inchis pe un tor, fiecare agent tranzactional (corespunzator fiecarui agent functional) putand schimba produse numai cu producatorii complementari dintre cei opt vecini inconjuratori, si numai daca acestia se afla in momentul respectiv in stare activa de agent tranzactional, determinata printr-un calcul de atribuire de calitati de tranzactionare produsului aflat in proprietatea sa. S-a considerat ca toti agentii fac acelasi tip de calcul de atribuire a calitatilor tranzactionale si ca in faza de tranzactionare functioneaza o aceeasi regula de alegere a  partenerilor, in care se cauta efectuarea simultana a scimbului intre cate trei participanti diferiti si vecini, fara a fi acceptate shimburile realizate succesiv. 

Un program demo executabil este anexat  in fisierul (Autori: Nicolae Boicu , Alexandru Caragea , Aron Jinaru )

Modelul pilot a aratat ca supravietuirea nedeterminata a procesului de tip economic considerat mai sus, se poate realiza numai in conditiile unei planificari exacte a  productiei si consumului si numai in cazul unor distributii topologice particulare a participantilor la procesul tranzactional, aceasta mergand pana la eliminarea fluctuatiilor productiei si consumului. Chiar si fluctuatii mici ale acestora, conduc catre extinctie dupa un numar finit de cicluri. Totul se datoreaza reductionismului premeditat-exagerat care a stat la baza modelarii. Comunitatile reale supravietuiesc depasind creator modelele economice pe care le adopta ideologic (si implicit reductionist) la un moment dat, de tranzitie, de criza, de revolutie, moment in care 'roadele' negative ale reductionismului aplicat se manifesta acut.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie






termeni
contact

adauga