Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» NGO’s in Romania and Hungary. A comparative perspective


NGO’s in Romania and Hungary. A comparative perspective




NGO’s in Romania and Hungary. A comparative perspective

Lucrarea noastra isi propune sa analizeze un element deosebit de important al societatii civile, si anume ONG-urile. Dar in locul unei analize generale a ONG-urilor ne vom focaliza pe acelea care dezvolta proiecte si programe pentru comunitatile de romi din Romania si Ungaria.Ne-am ales acesta tema intrucat pe de o parte ni se pare ca merita cu adevarat sa fie cercetata.Problema romilor nu mai este o problema doar a tarilor din Europa Centrala si de Est, ci datorita fenomenului emigratiei dinspre tarile estice inspre cele occidentale a devenit o problema a Uniunii Europene. Presa occidentala a semnalat diverse probleme fie ele de natura infractionala, fie de alta natura pe care romii le creaza in tarile in care emigreaza.Se cauta o serie de solutii de catre autoritatile tarilor occidentale si dupa opinia nostra de multe ori aceste solutii nu sunt cele mai potrivite.De multe ori aceste situatii se intampla intrucat acele autoritati ori nu sunt interesate sa cunoasca cu adevarat problemele romilor, ori considera ca sarcina de a cunoaste aceste probleme si de a gasi solutii revine tarilor est-europene. O alta motivatie a alegerii temei este dorinta de a compara experientele din Romania si Ungaria, doua tari pe teritoriul carora traiesc numeroase comunitati de romi.Daca Ungaria, si aceasta e presupunerea de la care noi pornim are rezultate mai bune in ceea ce priveste accesarea fondurilor pentru proiectele sociale si in integrarea romilor, Romania se afla din acest punct de vedere in urma.Este adevarata aceasta presupunere? Daca da, cum se explica acest decalaj? Ce solutii are Ungaria comparativ cu Romania in ceea ce priveste ONG-urile specializate in proiecte pentru comunitatile dezavantajate si totodata ce solutii au cele doua tari in ceea ce priveste integrarea romilor? Cum se poate dezvolta spiritul civic si societatea civila prin proiecte sociale? La toate aceste intrebari vom incerca sa raspundem.Totodata, trebuie sa subliniem faptul ca cercetarea comparativa pe care ne-o propunem vizeaza doua judete de granita din Romania si Ungaria, Bihor si Hajdu-Bihar, care impreuna formeaza o euroregiune; avand in vedere acest fapt putem inscrie cercetarea noastra in randul celor euroregionale, si aceasta dimensiune euroregionala constituie pentru noi o motivatie suplimentara.. .pt.Gabor cateva cuvinte despre cercetarile euroregionale.




1.1. Ce este societatea civila?

Inainte de a analiza situatia ONG-urilor care dezvolta proiecte pentru romi am dori sa ne referim la un concept deosebit de important pentru lucrarea noastra si anume cel de societate civila.Societatea civila este un termen foarte mult uzitat dupa caderea Cortinei de Fier in Europa Centrala si de Est.Regasim utilizarea acestui termen in literatura de specialitate care acopera domeniul politic fie ca vorbim de sociologie, politologie, antropologie, istorie sau filosofie. Ba, mai mult citind ziarele descoperim utilizarea acestui concept in foarte multe articole din presa. Dupa cum afirma antropologul britanic Chris Hann, in anii 1980 societatea civila a ajuns sa ocupe un spatiu extrem de important in dezbaterea intelectuala internationala.Nu a fost doar un fenomen localizat in Europa de Est, ci dimpotriva utilizarea societatii civile o regasim in analiza unor spatii sociale diverse mergand de la statele postcoloniale africane la Republica Kemalista Turca.In anii 1990, continua acelasi autor, societatea civila nu mai era apanajul unei elite a filosofilor si istoricilor politici.Ajunsese sa fie utilizat pentru a da o anumita greutate discursului politicienilor si jurnalistilor in circumstante foarte diverse . Intr-o vizita efectuata in Statele Unite, Chris Hann afirma ca i s-a spus ca societatea civila a ajuns un concept vital pentru aplicantii de proiecte in domeniul stiintelor sociale, in special pentru cei care doresc suportul unor organizatii precum USAID.In continuare vom incerca sa intelegem in profunzime societatea civila si pentru a atinge acest scop ne vom referim la o serie de autori importanti care i-au dedicat articole, capitole sau chiar carti .

Asa cum demonstreaza John Hall in lucrarea „ The Civil Society”, radacinile cele mai adanci ale societatii civile se leaga de divizarea autoritatii centralizate a Romei, divizare intre puterea ideologica si puterea politica( despartirea puterii papale de puterea politica la Roma). O alta sursa de nastere a societatii civile a reprezentat-o autonomia oraselor in raport cu regalitatea; orasele au fost insule in marea feudala in care noile idei si practici s-au putut dezvolta.A treia radacina a societatii civile ar fi despartirea bisericii protestante de papalitate.Societatea civila este astfel un echilibru complex intre consens si conflict, o valorizare diferita compatibila cu un minim de consens necesar pentru afirmarea existentei.[3] Daca societatea civila a castigat un grad de constiinta de sine pe aceasta cale, rolul sau a fost vast amplificat de schimbarile in domeniul mijloacelor de comunicare.Autoorganizarea sociala a insemnat o mutatie de la literatura populara, nescrisa la creatia culturala de masa tiparita.Legaturile orizontale in societate, libere de controlul statului, au crescut enorm in secolul al XVIII-lea si sunt simbolizate printr-o serie de institutii, de la cafenele la frizerii, in care jurnalele puteau fi citite si discutate.Sursele interactiunii crescute au variat.De o parte a spectrului se situeaza calea anglo-saxona, in care cresterea numarului societatilor comerciale a abilitat si a incurajat comunicarea sociala laterala.De cealalta parte a spectrului este calea pusaca- o versiune mai etatista – o lume in care capacitatea de a citi manuale de instructie a fost mai extinsa in comparatie cu alta literatura.

Construirea noilor identitati in societatea civila are o mare legatura cu ratiuni politice.Sfarsitul secolului al XVIII-lea a marcat o crestere a afinitatilor elective intre comert si libertate.Acesti ani au vazut nasterea primei societati de consum si a romanului modern- forme noi de individualism.Societatea civila a fost vazuta ca o sfera de viata marcata de aparitia a noi coduri de maniere.

Conceptul de societate civila are o istorie aparte in filosofia sociala si sociologie.Pana in secolul al XVIII-lea notiunile de „civilizatie” si „civilitate „ au fost utilizate atat de scriitori englezi, cat si de cei scotieni, dar civilizatia a inclus intotdeauna, ceea ce ulterior a fost distins de civilitate-tratamentul civil al altora.Diferentierea dintre societatea civila si stat incepe cu iluminismul scotian.

De la Ferguson, Hutcheson, Smith, Hume si altii, societatea civila se refera la –societatea civilizata sau rafinata-in contradictie cu societatea de rudenie, barbara sau salbatica[4].

Civilitatea are de-a face cu maniere, educatie si cultivare care implica respectul pentru altii.Ceea ce afirma moralistii scotieni este ca statul constitutional nu este sinonim cu societatea civila, ci mai degraba o completeaza cu garantarea drepturilor civile de proprietate si egalitate in fata legii.In lucrarea „ Despre democratie in America”, marele ganditor social francez Alexis de Tocqueville distinge intre stat sau mai adesea guvernare si viata civila.Statul sau guvernul include adunari, ministere, curti, politia si forta armata.Viata civila se refera la viata publica a cetatenilor care este viata in afara gospodariei.Viata civila in America este notabila prin proliferarea asociatiilor voluntare rezultate din unirea cetatenilor pentru atingerea scopurilor comune.Asociatiile sunt de mai multe feluri, dar distinctia de baza intre asociatiile civile si cele poitice se repeta.Asociatiile civile au de-a face cu interesele economice private, cu comertul si industria.Asociatiile politice se refera la sustinerea publica formala a diferitelor doctrine de catre un numar de cetateni care coopereaza pe o cale statuata pentru a face sa prevaleze aceste doctrine.

Americanii participa la seminarii, construiesc biserici, distribuie carti si trimit misionari la antipozi.Spitalele, inchisorile si scolile iau forma pe aceeasi caledaca vor sa proclame un adevar, ori sa propage un sentiment ei formeaza o asociatie.Asociatiile politice sunt scoli libere pentru democratie; ele furnizeaza lectii in arta asocierii.Cetatenii invata sa schimbe puncte de vedere, sa se organizeze, sa-si apere autonomia si sa tina un ochi deschis asupra guvernului”.[5]

Este bine sa notam faptul ca de Tocqueville combina corpuri private ca bisericile si asociatiile literare cu corpuri publice precum consiliile oraselor in aceste asociatii politice.Corpurile autonome publice locale furnizeaza unul din mijloacele prin care cetatenii realizeaza scopuri comune si mentin independenta fata de guvernul statal si federal.

