Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Primul ajutor si autoajutorul sanitar in caz de dezastru


Primul ajutor si autoajutorul sanitar in caz de dezastru




Primul ajutor si autoajutorul sanitar in caz de dezastru

Dezastrele si atacurile din aer produc fiintelor vii existente in zona, traumatisme multiple ale membrelor, asociate cu leziuni craniene, vertebrale si toracici-abdominale, arsuri de diferite grade, boli de iradiere, intoxicatii si diferite boli contagioase.

In aceasta situatie, sarcina cea mai importanta a formatiunilor de specialitate este ca, in conditiile dificile ale existentei unui mare numar de raniti, iradiati sau intoxicati, sa intervina cu promptitudine si cu intreaga lor capacitate de lucru pentru acordarea primului ajutor sanitar.

Prin prim ajutor sanitar intelegem ingrijirea de urgenta a unui ranit sau contaminat inainte de a fi posibila acordarea unei asistente medicale calificate.

In anumite imprejurari, cand nu este posibil sa se acorde in timp util ajutorul sanitar (strazi si adaposturi blocate, numar mare de raniti, etc.) se impune ca fiecare persoana sa-si acorde primul ajutor sanitar (un pansament sumar, oprirea hemoragiei etc.) fara sa se mai astepte sosirea formatiunilor sanitare. De asemenea ranitii, iti pot acorda si intre ei (unul altuia) un prim ajutor necesar.




Primul ajutor sanitar se acorda de formatiunile sanitare chiar la locul unde este descoperit ranitul, inainte ca acesta sa fie transportat, dandu-se intaietate ranitilor cu hemoragii mari externe.

1-Primul ajutor si autoajutorul in rani

Prin rana sau plaga se intelege o leziune a pielii insotita de o atingere a tesaturilor profunde (muschi, oase, organe, nervi, etc.).

In zona de interventie, primul ajutor in rani se asigura astfel:

- curatirea sumara a plagii cu apa din bidonul sanitarului, urmata de o dezinfectie cu tinctura de iod sau cu apa oxigenata;

- pansarea, care consta in aplicarea de comprese sterile, aplicarea apoi a unui strat de vata, urmata de infasurarea ranii in totalitate, care difera de locul unde s-a produs rana;

- pansarea ranilor capului (in forma de cruce, de nod, in opt la ceafa), ochilor, nasului, barbiei, etc.;

- pansarea corpului (pentru torace, abdomen, perineu, anus, organe genitale, etc.);

- pansarea membrelor (in forma de opt a mainii si piciorului, degetului, cotului, genunchiului, bratului, coapsei).

2 – Primul ajutor in hemoragii

Orice ruptura a unui vas sanguin este urmata de o pierdere de sange numita hemoragie.

Dupa felul vasului care sangereaza, hemoragia poate fi:
- arteriala (sangele este de culoarea rosu deschis, curge cu presiune prin tasnituri ritmice, urmand bataile inimii);

- venoasa (sangele este de culoare rosu inchis si se scurge continuu, fara tasnituri);

- capilara (sangele se prelinge lent in picaturi).

Dupa locul unde se produce, hemoragia poate fi:

- externa – sangerarea se produce intr-o plaga situata la suprafata corpului;

- interna – sangerarea are loc intr-o cavitate inchisa (abdomen, torace, craniu etc.).

Hemoragiile externe pot fi oprite provizoriu, astfel:

- hemoragiile capilare mici – prin simpla spalare a plagii cu apa oxigenata si tampoane cu comprese sterile;

- hemoragiile mijlocii – printr-un pansament compresiv;

- hemoragiile arteriale – prin apasarea manuala deasupra plagii, la punctul de compresiune cel mai apropiat. Apasarea manuala nu este intotdeauna eficace si nu poate fi mentinuta mult timp. De aceea, in aceste situatii se utilizeaza garoul (un tub de cauciuc, o curea, o cravata etc.) care se aplica numai in ranile membrelor si intotdeauna deasupra hemoragiei. Intre garou si tegumente se aplica o fasa sau o bucata de panza pentru a nu produce leziuni pielii. In cazul cand nu se poate folosi garoul (hemoragii la cap, piept, abdomen) se aplica pansamente compresive, adica pansamnente strans puternic.

Toate opririle de hemoragii prin mijloacele aratate mai sus hemostaze provizorii. Ranitul va fi transportat la spital, in cel mai scurt timp, pentru a i se face hemostaza definitiva.

Hemoragiile interne sunt de obicei la ranitii cu plaga la piept sau la abdomen si oricat de neinsemnata ar parea rana, acesti raniti trebuie sa fie evacuati cu prioritate intrucat pot fi pierderi mari de sange si ranitul nu mai poate fi recuperat.

3 – Primul ajutor in caz de fractura

Ruperea unui os se numeste fractura. Aceasta poate fi:

- inchisa cand se rupe numai osul si pielea ramane nevatamata;

- deschisa cand capetele osului ies prin piele formand o rana.

Fracturile inchise se imobilizeaza pe cat posibil in axul membrului, fara sa ne folosim de gesturi brutale. Se pune de o parte si de alta a osului rupt cate o scandurica (atela), suficient de lunga inca sa cuprinda articulatiile osului rupt. Atelele vor fi captusite cu vata, carpe, etc. Se fixeaza solid cu cateva ture de fasa sau cu fasii late de panza care se leaga deasupra si dedesubtul fracturii. In loc de atele mai pot fi folosite crengi, bastoane, etc. Trebuie sa se evite pe cat posibil sa nu se miste membrul rupt pentru ca apare posibilitatea ca cele doua capete ale osului rupt sa se deplaseze si sa rupa muschii, arterele, venele, nervii sau pielea.

Nu se va incerca niciodata indepartarea unei deformatii daca membrul fracturat isi pastreaza pozitia convenabila in axul sau lung. Readucerea corecta si imobilizarea fracturii in pozitia normala a osului se executa in spitale de catre medic.





Pentru prevenirea socului, ranitul trebuie culcat si invelit cu o patura. El va fi insotit pana la spital, transportandu-se culcat.

O atentie deosebita se va acorda celor care acuza fracturi ce coloana vertebrala (ranitul simte o durere puternica in spate si uneori nu mai poate misca picioarele).

In aceste situatii se procedeaza la ridicarea de catre mai multe persoane a ranitului si introducerea dedesubt a unei scanduri, usi, oblon sau targa de care va fi bine legat ranitul si apoi se transporta urgent la spital, de regula cu fata in jos pe o patura sau un cearceaf.

4 – Primul ajutor in caz de arsuri

Incendiile indirecte cauzate de avarii la retelele electrice si de gaze, la instalatiile si depozitele petroliere etc. pot provoca arsuri personalului surprins in apropierea lor.

Arsurile pot fi:

- arsuri de gradul I, care se caracterizeaza prin inrosire si o usoara inflamare a pielii;

- arsuri de gradul II, care se caracterizeaza prin aparitia unor basici pline cu un lichid alb-galbui;

- arsuri de gradul III, care prezinta pe langa leziuni de la primele doua grade si necroze, iar in cazuri grave, chiar carbonizarea tesuturilor.

Gravitatea arsurilor depinde de intinderea suprafetei arse a corpului si de gradul arsurii.

Primul ajutor se acorda astfel:

- se scot hainele de pe suprafata arsa si apoi in functie de gradul arsurii se procedeaza diferit. La arsurile de gradul II si III se aplica pe suprafata arsa un pansament uscat steril, executandu-se cu grija spargerea basicilor cu lichid care creaza pericol de infectie;

- bolnavii se invelesc cu paturi (cearceafuri) cand arsurile sunt intinse;

- se evacueaza bolnavul in prima urgenta la spital.

Pentru preintampinarea starii de soc, arsii vor trebui incalziti si, daca este posibil, li se da sa bea ceai indulcit.

5 – Primul ajutor in caz de electrocutare

Electrocutarea este produsa de trecerea unui curent electric prin corpul omului, ceea ce are drept consecinta contractii musculare puternice, arsuri locale, pierderea cunostintei, oprirea respiratiei si inimii, fenomene care pot deveni ireversibile, daca nu se intervine imediat. Statisticle intocmite in aceasta privinta arata ca interventia dupa un minut asigura sanse de salvare in 95% din cazuri, dupa doua minute la 90%, dupa 3 minute la 74%, dupa 4 minute la 50%, dupa 5 minute la 25%, iar dupa 8 minute este de 0,5%. Iata deci, cat de important este primul ajutor care poate fi acordat de orice persoana aflata in acel moment la locul accidentului, dar care trebuie sa cunoasca bine regulile de prim ajutor in aceste cazuri.

Primul ajutor in electrocutari se asigura astfel:

- se intrerupe curentul electric, direct de la comutator sau se rupe firul electric fie cu un lemn, topor cu maner de lemn sau clesti cu brate izolate;

- se indeparteaza victima de la locul accidentului, fie cu o prajina, cu mana invelita intr-o haina groasa si uscata sau cu manusi din cauciuc. In acest timp salvatorul va sta pe o scandura de lemn;

- daca victima mai respira sau prezinta o respiratie neregulata se executa respiratie „gura la gura” sau „gura la nas” si masaj cardiac, folosind metodele clasice de respiratie artificiala;

- dupa revenirea starii de constienta, victima este transportata de urgenta la cea mai apropiata unitate sanitara cu serviciu de reanimare.

Retineti ca in electrocutari este interzis:

- sa se atinga partile descoperite ale corpuluyi victimei cu mana neprotejata;

- sa se foloseasca obiecte umede sau metalice pentru inlaturarea victimei sau firelor electrice.

6 – Primul ajutor in caz de inec

Inecul se datoreaza umplerii plamanilor cu apa, inspirata de victima sau ca urmare a opririi activitatii inimii si plamanului, in mod reflex la contactul cu apa rece mai ales cu ocazia sariturilor.

Primul ajutor in caz de inec se asigura astfel:

- in cazul in care victima are gura inclestata, ea poate fi deschisa prin introducerea unei linguri intre dinti si a unei batiste impaturite in colturile sale;

- in faza urmatoare, limba inecatului, invelita intr-o batista si apucata cu doua degete, va fi trasa in afara, dupa care gura si nasul vor fi curatate de nisip, alge sau mucozitati;



- dupa executarea rapida a acestor operatiuni, victima va fi apucata de la spate cu mainile impreunate la baza toracelui sub forma de chinga sau luata de la spate, tinuta cu capul in jos si scuturata de cateva ori;

- daca bolnavul nu si-a recapatat respiratia si pulsul se mai resimte inca, se recomanda executarea respiratiei artificiale de catre o singura persoana sau chiar de doua (unul face respiratia gura la gura iar celalalt apasa toracele cu palmele in ritmul respiratiei);

- daca inecatul nu are puls, el trebuie intors cu fata in sus si i se face respiratie artificiala imediat de una sau doua persoane. Trebuie retinut ca in astfel de cazuri insuflatia trebuie sa fie cat mai puternica pentru a invinge rezistenta alveolelor si a apei din ele.

7 – Primul ajutor in intoxicarea cu substante toxice industriale

In economie se utilizeaza curent unele substante chimice necesare producerii de bunuri materiale, substante cu proprietati puternic toxice. Aceste substante circula in instalatiile industriale sau se afla stocate in rezervoare sau recipiente.

In cazul producerii unor avarii sau explozii la aceste instalatii, substantele puternic toxice sunt expulzate in atmosfera formand un nor toxic care se deplaseaza pe directia vantului la mari distante de la locul accidentului, cu consecinte grave pentru oamenii si animalele din zona respectiva.

Norul de aer contaminat cu substante puternic toxice poate actiona timp de cateva minute sau cateva ore, in functie de situatia meteorologica locala si de natura substantei toxice.

Substantele toxice din norul de aer contaminat patrund in organism, indeosebi pe caile respiratorii, provocand vatamari ale organelor interne, uneori deosebit de grave, care in functie de concentratia si natura substantei toxice pot provoca pierderea cunostintei si in scurt timp, moartea.

De regula, pe directia vantului, la locul producerii accidentului, la sol, se disting doua zone de contaminare:

- zona letala (care cuprinde raionul accidentului si unde apar cele mai grave intoxicatii, care de regula sunt mortale);

- zona de intoxicare (care cuprinde norul toxic ce se deplaseaza pe directia vantului la sol si unde apar cazurile mai usoare de intoxicatii).

Primul ajutor in caz de intoxicare cu substante industriale puternic toxice depinde de natura substantei toxice. In toate cazurile insa, trebuie executate urmatoarele activitati:

a) intreruperea inhalarii cu substante toxice prin acoperirea fetei cu o bucata de panza impaturita si umezita cu solutii de protectie specifice substantei toxice. Pentru clor si bioxid de sulf – cu solutie de antifum care are in compunere 100 ml alcool etilic, 10 ml eter etilic, 5 ml cloroform si 1 – 2 picaturi de amoniac; pentru hidrogen sulfurat – cu solutie de cloramina 2%; pentru acid cianhidric – cu nitrit de amil.

b) se scoate imediat victima din atmosfera contaminata folosind mijloace improvizate sau targa sanitara cand actioneaza grupe sanitare de protectie civila sau de Cruce Rosie;

c) se face respiratie artificiala persoanelor care nu mai respira sau si-au pierdut cunostinta. Atentie insa ca in cazul intoxicatiilor cu clor, NU SE FACE RESPIRATIE ARTIFICIALA;

d) pe timpul acordarii primului ajutor daca este posibil, intoxicatul sa stea culcat;

e) transportul victimei la spital sau la cabinetul medical local va avea loc numai dupa ce s-a acordat primul ajutor aplicand masurile enuntate mai sus.

8 – Primul ajutor in contaminarea radioactiva

Contaminarea oamenilor cu substante radioactive este posibila in cazul accidentului nuclear, astfel ca in zona reactorului nuclear si pe directia de deplasare a vantului la sol, substantele radioactive cad pe piele, imbracaminte sau prin respiratie patrund in organism producand boala de iradiere care apare in functie de doza de radiatie primita, la cateva ore sau zile de contaminare.

Primul ajutor acordat oamenilor contaminati cu substante radioactive trebuie sa urmareasca oprirea actiunii asupra organismului si aceasta se poate realiza prin:

- asigurarea protectiei aparatului respirator prin folosirea mastii contra gazelor sau a mijloacelor improvizate (masti cu tifon, prosoape, batiste etc.);

- evacuarea rapida a personalului din zona;

- administrarea de radioprotectori;

- decontaminarea personalului si a echipamentului (in afara zonei contaminate);

- controlul medical periodic al personalului contaminat.



9 – Respiratia artificiala

In cazul pierderii cunostintei si al opririi sau diminuarii respiratiei, executam de urgenta respiratia artificiala prin metoda de insuflare directa „gura la gura”, „gura la nas” sau apasarea toracelui.

Pentru metoda „gura la gura” se culca ranitul pe spate, se curata gura de mucozitati, pamant, etc. cu ajutorul degetului aratator invelit intr-o batista si se desface (descheie) imbracamintea care eventual ii strange gatul sau pieptul.

Dam capul ranitului cat mai mult pe spate si ii asezam o bucata de panza, tifon in dreptul gurii, tragem aer in piept, dupa care, aplicand gura pe gura, suflam puternic pana observam ridicarea pieptului acestuia (se produce inspiratia). Ridicam gura de la gura si asteptam cateva secunde pana ce aerul insuflat iese din plamani (se produce expiratia). Repetam insuflarea de 12 – 14 ori pe minut, timp indelungat pana apare respiratia normala.

Cand nu putem face respiratie prin insuflare directa a aerului, folosim metoda manuala: ranitul fiind cu fata in sus, ii asezam un sul facut din haine sau din patura sub torace. Se procedeaza la miscarea bratelor spre spate si pe piept. Aerul patrunde in plamani cand bratele sunt intinse si duse spre spate (inspiratie), aerul iese din plamani cand mainile sunt asezate pe piept si se apasa cu putere (expiratie). Miscarile se repeta de 12 – 14 ori pe minut pana se ajunge la respiratie normala.

10 – Transportul ranitilor

Pentru evacuarea ranitilor si intoxicatiilor din zonele calamitate, dupa ce s-a acordat primul ajutor sanitar, se folosesc in functie de posibilitatile si particularitatile terenului, diferite tipuri de brancarde (targi) sau o serie de mijloace improvizatii pentru transport.

Transportul ranitilor cu targa sau cu alte mijloace improvizate se face in functie de regiunea lezata a corpului si de natura terenului astfel:

a) In functie de regiunea lezata, ranitii vor fi asezati dupa cum urmeaza:

- cei cu plagi abdominale – pe spate cu picioarele stranse din genunchi;

- cei cu plagi toracice si cei intoxicati, in pozitie semirezemata, punandu-se in spatele acestora imbracaminte impaturita;

- cei cu fracturi ale coloanei vertebrale – cu fata in sus, punandu-se sub ei o scandura invelita in patura;

- cei cu leziuni ale membrelor inferioare – cu fata in sus.

b) In functie de natura terenului ce urmeaza sa fie strabatut se va tine seama de urmatoarele reguli:

- pe loc drept ranitul se transporta cu picioarele inainte, exceptii facand cei intoxicati sau cei cu hemoragii, care sunt asezati cu capul inainte pentru supraveghere;

- peste un obstacol (gard, perete, etc.), se urmareste ca pe tot timpul treceriii, ranitul sa ramana in pozitie orizontala;

Pentru scoaterea ranitilor de sub daramaturi sau din alte locuri unde nu se poate patrunde cu targa, se folosesc o serie de mijloace improvizate, in functie de natura cailor de acces, de locul si caracterul leziunilor ranitului, de distanta la care se efectueaza transportul, de posibilitatile de dotare si de situatia creata.

a) Pentru ridicarea si transportul ranitilor aflati in spatii inguste, in care nu se poate patrunde in picioare, se folosesc urmatoarele metode:

- transportul taras pe o patura sau un palton, de catre unul sau doi sanitari brancadieri;

- transportul taras pe o parte;

- transportul dupa metoda pompierilor;

- transportul „legat in spate”;

b) pentru salvarea ranitilor din spatii in care este posibila intrarea in picioare pana la ranit se folosesc alte metode, astlfe:

- metoda „sprijinit de sub brat – in doi”;

- metoda „scaunul”;

- metoda transportului in spate;

- metoda pe umar.

c) Transportul cu brancarda se face de doi sau patru brancadieri;

d) Pentru transportul ranitilor la distante mai mari se folosesc si mijloacele de transport auto si hipo.








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie