Proiect - Fumatori si nefumatori- relatii ce se stabilesc in cadrul grupului

Universitatea din Bucuresti

Faculatea de Sociologie si Asistenta sociala

Comunitati si procese umane

Antropologie

Nefumatori la o tigara

Nefumatori la o tigara

Tipul cercetarii: observatia si observatia participativa

Perioada cercetarii: Neoficial:octombrie 2005-ianuarie 2007

Oficial: decembrie 2006-ianuarie 2007

Locul in care am desfasurat cercetarea: curtea din spate a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala

Numar de persoane observatia s-a desfasurat pe doua tipuri de grupuri :

restrans ( de la 2 la 5 persoane)

largit (grupul de fumatori din curtea facultatii)

Tema cercetarii: Fumatori si nefumatori- relatii ce se stabilesc in cadrul grupului

Obiectivele cercetarii: 1. Sa pot sa stabilesc un profil al celor care se opresc la o tigara.

2. Sa observ relatiile din interiorul grupului si eventualele carente de adaptare ale nefumatorilor.

3. Sa descopar care sunt elementele cheie care ii aduc impreuna pe fumatori si nefumatori.

Justificare

Ideea proiectului a pornit din momentul in care am intrat in contact cu fumatul, dar privit ca fiind un fapt social. Aceasta definitie mi-a ridicat o multime de nedumeriri. Daca fumatul este un fapt social, atunci presupune o serie de constrangeri. Perspectiva grupului de fumatori duce obligatoriu la formarea unei dependente a nefumatorului pentru fummat si deci, nefumatorul in grup de fumatori devine fumator. Cumva aceasta terie sociala, nu se aplica in toate situatiile dupa cu am observat eu. Aceste constrangeri, de fapt, se ramifica pe alte arii ale interactiunii sociale si de aici tema proiectului meu. Ce ii aduce impreuna pe fumatori si nefumatori la o tigara in pauze sau la sfarsitul cursurilor? Pentru ca, asa cum am observat, nu trebuie sa fii neaparat fumator ca sa iesi la o tigara. Deci, care sa fie mecanismele din spatele acestei actiuni care sa motiveze cele 5-10 minute de stat la fumat fara sa fumezi? Care sunt caracteristicile unui grup in care se respecta regula tigarii unanim acceptata cu toate ca nu toti sunt fumatori? Cum se face ca in anumite situatii la tigara sa fie mai multi nefumatori decat fumatori? Care este sistemul de relatii care se manifesta in interiorul grupuli, dar si in afara lui? Care sunt comportamentele specifice ale fumatorilor vs ale nefumatorilor in afara grupului?

Precizari metodologice

Pentru aceasta cercetare am optat pentru metoda observatiei. Trebuie sa fac precizarea ca pentru formarea unei imagini de anasamblu am folosit atat observatia nestructurata (pentru a observa si analiza grupul mare de fumatori si relatiile dintre ei. In aceasta situatie am privit toti fumatorii ca formand un grup aparte, care prezinta o anumita caracteristica si o oarecare coeziune, desi indivizii intre ei nu dezvolta relatii de prietenie) si observatia participativa ( in cazul grupului restrans de prieteni, in care coeziunea nu este data de fumat ci de relatiile de prietenie). Dat fiind faptul ca informatia este foarte abundenta si numarul de persoane este destul de mare, o sa incerc sa creez un sistem de categorii precum cel utilizat de Robert F. Bales, in 1950 in studiul interactiunii in cadrul discutiilor de grup. Dat fiind faptul ca observatia in cazul sau a fost una structurata, datele problemei difera intr-o oarecare masura, motiv pentru care inainte de a incepe cerceatrea am considerat ca este necesar sa-mi lansez niste ipoteze de lucru. Acestea sunt: 1. fumatorii sunt persoane care interactioneaza mai mult mai ales cu persoane care nu le cunosc dar totusi apartin marelui grup de fumatori;

2. coeziunea grupurilor mixte (formate din fumatori si nefumatori) nu este data de viciul fumatului ci de aspecte legate mai cu seama de relatiile din interiorul grupului, de prietenie, coleagitate.

3. iesitul la tigara isi pierde semnificatia care este pentru fumatori cand vine vorba de nefumatori .

4. exista alte obiceiuri care se manifesta in spatele opritului pentru o tigara( mai ales la sfarsitul cursurilor)

In tabelul de mai sus am inceract sa sumarizez principalele caracteristici ale factorilor implicati in procesul de a iesi la o tigara. Desi este vorba tot de interactiunea dintre cadrul grupului , an decis sa nu pastrez caracteristicile stabilite de Bales pentru ca pe mine m-a interesat ca si obiect al observatiei interactiunea pe mai multe niveluri, intre fumatori, intre fumatori si nefumatori sau in cadrul grupuilui mixt. De aici, am observat, fumatul in sine este doar o mica parte a procesului de a iesi la o tigara.

E momentul pentru o tigara..

In fapt exista doua situatii generale de a sta la o tigara: prima este iesitul in pauze si cea de-a doua este la inceputul sau sfarsitul cursurilor. Desi aparent semnificatia sau motivatia ar putea fi aceeasi, momentele sunt cu totul diferite, iar actorii implicati , de asemenea. Primul caz integreaza pe cei cu adevarat fumatori, care au o necesitate fizica si psihica care se satisface in actul fumatului. Pe langa acestia, in marea majoritate a cazurilor ( in 20 dintre cele 25 de observatii) mai ies la tigara si cei care erau implicati in discutia de grup inceputa, fie ca sunt fumatori, prietenti din grup sau colegi. Discutiile sunt legate de scoala, profesori, examene. Aproape in nici un caz nu sunt discutii personale, deoarece intre cei implicati nu exista neaparat relatii de prietenie. Al doile caz este un pic mai deosebit. Din multimea din pauze, acum mai raman la tigara mai putini mai ales daca este seara si sunt in general prietenii. De fapt aici trebuie sa fac diferenta intre diferite momente ale zilei, daca este frumos afara sau daca ploua sau e frig.. In functie de aceste variabile, numarul nefumatorilor care participa la tigara variaza foarte mult, dupa cum urmeaza : in momentele in care afara este frumos numarul celor care raman dupa cursuri la o tigara este considerabil mai mare decat atunci cand este frig sau ploua.( media se situeaza undeva in jurul cifrei de 9 nefumatori atunci cand este frumos si doar 1 sau niciunul cand este urat, la nivelul intregii curti) . In functie de momentul zilei seara sunt mai putini nefumatori printre grupurile de fumatori decat in orice alt moment. Avand in vedere faptul ca aceasta parte din observatie am realiza-o mai cu seama dupa cursul si seminarul se antropologie, adica la ora 8, cu o probabilitate de 90% eu eram singura nefumatoare dintr-un grup de fumatori ramasi la tigara de seara.

Cum suntem noi prieteni.

Asa cum am precizat de la inceput, am incercat sa fac cercetarea observand doua tipuri de grupuri. Pe de o parte am observat grupul mare de fumatori in care am incadrat toate mini- grupurile de fumatori si l-am privit ca pe un tot unitar care detine aceleasi caracteristici pe fiecare unitate in parte. Coeziunea la nivelul grupului mare este una ridicata deoarece, fumatul e caracteristica atribuita tuturor. De aici se dezvolta o serie de relationari si interactiuni intre mini-grupuri. Caile de legatura sunt generate de fenomenul imprumutului: cu cea mai mare frecventa se imprumuta brichete "foc" si apoi tigari, cei drept mai rar. Un fenomen interesant este ca fumatorii care sunt singuri au o capacitate mare de a fi " adoptati" de unul dintre mini- grupurile prezente in curte. Nefumatorii, pe de alta parte daca nu sunt parte a unui grup mic, nu se integreaza in grupul mare de fumatori, pleaca. De fapt, raportul de probabilitatea ca sa vezi un fumator sau un nefumator singur in curte este de 99 la 1. la nivelul grupurilor mici se petrece un alt fenomen. De aceasta data coeziunea nu mai este data de imprumut, ci de un oarecare sentiment de datorie sau solidaritate. Am observat ca in cazul grupurilor mixte nu se face diferenta intre prieteni care este fumator si care este nefumator. Propunerea de a iesi la o tigara este indreptata catre toti membrii grupului, si nu o data s-a intamplat sa vina de la un nefumator. Este un fel de obicei de a iesi la tigara, fara de a se pune probleme cine fumeaza si cine nu. Bineinteles pe tema nefumatorilor la tigara s-a dezvoltat si un oarecare folclor , cel putin la nivelul grupului mic in care am desfasurat eu observatia participativa.

De ce la o tigara?

Intrebarea aceasta mi-am pus-o dupa ce am observat un fenomen oarecum atipic. In mini grupul meu sunt mai multi nefumatori decat fumatori care raman la tigara. Intrebarea este, zic eu , justificata: de ce? Si am observat aici,intensitatea viciilor membrilor grupului. Viciile se pot clasifica oarecum asa: " Mama.mor daca nu fumez o tigara" - - -" hm. ce as bea o cafea"- - - - " ok.merg si eu cu voi sa iau o gura de aer". Deci , lasand deoparte respiratia ca viciu, raman cafeaua si tigara. Iar astea merg impreuna. Bine atunci, puteam sa numim iesirea la o cafea. Aice intervine conditionarea si dependenta de tonomatul de cafea. In acelasi timp, cafeaua, daca esti veteran in viciu, oricum o bei acasa inainte de a ajunge la scoala, cea de aici fiind mai mult un moft sau un motiv de a-ti insoti prietenii la fumat. Si totusi asta nu explica in intregime fenomenul. In spatele iesitului la o tigara se tese o retea de relatii sociale si de prietenie foarte intensa ce creeaza foarte multe conditionari.

Tipe, tipi si tipuri

Cum era de inteles distributiea pe sexe in cazul fumatorilor si/sau a nefumatorilor este irelevanta datorita faptului ca grupurile observate sunt de la facultatea de sociologie. Se intelege ca sunt preponderent fete totusi discrepantele nu sunt majore intre fumatori. La nivelul fetelor, am observat ca se mentin relatii de amicitie daca s-au cunoscut la tigara, ca le este foarte usor sa schimbe pareri. La nivelul grupului mic am observat ca fumatoarele sunt persoane "radicale", cu o personalitate foate puternica, in masura sa influenteze relatiile de grup. De exemplu, Alina. Ea nu este o persoana de mijloc, care sa accepte compromisuri. Pentru ea e da sau nu , alb sau negru. Atitudinea de acest tip determina doua felui de situatii mai ales pentru nefumatori: prima este ca nu multi accepta un astfel de comportament, refuzand sa stea la tigara si mai este o categorie pentru care prietenia primeaza, atitudini de genul acestora nefacand decat sa confirme o relatie de prietenie. Un alt fapt foarte interesant legat de relatiile dintre fumatoare si nefumatoare este ca iesitul la tigara este o forma de traditie care se respecta, chiar daca de exemplu acum, in cadrul grupului mic mai exista doar o fumatoare, majoritatea fiind nefumatori. Problema se ridica in momentul in care acest comportament de grup a inceput sa apara. Daca vedem atunci, majoritatea era formata de fumatori, iar comportamentul grupului legat de fumat, chiar daca componenta lui se modifica, nu se schimba radical. Abia aici cred ca se ridica problema iesitului la tigara ca fapt social. Nu e o traditie in sine dar este un fenomen care la nivel de grup se pertrece foarte frecvent si pe care fiecare membru al grupului l-a individualizat si interiorizat. Spre deosebire de baieti nu am vazut cazuri de fete care stea singure la tigara. Nu vreau sa intru pe aria stereotipurilor de gen dar cred ca aici inca se manifesta gandirea cum ca fumatul e pentru barbati sau este o activitate oarecum cu specific masculin. In cazul baietilor nu pare sa asa mare problema sa stea singuri si sa fumeze, cu toate ca si acest fenomen este unul relativ izolat. In rest si in cazul baietilor comportamentele sunt similare. Fumatorii care sunt singuri pozeaza, sau citesc afisele de pe geamuri. Privind nefumatorii iesiti la tigara am mai remarcat un lucru: sunt majoritar fete. De aici coeziune mai mare intre fete, fumatoare sau nu.

Ce se vede si ce facem de fapt .

Dat fiind faptul ca fenomenul obeservat are o mare repetabilitate chiar si in timpul unei zile, s-au format o serie de tabieturi, pe care le-am observat la nivelul grupului mic. De fiecare data cand fumatorii ies la tigara, nefumatorii ies la cafea. Relatia aceasta este una aproape inevitabila si s-a transformat deja in obicei. De fiecare data Alina cere foc, niciodata nu are bricheta. Subiectele de discutie mai ales in ultina perioada au debutat cu ironii la adresa bietului cercetator( eu) sa fiu atenta la ce se intampla nu cumva sa ratez ceva in cercetare. De fiecare data paharele de la cafea ajung la gunoi iar tigarile pe jos sau in cel mai bun caz pe cutie pe care numarul de chistoace variaza intre minim 5 si foarte multe. Spuneam ca actiunea fumatului in sine isi pierde semnificatia fiind doar o forma de substituire a altor actiuni care raspund necesitatilor membrilor grupului, mai cu seama cele de comunicare. De asemenea este parca un contract nescris ca nici unul dintre membrii grupului mic stabil sa nu plece inainte.

Concluzii

Actiune de a fuma depaseste de cele mai multe ori actul generat de viciu si intra in aria comportamantelor sociale. Intr-adevar, fumatul este un fapt social, dar nu e vorba de presiune grupului asupra nefumatorilor de a se apuca de fumat ci mai mult o presiune relationala. De cele mai multe ori, actorii iesti la o tigara creeaza dependente care dicteaza cursul relatiilor la nivel de grup.