Chiar daca acorda o importanta deosebita statului care reprezinta in opinia sa intregul social, vointa generala, articularea normelor si legilor care mentin ordinea sociala, marele fondator al sociologiei, Emile Durkheim, preocupat de tranzitia societatilor occidentale catre modernitate, se refera la societatea civila dintr-un punct de vedere care poate parea surprinzator.Notand faptul ca diviziunea muncii, unul din elementele cheie ale societatii poate furniza baza pentru unirea eficienta a statului cu societatea moderna, el afirma:

Singura cale de rezolva antinomia dintre forta excesiva si neglijarea excesiva de catre stat este de a crea un nucleu de forte in afara statului, deci subiect al actiunii sale, a carei influenta regulativa sa fie exercitata intr-o mare varietate Aceste corporatiiau sarcina de a prezida companiile de asigurari, ajutorul benevol si pensiile, nevoi care sunt resimtite de multe minti luminate, dar pe care noi in mod corect ezitam sa le plasam in mana statului, atat de puternic si ackward.Corporatiile ar trebui sa prezideze disputele constante intre diferite branse ale aceleiasi ocupatii, sa fixeze conditiipe care contractele trebuie sa le respecte pentru a fi valide, in numele unui interes comun de a preveni ca cel slab sa fie exploatat de cel puternic, etc.”[6]

Societatea moderna, credea marele sociolog francez, trebuia fondata pe proliferarea ocupatiilor in randul lucratorilor, si acolo se vor desfasura vietile indivizilor.Grupurile sociale vor deveni mai coezive datorita acestei experiente si vor fi mai aproape de experienta indivizilor pe masura ce schimbarea sociala va avea loc.

Un alt autor important in istoria analizei societatii civile este antropologul britanic Ernest Gellner.In opinia sa societatea civila este:

acel set de institutii non-guvernamentale diverse, care sunt suficient de puternice pentru a contrabalansa puterea statului si care, chiar daca reduc rolul statului de detinator al pacii si arbitru intre interesele majore, pot totusi sa previna rolul statului de a domina si atomiza restul societatii[7].

Pentru Gellner, societatea civila este un produs al societatii industriale, al epocii moderne.Omul societatii civile este prezentat de Gellner in analogie cu un anumit tip de mobila.Exista, afirma el, doua moduri de a concepe o mobila, dintr-o singura bucata sau din mai multe bucati. Societatea civila cere un tip de om modular in analogie cu mobila de al doilea tip.Dar omul societatii civile nu este omul atomizat, ci cel participant in asociatii voluntare( omul cu libertate individuala).Omul nu poate fi prins intr-un organism social la cea mai simpla dorinta, asa cum credea Emile Durkheim.Omul nu este ca o pasare intr-o colivie supusa fortelor si presiunilor sociale.Gellner opune in acest fel societatea civila liberala, al carui reprezentant este omul modular, celei marxiene, durkheimiene si islamice reprezentate de omul nemodular.Astfel poate fi definita societatea in analogie cu mobila de al doilea tip, ca o societate in care fortele de legatura sunt eficiente, chiar daca sunt flexibile, specifice si instrumentale.Societatea este o structura ajustata si corespunde criteriului rational de imbunatatire.[8]

Afirmam la inceput ca ONG-urile reprezinta un element important al societatii civile.Am dori sa continuam ideea afirmand ca ONG-urile joaca un rol important prin proiectele desfasurate.Proiectele sunt cele care pot transforma societatile actionand asupra unei mase critice.Prin proiecte societatea civila realmente se poate dezvolta.In Europa Centrala si de Est isi desfasoara activitatea numeroase ONG-uri si institutii internationale care sustin financiar proiecte in directia mai sus amintita.Astfel putem mentiona institutii internationale precum UNDP, USAID, FMI, Banca Mondiala, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si Uniunea Europeana prin programul PHARE/TACIS.Dintre miile de ONG-uri din Europa Centrala si de Est poate ca „Fundatia Soros pentru o Societate Deschisa” este cea care trebuie data ca exemplu.Fundatia Soros, care are filiale in fiecare tara din spatiul est-european plateste pentru conferinte si faciliteaza calatoria in Occident a multor tineri est-europeni.Fiind cea mai importanta fundatie privata din regiune si cu o agenda clar occidentala si liberala, Fundatia Soros reprezinta un obiect bine cunoscut de admiratie, zvonuri si denigrare.La fel ca si alte institutii bogate precum Banca Mondiala, personalul fundatiei a fost acuzat de comportament non-etic, mafiot, de clan sau neocomunist.[9]Aceste critici vin adesea de la grupuri nationaliste, dar si din alte zone ale societatilor Europei de Rasarit.

Intr-un articol foarte interesant intitulat „ The social life of the projects”, o analiza a programelor de dezvoltare a societatii civile din Albania, Steven Sampson foloseste o serie de termeni inediti precum magia proiectelor, industria tranzitiei, vocabularul proiectelor.

Tranzitia, afirma autorul, nu este pur si simplu ceva ce se intampla la Est de Elba.Tranzitia este de asemenea o strategie fiind implementata de agentii de dezvoltare internationale, institutii financiare occidentale, programe de ajutor straine si organizatii umanitare sau non-guvernamentale.Divizarea Est-Vest bazata inainte pe Razboiul Rece a fost inlocuita de efortul concertat occidental de a moderniza Estul si de a integra statele foste comuniste in cadrele economice, politice si de securitate europene.Programele de ajutor occidentale tintesc catre ajutorarea statelor din Europa Centrala si de Est pentru a realiza privatizarea, reforma in agricultura, restructurarea invatamantului superior, institutii democratice, reforma juridica si dezvoltarea societatii civile.Aceste obiective pot fi articulate intr-o varietate de cai precum: strategii, programe indicative sau planuri.La nivelul de baza exista activitati concrete numite proiecte.Tranzitia in Europa de Est reprezinta o lume a proiectelor[10]

Iata ca dezvoltarea societatii civile in Europa Centrala si de Est poate fi privita si ca un scop de baza al acestui efort al industriei tranzitiei.Industria tranzitiei a avut ca obiective initiale reconstructia europeana, dezvoltarea infrastructurii, programe pentru agricultura si anti-saracie.Bruxelles-ul, crede Steven Sampson, a realizat ca democratizarea cere totodata o societate civila sanatoasa.Programele de democratizare au avut ca obiective sa faca parlamentele mai eficiente, educatie civica si politica, drepturile omului, libertatea mass media si intarirea organizatiilor non-guvernamentale. Scopul principal in ceea ce priveste dezvoltarea societatii civile a fost cresterea numarului organizatiilor non-guvernamentale.Democratia a fost inteleasa cantitativ. Mai putine ONG-uri inseamna mai putina democratie, mai multe ONG-uri inseamna mai multa democratie.De pilda obiectivul pentru Polonia a fost sa creasca numarul ONG-urilor de la 3000 in 1988- mai mult decat oriunde in Europa de Est- la 20000 in 1992.Acest scop a fost in mare masura realizat.[11]Dezvoltarea ONG-urilor implica totodata schimbari calitative cum ar fi dezvoltarea institutionala, construirea capacitatilor si sustenabilitatea.Scopul este de a face ONG-urile mai eficiente, mai deschise, mai autonome si transparente. In jargonul PHARE si al ONG-urilor exista o discutie continua despre eligibilitatea ONG-urilor.In sensul mai practic-orientat inspre finantare, societatea civila devine egalizata cu asociatiile libere si in special cu cele care cauta sa influenteze politica publica sau serviciile sociale.In mod general un ONG bona fide trebuie sa fie autonom, voluntar, legal inregistrat si non profit.ONG-urile sunt distinse de partidele politice care urmaresc cucerirea puterii de stat si uniunile sindicale ai caror membrii adesea nu sunt voluntari sau sunt legati de partidele politice.Organizatiile bisericesti, religioase sunt totodata excluse din cauza misiunii lor religioase, iar organizatiile nationaliste din cauza ca pot ajunge sa nu respecte drepturile omului sau pot apara violenta, in locul unui dialog pe care il presupune democratia.O distinctie trebuie totodata facuta intre asociatiile restranse ale caror interese se extind doar la membrii lor si ONG-urile pentru servicii publice care dezvolta proiecte sociale.Primul grup include asociatii ale vanatorilor si avocatilor; al doilea tip este reprezentat de asociatiile „ grass roots” adesea cunoscute in Occident drept noi miscari sociale.

1.2. Societatea civila si ONG-urile in Romania si Ungaria

1.2.1. Situatia din Romania

Dupa aceasta analiza a conceptuala ne vom focaliza atentia asupra dezvoltarii societatii civile si a ONG-urilor in Romania si Ungaria. Se poate afirma ca in cazul Romaniei perioada de dinainte de evenimentele din Decembrie 1989 a influentat dezvoltarile de dupa aceste evenimente. Ne referim in acest caz la perioada comunista si in special la epoca Ceausescu despre care doi mari politologi Juan Linz si Alfred Stepan, comparand situatia din Romania cu cea a altor tari foste comuniste din Europa Centrala si de Est, afirma:

Romania a avut ultima tranzitie, cel mai violent sfarsit de regim comunist.A fost singura tara in care schimbarea nu s-a facut la masa negocierilor.Este tara, al carui regim succesor celui vechi a comis cele mai mari violari ale drepturilor omului.Este singura tara, in care un inalt demnitar comunist n-a fost doar ales ca presedinte la primele alegeri, ci reales[13]

Cei doi autori isi explica dificultatile tranzitiei romanesti prin mostenirea trecutului, un trecut dominat de un regim de tip „sultanat”.Romania inainte de 1989 era un „sultanat” pentru ca intreaga putere a statului apartinea unei singure persoane, Nicolae Ceausescu, care-si instalase o serie de membrii ai familiei in posturi cheie ale structurii statului.Securitatea si politia erau arme de temut in confruntarea cu populatia tinuta intr-o tacere, care demonstra ca societatea civila era inexistenta.Atat de bine pus la punct era aparatul de represiune incat in cei 24 de ani de domnie ai lui Ceausescu au fost posibile doar doua miscari de opozitie organizata. In 1977 a izbucnit o greva a minerilor din Valea Jiului, insa miscarea a fost rapid inabusita, prinjcipalii lideri, Constantin Dobre si inginerul Jurca fiind foarte rapid anihilati.Primul dintre ei a disparut, iar al doilea a fost asasinat.In 1979 a existat o incercare a 15 persoane din Bucuresti de a forma o uniune sindicala independenta. Reactia lui Ceausescu a fost clara, Vasile Paraschiv, organizatorul principal al miscarii a fost arestat, iar soarta sa a ramas necunoscuta.In aceasta perioada, in alte tari din Est, in care autoritatea statului partid nu era atat de puternica s-au putut forma miscari de opozitie organizata.Dupa o statistica a postului de radio „Europa Libera”, in Polonia au existat 60 de astfel de miscari, in Cehoslovacia-27, in Ungaria-21, in vreme ce in Romania s-au consemnat doar doua miscari organizate.

In Romania nu a existat un spatiu pentru „a doua cultura”. Este singura tara din Est in care nu au existat forme de publicare independente, edituri clandestine sau samizdat-uri.Singurele forme de gandire independenta s-au manifestat sub forma cenaclului literar si a dialogului filosofic.Astfel putem consemna „ Cenaclul de luni”, care intre 1977 si 1983 se intalnea la Univesritatea Bucuresti sub conducerea profesorului universitar si criticului literar, Nicolae Manolescu.

Acest cerc, remarca unul dintre membrii sai, poetul Bogdan Lefter, n-a avut un jurnal sau posibilitatea de exprimare politica in mod public.Cea mai buna critica a refuzat sa premieze scrierile obediente ale regimului.Ea n-a inversat scala valorilor.Poetii au dezvoltat o cale de a descrie societatea numita micul realism.Am descris o scena simbolica fara sa ne permitem a avea un criticism direct.Am fost capabili de a transforma o institutie oficiala intr-una libera, critica si creativa

Un alt eveniment care a dat un impuls intelectualilor care s-au opus regimului a fost publicarea a doua carti de dialoguri de catre un discipol al filosofului Constantin Noica.Cartile au avut o semnificatie precisa, ideea unui dialog socratic introducand dezacordul si pluralismul in gandire.Dar faptul ca „ Cercul de luni” si dialogul socratic au fost doua dintre cele mai importante forme de exprimare a gandirii independente indica catde departe ramanea trairea intru adevar din Romania.

In acelasi timp in Polonia, in 1980 se inregistra oficial sindicatul liber „ Solidarnosc”, care in 1981 numara deja aproximativ 10 milioane de membrii! In Cehoslovacia, prin miscarea „ Charta 77” societatea civila reapare folosind carentele din structura sistemului, pentru a obliga conducatorii sa-si respecte propriile promisiuni si asigurari.In Ungaria, la inceputul deceniului al 9-lea apar primele forme ale economiei de piata, iar intelectualii dizidenti creaza o a doua cultura printr-o retea de edituri clandestine numite samizdaturi.

Aceasta comparatie dintre Romania si alte tari din fostul Bloc Sovietic, ne lasa sa intelegem dificultatile pe care le-a intampinat tara noastra in construirea societatii civile si democratiei dupa 1989. Desi in perioada imediat urmatoare schimbarii regimului politic din decembrie 1989 se putea astepta o renastere puternica a societatii civile in Romania, a fost in fapt nevoie de foarte multi ani pentru ca ea sa apara si inca putem spune chiar si in 2008, dupa 18 ani de construire a democratiei si capitalismului ca exista mari discrepante intre societatea civila si spiritul civic din Romania si tarile occidentale.Cu alte cuvinte putem afirma ca societatea civila din Romania este inca la inceput.From 1990 to 1993, civil society was typically perceived as the “public enemy” of Romania’s new power structures. Then President of Romania, Ion Iliescu, a former member of the communist regime, clearly expressed the general perception of the ruling parties at that time by labelling the participants of the 1990 University Square protest movement “a bunch of hooligans and junkies”. Since then, a portion of Romania’s civil society (mostly civic organizations) have found their legitimacy in opposition to what it perceived as the direct heirs of the former communist party.





Over the following years, the relations between NGOs and political decision makers slowly improved. In 1996, a Christian Democratic coalition won the national elections (the Democratic Convention) and a “democratic” president was elected. The new governmental coalition was supported by civil society, particularly by Civic Alliance, which was very influential at the time. Many prominent NGO leaders joined the new administration as presidential advisors, ambassadors and government officials.[15]

Nevertheless, the initial great expectations by civil society representatives were not met. In fact, the shift in government had some unpredicted negative effects. The democratic political change was regarded by international donors as a sign that democracy was consolidating, and, as a consequence, aid to civic organizations dropped dramatically. Thus, for the first time, CSOs started to consider the new challenge of ensuring the sustainability of Romanian civil society. However, while they limited their support for civic organizations, foreign donors continued to contribute to the development of the NGO sector, focusing especially on the development of the field of social services. A rapid increase in the number of NGOs was registered in this period. On the other hand, this phenomenon was also accompanied by numerous scandals relating to corruption and abuses, such as fraud or tax evasion. To many, the victory of the Democratic Convention in the elections of 1996 was mainly due to the support provided by civil society. Therefore, in the context of the difficult economic conditions after 1996, the disaffection with the “democratic” government spilled over to the image of NGOs, since the disappointed electorate linked these organisations with the discredited government.

Relations between civil society and the new social democratic government of 2000 were difficult, and the Government was accused of attempting to control the mass media and civil society. However, the formal institutional dialogue between government and civil society organizations (CSOs) improved, and CSOs used the European Union (EU) conditionality requirements to advance their agenda. The recent change in power, in 2004, has been perceived very optimistically by CSOs, as the new government is considered to be more open to supporting and cooperating with civil society. However, while much of the tension in the relations between civil society and government has been eased, genuine cooperation remains limited.[16]

Ce am putea afirma despre dezvoltarea ONG-urilor din Romania?

In primul rand trebuie sa afirmam ca in perioada de dupa 1989 se poate vorbi atat despre o dezvoltare cantitativa, cu alte cuvinte a crescut an de an numarul ONG-urilor si domeniile acoperite de acestea, cat si de una calitativa, a serviciilor oferite de ONG-uri.Bine-nteles ca o latura importanta a ONG-urilor, ceea ce are legatura cu tema pe care noi o analizam in acesta lucrare reprezinta furnizarea de servicii sociale.Din acest punct de vedere daca in tari precum Germania, Austria, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franta domina modelul corporatist, in tarile scandinave modelul social-democrat, in Marea Britanie si Irlanda, modelul liberal, Romania poate fi cirscumscrisa modelului emergent, cu alte cuvinte celui caracteristic tarilor mediteraneene (Spania, Italia, Portugalia, Grecia) si celor din Europa de est.

Serviciile sociale sunt un sector aflat intr‐o faza de dezvoltare, iar activitatile din acest camp sunt puternic influentate de interventia Uniunii Europene (din punct de vedere al obligatiilor asumate de catre statele respective si al mecanisme de finantare existente). Nivelul filantropiei locale este mai scazut. Guvernele fie incearca sa controleze, fie neglijeaza total ONG‐urile. Ca mod de finantare predomina subsidiile si granturile.

In Europa Centrala si de Est, de exemplu, unde guvernul a furnizat in mod traditional toate serviciile publice, institutiile guvernamentale existente sunt preocupate de conservarea locurilor de munca si veniturilor angajatilor publici si privesc adesea amenintatoare concurenta venita din partea organizatiilor neguvernamentale furnizoare de servicii sociale.[17]

Pentru a detalia problematica surselor de finantare putem afirma ca principalele surse de finantare de care pot beneficia organizatiile neguvernamentale sunt finantarile nerambursabile private (donatii ale cetatenilor individuali, donatii ale companiilor sau finantari neramburabile din partea unor fundatii sau fonduri private), finantarile publice (granturi nerambursabile, contracte de servicii, acordate de catre guverne, autoritati locale, agentii si organizatii neguvernamentale), venituri generate prin activitati proprii (cotizatii ale membrilor, comercializare de produse proprii – publicatii,produse de artizanat, etc. ‐, taxe de participare la diverse evenimente (baluri de caritate, conferinte, etc.).

Dupa 1989, in Romania, donorii internationali – publici si privati ‐ au reprezentat principala sursa de finantare a sectorului. In 2001, finantarea internationala era estimata la peste 90% din totalul granturilor acordate organizatiilor neguvernamentale (estimarea nu inlude finantarea publica interna). Incepand cu perioada 2000‐2001 s‐a inregistrat o scadere a granturilor internationale, aceasta descrestere continuand mai accentuat odata cu aderarea la Uniunea Europeana. Majoritatea donorilor internationali parasesc Romania mutandu‐si operatiunile in state mai sarace.

Reducerea fondurilor furnizate de donorii internationali reprezinta o amenintare serioasa pentru sustenabilitatea organizatiilor neguvernamentale din Romania si pentru beneficiarii serviciilor pe care aceste organizatii le ofera.

Pe de alta parte filantropia interna este inca insuficient dezvoltata. In 2005‐2006, suma directionata de catre contribuabilii individuali, in baza prevederii 2% din Codul Fiscal, catre entitati non‐profit este de 17 683 973 RON (aproape 5.3 milioane de euro). Doar 8.6% dintre contribuabili au folosit aceasta prevedere legala1.

Marile companii active in Romania desfasoara programe de responsabilitate sociala acordand finantari unor organizatii neguvernamentale. In 2006, in selectia pentru cele mai reprezentative proiecte de responsabilitate sociala a companiilor in cadrul Galei „Oameni pentru Oameni” organizate de Camera Americana de Comert in Romania si Asociatia pentru Relatii Comunitare au fost inscrise proiecte in valoare totala de 6,7 milioane de euro.[18]

1.2.2. Societatea civila in Ungaria

1.3. Situatia comunitatilor de romi din Romania si Ungaria

Romii sau tiganii reprezinta o minoritate unica in Europa.Spre deosebire de alte grupuri ei nu au o patrie istorica si traiesc in aproape toate tarile din Europa si Asia Centrala. Originea romilor in Europa este larg dezbatuta.Documentele istorice indica faptul ca romii au emigrat in valuri din nordul Indiei in Europa intre secolele 9 si 14. Romii reprezinta o populatie extrem de diversa, cu multiple subgrupuri bazate pe limba, istorie, religie si ocupatii diferite.In vreme ce in unele tari romii sunt nomazi, cei mai multi romi din Europa Centrala si de Est au devenit in timp sedentari- unii in vremea dominatiei otomane, iar altii in perioada socialista. [19]

Estimarea marimii populatiei de romi este o problema complicata.Datele de recensamant sunt intens disputate intrucat multi romi nu se identifica drept romi in chestionare.Pe de alta parte cifrele oficiale, rezultatele din recensamintele populatiei sunt contrazise de catre alte studii care si-au propus sa estimeze numarul populatiei de etnie roma.[20]Din estimarile facute marimea romilor a crescut pana la 6 si 9 procente in Bulgaria, Macedonia, Slovacia si Romania.Aceste procente pot creste in viitorul apropiat din cauza diferentei intre ratele fertilitatii la populatiile de romi si de non-romi.Romania are cea mai mare populatie de romi din Europa- cifrele estimate mergand de la 1 la 2 milioane.Mari populatii de romi( intre 400000 si 1 milion) traiesc in Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Turcia si Serbia.Cea mai mare populatie de romi din Europa Occidentala se gaseste in Spania(aproximativ 630000), Franta(310000), Germania( 70000) si Italia( 130000).In total intre 7 si 9 milioane de romi traiesc in Europa- o populatie egala cu cea a Suediei sau Austriei.

Populatia roma prezinta caracteristici speciale in comparatie cu alte minoritati din Romania.Prin traditie, este o populatie saraca, cu un statut social scazut, obiect de comparatie si cu o mare expunere la discriminare si excluziune sociala.Se pot adauga si alte caracteristici, precum carenta de modernitate sau dificultatile de identificare a dimensiunii exacte a populatiei de romi.

Din perspectiva istorica, populatia roma a avut o pozitie dezavantajata de-a lungul secolelor.Daca pana la sfarsitul secolului al XIX-lea romii au fost sclavi pe mosiile nobililor romani sau maghiari( Transilvania), in ultimele doua secole, aceasta populatie a trait o perioada de emancipare, au primit drepturi egale cu majoritatea populatiei si mici loturi de pamant.In perioada socialista situatia populatiilor de romi s-a imbunatatit.Rezultatele politicii din acea epoca au fost imbunatatirea nivelului de educatie si de implicare pe piata formala a muncii.Totusi, pretul pe care l-au platit a fost integrarea fortata si pierderea specificului cultural.

Tranzitia de la o economie planificata la o economie de piata a provocat multe transformari in viata comunitatilor de romi.Unii romi chiar regreta regimul socialist, cand, cu toate ca nu erau recunoscuti ca minoritate nationala, totusi politicile de asimilare le ofereau cel putin o oarecare siguranta materiala.Perioada post-socialista a fost pentru ei bogata in schimbari si paradoxuri.Pe de o parte, ea le-a permis recunoasterea identitatii rome din punct de vedere politic si cultural; pe de alta parte, a accentuat marginalizarea economica si sociala si respingerea acestei comunitati.

In contextul actual , chestiunea romilor nu e simpla.Se combina aici mai multi factori de natura economica si sociala; si, daca problema etnica nu poate fi ignorata, ea deriva din criza traversata de Romania in perioada de tranzitie, criza care a afectat si afecteaza in continuare in mod deosebit populatia romilor.

Privita din punct de vedere economic se poate afirma ca romii reprezinta populatia cea mai saraca din Romania.Conform datelor Comisiei Anti-Saracie(CASPIS), mai mult de jumatate din populatia roma traieste in saracie severa in vreme ce doar 9% din populatia romaneasca traieste in aceleasi conditii.In plus populatia roma percepe lipsa banilor si saracia ca fiind principalele lor probleme. Nivelul considerabil de saracie a acestui grup etnic este rezultatul combinatiei mai multor factori. Dupa cum afirma Marian Preda, saracia poate fi considerata doar o parte a excluziunii sociale, o forma specifica de excluziune, cea financiara. Excluziunea financiara sau saracia este un rezultat al altor forme de excluziune: excluziunea din sistemul democratic si legal, excluziunea de pe piata muncii, excluziunea din sistemul statului bunastarii, excluziunea din sistemul familiei si comunitatii.Ceea ce se constata la populatia de romi din Romania este ca exista nu unul ci mai multi factori cauzatori ai excluziunii sociale.Analizandu-se natura lor se constata ca exceptand prezenta pe piata muncii, care poate fi determinata de conditiile din comunitatea locala si din tara, factorii cauzatori au o determinare preponderent individuala si intr-o anumita masura culturala, fiind vorba de autoexcluziune intr-o buna masura. Marea vulnerabilitate economica a romilor e cauzata deci de un complex de factori precum nivelul scazut de pregatire scolara si vocationala, pozitia precara pe piata muncii, numarul mare de copii din familiile de rromi, discriminarea lor de catre grupul majoritar si implicarea in economia informala.Noi consideram ca se poate vorbi in cazul romilor de un cerc vicios.Fiind saraci in marea lor majoritate nu dispun de resurse pentru a-si finaliza pregatirea scolara si profesionala.Multi abandoneaza scoala dupa 4,5 sau 6 clase si in consecinta au probleme in a-si gasi un loc de munca. Neavand multi dintre ei locuri de munca se implica in economia informala, emigreaza in tarile occidentale sau comit infractiuni.Problema romilor este insa chiar mai complexa decat am prezentat-o anterior.

Pe langa factorii economici exista si o serie de factori socio-culturali care actioneaza in cazul lor.De exemplu majoritatea fetelor, de la varsta de 13-14 ani traiesc in concubinaj cu viitorul sot pentru ca asa le cere traditia, iar statul roman nu accepta casatoria pana la varsta de 16 ani la fete si la 18 ani la barbati. Aceasta situatie prezenta in cazul multor fete rome conduce la situatii de abandon scolar.Neavand studii finalizate, fie devin casnice, fie sunt angajate ca muncitoare necalificate, fie devin prostituate sau cersetoare.

Pe de alta parte in cultura romilor institutia scolara, munca cinstita si continua sau punctualitatea sunt mai degraba slab valorizate. Cel putin astfel sunt ei priviti de romani. Intrebati despre importanta scolii ei spun insa ca pentru copiii lor scoala e cea mai importanta.Pe de alta parte ei afirma ca ar lucra daca ar putea castiga mai bine. Neavand o pregatire scolara sau vocationala adecvata ei sunt in general angajati in munci necalificate, unde castigurile sunt relativ mici, sub 200 Euro lunar. Acesti bani ii nemultumesc si multi prefera sa traiasca din alocatia copiilor si din ajutorul social. Romii ar putea fi caracterizati drept nomazi, rebeli, pasionali, pretuind mai mult castigurile mari realizate cu efort minim, decat munca grea si sustinuta.Multi romi au inclinatii artistice si mai ales muzicale si de aceea unii dintre ei ajung lautari, instrumentisti in tarafuri sau mai ales in ultimii ani cantareti de manele. Acestia sunt insa o parte redusa a romilor, cei care de fapt reusesc sa evadeze din colonia de romi sau din ghetoul tiganesc.Marea majoritate raman continuand sa se confrunte cu problemele mai sus mentionate.

Ungaria(Gabor)..

1.4. Romii in Bihor si Hajdu-Bihar

Judetul Bihor este din punctul de vedere al ponderii romilor pe total populatie pe locul trei( cu aproximativ 5,01 %), dupa judetul Mures( 6,96%) si Salaj(5,01%). In judetul Bihor traiesc aproximativ 30200 de etnici rromi. In Oradea locuiesc cei mai multi rromi, aproximativ 6000 la o populatie totala de aproximativ 206.000 de locuitori. Cele mai mari concentrari de rromi din judet sunt in localitatile: Sacuieni( 3700),Tinca( 2500),Diosig( 1500), Batar(1500),Sanmartin( 1070),Alesd( 1000),Suplacul de Barcau(900) si Ineu ( 850).

Romii, desi o minoritate statistic vorbind constituie 89% din cei care abandoneaza scoala in judetul Bihor si aproximativ 8 infractiuni din 10 sunt comise de persoane din aceasta etnie. E insa dificil de spus cat de corecta e statistica infractiunilor intrucat nu exista o inregistrare oficiala pornind de la criterii etnice.Este insa rata presupusa de catre Politie a infractionalitatii romilor.Din totalul romilor sunt angajati aproximativ 10% si doar 50% dintre ei au acte de identitate. Iata cateva date statistice care ilustreaza o realitate dramatica a acestei etnii.

Ca si in restul Romaniei problemele cele mai importante cu care se confrunta romii din Bihor sunt legate de nivelul redus de educatie si abandonul scolar, pozitia precara pe piata muncii, probleme de locuire si sanatate. Ne putem raporta la doua cercetari calitative anterioare despre romii din judetul Bihor realizate de Serban Olah(2004) si de Serban Olah in colaborare cu Sergiu Baltatescu(2008).

Prima cercetare, care a urmarit in special problema abandonului scolar a evidentiat faptul ca educatia este un factor foarte important pentru modernizarea vietii romilor, poate chiar factorul horarator, iar nivelul scazut al educatiei din cauza abandonului scolar este probabil factorul cel mai puternic corelat cu integrarea precara a romilor pe piata muncii si cu delincventa juvenila. O concluzie importanta a cercetarii este faptul ca formarea unei elite a romilor care sa posede educatie superioara ar putea fi un factor decisiv pentru schimbarea situatiei dramatice a comunitatilor de romi. Initiativa Guvernului Romaniei din perioada 2000-2004 de creare in universitati a locurilor speciale pentru romi pare a fi o solutie eficienta. Totodata o implicare mai sustinuta a organizatiilor non-guvernamentale, a primariilor, a liderilor comunitatilor de romi sunt necesare.

Cauzele principale el abandonului scolar in judetul Bihor par a fi: saracia, nivelul scazut de educatie ale parintilor din comunitatea roma, dezinteresul parintilor pentru problemele scolii, dezorganizarea vietii de familie, traditiile din comunitatile de romi, atitudinile gresite ale unor cadre didactice fata de unii elevi, in special fata de elevii romi, numarul scazut de psihologi scolari din scolile bihorene si nu in ultimul rand grupul de prieteni ai elevului

A doua cercetare a urmarit problemele romilor din municipiul Oradea.Dupa cum rezulta din analiza datelor principalele probleme ale romilor sunt legate de

1. conditiile improprii de locuire;

2. saracia extrema;

3. sanatatea precara (in special bolile transmisibile cum este TBC);

4. lipsa de pregatire profesionala, precaritatea pozitiei pe piata muncii, salariile mici datorate lipsei de pregatire profesionala;

5. educatia precara.

Serviciile sociale din Oradea acopera in mica masura problemele mari existente in zonele locuite de romi. Nu se poate spune ca nu s-au facut sau nu se fac eforturi din partea institutiilor locale (in special ASCO) sau a unor ONG-uri pentru diminuarea acestor probleme. Dar se pare ca in ceea ce priveste rezolvarea problemelor romilor s-a facut inca putin si asa dupa cum rezulta din propunerile de proiecte si programe viitoare mai sunt enorm de multe lucruri de realizat.

La finalul cercetarii la care ne referim autorii considerau ca extrem de utila colaborarea unor lideri ai romilor cu alti lideri de aceeasi etnie din alte tari europene si in special schimburile de experienta Romania-Spania, intrucat Spania este tara europeana cu cele mai mari succese in integrarea romilor in societate si totodata cu o mare experienta din acest punct de vedere; astfel Spania, incepand din 1978, odata cu revenirea pe tron a regelui Juan Carlos, pe langa alte domenii s-a acordat o mare importanta problemei romilor. Intrucat majoritatea banilor vin prin proiecte ar fi necesara formarea de specialisti (manageri de proiecte) atat din randul functionarilor publici, cat si dintre liderii romilor. Una din solutiile la toate aceste probleme (desi pe termen lung) este formarea unei elite a romilor (persoane cu pregatire superioara), care fie prin sprijinul acordat autoritatilor, fie prin infiintarea de ONG-uri, elaborand si implementand proiecte sa contribuie la rezolvarea problemelor mentionate.

Iata deci ca ambele cercetari au evidentiat necesitatea continuarii proiectelor sociale pentru romi, dezvoltarea ONG-urilor care au ca obiectiv realizarea unor astfel de proiecte si formarea unei elite a romilor care sa ajute comunitatile defavorizate tocmai prin implicarea in proiectele mai sus mentionate. Aceste concluzii sunt foarte importante pentru cercetarea pe care noi o vom analiza in partea a doua a lucrarii noastre unde vom aborda situatia ONG-urilor din Bihor si Hajdu-Bihar care au ca obiectiv principal lupta impotriva saraciei si excluziunii sociale a romilor din cele doua judete de granita ale Romaniei si Ungariei.



Hajdu Bihar(Gabor)

1.5. Cercetarea de teren.

1.5.1. Analiza situatiei din judetul Bihor, Romania.

Cercetarea noastra de teren este una de tip calitativ.Pentru a putea compara situatia din cele doua judete apartinand Romaniei si Ungariei am realizat doua focus grupuri cu experti in problemele romilor, unul in Oradea si al doilea in Debrecen.Totodata am cules date despre trei proiecte din Bihor si trei proiecte din Hajdu Bihar. In continuare vom analiza situatia din Bihor pornind de la analiza primului focus grup realizat cu expertii in problemele romilor

1.5.1.1. Analiza focus grupului cu expertii romi din Bihor.

Pentru focus grupul de la Oradea am invitat 10 experti, dintre care 4 persoane de sex feminin si 6 de sex masculin.Dintre acestia 6 reprezinta ONG-uri care dezvolta proiecte sociale pentru comunitatile de romi, 2 sunt functionari publici ai Prefecturii, 1 expert este angajat al Inspectoratului Scolar Judetean Bihor si a zecea persoana reprezinta ASCO sau Asociatia Social Comunitara care apartine de Primaria municipiului Oradea.Trebuie mentionat faptul ca in Bihor sunt inregistrate 10 ONG-uri care dezvolta proiecte si programe pentru romi, dar cu exceptia Fundatiei Ruhama, care a castigat zeci de proiecte sociale incepand din 1996, restul par a fi de o importanta secundara, neavand proiecte castigate si deruland programe pentru romi fie utilizand banii proprii, fie avand la dispozitie sume oferite ca ajutoare de la persoane din strainatate.Tocmai aceasta situatie creaza frustare in randul celor care nu au castigat vreun proiect, iar la sedintele saptamanale ale Biroului Judetean pentru Romi, acolo unde ar trebui sa se identifice solutii pentru problemele romilor din Bihor se poate asista la certuri si tensiuni interminabile intre liderii ONG-urilor, precum si intre lideri si autoritati, acuzatul principal fiind tocmai Fundatia Ruhama despre care se spune ca are o pozitie de monopol pe piata proiectelor sociale. Aceste certuri continue intre lideri sunt total neproductive si ingreuneaza si mai mult situatia uneori disperata a comunitatilor de romi.

Focus grupul condus la Oradea de Serban Olah s-a axat pe cateva teme: factorii explicativi ai succesului sau a proiectelor care sunt acceptate pentru finantare, sursele de finantare accesate de ONG-urile din Bihor, masura in care proiectele sociale contribuie la solutionarea problemelor romilor, perceptia de catre comunitatile de romi a activitatii ONG-urilor, potentialul de autoorganizare a comunitatilor de romi din Bihor, relatia dintre liderii romilor si membrii comunitatilor de romi, solutiile pentru eficientizarea activitatii ONG-urilor.

Intrucat prima intrebare a fost una introductiva vizand cateva date despre ONG-ul,respectiv institutia reprezentata de fiecare nu vom insista asupra acestei chestiuni.Vom trece la intrebarea a doua care se refera la factorii care contribuie la succesul unui proiect. Raspunsurile la aceasta intrebare duc la concluzia ca succesul depinde in primul rand de experienta si competenta echipei care propune proiectul.Pe de alta parte de managementul ONG-ului.Astfel, considera subiectii, e nevoie de o echipa specializata in scrierea de proiecte si de a doua capabila sa implementeze proiectul.De asemenea e nevoie de o analiza de nevoi a grupului tinta, de resurse financiare pentru cofinantare, capacitate de relationare cu partenerii de proiect si nu in ultimul rand de noroc.Iata cateva din raspunsurile participantilor la focus grup: „ un factor de succes pentru un proiect as considera ca reprezinta echipa de proiect si experienta acesteia in scrierea si elaborarea altor proiecte, la care as mai adauga o analiza de nevoi a grupului tinta, care sa fundamenteze proiectul, deci o argumentare realista si din teren a grupului tinta”( S.B, F); „ si eu consider ca resursa umana este cuvantul cheie intr-o organizatie atunci cand vorbim de accesare de fonduri si scrierea de proiecte, dar in acelasi timp sunt de acord cu paradoxul prezentat de unul din colegii nostri, in sensul ca banii sunt destinati unui grup tinta, daca vorbim de romi sunt bani destinati lor si stim foarte bine ca romii au un nivel de instruire redus, conditii de viata dezavantajoase, etc si in acelasi timp ne asteptam ca romii sa scrie proiecte, sa acceseze banii in conditiile in care cererile de finantare si intregul proces de accesare este unul complicatiar birocratia primeaza dincolo de ce se intampla in satucul de peste deal, adica finantatorul este interesat sa isi creeze suficiente instrumente de a controla cum sunt cheltuiti acei bani pentru ca in momentul in care exista un esec din partea aplicantului, din partea celui care implementeaza un proiect, in conditiile in care acei bani sunt cheltuiti prost, atunci problema este a finantatorului”(M.D., B). Problema semnalata de al doilea subiect este intr-adevar paradoxala si explica in buna masura de ce majoritatea ONG-urilor la care ne referim nu au succes in ce priveste obtinerea de finantari pentru proiecte. Fara oameni instruiti, competenti si experimentati in ceea ce priveste scrierea si implementarea de proiecte succesul e imposibil.Experienta de succes a fundatiei Ruhama se bazeaza pe management performant, o echipa de tineri instruiti si ambitiosi, pe tenacitate si clarviziune. Vorbim insa de manageri care au studii superioare in domeniul stiintelor sociale.Nu este de ajuns sa vrei sa faci ceva pentru comunitatile de romi.Ai nevoie de toate atuurile mentionate. Este adevarat ca de multe ori, asa cum relateaza subiectii, cei care vor sa acceseze fonduri se lovesc de o birocratie a finantatorilor care este realmente un obstacol serios: „ frustrarea celui care depune aceste proiecte de sute de pagini, care ocupa un volum imens de munca este ca cineva are banii, dar nu e dispus sa ii dea, ii anunta ca dau atata, va dau atata, numai trebuie sa treceti prin acest labirint, labirintul fiind numit detaliul birocratic”( S.M, B).

La intrebarea legata de sursele de finantare raspunsurile sunt diverse.Unele ONG-uri pur si simplu au pornit prin a utiliza bani proveniti de la lider, altele au avut norocul unor ajutoare in bani primite de la persoane binevoitoare din strainatate, in vreme ce reprezentantul fundatiei Ruhama se refera la finantatori precum PHARE si Fondul Roman pentru Dezvoltare Sociala(FRDS).

In ceea ce priveste masura in care proiectele implementate contribuie la solutionarea problemelor romilor subiectii considera ca se vorbi de efecte pe termen scurt, mediu sau lung al acestor proiecte : „ cred ca ar trebui sa vedem rezultatele proiectelor, cum acestea afecteaza pe termen scurt, mediu sau lungdaca ne referim la inlocuirea acoperisului casei, ne referim la rezultate pe termen scurt, daca ne referim la rezultate pe termen mediu, aici vorbim despre un drum care se poate face si care sa ramana in picioare 3-4 aniefectele pe termen lung vin din programe de consiliere.”(M.D., B). Este posibil insa ca cele mai bune intentii si eforturi sa nu duca la rezultate pe termen lung, asa cum afirma unul dintre subiecti referindu-se la un program de reducere a abandonului scolar in randul elevilor romi din mediul rural: „ deci, ceea ce am facut noi a fost un mare scandal intr-un ligheaneu sunt convins ca dupa terminarea clasei a IV-a, in ciuda tuturor eforturilor noastre, multi copii ajung slugi la ceilaltimascat la dipozitia comunitatii, de mici li se da bautura pentru munca si de mici sunt programati sa ramana in lumea subterana a satului”( S.M, B).

In ceea ce priveste modul in care romii percep activitatea ONG-urilor unul dintre subiecti afirma ca „ pe etnicul rom de rand nu-l intereseaza si nu are perceptia ONG-urilor, Primariei, Prefecturii, Agentiei Nationale pentru Romi, pe el il intereseaza strict ce s-a facut si ce se face, este cam cum era pe vremea lui Ceausescu, multumim din inima partidului ca ne-a facut nu stiu ce, deci ceea ce ai facut e bun facut, nemultumirile sigur ca vor exista vesnic”(T.C, B); „ pentru romi, activitatile ONG-urilor au devenit un act de normalitate, nu vor spune multumim domnule X sau fundatiei Y, deja s-au trezit si nu mai percep aceste activitati drept cadouri”( S.M, B).

Romii au, cred subiectii, o cultura de asistati, se bazeaza in mare masura pe ajutoarele sociale,iar majoritatea si aici includem chiar si o mare parte din lideri au un nivel redus de educatie.Pe de alta parte vorbesc numeroase dialecte si nu exista o limba comuna vorbita de toti etnicii romi.Toate aceste elemente reprezinta obstacole in ceea ce priveste formarea unui spirit civic sau a capacitatii de autoorganizare.”Fara o cultura scrisa, afirma un subiect, eu nu ii vad decat asimilati de catre majoritate, ori miza nu este ca ei sa dispara”( S.M., B); pe de alta parte asa cum mentioneaza un alt subiect „ in munca de teren pe care am efectuat-o in cele 10 comunitati, mi s-au conturat, practicile acestea, obiceiurile pe care le au si obisnuinta de a primi, de a astepta de la cei care vin in comunitate, un ajutor, un sprijin, de orice fel de natura”( S.B, F). Si concluzia unui al treilea participant la focus grup este acesta cultura de asistat „ din pacate vorbim despre o cultura de asistati, comunitatea de romi care a fost obisnuita si este obisnuita sa fie asistatafara a face o teorie a conspiratiei, este un punct de vedere personal si mi-l asum, consider ca aceasta atitudine de asistat e sustinuta de mediul extern, este mai usor sa controlezi un grup de informtati, de hamesiti, de dezbracati decat de unul satul, multumit si cu pretentii, iar aici discutam de aspecte ce tin de reprezentarea politica, da este mai simplu sa-i multumesti odata la patru ani niste oameni care stau cu mana intinsa si sa-ti atingi anumite obiective politice folosindu-i ca masa de manevra, decat sa investesti la niveul unei comunitati, sa ii transformi in membrii cu drepturi depline, contribuabili, oameni care sa contribuie la propria dezvoltare”(M.D, B). E o teorie interesanta in afirmatia acestui manager de ONG, dar este dificil de sustinut in practica.Noi consideram ca aceasta cultura de asistat depinde pe de o parte de nivelul lor de educatie, de mentalitatea specifica romilor si nu in ultimul rand de starea lor de saracie.Din pacate la nivelul comunitatilor de romi exista aceasta cultura a saraciei, cum a numit-o antropologul american Oscar Lewis, cultura care se perpetueaza de la o generatie la alta. Noi am numi acest fenomen folosind un alt termen, cel de cerc vicios al saraciei, avand in vedere relativitatea conceptului de cultura.

In ceea ce priveste relatia dintre liderii romilor si membrii comunitatilor de romi, subiectii accentueaza ideea conform careia cei mai multi lideri sunt contestati de majoritate, iar pe de alta parte ca sunt putini lideri care fac cu adevarat ceva pentru mase.Pe de alta parte este nepotrivit, considera subiectii sa utilizam notiunea de elite ale romilor si e mai potrivita utilizarea termenului de lider, intrucat marea majoritate a acestor persoane au un nivel de educatie redus sau prea putini au studii superioare. Sa vedem cateva din afirmatiile participantilor la focus grup legat de aceasta problema: „ cei mai multi lideri ai romilor sunt lideri contestati, si probabil ca functioneaza aceasta chestiune si la nivelul societatii per ansamblu, de exemplu ideea de lider de partidcand la un nivel mai ridicat iti schimbi un Audi cu un Maibach si atunci esti un lider neiubit de ceilalti, in timp ce liderul din comunitate isi face un turnulet sau baie in casa si atunci toata comunitatea se uita la el si-l contesta pe motiv ca nu i-a ajutat mai intai pe ei sa faca ceva”(S.M, B); „ din punctul meu de vedere,afirma un expert de la nivelul unei primarii din mediul rural, care este si manager de ONG, liderul de necontestat este cel de genul pe care il trezesti noaptea la ora doua si ii spui ca maine e ceva de facut sau ma intereseaza un anumit lucru in comunitate si stiu ca nu ma minte si imi spune crudul adevar chiar daca doareeste liderul caruia ii pasa de oamenii ale caror interese le apara ”( T.C., B).

Ultima tema a focus grupului a fost axata pe identificarea de solutii pentru eficientizarea ONG-urilor care dezvolta proiecte sociale pentru comunitatile de romi.La acest punct i-am rugat pe subiecti sa faca un exercitiu de brainstorming pentru a ajunge la aceste solutii. A rezultat o lista de idei pe care le vom expune mai jos.Acestea sunt:

  • Asumarea     viziunii proprii a organizatiei si delimitarea clara a nisei de actiune
  • Acordarea de facilitati fiscale pentru activitatea ONG-urilor
  • Acreditarea serviciilor furnizate in domeniile de competenta
  • Dezvoltarea capitalului uman sau specializarea in accesarea, implementarea, monitorizarea si evaluarea programelor de finantare
  • Cresterea vizibilitatii la nivel public
  • Consolidarea si dezvoltarea relatiei de parteneriat cu autoritatile publice locale
  • Realizarea de schimburi de experienta intre ONG-uri, precum si intre ONG-uri si alti actori institutionali
  • Dezvoltarea capacitatii de diseminare de propuneri de imbunatatire a politicii publice la nivelul administratiei locale

Din punctul nostru de vedere problema proiectelor sociale pentru romi este, asa cum afirma unul din participantii la focus grupuri intr-adevar paradoxala.Cu putine exceptii, romii nu au capacitatea de a accesa fonduri, de a scrie si implementa proiecte, iar ONG-urile create de ei par mai degraba „organizatii pe hartie”. Si totusi se asteapta de la ei sa scrie si sa implementeze proiecte, sa participe la competitii deschise, sa se integreze si sa se modernizeze, ceea ce ni se pare nerealist.Uniunea Europeana si alte institutii care pot finanta proiecte pentru romi ar fi trebuit initial sa se gandeasca in ce masura banii vor putea fi accesati de catre acestia.Poate ca modelul corporatist, specific unor tari precum Germania sau Olanda trebuia urmat de catre inaltii functionari ai institutiilor finantatoare.Pana sa ajunga romii sa fie capabili sa acceseze fondurile europene poate era mai bine ca ONG-urile lor sa fie ajutate sa se dezvolte, sa fie instruiti pentru a scrie si conduce proiecte, sa li se faciliteze liderilor schimburi de experienta cu alti lideri romi din tarile occidentale, sa existe o politica comuna europeana privind romii, inainte ca ei sa devina inamicul public numarul unu cum s-a intamplat anul acesta in Italia. Din pacate toate aceste aspecte nu au fost gandite si s-a ajuns la situatii cum sunt cele din Romania, unde multe judete nu au nici ONG-uri si nici proiecte sociale castigate.Iar intr-un an cand se facea bilantul acestor proiecte in Bihor s-a descoperit ca singurele erau cele ale fundatiei Ruhama. Ceea ce spune foarte mult despre situatia reala a problematicii pe care noi o dezbatem.

1.5.1.2. Constructia de locuinte pentru romii din Oradea, zona Voltaire.

Noi am considerat ca nu este important doar sa analizam opiniile expertilor din Bihor cu privire la problematica romilor si a ONG-urilor care dezvolta proiecte pentru comunitatile dezavantajate, ci si sa ne focalizam pe cateva proiecte care s-au implementat sau sunt in curs de implementare in judetul Bihor.Vom incepe cu un proiect initiat de Asociatia Social Comunitara Oradea(ASCO),in fapt un departament al primariei municipiului, care se axeaza pe o problema esentiala a romilor si anume locuintele. Locuirea improprie reprezinta o problema extrem de grava in comunitatile de romi din Oradea, in special in zonele Voltaire, Ogorului si Cuza-Voda. Astfel, afirma un expert intr-un focus grup condus de Serban Olah si Sergiu Baltatescu in ianuarie 2008 „ avem situatii unde intr-un apartament cu doua camere, la 40 de metri patrati traiesc 21 de persoane, 21 de persoane! Va dati seama cum sau in ce conditii traiesc sau pot sa spun ca si animalele mai sunt de exemplu si pe Cuza Voda, und sunt 14-15 persoane intr-o camera. Dar va spun ca cea mai mare problema este locuinta”( B.I, B). Locuirea improprie are consecinte negative asupra altor elemente precum starea de sanatate si participarea scolara, astfel ca se ajunge la un cerc vicios al acestor probleme cu care se confrunta romii. In zona Voltaire (zona de blocuri) problemele sunt foarte grave. Astfel, impartirea curentului electric este dificila (exista doar un singur contor in intreg blocul). Blocurile nu au geamuri sau usi. Multi locatari nu au nici un sistem de incalzire, iar o parte din locatari se incalzesc cu lemne si cu precadere in aceste din urma apartamente e plin de sobolani. Unii folosesc pentru gatit apa de la WC pentru ca cea din bucatarie nu functioneaza. De la unii locatari care stau la parter apa se scurge prin perete direct in curte pentru ca exista problema tevilor.

Avand in vedere acest context al locuirii improprii din zona Voltaire s-a realizat un acord de parteneriat intre Administratia Social Comunitara Oradea si fundatia Habitat for Humanity Romania pentru rezolvarea problemelor de locuit si a altor probleme complexe in care se afla comunitatea de romi din Strada Voltaire nr.2 si persoanele aflate in situatii de risc social din muncipiul Oradea.Discutam deci de un proiect care a inceput in 2007 si care se va finaliza in 2010.Obiectivul general al parteneriatului il constituie conceperea, dezvoltarea si implementarea unor proiecte de dezvoltare comunitara care sa asigure asistarea familiilor care provin din randurile comunitatii roma, tinerilor proveniti din casele de copii, familiilor lipsite de venituri sau cu venituri reduse sau ai caror membri sunt persoane cu dizabilitati. Pentru realizarea acestui obiectiv general este necesara implementarea urmatoarelor obiective specifice: asistarea familiilor aflate in evidenta ASCO in refacerea locuintelor aflate in stare avansata de degradare, dar cu structura de rezistenta solida, aflate in proprietatea municipiului Oradea situate in str. Voltaire, nr. 2 si construirea a 50 de locuinte sociale in localitatea Oradea, pe terenul disponibil in strada Voltaire nr 2 si pe alte terenuri cu utilitati, puse la dispozitie de catre ASCO cu aprobarea Consiliului Local

Bine-nteles ca acest proiect pentru a putea fi aplicat are nevoie de finantare. Din acest punct de vedere se poate afirma ca finantarea parteneriatului este asigurata dupa cum urmeaza:

1.Pentru constructia de locuinte sociale:

    1. Constructia a 12 de locuinte sociale in anul 2007:

100% fonduri Habitat pentru constructia efectiva, incluzand studiul de fezabilitate;

Racord la utilitati (racordare la reteaua de apa, canal, electricitate), prin contributia Consiliului Local al Municipiului Oradea;

    1. Constructia a 38 de apartamente sociale in perioada 2008-2010:

100% fonduri Habitat pentru constructia efectiva, incluzand studiul de fezabilitate;

Racord la utilitati (racordare la reteaua de apa, canal, electricitate), prin contributia Consiliului Local al Municipiului Oradea;

2.Pentru reparatie capitala a celor 3 blocuri din strada Voltaire nr.2:

30% finantarea studiului de fezabilitate de catre Habitat, dar nu mai mult de 10000RON;

70% finantarea studiului de fezabilitate de catre ASCO;

35% fonduri Habitat mobilizate pentru renovare efectiva;

65% fonduri alocate de ASCO, mobilizate pentru renovare efectiva.

Costul mediu al unei locuinte sociale construite este de 17839 USD.Evaluarea participarii la finantarea parteneriatului va include urmatorii indicatori:

a.          contributii in bani ale ambelor parti;

b.          contributii in materiale de constructie provenite din donatii;

c.          contributii in ore de munca voluntara prestate de familii beneficiare;

d.          contributii in ore de munca ale voluntarilor romani si straini, altii decat familiile beneficiare.

La finalizarea lucrarilor de renovare/reabilitare a celor 3 blocuri din str.Voltaire 2, acestea vor ramane in proprietatea Municipiului Oradea.

Odata cu finalizarea proiectului se va rezolva intr-o mare masura situatia locuirii romilor din zona Voltaire, cea mai mare comunitate de romi din Oradea si totodata o comunitate cu mari probleme incluzand si cele de infractionalitate, comunitate care cuprinde aproximativ 1000 persoane. Bine-nteles ca proiectul este cu atat mai important cu cat problema locuirii adecvate este un factor important care influenteaza si alte dimensiuni ale vietii romilor cum ar fi starea de sanatate a locuitorilor din zona si rezultatele scolare ale elevilor romi care locuiesc in Voltaire.



1.5.1.3. Proiectul “Strenghtening the Roma Voice” implementat de catre Fundatia Ruhama.

Acest proiect finantat de Spolu International Foundation din Olanda si implementat de Fundatia Ruhama s-a realizat cu un nivel de finantare de aproximativ 16000 Euro pe o perioada de doi ani, 2006-2007 si a constat intr-o prima faza in consultarea comunitatilor de romi din diferite localitati ale judetului Bihor, mai précis din localitatile Alesd, Gepiu, Salonta, Avram Iancu si Sacuieni, cu privire la problemele prioritare cu care se in aceste comunitati. Faza a doua a proiectului a constat in solutionarea acestor prioritati, care in fapt s-au tradus in activitati de dezvoltare comunitara.

Astfel in orasul Alesd s-a realizat racordarea la reteaua de curent electric a 10 gospodarii din comunitatea de romi si sprijinirea comunitatii in construirea unei case.

In comuna Gepiu a fost extinsa reteaua de apa potabila din comunitatea de romi prin activitatea voluntara, iar primaria a pietruit drumul in comunitatea din apropierea fostului CAP si o parte din drumul din comunitatea de romi.

In Salonta au fost forate 6 puturi de apa in comunitatea de romi Gacso. Aceasta activitate s-a realizat dupa ce in prelabil primaria a identificat terenul pentru forarea acestor puturi si totodata a alocat bani pentru forarea a trei fantani si realizarea analizelor pentru acestea. Trebuie precizat faptul ca aceste activitati au presupus munca voluntara a romilor din comunitatea pentru care s-au efectuat lucrarile.

Comuna Avram Iancu cuprinde trei comunitati(sate) locuite de romani, maghiari si romi.Romii formeaza majoritatea in satul Tamasda. Aici s-a realizat prin munca voluntara trotuarul pe trei strazi din comunitatea de romi, pe o lungime de 1400 de metri. Atunci cand vremea era ploioasa elevii romi erau nevoiti sa strabata drumul spre scoala prin noroi. Prin acest proiect s-au realizat deci, conditii mai bune pentru copiii romi

In localitatea Sacuieni problema prioritara a fost considerata a fi actele de identitate a etnicilor romi.In acest sens s-au realizat 2 sedinte de informare ale romilor din comunitate, au fost inscrise 116 persoane rome pe lista persoanelor fara acte de identitate, 18 persoane au fost inscrise pe lista persoanelor fara acte de stare civila, au fost obtinute 47 de carti de identitate in perioada 1 martie-1 iulie 2007, 7 persoane au obtinut certificate de nastere duplicat.Trebuie adaugat faptul ca in fiecare saptamana aproximativ 5-7 persoane au fost incluse in programul de asistare.

Consideram deosebit de importante toate aceste activitati de dezvoltare comunitara.Cu toate ca bugetul proiectului nu este mare, totusi s-au rezolvat foarte multe probleme ale acestor comunitati din judetul Bihor.Una aspect deosebit de important ni se pare implicarea in activitati de munca voluntara ale romilor.Acesta este un aspect care poate contribui in timp la intarirea coeziunii acestor comunitati si totodata a spiritului civic al romilor.

1.5.1.4. Proiectul „ Dezvoltarea si promovarea de programe educationale inclusive si sustenabile pentru copiii romi prin eforturi comunitare integrate, prin infiintarea Centrului Educational pentru Romi”implementat de Fundatia Ruhama.

Daca, locuirea adecvata este un factor important pentru cresterea calitatii vietii romilor, iar actele de identitate reprezinta o conditie fundamentala a incluziunii lor sociale, cresterea nivelului de educatie este poate factorul cel mai important care poate diminua saracia si excluziunea sociala a etnicilor romi. Proiectul la care ne vom referi in continuare a fost finantat de Roma Education Fund din Ungaria si implementat de catre Fundatia Ruhama in parteneriat cu Inspectoratul Scolar al judetului Bihor, Institutia Prefectului-Judetul Bihor si Universitatea din Oradea, Facultatea de Stiinte Socio-Umane.Proiectul s-a desfasurat in perioada august 2006-mai 2008 beneficiind de un buget total de 200.000 Euro. In primul an proiectul a fost implementat in 11 comunitati de romi dezavantajate din judetul Bihor, mare parte localizate in mediul rural, iar in al doiela an a fost extins in alte 9 comunitati din acelasi judet.

Prima activitate a proiectului a fost infiintarea Centrului Educational pentru Romi care gazduieste programe si proiecte pentru imbunatatirea situatiei din domeniul educational pentru populatia de etnie roma din judetul Bihor.Centrul este pozitionat in campusul Universitatii din Oradea, situatie care faciliteaza accesul tinerilor romi din cadrul facultatilor si la studenti, viitori specialisti din diferite domenii de activitate. Centrul Educational pentru Romi este locul in care tinerii romi primesc sprijin pentru accesarea unor programe nationale in domeniul educatiei, sprijin pentru realizarea sarcinilor de scoala, mentorat, etc.

A doua activitate a proiectului a fost crearea a mai multor structuri judetene sau locale prin care programele educationale si initiativele sa poata fi dezvoltate.Astfel, la nivel local in fiecare comunitate au fost initiate doua structuri importante, Grupurile de Initiativa Locale-structura informala formata din persoane active din comunitatea de romi, care si-au manifestat dorinta de a contribui la procesul de dezvoltare comunitara si Grupurile de Sprijin Locale- structura informala constituita pe baza unui acord de colaborare si formata din actori locali: primarie, scoala, politie, biserica, cabinet medical, fundatie si reprezentantii comunitatii rome.La nivel judetean au fost create trei structuri care sa permita facilitarea schimbului de experienta, informarea reciproca, formarea continua, promovarea de bune practici intre membrii retelelor si relatia cu mediul extern.Aceste structuri sunt: Reteaua Judeteana a Cadrelor Didactice pentru Educatie Inclusiva, Reteaua furnizorilor de programe si servicii educationale din domeniul public si privat si Forumul Tinerilor Romi.

Un obiectiv important al proiectului urmarea cresterea accesului la educatie prescolara si primara pentru copiii romi precum si imbunatatirea semnificativa a performantelor scolare.Un program deosebit de important realizat in acest sens a fost organizarea gradinitelor de vara in 2006 si 2007, pentru copiii care urmau sa se inscrie in clasa I. Astfel in vara anului 2006 au fost organizate 11 gradinite in 11 comunitati de romi din judetul Bihor care au functionat timp de o luna, iar in vara lui 2007 numarul acestor gradinite estivale a crescut la 23 in 23 de comunitati.Daca in primul an au fost cheltuiti 5500 de Euro in al doilea an cheltuielile au ajuns la aproximativ 13000 Euro.Prin acest program au absolvit gradinitele 295 de copii in 2006 si 520 de copii in 2007.Dintre acestia au fost inscrisi in clasa I, 177 de copii in 2006 si 300 de copii in 2007. Totodata au fost informati si consiliati in probleme legate de educatie 300 de parinti romi in 2006 si 230 in 2007.

De asemenea trebuie adaugat ca o achizitie notabila a proiectului a fost realizata in cadrul unui obiectiv adiacent, respectiv dezvoltarea unui Program de Burse prin Vaucere pentru asigurarea unui set de baza(imbracaminte si incaltaminte) la inscrierea in clasa I a copiilor romi proveniti din familii foarte sarace.Astfel fiecare copil care a frecventat Gradinita de vara si s-a inscris in clasa I a primit un vaucer de toamna si unul de iarna.Astfel in 2006 au fost distribuite 177 de vaucere, iar in anul 2007, 286 de vaucere.

Un alt element al acestui proiect este programul Scoala Parintilor.In acest program desfasurat in perioada noiembrie-decembrie 2007 in 15 localitati din Bihor au fost cuprinsi aproximativ 482 de parinti romi si neromi.Programul a debutat cu instruirea a 24 de cadre didactice privind metodologia cadrelor didactice fiind parcurse tematici legate de Scoala Parintilor cum ar fi: Calitatea de bun parinte, Cum sa comunici cu copilul, metode alternative la pedeapsa, Educatia pentru sanatate, Importanta scolii.In urma acestui curs, cadrele didactice au acumulat cunostinte si abilitati necesare pentru sustinerea unei activitati de tip Scoala Parintilor pe tot parcursul anului scolar si fara sprijinul unei organizatii non-guvernamentale.Pe tot parcursul programului au fost realizate cate o intalnire in fiecare localitate cu Grupurile de Sprijin Locale si 30 de intalniri cu parintii.La fiecare intalnire au participat aproximativ 20 de parinti romi si neromi care au identificat impreuna ce trebuie sa faca pentru a-i asigura copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor copilului si metode si tehnici prin care cadrele didactice pot ajuta parintii in indeplinirea responsabilitatilor legate de calitatea de parinte.S-a urmarit adoptarea unei atitudini pozitive de implicare a parintelui rom in asumarea rolului de parinte: afectivitate, socializare, respect reciproc si dezvoltare armonioasa, recunoastere si apreciere, incredere, sprijin pentru dezvoltarea copilului.

Ni se pare foarte important faptul ca in cadrul acestui proiect s-au impletit activitati orientate atat catre parinti cat si spre copii. Degeaba ii ajuti pe copii sa se inscrie in clasa I, pregatindu-i prin gradinita estivala pentru invatamantul primar, daca ei nu au acasa un mediu familial propice desfasurarii activitatilor scolare.Dintr-o cercetare calitativa desfasurata de Serban Olah in 2008 despre abandonul scolar in judetul Bihor a reiesit faptul ca relatia parinti-elevi si gradul de valorizare de catre parinti a scolii si problemelor asociate acesteia reprezinta determinanti importanti ai performantelor si abandonului scolar.



Chris Hann, in Hall, John, Civil Society, Polity Press, 1995, p158

Ibidem

Hall, John, Civil Society, Polity Press, 1995, p. 4

Bryant, Cristopher, in Hall, John, Civil Society, Polity Press, 1995, p.143

Tocqueville, Alexis de, Despre democratie in America, Editura Humanitas, 2005, p. 116

Durkheim, Emile, Suicide, p.380 citat in Orum, Anthony, Introduction to Political Sociology, Prentice Hall, 2001, p71

Gellner, Ernest in Hall, John, Civil Society, Polity Press, 1995, p.32

Ibidem

Sampson, Steven, The Social life of projects, in Hann, Chris si Dunn, Elisabeth, Civil Society, Routledge, 1996, p. 127

Ibidem, p.120

Ibidem, p.128

Ibidem, p.129

Linz, J.J. si Alfred Stepan. 1996. Problems of Democratic Transition and Consolidation

Southern Europe, South America and Post-Communist Europe Baltimore: The John Hopkins

University Press, p.367

Ibidem, p.368

www.google.ro/Civil Society Development Foundation/ Dialogue for Civil Society, Report on the State of Civil Society in Romania, 2005, p.17

Ibidem, p. 18

www.google.ro/Fundatia pentru dezvoltarea societatii civile/Analiza mecanismelor de finantare directa de la bugetul de stat pentru organizatii neguvernamentale in Romania, mai 2007, p.10

Ibidem, p.6

Ringold, Dena, Orenstein, Mitchell, Wilkens, Erika, Roma in an Expanding Europe. Breaking the Poverty Cycle, 2003, The World Bank, p.1

Preoteasa, Ana Maria, Prezentarea unei cercetari internationale cu privire la starea romilor in Europa Centrala si de Est, in Calitatea Vietii,XIV, nr.2, 2003, p.265

Ringold, Dena, Orenstein, Mitchell, Wilkens, Erika, Roma in an Expanding Europe. Breaking the Poverty Cycle, 2003, The World Bank, p.1

Voicu, Malina( coordonator), Nevoi si resurse in comunitatile de romi, Fundatia Soros Romania,Bucuresti, 2007, p.7

Ibidem

Pons, Emanuelle, Tiganii din Romania, Editura Compania, Bucuresti, 1999, p. 137

Voicu, Malina( coordonator), Nevoi si resurse in comunitatile de romi, Fundatia Soros Romania,Bucuresti, 2007, p.7

Preda, Marian, Politica sociala romaneasca intre saracie si globalizare, Editura Polirom, Iasi, 2002, p. 101

Ibidem, p. 168




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie