drum - supravietuire
Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» La drum - supravietuire


La drum - supravietuire


LA DRUM - SUPRAVIETUIRE

1. Cand parasesti epava sau locul accidentului?

2. Pregatirea calatoriei Echipamentele improvizate, Rucsacul, incaltamintea, imbracamintea

3. Mijloace de transport O sanie, O pluta, O luntre, O barca de salvare, Un autovehicul



4. Orientarea in teren Cu harta si busola, Busola, Aparatura GPS, Fara busola, Pastrarea directiei de mers, Te-ai ratacit, Mirajele

5. Putina meteorologie

6. Mersul pe jos Prin regiunile polare, in desert, in jungla, La munte, intr-o crevasa, in avalansa de zapada

7. Traversarea raurilor Cand? Pe unde? Cum?

8. Calatoria pe apa Cu pluta, Cu barca de salvare, Tarmul marii, Pe o insula pustie

9. Cu un autovehicul Pe arsita, Peste nisip, Pe frig, Pe zapada, gheata, lapovita, Prin apa, Prin noroi, Peste munte, Defectiuni obisnuite

1. CAND PARASESTI EPAVA SAU LOCUL ACCIDENTULUI?

Dupa un accident, naufragiu etc:

- aminteste-ti lozinca SCOP;

- primele actiuni de salvare, conform #2.5.

Dupa ce rezolvi urgentele, ai de ales intre doua optiuni:

a) - sa stai pe loc si sa astepti sa te salveze sau sa te evacueze altcineva; sau,

b) - sa pleci spre un loc sigur si sa te salvezi singur.

Toate avioanele sunt strict supravegheate, asa ca daca patesc ceva, autoritatile pornesc imediat cautarea si salvarea. Navele in dificultate sunt cautate numai daca au lansat semnalul SOS. Caravanele, autovehiculele sau indivizii care calatoresc pe jos trebuie sa-si organizeze singuri, din timp, planul de salvare si ajutoarele pentru cazul unui accident.

Uneori e preferabil sa parasesti locul accidentului si sa te apropii de vreo localitate, in loc sa stai si sa cioplesti linguri de lemn sau sa construiesti colibe, jucandu-te de-a Robinson Crusoe. Dar atentie, decizia de a pleca de la locul accidentului, in loc sa stai sa mai astepti, este critica, vitala. Factorii de care depinde decizia trebuie analizati toti impreuna - nu individual. Alegerea trebuie bine judecata - pe toate fetele - caci cele doua alternative au fiecare numeroase avantaje si dezavantaje. De exemplu, daca stai si astepti, efortul fizic e mai mic; in schimb, pe drum vei avea nevoie de multa vointa si darzenie pentru a te descurca si a continua.

Calatorul sau naufragiatul ratacit, silit sa plece de la locul accidentului - de langa un avion accidentat, un automobil defect, o insula pustie - in loc sa stea pe loc si sa astepte ajutoare, va avea mari probleme.

Daca poti, stai langa resturile vehiculului avariat. NU PLECA. Epava este mai vizibila de la inaltime, ofera umbra, adapost, materiale, permite aprovizionarea cu petrol, apa, chiar radio. Toate acestea iti economisesc energia. Te scutesc de oboseala.

Asa ca paraseste locul accidentului (bine marcat de resturile avionului sau vehiculului avariat) si pleaca sa cauti ajutor numai dupa ce raspunzi atent si sincer la intrebarile:

- Oare stiu incotro si pe unde s-o iau, ca sa ajung la o zona locuita, un sat, o cabana, o tabara, o hidrocentrala, o exploatare miniera, petroliera sau forestiera, spre civilizatie?

- Sunt suficient de zdravan si sanatos ca sa parcurg si sa suport drumul care ma asteapta?

- Oare s-au epuizat toate sperantele rezonabile de a fi gasit si salvat de altcineva? Nu exista chiar nici o sansa ca locul accidentului sa fie descoperit de salvatori, din aer?

- Am o sansa reala sa ajung unde vreau?

Daca raspunzi DA la toate aceste intrebari, apuca-te sa faci planul si pregatirile necesare pentru calatorie. In caz contrar, stai pe loc, pana vei fi descoperit. Multi au scapat cu bine din accident, dar au murit in timpul unui mars disperat, pe un teren periculos, dupa ce au parasit vehiculul avariat.

Adeseori problema luarii unei decizii asupra plecarii nu trebuie s-o rezolvi tu, caci de ea se ocupa echipajul (daca s-a salvat) avionului, al navei sau vehiculului stricat. Pentru un naufragiat solitar sofer, aviator, navigator) s-ar putea ca plecarea sa fie totusi cea mai buna solutie.

2. PREGATIREA CALATORIEI

Conditiile de deplasare variaza foarte mult in functie de natura calatoriei: pe apa, nisip, zapada, gheata, prin jungla etc.

Nu te grabi. Relaxeaza-te si odihneste-te cat poti de mult inainte de plecare. Improvizeaza, adapteaza, verifica echipamentul inainte de a-1 lua si de a-1 folosi, impacheteaza cu grija.

Echipamentele improvizate

In caz de accident sau criza neprevazuta, echipamentul cel mai important pe care il ai la dispozitie este capacitatea de a te descurca si de a improviza.

Cele 5 reguli ale improvizarii sunt:

1. Stabileste precis de ce ai nevoie.

2. Fa inventarul materialelor disponibile - fie naturale, fie fabricate.

3. Analizeaza toate solutiile si alternativele.

4. Alege solutia care necesita minimum de timp, energie si materiale, dar sa fie durabila si nepericuloasa.

5. Pune-o in practica.

Cu gandire si munca poti improviza aproape orice ai nevoie ca sa supravietuiesti - dar e adevarat si faptul ca o zestre initiala, oricat de mica, iti usureaza mult viata.

Considera vehiculul avariat, bagajele, echipamentul si imprejurimile - ca un fel de magazie personala. Nu conteaza ce erau si la ce serveau lucrurile inainte, ci la ce pot folosi ele acum. Nu fi zgarcit, nu face economii nechibzuite: adeseori "mai putin' e de fapt prea putin sau ineficient.

Despre echipamente - vezi si la #2.3.

Rucsacul: infasoara bagajele intr-o prelata, o foaie de plastic sau o haina. Leaga pachetul pe un cadru improvizat - o scarita construita din orice fel de bete rigide legate intre ele (fig. 1). Leaga doua curele, benzi sau funii pentru agatarea pe umeri. Ca sa nu-ti faca rani, partile cadrului care vin in contact sau se sprijina pe spate vor fi acoperite cu ceva moale: carpe, bumbac, iarba uscata, materiale scoase din pernele scaunelor de la vehicul etc.

La partea de jos a cadrului (scaritei) se va amenaja un fel de prag, care impiedica pachetul sau sarcina sa alunece si sa cada.

Husele (de la scaune sau de la barca etc.) sunt foarte bune pentru a face rucsacuri din ele.

O varianta mai simpla de rucsac este aratata in fig. 2. Ai nevoie doar de o bucata patrata de panza tare si impermeabila cu latura aprox, de 1 m, doua pietricele si o bucata de sfoara.

Nu te incarca cu mai mult de 15 kg - sau 1/4 din greutatea corpului. Rucsacul (sau orice alta greutate) trebuie carat pe solduri - evita incarcarea rinichilor, a mijlocului, a coloanei vertebrale. Foloseste si o curea peste frunte (o banda de carpa asezata peste frunte, legata cu sfori de partea inferioara a cadrului) care ridica rucsacul si descarca umerii.

Exerseaza impachetarea si umplerea rucsacului cu materialele care trebuie carate: chibrituri, bricheta, amnar (uscate si protejate contra umezelii); apa; hrana; harta si busola (mai bine tinute in buzunarul hainei); oglinda pentru semnalizare (mai bine tinuta intr-un buzunar); ceas (mai bine purtat la mana sau agatat la gat); sticlele cu gaz, ulei, combustibil lichid (departe de hrana); cutit; lanterna; haine de rezerva; materiale pentru adapost; arma si munitie; trusa de prim ajutor.

1

I3.2. Rucsac improvizat

Incaltamintea: umbla mereu incaltat.

Orice bucata de tesatura sau sac rezistent poate fi infasurata in jurul piciorului in mai multe straturi si fara cute. Intre straturi se pune: iarba uscata, vata, lana, ziare, burete scos din pernele scaunului de la autovehicul, sau altceva asemanator. Oricand ai ocazia, afaneaza aceasta termoizolatie.

Sau, aseaza talpa peste o bucata de panza triunghiulara, cu degetele spre varf. Indoaie varful peste degete, deasupra labei, iar celelalte doua colturi le ridici peste calcai si le aduci in fata, le bagi prin gauri si le innozi in jurul gleznei.

Dar incearca sa nu umbli incaltat cu o talpa prea groasa. Repara incaltamintea sau confectioneaza alta noua (opinci) din bucati de anvelopa auto, straturi suprapuse de tesaturi, panza sau piele de animal. Orice fel de materiale, din care sa rezulte o talpa zdravana si o fata moale. Foarte bune sunt husele din prelata, de la scaunele masinii, sau cizmele cu fete din tesatura impermeabila si captuseala izolanta, cu talpi din cauciuc.

Taie bucati dintr-o anvelopa. Gaureste bucatile pe langa margini si leaga-le de labe cu sireturi - vei avea incaltaminte, opinci (fig. 3). E bine daca deasupra poti sa le cosi niste fete de panza.

Ca sa nu-ti fie frig in incaltamintea improvizata (sau nu) inveleste laba piciorului in mai multe straturi de panza. Poarta 3 perechi de ciorapi, de marimi diferite, crescatoare - pentru a incapea unul peste altul fara sa formeze cute.

Pentru mersul in desert ai nevoie de sandale, care pot fi improvizate mai usor, fiind nevoie numai de talpa si sireturi (vezi sandalele romane din ilustratiile manualului scolar de istorie).

Imbracamintea: poarta pe tine suficiente haine, ca sa te protejeze de intemperii, insecte, soare. Dar daca nu este foarte frig, cara mai multa imbracaminte in rucsac decat pe tine.

NU arunca nimic. Orice haina de rezerva inseamna: adapost, asternut, sacosa, franghie, combustibil, mijloc de semnalizare. Si multe altele.

3. MIJLOACE DE TRANSPORT

Oricand poti, evita purtarea greutatilor in mana, pe umeri sau in spate. Foloseste orice alt mijloc de transport pe care-l gasesti sau il poti improviza, care sa-ti economiseasca energia. Cum ar fi:

O sanie -incropita din usile vehiculului avariat, din capota sau talpile scaunelor. Din scanduri sau crengi (fig. 4). Chiar din bucati de parasuta sau barca. Din orice obiect care poate aluneca si cara.

3. Opinca

4. Sanie

Cea mai buna solutie pentru trasul saniei este o singura funie, de care sunt legate bucle in care isi baga umarul cei care participa la corvoada. Pe zapada e mai bine ca tot sirul de oameni sa calce pe urmele varfului de coloana, deschizatorul de drum. In schimb, pe gheata sau pe o suprafata alunecoasa este bine sa fie mai multe funii de tragere, cate una pentru fiecare om. In felul acesta fiecare participant va merge si va calca pe alta suprafata, poate mai sigura.

Funia unica de tragere nu se leaga direct de sanie, ci de mijlocul unui ham (bucata scurta de franghie, ale carei capete sunt legate de capetele talpilor saniei).

Pentru mersul pe un camp sau coborarea unei pante cu zapada neteda, se poate improviza o sanie mica, pentru o persoana, dintr-o prelata pliata, un coviltir sau un sac de plastic.

Dupa ce ai tras cu greu sania sa urci dealul nu te arunca in goana la vale. Asaza-te calare pe sanie, cu labele apasate pe sol si tine-te de funia de tractiune legata de capul saniei. Franarea se face apasand calcaiele in zapada si ridicand capul saniei.

Alege un drum usor si neted pana jos - departe de copacii printre care greu te strecori cu sania - si franeaza mereu.

O pluta - dar nu fi prea optimist in legatura cu posibilitatea de a cobori un rau cu pluta.

O pluta trebuie construita cu o capacitate de incarcare mult mai mare decat greutatea pasagerilor si a bagajelor care se urca pe ea. De exemplu, o pluta alcatuita din doua butoaie goale de 50 l/buc de-abia poate suporta greutatea proprie plus un om de 80 kg.

Nu construi o pluta patrata. Pluta cu varf este mai usor de condus si de miscat. Din multe puncte de vedere forma cea mai buna este dreptunghiulara. Pluta pentru o singura persoana ar trebui sa aiba cam 1,50 m latime si 3-3,50 m lungime, facuta din busteni sau trunchiuri cu grosimea de aprox. 15 cm.

Capacitatea de incarcare a plutei poate fi marita prin adaugarea sau alipirea unor obiecte care plutesc bine (fig. 5). Rotoarele pot fi improvizate din: butoaie, sticle, galeti; alge, iarba, stuf uscat - bagate in saci de plastic - si legate de pluta astfel incat sa ramana cu gura afara din apa. Adaosurile plutitoare se fixeaza la marginile - nu spre centrul plutei. Componentele plutei trebuie legate zdravan impreuna cu sfoara, corzi, sarma, liane sau vite. Flotoarele trebuie legate foarte strans de pluta. Butoaiele se leaga bine intre doua prajini paralele.

O pluta din trunchiuri de copac va avea un strat inferior, alcatuit din majoritatea bustenilor grosi, si un strat superior de traverse din cativa busteni mai subtiri. Lemnul pluteste foarte bine, dar:

- Cauta si foloseste o esenta usoara;

5. Plute

- Verifica mai intai capacitatea de plutire a fiecarui trunchi;

- Nu folosi copaci mari.

Daca gasesti bambusi, pluta este usoara si simplu de facut.

Pentru a misca pluta cand adancimea apei este mica, impinge pe fundul apei cu o prajina (preferabil cu o cracana la capat). Daca adancimea este mare, trebuie sa vaslesti sau sa padelezi. Vasla sau padela se poate improviza dintr-o creanga cu un capat mai lat, sau dintr-un bat la capatul caruia se leaga un obiect lat (de exemplu un capac de oala).

O panza patrata agatata pe un catarg improvizat va impinge o pluta cu varf aproximativ in directia vantului.

O luntre - in forma de cratita sau cos de nuiele poate fi improvizata destul de usor.

Mai intai se construieste un cadru, insirand pe sol un cerc format din cativa copacei sau bete. Leaga-le impreuna cu alte bete astfel incat sa rezulte fundul plat. Alte crengi se impletesc si se leaga de-a lungul marginii fundului rotund, formand bordul luntrei. Cadrul astfel rezultat, in forma de cratita, se inveleste strans pe dinafara cu o folie de plastic sau cu o prelata impermeabila.

Inaintarea se face cu o vasla. Din cauza formei rotunde, luntrea nu pastreaza directia si este greu de condus (vezi si #6.8). Inainte de a porni intr-o calatorie mai lunga, trebuie invatat si exersat mult vaslitul si deplasarea cu copaia, in apa putin adanca.

O barca de salvare - pneumatica, din dotarea avionului sau vaporului.

Barca pneumatica trebuie sa fie umflata bine si corect cu pompa sau cu gura, fara a exagera. Daca exista raniti care vor sta intinsi pe podea, nu mai umfla si alte elemente ale barcii (banca etc).

Strange, inchide bine ventilele. Verifica cu regularitate presiunea aerului.

Cand este mai cald, dezumfl-o putin; cand se face rece mai baga aer. Pericolul de spargere, scapare sau rasuflare este mai probabil sub apa, de-a lungul imbinarilor si la ventile. Pentru reparatii foloseste peticele si dopurile din trusa barcii.

Daca marea este agitata, amenajeaza un acoperis, pereti sau un paravan - in functie de felul si forma barcii.

Cand aduni lucruri folositoare din apa, dintre resturile plutitoare de la naufragiu, ai grija unde pui obiectele metalice ascutite si taioase.

Inainte ca epava avionului sa se scufunde, incearca sa iei in barca de salvafe si o trusa de prim ajutor. Pentru ca barca sa nu fie dusa departe de locul naufragiului, de vant sau de curenti, arunca peste bord o ancora de apa, improvizata dintr-o galeata, un sac cu gunoi, un ghem de haine legat de barca la capatul unei franghii. Nu lasa franghia ancorei sa roada barca (vezi si #6.8).

Un autovehicul - probabil impotmolit sau infundat intr-un sant si eventual distrus partial.

Dupa un accident, nu inseamna ca totul s-a terminat si ramane doar sa astepti resemnat sa vina moartea sau salvarea. Lupta pentru supravietuire abia acum incepe - oriunde te-ai afla: in desert, pe teren inaccesibil, pe un camp de gheata.

Iata cateva exemple de manevre, reparatii sau improvizatii mai obisnuite (e nevoie sa te pricepi putin la mecanica):

a) Cand o roata s-a scufundat intr-un sant sau intr-o groapa: trei oameni pot destepeni, ridica si scoate automobilul prin balansare, fara a folosi motorul. Apucati impreuna si ridicati deodata bara de protectie, apoi apasati-o, ridicati-o - s.a.m.d.; repetati fara pauze. Folositi forta arcurilor de la suspensie ca sa mariti prin rezonanta cursa oscilatiilor sus-jos ale masinii, iar la momentul favorabil (suficient de sus), saltati scurt intr-o parte roata si masina, alaturi de sant (vezi si la # 3.9).

- Daca sunteti numai doi oameni, unul va lucra cu motorul (din cabina), iar celalalt va zgaltai automobilul in sus si in jos, incercand sa-l salte deasupra gropii. Incercarea soferului de a ambala motorul si de a misca sau scoate roata din sant trebuie sincronizata cu saltul masinii in sus, rezultat din zgaltaiala. Nu lasa roata sa se roteasca in gol. Scoaterea masinii din groapa sau din sant se face conducand-o si deplasand-o inapoi - pe acelasi drum, folosit la accidentare, dar parcurs in sens invers.

b) Cand autovehiculul e blocat de lapovita, noroi sau gheata: nu ambala motorul. Baga in viteza intai si porneste foarte incet, cu viteza cea mai mica, astfel incat rotile de-abia sa se roteasca si sa se taraie afara din groapa. Eventual mai adauga greutati deasupra rotilor motoare (sa nu patineze).

c) Daca rotile au sapat si s-au afundat in santuri sau fagase, incearca sa misti usor vehiculul inainte, apoi slabeste brusc ambreiajul pentru ca sa se rostogoleasca inapoi, in groapa. Porneste din nou inainte, apoi lasa din nou sa vina inapoi s.a.m.d., crescand cursa la fiecare miscare de du-te-vino, pana cand masina se catara singura afara din sant. Daca legi un fular sau o curea peste anvelopa, aderenta creste spectaculos; in felul acesta automobilul poate fi scos din sant de o singura persoana (soferul).

Pentru destepenirea masinii poate fi folosit demarorul (desi manevra aceasta descarca mult acumulatorul). Se demonteaza bujiile, schimbatorul de viteza se baga in pozitia de mers inapoi, apoi se cupleaza demaratorul la motor. Daca tractiunea e pe rotile din spate, mergi in linie dreapta. Cand prinde si tractiunea pe rotile din fata, coteste urgent.

Daca motorul are si manivela de pornire: scoate bujiile, baga in viteza intai si misca masina, scoate-o din groapa invartind la manivela.

d) Pentru iesirea din santuri si fagase adanci, mai intai ridica masina cu cricul, apoi baga sub roti scanduri, crengi sau pietre, sau orice alt material care mareste aderenta rotilor- de exemplu gunoi sau pamant uscat cazut de sub aripi, un covoras de cauciuc, saci (chiar daca rotile le-ar putea arunca, incercarea merita facuta).

Daca vrei sa continui drumul cu orice pret, se pot face tot felul de improvizatii. In loc de camera auto - o franghie infasurata de mai multe ori pe roata sau pe janta. In loc de benzina - tuica, parafina sau ulei amestecat cu neofalina etc.

Sau, iata cateva idei de utilizare a continutului unei posete de dama - pentru piese auto:

- Ciorapi de dama, folositi drept curea de ventilator;

- Un ac de par, utilizat ca siguranta electrica;

- Lacul de unghii folosit ca vopsea izolatoare, aplicat pe un conductor electric cu izolatia roasa sau rupta;

- Pila de unghii - folosita ca surubelnita pentru reglarea jocului la electrozii bujiei;

- O fasie dintr-o manta de ploaie - folosita la carpirea prin infasurare a unui furtun spart;

- Pudra de obraz - folosita pentru astuparea unei gauri sau a unei scurgeri din radiator.

Alteori sunt necesare masuri mai drastice - care insa pot sa strice definitiv masina. Cantareste bine si rapid daca reparatia improvizata pe care o poti efectua ca sa continui drumul trebuie neaparat facuta si daca merita - sau nu.

4. ORIENTAREA IN TEREN

«Orientare» inseamna sa afli sau sa stabilesti:

- Punctele cardinale;

- Locul unde te afli, de unde pleci;

- Locul in care vrei sa ajungi si directia de mers.

Inainte de a pleca (incotro?) e obligatoriu sa stii unde esti. Determinarea cu precizie a pozitiei necesita harta, busola, sextant, ceas, tabele de navigatie; mai nou - un aparat GPS.

Dar se poate si mai simplu.

Cu harta si busola:

Harta este o reprezentare grafica a terenului, a peisajului. Scara hartii reprezinta raportul dintre distanta pe harta si distanta pe teren. De exemplu, scara 1:50.000 inseamna ca 1 cm pe harta reprezinta 500 m pe teren. Aproape sigur ca partea de sus a hartii este spre Nord, dreapta spre Est etc. Formele de relief, drumurile, localitatile etc. sunt reprezentate prin semne si simboluri grafice explicate de «legenda» hartii, inscrisa intr-un colt.

Daca nu ai o harta, fa-ti una. Deseneaza tu imprejurimile si semnele de reper mai indepartate pe care le vezi sau le cunosti. Completeaz-o pe masura ce inaintezi - ca sa nu ajungi sa te invartesti in cerc.

Baga harta intr-o husa de protectie confectionata din panza sau plastic. Nu o impacheta laolalta cu restul echipamentului, ci bag-o in sanul camasii sau intr-un buzunar.

Poti copia o harta: innegreste-o pe dos cu creionul sau cu carbune (in loc de indigo), apoi aseaz-o peste o foaie de hartie alba si scrie sau deseneaza pe fata hartii cu un varf ascutit sau cu un creion. Hartia poate fi inlocuita cu: tabla de la o cutie de conserve, dosul unei bucati de scoarta de copac (preferabil mesteacan), o bucata de camasa.

Busola. O busola «de teren» are urmatoarele calitati: acul magnetic sta intr-un lichid care-i amortizeaza vibratiile; cadranul este marcat in grade; vizorul (cu care se tintesc punctele de reper) este rabatabil; carcasa are o muchie dreapta, paralela cu axa vizorului.

In afara de busola ta sau cea gasita in trusa de salvare a avionului ori a barcii, mai poti lua sau demonta orice busola gasita la bordul automobilului, vasului sau avionului defect {atentie indeparteaza magnetii de compensare fixati pe carcasa busolei de avion sau de nava).

Nu uita de corectiile indicate pe harta pentru abaterea magnetica (de obicei cateva grade).

Nu folosi busola langa obiecte metalice sau aparate generatoare de camp electric sau magnetic.

Verifica mereu, comparand des indicatia busolei cu cerul noptii. Cum afli locul in care te afli:

- Urca-te pe o inaltime, un deal, intr-un copac, pe un acoperis de pe care sa poti vedea o suprafata mare de teren;

- Orienteaza harta (Nordul hartii spre Nordul geografic) cu ajutorul busolei;

- Alege in teren doua puncte de reper vizibile, cat mai importante: localitati, varfuri de munte, lacuri etc; sa fie amplasate astfel incat cele doua directii, din locul unde te afli pana la ele, sa faca un unghi de aproximativ 90°;

- Identifica cele doua puncte pe harta;

- Tinteste prin vizorul busolei primul punct de reper si masoara unghiul facut de aceasta directie cu Nordul (se numeste azimut);

- Traseaza cu creionul pe harta o linie care trece prin primul punct de reper si are inclinarea fata de directia Nord-Sud egala cu valoarea azimutului;

- Repeta ultimele manevre si pentru al doilea punct de reper;

- La intersectia celor doua linii trase pe harta este locul in care te afli.

Aparatura portabila de pozitionare GPS (Global Positioning System) se bazeaza pe un sistem de sateliti militari americani, pusi gratuit la dispozitia publicului. Pe ecranul unui mic aparat special de emisie-receptie (greutate sub 300 g) alimentat de la baterii se poate afla, oriunde pe glob, 24 ore din 24: pozitia (latitudine si longitudine cu precizie de 50 m), altitudinea, directia punctelor cardinale N-S. Aparatele mai perfectionate prezinta chiar si o harta a zonei in care se afla.

Fara busola - orientarea se poate face cu ajutorul:

- corpurilor ceresti (soare, luna, stele);

- vietuitoarelor (plante si animale);

- semnelor naturale;

- cu o busola improvizata: lamele de ras, construite din otel superior, sunt usor magnetizate. O lama asezata pe suprafata unei ape linistite pluteste si se va roti orientandu-se in directia Nord-Sud. Pentru siguranta repeta de mai multe ori operatiunea de asezare si rotire a lamei pe apa.

* Orientarea cu ajutorul astrilor:

Soarele rasare aproximativ la Est si apune la Vest. Intre 6 - 6.30 soarele va fi spre Est; intre 12 - 12.30 spre Sud, iar spre Vest intre 18 - 18.30.

Iata cum poti descoperi soarele cand e acoperit de nori: ia o lama de briceag, o pila de unghii sau un card bancar si tine-o verticala deasupra unghiei degetului gros (sau pe alta suprafata lucioasa), apoi roteste-o incet. Doar cand norii sunt foarte grosi nu vei reusi sa sesisezi umbra (slaba) produsa de soare. La amiaza umbra se vede mai greu, la fel si daca stai sub un copac.

Directia Nord - Sud poate fi aflata in cursul zilei (pe lumina) cu trei metode:

1. Infinge vertical un bat sau o prajina pe un teren neted. Marcheaza pe sol, incepand de dimineata, pozitia umbrei facuta de varful batului la fiecare ora (aproximativ; nu este nevoie de ceas, de precizie). La sfarsitul zilei trage o linie care sa uneasca toate marcajele; ea va arata directia E -V). Perpendiculara (cea mai scurta linie care uneste baza batului cu linia E - V), indica directia N- S.

In emisfera nordica, capatul liniei N-S dinspre baza batului arata Sudul; in emisfera sudica - arata Nordul.

2. Daca ai un ceas care arata corect ora locala, la ora 12.00 umbra unui copac sau a unui bat vertical va indica directia N-S. Unde este Nordul si incotro este Sudul - vezi mai sus.

3. Tot cu ceasul (doar daca arata corect ora locala): indreapta varful limbii scurte spre soare. Pentru usurarea operatiei, pune pe geamul ceasului un fir de iarba sau un pai - aliniat deasupra limbii scurte (fig. 6). Bisectoarea unghiului facut de limba scurta si ora 12 a cadranului indica Sudul (in emisfera nordica). Metoda nu este precisa daca soarele este foarte sus pe cer (langa Ecuator).

6. Orientarea cu ceasul (in emisfera nordica) a - dimineata; b - dupa-amiaza

Pe intuneric, orientarea se face cu ajutorul stelelor.

In emisfera nordica - Steaua Polara indica Nordul (cu o aproximatie de un grad). Pentru a o identifica trebuie gasit Carul Mare - o formatiune de 7 stele cu contur de polonic. In prelungirea osiei din spate, determinata de cele 2 stele mai departate de oistea Carului (manerul lingurii), se gaseste o stea mai luminoasa -Steaua Polara (fig. 7), care este prima stea din oistea Carului mic.

In emisfera sudica - Steaua Polara este invizibila, dar Crucea Sudului indica Sudul. Aceasta este o formatie compacta de 4 stele stralucitoare (atentie sa nu o confundati cu o alta formatie de 4 stele - "Crucea falsa' - aflata in apropierea si la dreapta Crucii Sudului; stelele Crucii false sunt mai putin luminoase si mai departate intre ele decat ale Crucii Sudului). Apoi identificam un grup de 2 stele stralucitoare aflate la stanga Crucii Sudului. Sudul se gaseste in prelungirea diagonalei mari a Crucii, in partea unde aceasta prelungire se intersecteaza cu axa de simetrie a grupului de 2 stele. Proiectia Polului Sud este situata intr-o zona de cer fara stele, denumita Sacul cu Carbuni - fig. 8.

* Orientarea in padure se poate face si cu ajutorul unor repere naturale:

- Urmareste suprafata stancilor izolate aflate in locuri mai golase: partea indreptata spre Nord este intotdeauna «invelita» cu muschi si licheni.

- Cand vremea se incalzeste, zapada incepe sa se topeasca mai intai in partile orientate spre Sud.

- Sub pietre, pamantul este mai umed in partea dinspre Nord si relativ mai uscat spre Sud.

- Ierburile, florile sunt mai rare si mai putin dezvoltate in partea de miazanoapte a poienilor si mult mai numeroase si mai aratoase in partile dinspre miazazi (fig. 9).

- Arborii izolati (aflati in campie sau pe munte) isi indreapta mai multe crengi si au coroana mai bogata spre Sud.

- Toti arborii foiosi au coaja mai groasa spre Nord (de unde vin vifornitele).

- Cele mai abundente scurgeri de rasina pe trunchiurile coniferelor (molizi, zade, brazi etc.) sunt spre Sud.

7. Steaua Polara

8. Crucea Sudului

9. Orientarea cu ajutorul copacilor si plantelor

- De regula, in sectiunea unei buturugi distanta dintre inele'este mai mica spre Nord si mai mare spre Sud (fig. 9).

- Furnicile isi construiesc de regula musuroaiele inspre Sud, la adapostul arborilor.

- Intrarea in musuroiul de furnici este asezata pe fata de Sud, mai intinsa; fata dinspre Nord este mai inclinata.

- Intrarile si iesirile din pamant ale musuroaielor de cartita sunt orientate spre Nord.

Pentru aflarea, dar si pentru confirmarea punctelor cardinale, foloseste mai multe metode, nu numai una. Dupa ce le-ai gasit, pastreaza-le !

Pastrarea directiei de mers -daca n-ai busola, alege doua obiecte vizibile, doua repere situate cat mai departe si aliniate pe directia de mers. Mergi pana la primul dintre ele si inainte de a pleca spre al doilea, alege un alt obiect indepartat, situat pe directia de calatorie. In timpul mersului ramai pe aceasta linie. Verifica-ti mereu urmele drumului parcurs - pentru a te asigura ca pastrezi directia corecta.

Membrii grupului vor merge in sir indian la distanta de 10-15 m (30 pasi) unul de celalalt. Ultimul om din coloana va compara adesea directia de mers a sirului cu indicatia busolei, sau cu orientarea vizuala, sa se asigure ca inainteaza in linie dreapta - mai ales cand lipsesc puncte vizibile de reper.

Cand faci o pauza, semnaleaza si marcheaza obiectele de reper. Nu le pierde si nu le uita.

Odihneste-te cu fata spre directia de mers. Deseneaza o sageatape sol. Sau construieste-o din pietre insirate pe jos.

Evaluarea distantelor este inselatoare. Pentru siguranta, dupa ce faci aprecierea, inmulteste-o cu trei. Cat despre parcurgerea distantelor, supraestimeaza-le lungimea, iar viteza de mers consider-o cam de 3-4 km/h in conditii normale.

Probabil ca vei fi obligat sa faci devieri si ocolisuri, caci vei da peste obstacole cum ar fi: tufaris des, stanci, mlastina. Inainte de a porni pe un drum ocolitor, stabileste cu atentie si precizie care va fi locul dincolo de obstacol, in care vei reintra pe directia de mers prestabilita dupa terminarea ocolului.

Inscrie pe harta drumul parcurs, pentru a te convinge ca nu deviezi de la destinatie - mergand pe un cerc mare.

Marcheaza drumul parcurs cu bolovani, crengi, resturi etc. Atat pentru folosul tau - daca vei fi nevoit sa te intorci, cat si al eventualilor urmasi. Ciopleste cu un briceag, cu o piatra sau cu un obiect ascutit semne vizibile de marcare, repere in scoarta copacilor: pete albe, cam la nivelul pieptului, avand o forma usor de re-marcat, chiar daca ninge.

Te-ai ratacit, te-ai pierdut sau izolat de grup - si nici nu-i mai auzi pe ceilalti:

1. Nu te speria;

2. Opreste-te si aseaza-te;

3. Gandeste-te si aminteste-ti ce ai facut, pe unde ai mers;

4. Marcheaza locul in care te afli;

5. Incearca sa regasesti poteca, drumul, linia sau directia de mers.

Daca reusesti sa gasesti drumul pe care ai venit si sa mergi inapoi - nu te-ai ratacit cu adevarat.

Daca nu reusesti, intoarce-te la marcaj.

Pregateste-te sa innoptezi acolo, inainte de lasarea intunericului (vezi la #7). Maine dimineata situatia ti se va parea mult mai buna.

Cum afli cat timp mai este pana la lasarea intunericului: intinde bratul spre soare. Indoaie mana si asaza degetele orizontale sub soare. Numara cate degete sunt intre soare si orizont - fiecare deget reprezinta 1/4 ora.

Aprinde un foc care sa faca si fum (pentru semnalizare). Incropeste un adapost. Mananca, bea, odihneste-te, dormi. Nu consuma energie cautand drumul pe intuneric.

Ziua incearca sa ajungi intr-un loc inalt: intr-un copac sau pe deal. Cauta sa descoperi fumul pe care-l face focul de tabara al restului grupului.

Deseneaza pe o bucata de hartie sau pe o scoarta de copac o harta cu vaile, raurile, dealurile pe care le vezi. Niciodata sa nu-ti inchipui ca memoria retine bine peisajul.

Daca nici asa nu gasesti o solutie inseamna ca ai ramas singur si trebuie sa te descurci fara ajutoare. Indreapta-te pe drumul cel mai drept si mai scurt posibil spre malul marii sau spre un loc cunoscut. Sau coboara la vale, pe langa rau. Chiar si in zona cea mai pustie si nepopulata, pana la urma tot o sa dai de oameni si de locuinte.

Mirajele: apa, zapada, nisipul - pot licari si produce imagini miscatoare. De exemplu: deasupra nisipului fierbinte - valuri; orase - pe cer; soldati in mers -de la tufisuri; corabii - de la pasari reflectate in apa. Nu lasa aceste iluzii optice (fata morgana) sa-ti ia mintile si sa-ti intunece judecata.

Daca ceea ce vezi este dubios, schimba punctul de observatie sau priveste de la diverse inaltimi, din diverse unghiuri - pentru a constata daca vedenia isi schimba forma, dispare sau e reala.

5. PUTINA METEOROLOGIE

Daca te prinde vremea rea pe drum, poti avea neplaceri mari - chiar mortale, inainte de a pleca, studiaza buletinul meteorologic. Observa schimbarea vantului si a presiunii atmosferice; noteaza starea si semnele vremii, cum a fost vremea inainte si cum se schimba in continuare.

Vremea e mult mai localizata decat climatul. Pot aparea diferente foarte mari ale starii vremii intre doua locuri sau localitati invecinate.

Vantul. Un regim stabil si regulat al vantului, cu schimbari identice de la zi la noapte, indica vecinatatea unei suprafete, a unui volum mare de apa (mare sau lac). Briza sufla ziua dinspre apa spre pamant, iar noaptea in sens invers.

Mirosul adus de vant poate da o informatie asupra locurilor pe care le-a strabatut, de exemplu mirosul de mare, de iarba de mare, de padure etc.

Studiaza si retine directia si regimul vanturilor si al vremii: de obicei vantul care sufla dintr-o anumita directie va aduce mereu acelasi fel de vreme.

Cat timp bate un vant tare si uscat, vremea ramane neschimbata; cand vantul se opreste sau isi schimba directia, s-ar putea sa ploua.

Daca e ceata, poate aparea roua, dar nu ploaie.

Vantul slab si cerul senin: vreme buna. Intr-o zi frumoasa, intensificarea puternica a vantului va fi urmata de schimbarea vremii.

Vantul puternic din Nord pe vreme frumoasa precum si vantul puternic din Sud pe vreme rea, ploaie sau ninsoare, arata ca timpul nu se schimba. Cand vantul se opreste brusc si apare o acalmie - urmeaza furtuna.

Norii sunt semnele cele mai sigure pentru prevestirea vremii.

Cele 10 feluri de nori sunt descrise in continuare, iar altitudinea lor obisnuita din zona temperata (in zona arctica aceiasi nori stau mai jos) este indicata intre paranteze. Cu cat norii sunt mai sus, cu atat vremea va fi mai frumoasa.

- Norii cirocumulus (altitudine 5-8 km): au aspectul valurilor mici pe care le face nisipul batut de vant. Sunt semn de vreme buna: apar de obicei dupa o furtuna si se imprastie lasand cerul senin.

- Norii altocumulus (1,5-6 km): mai grosi si mai mari decat cirocumulus, mai putin albi si cu umbre pe ei. Sunt nori de vreme buna; apar dupa o furtuna.

- Norii cumulonimbus (1,5-10 km): nori josi, de furtuna. Negri, amenintatori, cu varful latit ca o nicovala. Aduc grindina, vant puternic, tunete, fulgere. Deasupra lor apar nori cirus falsi, sub ei nori nimbostratus falsi.

- Norii cumulus (max 2,5 km): se recunosc usor, sunt albi si pufosi. Daca sunt rari si distantati, urmeaza vreme buna; daca sunt mari si au multe capete, pot produce deodata averse de ploaie. Daca apar deasupra marii, pe un cer fara nori - arata ca sub ei este pamant.

-Norii cirus (5-9 km): inalti, ca smocurile de fum, constau din cristale de gheata care le dau o culoare alba. Apar pe vreme buna.

- Norii cirostratus (5-9 km): formati din cristale de gheata, au aspect de vite albe. Produc un halou, ca un inel luminos in jurul soarelui sau al lunii. Daca un cer plin cu nori cirus se innegreste, iar norii devin cirostratus, inseamna ca vine ploaia sau zapada.

- Norii altostratus (2,5-6 km): formeaza un voal gri deasupra soarelui sau lunii. Daca se apropie vremea umeda, norii se innegresc si se ingroasa, acoperind complet soarele sau luna pana ce incepe ploaia

- Norii nimbostratus (1,5-5 km): formeaza straturi joase si negre, care indica apropierea ploii sau zapezii (pana in 4-5 ore) ce va cadea cateva ore.

- Norii stratocumulus (sub 2,5 km): au aspectul unei formatii joase, consistente, care inainteaza si acopera intregul cer- dar uneori au si zone subtiri prin care se zareste soarele Pot produce ploi mici, dar de obicei dupa-amiaza se imprastie si lasa cerul senin peste noapte.

- Norii stratus (sub 2,5 km): sunt cei mai coborati nori. Formeaza un strat uniform ca ceata din aer - sunt numiti si ceata muntilor. Desi nu sunt nori de ploaie, pot produce cate o stropeala. Cand, peste noapte, se formeaza nori grosi si dimineata acopera cerul - de obicei se imprastie curand si ziua va fi frumoasa.

Prevederea vremii. Animalele sunt sensibile la schimbarea presiunii atmosferice - de aceea pot fi folosite la previziunea vremii pe termen scurt. Pasarile insectivore se ridica si vaneaza la inaltimi mai mari pe vreme frumoasa, mai jos cand se apropie furtuna. Intensificarea neobisnuita a activitatii rozatoarelor in cursul zilei prevesteste vreme rea. Daca tantarii si mustele inteapa insistent, fara sa se fereasca, iar animalele dau semne de nervozitate, se apropie furtuna.

Si oamenii simt uneori schimbarea vremii. Persoanele cu parul ondulat constata ca la apropierea vremii proaste sau umede parul li se zbarleste. Sau, reumatismul, bataturile, sciatica etc. se inrautatesc si dor la apropierea vremii umede si proaste.

Inrautatirea timpului mai este anuntata si de: aparitia si mentinerea unor cercuri concentrice (halou) in jurul soarelui sau al lunii; aerul mai transparent, mai curat - vizibilitatea mai buna; aparitia pe piscurile izolate a unor nori densi, care se misca rapid pe verticala; soarele care rasare in ceata; vantul care bate noaptea dinspre vale spre inaltime (sau invers ziua); animalele salbatice care coboara (sa se adaposteasca); cainii care parasesec turma si se apropie de stana; randunelele si lastunii care zboara razant cu solul; albinele se refugiaza ziua in stup sau raman in stup dimineata; vacile se strang unele langa altele; pestii sar peste suprafata apei; broastele ies la mal si oracaie puternic.

Imbunatatirea vremii mai este anuntata de: aparitia unui strat subtire de ceata deasupra crestelor muntoase; aparitia cetii, seara pe vale; soarele care apune pe un cer albastru, senin si trandafiriu; lipsa vantului (fumul se ridica vertical); inseninarea cerului; luna care straluceste viu pe cerul senin; racirea aerului noaptea si aparitia picaturilor de roua; disparitia norilor inaintea apusului; plecarea din musuroi a furnicilor la treaba; tantarii care zboara in roiuri compacte; mustele zboara in roiuri mici care se invartesc; soparlele ies sa se incalzeasca; randunelele, pescarusii si batlanii care zboara foarte sus.

Culoarea cerului arata gradul de umiditate atmosferica: verde - aer foarte umed; galben - umed; roz - uscat. Cerul roz inainte de rasarit prevesteste vreme frumoasa; galben-auriu: ziua va ramane frumoasa; rosu-purpuriu dimineata in zori: se apropie furtuna; roz la apus sau rosu noaptea: vreme buna; galben-pal: vine ploaia; rosu-murdar-violet, la apus sau la rasarit: vine furtuna; alburiu, putin incetosat, plus vant slab si soare arzator: furtuna; fulgerul fara nori: vreme buna. Cerul gri dimineata prevesteste o zi uscata, dar seara cerul gri arata ca ploaia vine curand.

Daca fumul focului de tabara se ridica linistit, vertical, vremea va ramane buna. Daca insa se zbate, isi schimba directia, flutura, sau e fortat in jos dupa ce s-a ridicat linistit pana la o anumita inaltime - vine vremea proasta, furtuna sau ploaia.

Cand se apropie ploaia sunetele se aud mai departe, iar mirosul vegetatiei se intareste.

Cercul colorat, vizibil in jurul soarelui sau al lunii, se va mari daca vine vremea buna si se va restrange daca se apropie ploaia. Curcubeul dupa amiaza tarziu arata si el ca vremea se imbunatateste.

6. MERSUL PE JOS

Inainte de a parasi epava avionului sau a masinii, construieste langa ea un semn, o sageata mare si vizibila de la inaltime, care sa arate unui eventual avion de salvare directia spre care ai plecat.

La inceput mergi foarte incet. Daca apar semne de basici la talpi, opreste-te si trateaza-le (vezi la # 19.10). Mareste viteza treptat. Incearca sa umbli cu un mers, o calcatura care nu produce basici. Daca poti, evita vaile adanci, prapastiile, stancile, peretii, desisurile, mlastinile, chiar daca prin ocolirea lor lungesti mult drumul. La urcus mergi in zig-zag.

Umblati in coloana, in sir indian. Nu va inghesuiti (interval 2-3 m), nu va intreceti. Stati impreuna. Pe teren sau pe pante intinse, netede, la ses, coloana va fi condusa de persoana cea mai slaba. Pe teren accidentat in frunte merge un om zdravan, experimentat (capul, deschizatorul de drum). Persoana de la sfarsitul coloanei, (incheietorul grupului) are grija sa nu ramana nimeni in urma.

Daca unul se opreste, toti ceilalti vor face la fel.

Unu - doi membri ai grupului (numai adulti!) pot fi lasati sa o ia mai repede inainte ca sa deschida drumul, sa recunoasca traseul si sa pregateasca tabara. Ei vor lasa pe drum, marcaje vizibile, convenite. Dar atentie sa nu-i pierdeti si sa nu va pierdeti!

Pauzele - se fac atunci cand este nevoie de ele, NU la anumite intervale de timp prestabilite. Totusi, opririle prea dese sunt contraproductive. Incearca sa parcurgi distante cat mai mari intr-un ritm constant, convenabil Orientativ se recomanda pauze de 5-10 minute la fiecare ora sau dupa fiecare 300 m diferenta de nivel.

Ceata - inseala simtul de orientare si echilibru (te face sa te invarti intr-un cerc, in general cu deviere spre dreapta); falsifica aprecierea distantelor si marimii pantelor; deformeaza sau chiar face imposibila determinarea directiei zgomotelor; anuleaza senzatia de miscare, de urcare sau de coborare a pantelor.

In ceata mergi pe linia de creasta, mai ales la urcus, pentru a ajunge in puncte inalte, dominante, de unde te poti orienta cu ajutorul celorlalte procedee; sau mergi pe firul vailor, care duc de regula la un izvor, un paraias, o casa, o cabana, o stana etc. Poti folosi potecile de om sau de animale. Nu merge insa prin padure, sau de-a curmezisul pantelor sau inaltimilor.

Dar in intuneric, pe ceata, pe viscol sau vijelie - mai bine NU inainta. Opreste-te si adaposteste-te imediat (vezi la #7).

Termina totdeauna devreme etapa zilnica de mers, ca sa poti pregati tabara inainte de lasarea intunericului.

Cand treci peste sau prin zone mocirloase, cu gheata, pe teren cu suprafata instabila, ia la tine o prajina. Daca incepi sa te scufunzi, intinde-te orizontal, rosto-goleste-te si taraste-te tinand prajina transversal sub umeri sau piept, ca sa ajungi la mal. Nu te speria, nu face miscari violente.

In timpul calatoriei mananca (vezi #16); bea (vezi #5); fii vesel: canta

Daca faci turism cu cortul (dar nu numai): seara, prima urgenta e ridicarea cortului (pentru cazul in care se strica vremea sau navalesc insectele). Cand ajungi la locul de popas si golesti rucsacul:

- aseaza lanterna la indemana;

- aseaza separat alimentele si vesela;

- pune la indemana un pulovar sau un hanorac.

Pentru refacerea organismului, mananca cat mai repede dupa efort (in max o ora). Aprinde focul sau soba pe un loc orizontal, ferit de vant, departe de obiectele care pot lua foc: cort, iarba uscata etc.

Inainte de culcare:

- pune lanterna, hartia igienica, prosopul intr-un loc cunoscut, usor accesibil;

- securizeaza cortul: scoate din el orice obiect mirositor (alimente, pasta de dinti, sapunul, hainele imbibate cu sudoare etc.) si atarna-le cat mai sus;

- goleste rucsacul, lasa deschise toate buzunarele ori clapele si agata-1 cat mai sus (animalele curioase sa vada ce-i inauntrul buzunarelor nu vor mai roade panza, daca ele sunt deschise);

- pregateste de cu seara apa pentru dimineata, ca sa poti pleca cat mai repede;

- nu deranja vecinii de camping; nu face galagie, nu asculta muzica dupa apusul soarelui;

- stai putin si admira cerul instelat, multumeste lui Dumnezeu ca esti viu si sanatos.

Marsul pe jos se poate desfasura:

Prin regiunile polare: cum ar fi Arctica, Antarctica, zonele nordice din Alaska, Canada, Groenlanda, Islanda, Scandinavia, nordul Rusiei; zonele de mare altitudine pot fi si ele considerate polare.

Temperatura ajunge iarna la - 40° - 80°C. Vantul violent poate sufla si ridica zapada la 30 m inaltime. Un vant de 32 Km/h coboara termometrul de la -14°C (in aer linistit) la -34°C. La solstitiu, in mijlocul iernii, la amiaza poate fi complet intuneric, dar vara, ziua dureaza 24 h.

Frigul blocheaza mintea (din cauza incetinirii si slabirii circulatiei sanguine). Fa-ti un plan repede, cat inca mai esti cald si gandesti coerent.

Salveaza echipamentul din epava avionului sau a navei imediat ce dispare pericolul de foc care urmeaza dupa prabusire, aterizarea fortata sau naufragiu. Daca e frig puternic, scurge uleiul sau motorina pe sol, inainte de a ingheta in baia motorului sau in rezervor. Benzina cu cifra octanica ridicata (de avion) nu ingheata, poate fi lasata in rezervor. Scoate acumulatorul si depoziteaza-1 la caldura. Organizeaza si verifica: hainele, adapostul si focul.

* Cand stai - adaposteste-te: nu sta in bataia vantului! Cauta un adapost natural pe care sa-l imbunatatesti. Evita locurile in care adapostul sau chiar tu ai putea fi ingropat de o alunecare sau de o avalansa de zapada ori pietre. Nu face adapostul langa apa - unde stau musca neagra, tantarul si taunul. Apara-te de insecte - vezi # 4.8.

Pentru a pastra caldura in adapost si in corp:

- Pastreaza curatenia: murdaria si grasimea blocheaza spatiile termoizolante

cu aer.

- Evita supraincalzirea: ventileaza-te!

- Nu purta hainele stranse pe corp: lasa aerul sa circule!

- Pastreaza hainele uscate: pe dinafara si pe dinauntru!

In timp ce astepti salvatorii, pregateste materialele si echipamentul de [; semnalizare (vezi si la #3.3).

* Aprinde un foc desi combustibilul se gaseste mai greu: lemne plutitoare; untura de foca sau de pasare; din epava.

In tundra gasesti salcii, tufisuri de mesteacan sau jnepeni. Uneori gasesti casiope - o planta intinsa pe sol, cu frunze mici si flori albe ca de lacramioara Contine multa rasina si arde chiar uda

* Apa: vara gasesti apa destula. Chiar daca baltoaca pare murdara, maro si are gust salciu, plantele care cresc in ea o mentin potabila. Daca ai dubii, fierbe-o.

Iarna topeste gheata si zapada. Nu manca gheata sfaramata, poate sa-ti raneasca gura si sa te deshidrateze.

* Igiena: principalele pericole sunt degeraturile, inghetul (hipotermia) si orbirea (temporara). Prea buna etansare a adapostului poate duce la asfixierea cu oxid de carbon.

Frigul moleseste gandirea. Mentine-te activ si vigilent, dar evita oboseala si pastreaza-ti energia pentru treburile utile si urgente. Dormi cat mai mult poti -nu vei ingheta in somn, decat daca esti atat de obosit incat nu poti reface caldura pe care o pierzi catre aerul inconjurator. Misca si maseaza degetele de la maini si de la picioare, urechile. la masuri de prevenire a degeraturilor. Nu pune gaz sau ulei pe piele - ingheata imediat si distruge pielea.

Ai grija sa nu amani defecarea - altfel apare constipatia (periculoasa). Incearca s-o termini inainte de iesirea planificata din adapost - cu aceasta ocazie vei evacua si gunoaiele.

* imbracamintea: gerul puternic provoaca in cateva minute degerarea oricarei parti de corp descoperite. Deci acopera complet tot corpul. Poarta o gluga care se strange cu siret; tivul de blana impiedica respiratia sa inghete pe fata si sa raneasca pielea. Daca hainele nu au sireturi, leaga cu o sfoara mansetele de la maneci si de la pantaloni, ori baga-le in manusi, ciorapi sau in ghete, spre a evita pierderea de caldura. Daca transpiri, largeste gulerul si mansetele, eventual dezbraca un strat de haine.

* Skiurile pot fi improvizate din lemn sau metal (bucati din vehicul) si vor avea latimea aprox 15 cm si lungimea maxim 1 m. Betele de ski se pot face din crengi.

* Rachete pentru zapada: Pe zapada batuta, veche, se merge excelent cu skiurile, dar pe zapada afanata, proaspata, sunt mai bune rachetele de zapada (inventate de eschimosi). Cand pasesti cu racheta, mentine-o cat mai paralela cu suprafata zapezii, deci ridica fiecare picior fara a inclina laba.

* Cum se confectxioneaza o racheta: dintr-o creanga sau o tulpina lunga de brad tanar (verde), molid sau salcie se face o bucla, iar capetele se leaga bine impreuna (fig. 10). Apoi se leaga traversele si se impleteste plasa. Sau, se pot folosi bucati de teava, scandura sau plasa de sarma - orice material care ar putea asigura marirea suprafetei de calcare si apasare a talpii pe zapada. Racheta va fi cat mai usoara, nu cat mai solida. Injghebeaza din crengi o zona centrala mai rigida, de care iti legi incaltamintea.

10. Racheta pentru zapada

* Marsul: daca te hotarasti sa pleci, indreapta-te spre un tarm, rau mare sau o localitate. Calatoria va fi deosbit de obositoare (vezi la #9) si foarte lenta.

Vara banchiza se dezgheata, iar tundra se schimba in mocirla. Rachetele de zapada sau skiurile sunt strict necesare, mai ales in teren impadurit.

Evita mlastinile, baltile, nisipurile miscatoare. In cazul in care se apropie un viscol, ingroapa-te in zapada, adaposteste-te. Nu te deplasa in timpul viscolului.

Incearca sa calatoresti pe apa, pe un rau: vara pe o pluta sau o barca, iarna pe gheata. Daca insa raul face prea multe curbe, evita-1 si mergi pe teren mai inalt. Pe un rau inghetat mergi pe la interiorul curbei si pe partea opusa locului in care se varsa un rau in altul. Sau, ocoleste si mergi pe mal, pana treci mult dincolo de confluenta. Tot timpul fii atent sa nu calci pe gheata subtire.

Pe banchiza (gheata pe mare), nu lasa pe cineva mult in urma. Punctele de reper departate (iceberguri etc.) pe un camp de gheata nu sunt sigure (se misca mereu) si daca cineva ramane in urma, se va rataci. Fii gata pentru situatii neasteptate: insula sau blocul plutitor de gheata se sparge, este instabil, se rastoarna.

Ocoleste aisbergurile (blocuri de gheata plutitoare) caci se pot rasturna brusc, mai ales datorita suplimentului de greutate pe care il constituie corpul tau. Nu merge si nu pluti pe langa peretii de gheata; se pot sparge, desprinde sau cadea bucati uriase - fara nici un avertisment.

Structura ghetii depinde de anotimp. E bine sa te adapostesti pe o portiune de gheata joasa, cu suprafata neteda. Nu sari imprudent peste apa, de pe o bucata sau insula de gheata pe alta, chiar de pe muchia ghetii. Saritura trebuie sa fie cu vreo 1-1,2 m mai lunga decat latimea apei, pornind si sfarsindu-se la oarecare distanta (peste 0,6 m) de muchiile malurilor (care se pot rupe). Apa rece omoara - vezi # 6.3.

* Orientarea este dificila. Teritoriul, peisajul polar vor fi o campie cu aspect foarte monoton, fara semne de reper. Suprafata terenului este inselatoare. Langa Pol busola nu functioneaza corect. Verifica si compara indicatia busolei cu orientarea stelelor. Calatoreste noaptea ca sa te poti orienta dupa stele.

Urmareste zborul pasarilor: la vremea dezghetului pasarile de uscat se indreapta spre pamant; ziua pasarile de mare zboara spre larg si seara se intorc spre mal. Partea de jos a norilor pare neagra deasupra marii deschise si deasupra pamantului fara zapada, impadurit; alba deasupra banchizei sau unui camp de zapada. Gheata proaspata produce reflexe gri, iar banchiza si zapada troienita, spulberata -reflexe marmorate.

Urmareste cursul raurilor: coboara pe o pluta sau pe gheata - insa nu si in Siberia, unde raurile si fluviile curg spre Nord.

In desert: distantele sunt mari si conditiile de mers foarte grele (vezi si #5).

* Masuri urgente, imediat dupa accident - vezi la # 2.5, plus:

- Scoate si salveaza apa din vehicul sau epava;

- Asteapta sa treaca orice pericol de foc, de aprindere a vehiculului sau epavei;

- Salveaza restul echipamentului;

- Relaxeaza-te: stai jos, respira adanc de 10-15 ori, destinde umerii si abdomenul. Este de importanta vitala sa nu-ti pierzi capul din cauza fricii si sa nu te repezi aiurea in dogoarea desertului. Stai la umbra si fa-ti planuri. Daca stii ca te vor cauta echipe de salvare, trebuie sa stai pe loc cel putin 7 zile, pentru a le da ragaz sa va gaseasca, sa ajunga la locul accidentului.

Pentru supravietuire trebuie sa valorifici fiecare bucata de umbra disponibila, sa te aperi de bataia directa a soarelui, sa eviti transpiratia si sa reduci activitatea in timpul caldurilor de peste zi.

* Apa: este extrem de importanta - chiar vitala (vezi #5). Rationalizeaz-o imediat. Supravietuirea depinde in mod hotarator atat de apa de baut disponibila cat si de capacitatea ori de indemanarea de a nu pierde apa din corp. Fara apa vei rezista 2 zile la +50° C - dar numai daca zaci la umbra si nu faci nimic. Daca trebuie sa umbli ca sa ajungi intr-un loc sigur, distanta pe care o poti parcurge depinde de apa disponibila La +50' C, fara apa - poti face vreo 40 km daca umbli noaptea si te odihnesti ziua; sau, daca umbli ziua, vei lesina dupa 8 km. Cu 2 litri de apa ai putea rezista 3 zile si parcurge cam 55 km.

Trebuie sa bei 1,5 litri de apa pentru fiecare 2 litri pierduti (raportul 3/4). Sa nu crezi ca daca bei mai putin vei transpira mai putin. Dar si apa bauta peste cantitatea intr-adevar necesara nu se inmagazineaza, ci va fi evacuata, adica folosita fara rost.

Daca in cursul traversarii unui desert ti se strica masina si ramai intepenit pe loc, probabil ca te afli totusi pe un traseu ales tinand seama tocmai de amplasarea oazelor, a izvoarelor si a puturilor de apa. Pentru a scoate apa dintr-un put e nevoie sa cobori un vas: galeata sau sticla legata cu o sfoara. Existenta baltoacelor de pe fundul vaii unui rau secat (uadiin limba araba) depinde de anotimp. Adeseori ele sunt acoperite de bastinasi cu o piatra sau cu crengi.

Cand esti departe de orice sursa cunoscuta de apa, poti incerca sa sapi un put. Dar nu in timpul zilei, pe caldura, caci vei pierde apa prin transpiratie, pe care nu stii daca o vei putea inlocui. Inainte de a te apuca de orice treaba judeca si compara pierderea sigura de lichid cu castigul posibil.

Cand vine - uneori dupa ani de seceta deplina - ploaia poate avea un caracter torential si produce inundatii bruste, inainte de a fi absorbita rapid de sol.

* Adaposteste-te: cauta imediat umbra. In racoarea serii construieste un adapost. Nu sta intr-un vehicul sau o epava metalica (ziua o sa te coci). Foloseste-1 ca suport pentru un acoperis, sau foloseste, de exemplu, umbra de sub aripa avionului cazut. Ingramadeste pietre ca sa faci un paravan. Valorifica peretii vaii unui rau secat (exceptand cazul in care poate veni o inundatie brusca sau un torent). Pentru racorirea spatiului de dedesubt, fa acoperisul din doua straturi sau foi suprapuse, cu un strat de aer intre ele.

Lasa marginile de jos ale acoperisului sau prelatei mai ridicate de la sol si nefixate - ca sa fluture si sa ajute la ventilatie. Noaptea in schimb ancoreaza-le cu pietre.

Nu sta direct pe solul cald; ridica patul, ca sa circule aerul pe dedesubt.

* Aprinde focul: iti da caldura noaptea, fierbe apa, face fum (pentru semnalizare). Tufisurile care cresc in desert sunt uscate si ard bine. Daca nu gasesti alt combustibil, poti arde benzina, motorina sau uleiul de la motorul masinii, amestecat cu nisip intr-un vas. Balega arde si ea.

* Imbracamintea reduce pierderea de apa, apara de soare si de insecte, incalzeste pe timpul noptii. Hainele trebuie sa fie usoare si largi, cu mult aer intre tesatura si piele - cat mai aproape de costumatia arabilor, a beduinilor. In felul acesta transpiratia este mai eficienta (produce o racire mai buna). Pantalonii lungi apara mai bine picioarele de soare si de insecte. Acopera capul si labele picioarelor.

Umbla cu corpul cat mai bine acoperit. In afara pericolului de insolatie si de arsuri datorita soarelui, pielea descoperita pierde si multa apa prin evaporare.

Pune pe cap o palarie sau o sapca cu o bucata de panza care atarna la spate, pe ceafa, sau copiaza moda arabeasca: impatureste de cateva ori o batista si pune-o pe crestetul capului, apoi ia o basma de panza cu latura 120 cm si indoai-o pe diagonala; pune basmaua peste batista, cu latura lunga spre fata si leag-o cu o sfoara imprejurul capului (fig. 10.2). Aceasta basma asigura spatii de aer si apara de nisip. Noaptea infasoar-o peste fata - ca sa-ti tina cald.

S-ar putea ca ochelarii de soare sa nu protejeze suficient ochii; aplica alte metode - vezi #10.1.

* incaltamintea: nu umbla cu picioarele goale pana ce pielea si talpa nu se intaresc; altfel se va arde si va face basici. Nu lasa descoperita partea de deasupra labelor. Deasupra sandalelor deschise improvizeaza niste jambiere prinse pe picior; te vor apara de soare si de nisip.

* Igiena: majoritatea bolilor posibile sunt cauzate de expunerea excesiva la soare si la caldura. Ele pot fi evitate daca iti acoperi mereu capul si corpul si stai la umbra. Printr-o crestere treptata a duratei de expunere la soare si a intensitatii efortului, plus apa suficienta, poti sa te adaptezi bine si sa eviti multe pericole.

Frecvent apar constipatia si dificultatea de a urina. Transpiratia abundenta combinata cu hainele stranse care ating si freaca corpul pot bloca glandele sudo-ripare, ceea ce provoaca o iritatie neplacuta a pielii denumita spuzeala.

Alte pericole sunt: carceii datorati lipsei de sare si caldurii, care pot provoca epuizarea, infarctul, insolatia si arsurile de piele.

Evita infectia zonelor umede ale corpului: subtiori, intre picioare, intre degetele de la picioare, prin mentinerea lor cat mai curate si uscate. In desert, rana cea mai mica se infecteaza daca nu este tratata imediat. Extrage ghimpii si tepii cat mai repede. Orice crapatura a pielii din talpa creste rapid si devine dureroasa, impiedicand mersul. Bandajeaza orice taietura sau crapatura cu o fasa sau o carpa curata si trateaz-o cu ce ai la dispozitie.

* Marsul se va desfasura probabil pe un teren framantat, cu schimbari neasteptate ale vremii: ba vant, inghet, ceata, ba o caldura de te topesti. Nu cara bagaje cu greutatea totala mai mare de 15 kg, insa numai o canistra cu apa are deja 5 kg (chiar asta e problema si pericolul calatoriei in desert).

Calatorii au de carat in principal apa, plus: o panza mare (o bucata de prelata sau plastic) pentru umbrar, ceva imbracaminte, hrana - putina, echipament pentru orientare. Nu uitati lanterna - intrucat calatoria se face numai pe timpul noptii (iarna se poate calatori si pe lumina).

In timpul zilei, pe caldura stai si odihneste-te la umbra acoperisului facut din doua straturi ale foii de material disponibil (vezi si la #7). Inainte de-a te odihni, scoate-ti incaltamintea si ciorapii (si curata-le des de nisip).

Umbla fie pe coama dunelor de nisip, fie prin vaile dintre ele. Pe cat posibil ocoleste zonele cu nisip miscator. Atentie cand mergi pe intuneric - pantele neasteptate sunt mai abrupte decat par. Invata si antreneaza-te sa vezi noaptea.

Trebuie sa-ti faci un plan de mers catre o destinatie bine stabilita. Alege ca tinta o linie (tarm, sosea) si nu un punct (localitate, oaza) - afara de cazul in care esti foarte aproape de el. Dupa ce ai luat o hotarare, nu o schimba.

In cazul unei furtuni de nisip, adaposteste-te cum poti (vezi si # 9). Furtuna de praf sau nisip reduce vizibilitatea. Trebuie luate imediat masuri pentru etansarea tuturor orificiilor din adapost si din imbracaminte, oricat de mici, ca sa nu patrunda nisipul. Incheie hainele. Daca furtuna te surprinde neadapostit, intinde-te pe sol cu picioarele spre vant. Din cand in cand rostogoloste-te, ca sa nu te ingroape.

Daca hotarati sa va impartiti in doua grupe: unii sa stea pe loc si sa astepte salvatorii, iar altii sa plece dupa ajutor, atunci cei care pleaca vor lua cu ei mai multa apa (pe cap de om) decat le ramane celor care stau. Imparteala depinde si de totalul rezervelor disponibile.

In jungla - problema o constituie numarul foarte mare de probleme de tot felul care te sacaie si pe care nu le poti ierarhiza. Aici prospera toate formele de viata, inclusiv microbii si parazitii. Orice fel de protectie e binevenita - nu te dezbraca. Imbracamintea, chiar uda de la transpiratie, apara de intepaturi, muscaturi si piscaturi.

In regiunile tropicale si subtropicale temperatura e ridicata, ploile puternice sunt frecvente, umiditatea te apasa; exceptie fac zonele aflate la inaltime. Spre sfarsitul verii pot aparea furtuni violente. Cand alegi locul de tabara ai grija sa fie deasupra nivelului inundabil.

Apa e in general buna de baut (curata din cauza departarii de civilizatie) dar hrana se gaseste mai greu (numeroase plante sunt otravitoare, desi sunt atragatoare, frumos colorate).

- Padurea ecuatoriala - are noaptea temperaturi de +20.. .30°C. Copacii ating inaltimi de 60 m. Frunzisul des al copacilor impiedica razele solare si caldura sa patrunda pana la sol. Este relativ racoare si prea putina vegetatie marunta care sa impiedice deplasarea oamenilor. In schimb vizibilitatea este redusa, fiind usor sa te ratacesti. Nici eventualii salvatori din avion nu au conditii favorabile de vizibilitate: victimele unui accident pot fi descoperite doar cu mare greutate - sau deloc.

- Liziera junglei este fasia cu vegetatie mai mica si mai rara de la marginea padurii sau a junglei dese. Se gaseste de-a lungul malurilor raurilor, fluviilor etc. Razele soarelui patrund pana la sol, unde vegetatia marunta se dezvolta intens. Tufisurile si arbustii cresc cu pana la 3 m/an. Mersul e dificil, lent, fiind nevoie de taierea unei poteci prin vegetatie cu un cutit lung, o maceta sau parang.

- Padurea subtropicala se intinde pana la 10° latitudine spre Nord si spre Sud de Ecuador. O parte din an sunt ploi putine, chiar seceta, iar in celalalt anotimp soseste musonul, cu ploi torentiale. Cresc copaci pereni, iar tufisurile sunt foarte dense.

In astfel de zone cu vegetatie densa, semnalizarea catre salvatorii din avion trebuie amplasata in luminisuri sau poieni (aflate adeseori langa coturile raurilor) sau mai bine - pe o pluta, in mijlocul raului.

- Padurea din munti se gaseste la o altitudine de peste 1000 m. Vegetatia este relativ rara, copacii sunt piperniciti si strambi. Crengile joase impiedica mersul. Noaptea e frig, ziua e cald si cetos. Supravietuirea este dificila - coboara repede spre poalele muntelui, in padurea tropicala.

- Mlastinile de apa sarata se gasesc la malul marii, in zona de actiune a mareei. Cresc paduri de mangrove cu inaltimea pana la 12 m. Acesti copaci au radacini foarte dezvoltate, impletite atat deasupra cat si sub nivelul apei, ceea ce ingreuneaza mult inaintarea.

Vizibilitatea este redusa, traversarea zonei se face cu greutate. De obicei trebuie mers pe jos, dar uneori exista canale suficient de late pentru a putea folosi o pluta. Mediul este ostil omului: lipitori, crocodili; dar nu vei duce lipsa de hrana: pesti, moluste, vietuitoare de apa, plante din belsug.

Daca esti obligat sa poposesti intr-o mlastina, afla care e nivelul cel mai ridicat al fluxului (dupa linia de sare si resturile depuse pe trunchiul copacilor) si constru-ieste patul deasupra lui. Acopera-te bine contra furnicilor si tantarilor. Fa focul pe o platforma amenajata tot deasupra apei, folosind copacii uscati sau vestezi care stau in picioare. Intr-o mlastina toate putrezesc repede - cauta pentru foc lemne sanatoase.

- Mlastinile de apa dulce apar in zonele joase din interiorul uscatului. Sunt pline de vegetatie cu ghimpi, care impiedica mersul si reduce vizibilitatea. Supravietuirea insa nu e grea. Adeseori se gasesc insulite, asa ca nu vei fi obligat sa stai sau sa mergi tot timpul prin apa pana la piept. De asemenea, sunt destule canale navigabile si suficiente materiale din care sa poti construi o pluta.

* Adapostul. Pentru tabara:

a) Alege un teren solid, uscat - nu moale si umed. Evita sa ai crengi uscate deasupra. Verifica pericolul de inundatie. Curata complet vegetatia din zona.

b) Culca-te nu pe sol, ci la oarecare inaltime, intr-un hamac (fig. 11) sau pe un pat inaltat (morman de crengi). O schema simpla ar fi un pat cu 4 araci la colturi, totul complet acoperit cu o panza (de parasuta). Un acoperis simplu de bivuac (vezi la #12.2) este bun in orice ocazie.

11. Hamac si acoperis

c) Daca ti-e teama, construieste un gard din maracini in jurul taberei. Intretine focul aprins toata noaptea. Inveleste-te bine contra frigului.

d) Presara cenusa de la foc pe un cerc, o dara lata de o palma in jurul taberei, ca sa impiedici insectele sa dea navala.

In jungla se pot improviza multe lucruri din lemne si frunze mari, folosind ca instrument doar un cutit sau pietre ascutite. Din frunze se poate face un acoperis de coliba. Din bete de bambus sau trestie se poate face o undita, un harpon sau mobila. Din vita, liane, trestie, stuf sau iarba se pot fabrica funii, rogojini etc. In majoritatea zonelor tropicale se gasesc destule materiale de constructie. Daca temperaturile sunt mari si adapostul este batut de soare, construieste acoperisul din doua straturi de frunzis sau panza, intre ele cu un spatiu de aer de 20-30 cm.

* Focul. Totul va fi umed. Culege tot timpul lemne uscate, jupoaie-le si foloseste coaja pentru aprinderea focului. Bambusul uscat si cuiburile de termite constituie de asemenea amorse bune pentru pornirea focului.

* Marsul este obositor, dar necesar, caci frunzisul copacilor impiedica eventualii salvatori sa va vada si descopere din avion sau elicopter si acopera semnalele de ajutor pe care le faceti.

Animalele de prada, paianjenii veninosi, serpii uriasi si indigenii salbatici sunt mult mai putin periculosi decat alte amenintari, ca:

- Epuizarea datorita caldurii (vezi #19.6);

- Bolile, febra, otravirea (vezi #16);

- Spaima, panica (vezi# 3 si #4).

Mersul direct prin jungla sau desis este foarte anevoios. Incearca sa gasesti un drum mai degajat: de-a lungul cursurilor de apa (chiar secate), pe poteci de animale sau de oameni, pe creasta. Insa nu umbla prea aproape de firul apei, caci foarte adesea conduce la cascade, chei, defileuri sau prapastii.

Cand gasesti un drum - mergi pe el.

Unde ai putea da peste un drum? La traversari de rauri (vaduri); la o trecatoare intre doi munti sau doua dealuri; langa torenti

S-ar putea sa dai peste indigeni (vezi la #4.5). Satele lor sunt asezate pe malurile raurilor.

Bagajul cu echipamentul de baza pentru calatoria prin jungla consta din: apa (umple recipientii imediat ce apare o ocazie); maceta; busola; ghete zdravene; hamac si adapost; trusa de prim ajutor.

Busola este mai sigura decat harta. Dar verifica si busola, prin comparatie cu cerul instelat. Soarele poate fi folosit pentru orientare numai dimineata devreme si seara; peste zi se ridica prea sus pe cer si nu poate da indicatii utile. Daca nu ai busola, urmareste cursul unei ape.

Ocoleste orice desis, mlastina sau rapa. Daca potecile pe care le intalnesti sunt folosite de animale si reptile, nu merge pe ele noaptea. Alege totdeauna traseul cel mai usor, nu cel mai scurt.

In jungla esti mereu ud, de la ploaie si de la sudoare. Vei pierde in continuu umiditatea si sarurile vitale din corp. Bea tot timpul si inghite saruri. Lupta cu epuizarea produsa de caldura (vezi la #19.6).

Daca te ratacesti sau te pierzi de grup, ia imediat masuri si actioneaza pentru regasire (vezi #5). Loveste cu un ciomag trunchiurile copacilor: astfel de zgomote strabat mai departe decat tipetele. Dar acest gen de accident NU trebuie sa se intample. Stati mereu impreuna!

Atentie la copacii cu radacini ramificate, multiple ca o caracatita. Ei semnalizeaza existenta unei mlastini, care trebuie ocolita. De asemenea, priveste adesea in sus si fii atent la crengile uscate, nucile de cocos, animalele care ti-ar putea cadea in cap.

Faceti cat mai mult zgomot, pentru a avertiza animalele (de exemplu: lovind cu batul peste trunchiurile copacilor). Calatoriti in coloana, primul om deschide drumul cu maceta.

Evita buturugile, bustenii, crengile putrede, caci adapostesc capuse. Cand dai de o apa - atentie la crocodili. Nu deranja cuiburile de viespi.

Fii atent tot timpul. Odihneste-te adesea.

Seara, opreste-te din timp, astfel incat tabara sa fie pregatita inainte de lasarea intunericului.

* Pericole: atacul insectelor - vezi la #4.8. In rauri traiesc diverse vietuitoare agresive, ca pestele pirania, calcanul cu tepi, tiparul electric, crocodilii. Sunt si pesti neagresivi, dar periculosi din cauza aripioarelor cu tepi ascutiti. Atentie la Candiru - un peste rapitor minuscul (2,5 cm lungime) si transparent din zona fluviului Amazon. Se spune ca e in stare sa urce prin jetul de urina al unui om care se usureaza in apa si intra pe uretra, unde ramane blocat cu aripioarele, fara a mai putea iesi. Acopera-ti organele si nu urina in apa.

La munte - pe cat posibil evita sa mergi prin sau peste munti (vezi #7, #14 si #15). Mai ales cand sunt acoperiti cu zapada sau ghetari si prezinta pericol de avalanse. Zona inalta, acoperita permanent de zapada, nu ofera nici hrana, nici adapost. Catararea si mersul pe ghetari necesita cunostinte care nu pot fi invatate decat intr-o scoala de alpinism.

Daca nimeresti accidental pe un munte si este exclusa sosirea unor ajutoare, coboara spre vale ziua, pe lumina - acolo poti gasi hrana si adapost.

* Cand poti, priveste, studiaza si alege dinainte drumul cel mai usor, pentru a ocoli prapastiile, pantele inzapezite, peretii de gheata, stancile stratificate (faramicioase), cascadele, pantele foarte abrupte sau grohotisul. Evaluarea dificultatii terenului se face intr-o pauza de mers. Cand cobori e greu sa poti vedea si evalua zona sau sa vezi ce urmeaza mai la vale. Incearca sa te apropii de o muchie a pantei si sa privesti in jos. In general aspectul partii departate a vaii (vizibila) poate sa iti dea o idee despre ceea ce e langa sau sub tine (invizibil). Dar uneori muntele coboara abrupt, imediat sub tine fiind un teren total diferit de ceea ce poti vedea mai departe, in vale. Pantele cu grohotis sunt inselatoare, par continui - pana cand ajungi la o saritoare sau la o prapastie.

Daca nu aveti echipamente adecvate - de exemplu coarda sau piolet pentru fiecare persoana si un ghid experimentat -ocoliti muntii inalti, cat mai pe departe.

Cand nu ai incotro: mergi dimineata devreme, cand zapada si gheata sunt inghetate, tari. Fii foarte atent dupa ce soarele, ridicat sus pe cer, incepe sa topeasca zapada de pe pantele muntelui (pericol de alunecare si de avalanse).

Evita pantele acoperite cu zapada tare sau gheata. Fii foarte, foarte atent cand cobori o panta inzapezita pe care n-o cunosti. S-ar putea sa aiba saritori ascunse. Daca-ti pierzi echilibrul si pornesti la vale alunecand cu viteza mare, ai tot atatea sanse sa scapi intreg cat si dintr-o ciocnire cu un camion in viteza!

Nu cobori pe intuneric, noaptea, pe ceata, cand vizibilitatea e scazuta - este prea periculos. Stai pe loc si asteapta pana poti vedea bine la cel putin 50-100 m. Cauta orice fel de adapost printre stanci sau in epava avionului cu care ai cazut. Acopera-te cu haine si paturi scoase din epava. Un sac de plastic poate fi folosit ca sac de dormit. Pe teren stancos, tare - dormi pe burta; pe teren inclinat dormi cu capul in sus si picioarele spre vale.

Mersul cu pasi mici este mai avantajos. Cu cat panta e mai mare, cu atat popasul va fi mai scurt.

La mersul cu pasi normali fata este orientata in sensul mersului, picioarele calca cu talpile departate la latimea umerilor, la fiecare pas talpa se ridica suficient pentru a evita tararea; mergi calm si atent, intr-un ritm constant.

Mersul cu pasi adaugati se poate folosi atat la urcarea, cat si la coborarea pantelor, tinand corpul orientat fie spre directia de mers, fie lateral. Mersul are doi timpi: aducerea piciorului din urma langa cel dinainte, apoi inaintarea piciorului dinainte in directia de mers, cu pasi de lungime constanta. Greutatea corpului se schimba cat mai continuu de pe un picior pe celalalt. Corpul va fi putin aplecat inainte si genunchii usor indoiti, pentru a permite o apasare uniforma si rulata pe toata talpa sau pe coltari.

Pentru pastrarea echilibrului ajuta-te la mers cu un bat pe care-l sprijini pe sol mai sus de talpi.

* Pentru catarare pe peretii de stanca alege locurile unde panta este mai mica. are prize si poate fi urcata. Indreapta-te spre zonele cu platforme, terase sau scari care ofera un drum vizibil pana sus, la varf. Vaile, crapaturile, hornurile creaza o senzatie de siguranta datorita spatiului inchis, adapostit, dar adeseori pe parcursul lor se ascund zone cu praguri sau alte surprize ingrozitoare. Judeca mereu situatia, n-o accepta drept singura posibila si inevitabila. Daca te blochezi, coboara (vezi la #15) si incearca prin alta parte.

Catararea si coborarea pe stanca fara asigurare cu o franghie sau coarda sunt foarte periculoase (vezi #14.4). Nu incerca sa urci sau sa cobori o stanca inalta. E mai bine sa astepti sosirea Salvamontului (de exemplu in cazul caderii unui avion).

Daca n-ai alta solutie si esti silit sa te catari nu numai cu picioarele, ci si cu mainile, respecta urmatoarele reguli:

- O portiune de urcus sau coboras se parcurge mai intai cu gandul si apoi cu pasul. Inainte de a porni, priveste cu atentie panta pe care vrei s-o urci. Alege cu privirea drumul optim, care va ocoli zonele periculoase (sfaramicioase, alunecoase, umede) si va avea prize bune (curate, aparent solide, convenabil amplasate etc. - vezi #14). Cand pregatesti catararea pe un traseu dificil trebuie sa te gandesti. si sa fii pregatit si pentru posibilitatea de a reveni la baza stancii coborand in bune conditii, daca nu mai poti urca;

- Se prefera urcarea si coborarea pe linia de cea mai mare panta;

- Cea mai mare parte a efortului catararii trebuie preluat de picioare;

- Corpul se tine vertical, nu prea apropiat, dar nici prea departat, de perete (vezi fig. 14.1);

- in orice moment al catararii trebuie sa existe cel putin trei membre in contact cu panta pe puncte fixe si sigure de sprijin, in timp ce membrul al 4-lea (mana sau picior) sapa, loveste, cauta alt reazem mai sus. Catararea se realizeaza mutand alternativ o mana - un picior;

- Catararea trebuie sa se faca ritmic, relaxat si fara salturi, cu respiratia cat mai lejera si constanta;

- Genunchii si coatele nu se folosesc ca sprijin;

- inainte de utilizare, prizele trebuie verificate din punct de vedere al rezistentei si curatate de eventualele murdarii; ele trebuie sa formeze un triunghi;

- Prizele de mana si de picior nu se aleg prea sus sau prea in lateral;

- in general, talpa trebuie asezata pe sol astfel incat suprafata de contact sa fie maxima. Pe suprafetele lunecoase (iarba umeda, grohotis, zapada etc.) se foloseste muchia talpii, pe cele tari - toata talpa;

- Bocancul se aseaza pe sprijine cu varful; cu cat picioarele sunt mai departate, cu atat trebuie folosita mai mult rama interioara;

- Prizele de mana trebuie folosite pentru sprijin si mai putin pentru tractiune si apucare;

- Cand mergi lateral sau orizontal - nu incrucisa mainile sau picioarele;

- Coborarea unui pasaj dificil se face cu fata la perete, privind printre picioare sau lateral, fiind in general mult mai dificila decat urcarea;

- Fii foarte atent la rafalele de vant, care te pot dezechilibra si scoate de pe prize.

Alte sfaturi:

- Pe un perete de roca stratificata eu panta mare, te catari sapand locasuri de sprijin pentru varful labelor (lovind, sapand cu botul ghetei) si prize pentru maini (sapi cu degetele). Stai vertical.

- Nu merge pe marginea unei prapastii sau pe o barna ingusta - cand bate un vant puternic sau s-a lasat ceata.

- Un adult valid urca o diferenta de nivel de aprox 300 m/ora si coboara cam 500 m/ora.

- Viteza normala la ses este de 4 km/ora. Pe terenuri accidentate si in conditii meteorologice grele viteza de mers scade la 3,5 - 2 km/ora.

- inainte de a folosi ca punct de sprijin o creanga, un arbust, o tufa, o piatra, un cablu, un lant sau o balustrada - verifica-i soliditatea (vezi # 14.3). La fel, verifica orice punte, podet, balustrada peste o apa sau o prapastie.

* Mersul pe zapada si gheata necesita unele cunostinte si deprinderi deosebite, pentru a evita epuizarea si a pastra un ritm constant de mers pe toata distanta.

Pe un strat adanc de zapada proaspata, calca vertical. Capul coloanei trebuie sa paseasca in asa fel incat intre urme sa ramana suficienta zapada nebatatorita, pe care cei ce urmeaza nu trebuie sa o surpe.

Pe orice panta muntoasa trebuie sa eviti pericolul de avalanse. In plus, nu umbla pe sub cornisele sau pe langa coamele de zapada care se pot prabusi fara nici un avertisment.

Urcarea unei pante de zapada se face la fel ca a unei roci sfaramicioase. Loveste, sapa trepte pentru picioare. Nu incorda inutil muschii, lasa sa lucreze greutatea piciorului care loveste. Nu face pasii prea mari. Echilibreaza-te agitand mainile invelite cu manusi sau haine calduroase. Daca n-ai piolet pentru saparea treptelor, a prizelor sau a gaurilor in gheata, poti improviza ceva dintr-o piatra alungita, un tarus sau un briceag. O astfel de unealta trebuie oricum procurata, fiind extrem de necesara si pentru a te opri daca aluneci pe panta (vezi mai jos).

In cazul unei pante cu zapada moale si adanca, pentru formarea treptelor se poate intrebuinta atat laba, cat si genunchiul (aplecat inainte).

In zapada inghetata si tare, treptele se sapa infigand sau lovind cu varful ori cu marginea bocancului, a coltarului sau a pioletului. Treptele trebuie sa fie usor inclinate spre susul pantei si sa constituie puncte sigure de sprijin pentru toata talpa. Pe suprafata unei trepte trebuie sa incapa cel putin jumatate din talpa bocancului. Distanta dintre pasi va fi egala cu latimea soldurilor.

Corpul se mentine cat mai vertical, evitandu-se inclinarea spre panta (vezi #14). Se calca pe toata talpa.

Cand panta este abrupta sau lunga, se merge in serpentine (zig-zag). La varful zig-zagului sapa trepte mai mari, mai late.

Respecta mereu regula celor 3 puncte de contact permanent cu panta.

La coborarea pantelor acoperite cu zapada si gheata, pozitia corpului este influentata de inclinatia si de lungimea pantei.

O panta cu inclinatia mica, acoperita cu zapada moale, se coboara cu fata inainte (spatele spre munte), cu picioarele intinse, cu labele picioarelor desfacute, infigand bine calcaiele.

Pantele cu inclinatie medie se coboara cu fata spre vale, avand genunchii usor indoiti, iar corpul putin inclinat inainte.

Daca insa inclinatia este mare (panta abrupta), coboara cu fata spre panta, spre peretele muntelui, pe un traseu in zig-zag, sapand si scobind prin lovire trepte sau prize. Treptele de sus pot fi intrebuintate drept prize pentru maini. Te poti ajuta si de un piolet sau de un toiag, pe care te sprijini. Pantele foarte mari se coboara in trei timpi: doi pasi, apoi pioletul sau toiagul infipt in zapada la nivelul pieptului.

Cand cobori folosind urmele vechi, calcatura trebuie sa fie mai usoara pentru a evita surparea treptelor. Pe pantele fara urme, infige calcaiele si ridica varfurile bocancilor; in acest fel, se realizeaza trepte orizontale in zapada intarita si batatorita.

Daca stratul de gheata pe o stanca este subtire si are o lungime mica (1 -2 m). poate fi curatat sau cioplit cu o bucata de piatra, apoi zona respectiva poate fi parcursa cu picioarele bagate doar in ciorapi. Incaltamintea va fi legata de corp cu sireturile sau carata in mana. Nu uita de pericolul degeraturilor (vezi #7). Intr-o astfel de situatie, cantareste mai intai alternativele si analizeaza bine prioritatile.

De obicei pe zapada sau pe gheata nu gasesti puncte de ancorare. Daca exista vreo forma, vreun punct de sprijin, de exemplu stanci, un piolet, se poate folosi o franghie.

Cand panta este uniforma, acoperita cu zapada tare, se sfarseste lin, iar vizibilitatea este buna, coborarea se poate executa si prin alunecare voita - in picioare. In acest caz se vor respecta urmatoarele reguli: pioletul se tine pe partea piciorului din spate; viteza alunecarii se mentine si se regleaza prin apasarea calcaielor in zapada; se evita coborarea sezand; talpile se mentin la o distanta in plan transversal egala cu latimea soldurilor, iar in sensul alunecarii la o jumatate de pas.

Coborarea prin alunecare pe zapada poate fi executata atat voit cat si accidental, datorita ezitarilor, pierderii echilibrului, rafalelor de vant sau neatentiei, insa la orice coborare trebuie sa te astepti ca vei face o greseala si vei cadea.

Pentru aceasta eventualitate fiecare persoana trebuie sa aiba pregatit un tarus improvizat pe care sa-l infiga in sol sau in zapada ca sa se agate, sa franeze si sa se opreasca. Tarusul poate fi improvizat din chei, o piatra, un levier, un ciocan, o surubelnita, un cutit (mare), o creanga sau un bat (fig. 12). Tine-1 la indemana, gata oricand de folosire.

12. Tarusi pentru zapada

Indiferent de cum aluneci pe panta acoperita cu zapada sau gheata, imediat dupa ce cazi, corpul trebuie rotit si dirijat in pozitia cea mai potrivita pentru franare: culcat cu fata in jos, avand capul in sus, spre inaltime si picioarele departate. Franarea alunecarii se realizeaza in principal numai prin infigerea progresiva a ciocului tarusului sau pioletului in zapada; dar incepe si se termina cu varful bocancilor, tinand bratele si tarusul sau pioletul in pozitia de oprire. Deci:

1. Rasuceste-te cu fata in jos si apasa bocancii in sol;

2. Adu tarusul la piept;

3. Infinge-l treptat in zapada, folosind greutatea corpului.

Aceasta metoda de franare poate fi adaptata si la pante acoperite cu altfel de materiale alunecoase: noroi, mazga, praf, pietris, grohotis fin. Invata si exerseaza din timp.

* Pericole la munte: daca te-ai ratacit, esti epuizat, vine furtuna sau se apropie noaptea - coboara in vale. Nu mai pierde vremea - COBOARA.

Daca este prea intuneric, sau terenul este prea accidentat si nu poti cobori, pregateste-te sa innoptezi acolo (vezi la #7).

* Daca te-ai ratacit - cauta si regaseste drumul bun:

a) Nu urmari firul apei, nu cobori pe langa el, nici prin defileu, prapastie, cascada, saritori sau praguri;

b) Nu intra in hornuri, fisuri sau viroage intre pereti de stanca;

c) Nu fugi, nu te repezi la vale - poti nimeri peste multe pericole ascunse, invizibile (prapastii, pante cu grohotis, iarba alunecoasa, bolovani) - si nu te mai poti opri;

d) Fereste-te de cornise (stresini de zapada): adeseori nu iti dai seama cand mergi sau schiezi pe deasupra lor, pe coama muntelui. Poti calca pe ele si te prabusesti in gol (tarandu-i si pe altii cu tine). Mergi totdeauna prin zona batuta de vant, departe de creasta muntelui, NU prin sau spre panta aparata de vant.

* Cum te feresti de accidente -cand faci drumetie la munte, fa-o numai impreuna cu un tovaras, un grup, un club organizat, cu oameni priceputi si experimentati. Orice munte e periculos, nu numai Himalaya sau Aconcagua: potecile Bucegilor (adevarate "bulevarde') sunt strajuite de numeroasele cruci ale inconstientilor, care inainte de a pleca de acasa nu s-au gandit deloc la ce-i asteapta. Nu subestima pericolele muntelui, chiar intr-o excursie aparent usoara (de o zi, pe un drum marcat etc.) si ia totdeauna cu tine in rucsac: haine calduroase, hrana de rezerva, ghete cu talpa profilata, lanterna, busola, harta, fluier, pelerina. Anunta unde mergi. Verifica mai intai buletinul meteorologic. Nu porni la un drum prea greu. Respecta marcajele, indicatoarele turistice si recomandarile cabanierilor sau ale Salvamontului. Fii prudent - nu super ambitios si increzut.

Intr-o crevasa - adica o prapastie ingusta intr-un ghetar, adeseori invizibila din cauza ca este acoperita cu un capac subtire de zapada.

Cel cazut intr-o crevasa poate fi ridicat cu ajutorul a doua franghii de un singur om, daca: victima era asigurata si legata cu una din franghii (s-o numim A), constient, in stare sa participe la salvare, poate apuca o a doua franghie (B), exista sus doua puncte de ancorare pentru cele doua franghii (pioleti, stanci, stalpi sau colti de gheata).

Cum se procedeaza:

- Se ancoreaza franghia A (cu care era asigurata victima) sau ambele corzi A - daca cel cazut era legat de doi tovarasi.

- Salvatorul de sus isi infige picioarele langa ancora nr. 2.

- Salvatorul coboara franghia B, care la capatul de jos are un lat.

- Victima baga laba piciorului in latul franghiei B si ridica genunchiul.

- Salvatorul trage coarda B, o intinde si o ancoreaza de ancora nr. 1.

- Apoi se duce la funia A (cea legata de talia victimei) si trage de ea, ajutand victima, care se ridica singura indreptand genunchiul si impingand cu piciorul sprijinit in franghia B.

Totul continua astfel ca persoana de sus trage (fara sa faca un efort mare) si ancoreaza alternativ cele doua franghii A si B, iar victima se ridica de fapt singura, folosind piciorul sprijinit in ochiul franghiei B, dar sprijinindu-se alternativ in talie (cand incarca franghia A si descarca franghia B) si in talpa (incarca B si descarca A).

Daca sus sunt doua persoane treaba merge mai repede, dar pentru victima efortul este oricum foarte obositor. Important: coboara franghia B cat mai repede posibil pentru a usura victima de strangularea taliei, produsa de franghia A.

Cand victima este inconstienta sau nu poate sa apuce si sa foloseasca franghia B - cauta ajutoare.

Victima se poate ridica si singura pe franghia A, folosind metoda celor 3 ochiuri de franghie cu noduri alunecatoare (Prusik) (fig. 13). Dar aceasta solutie reprezinta o ultima alternativa.

Catararea cu 3 noduri Prusik (autoblocante)

Insa cel mai bine -evita situatia periculoasa: ocoleste si NU traversa ghetarii, mai ales zonele cu crevase. Fii mereu foarte atent la drum si la pericolul unor crevase. Verifica drumul din fata cu o prajina sau arunca pietroaie.

Daca ai dubii asupra unei portiuni, ocoleste-o cat mai pe departe. Adeseori o culoare albastruie a ghetii arata ca dedesubt este o gaura adanca.

In avalansa de zapada: pe orice panta muntoasa trebuie evitat pericolul de avalansa.

Exista mai multe feluri de avalanse:

* Alunecarea unui strat ele zapada moale: zapada proaspata (max. 3 zile), moale, care se topeste, nu se aseaza si nu se compacteaza imediat, la fel ca stratul de zapada veche si tare, sau de gheata, aflat dedesubt. Intre stratul proaspat si cel vechi se formeaza o legatura instabila. Stratul superior de zapada moale pare sigur si solid dar orice perturbatie, impuls, soc sau zgomot puternic poate rupe coeziunea superficiala care il tine lipit pe stratul vechi. O intreaga zona se desprinde si porneste alunecand pe deasupra stratului compact vechi, prabusindu-se ca un castel din carti de joc. Mai ales pe o panta aparent nevinovata, dar cu inclinatia mai mare de 14°, aparata de vant, adeseori sub o cornisa sau intr-o vale.

* Avalansa aeropurtata din zapada prafoasa (pulver): produsa de zapada proaspata, nou cazuta fie pe o crusta tare, veche, fie pe vreme rece si uscata. Poate porni ca o avalansa de strat (vezi mai sus), dar in continuare isi mareste amploarea si antreneaza din ce in ce mai multa pulbere de zapada, ajungand la viteze foarte mari. In aceste conditii victimele mor din cauza asfixierii produsa de inhalarea zapezii.

* Avalansa de zapada uda: porneste de obicei intr-o perioada de topire, de incalzire, dupa o ninsoare urmata de o crestere rapida a temperaturii. Se misca mai incet decat avalansa aeropurtata, adunand in mersul ei copaci si stanci intr-un strat foarte adanc. Cand se opreste, ea ingheata in intregime aproape instantaneu, ceea ce ingreuneaza foarte mult salvarea victimelor. Conditiile care favorizeaza pornirea unei avalanse sunt:

- Primele 2-3 zile dupa ninsori abundente;

- Dupa incalzirea brusca si accentuata a vremii zapada devine umeda, grea [cauza avalanselor de primavara, din zilele insorite);

- Dupa ninsori reduse cantitativ, dar insotite de vant;

- inclinarea pantei 20°-55°;

- Forma vaii in forma de V; viroagele, vaile cu zapada mare;

- Pantele lungi, plane, convexe sau concave;

- Placile stancoase si fetele cu iarba (chiar si o patura de ienupar pitic, afinis, smardar etc); pantele cu copaci, jnepenisuri, tufisuri, blocuri de stanca sau denive-lari in trepte retin zapada si sunt mai putin periculoase, dar uneori sunt acoperite si netezite de zapada veche, care devine ea insasi un pat de avalansa pentru noul strat de zapada.

- Grosimea stratului de zapada peste 30 cm;

- Ninsorile abundente cu zapada uscata (pulver), cand stratul nou nu s-a tasat si nu s-a «sudat» de baza.

Avalansele se pot repeta in acelasi loc, dupa un interval foarte scurt. Ocoleste astfel de zone. Cand totusi trebuie sa traversezi o panta cu pericol de avalanse, incearc-o mai intai aruncand pe ea pietroaie si bulgari de zapada. Daca apar bulgari de zapada care se rostogolesc la vale - este semn rau.

Tot secretul pentru salvarea dintr-o avalansa este sa ai o situatie buna inca dinainte de pornirea ei. Pentru asta pregateste-te:

- Studiaza zona si fa-ti dinainte un plan cu ce vei face, incotro te vei indrepta daca avalansa porneste.

- Slabeste si pregateste legaturile skiurilor sa fie gata de desprindere. Scoate mainile din curelele betelor de ski sau cureaua pioletului.

- Aranjeaza si desfa legaturile rucsacului.

- inainte de a intra pe o panta periculoasa, leaga-ti de talie o "sfoara de avalansa' improvizata, pentru usurarea descoperirii si salvarii tale. Este vorba de o sfoara colorata, cu marcaje din metru in metru, care sa indice si spre ce capat al ei este corpul tau. Sfoara pluteste si ramane de obicei la suprafata avalansei conducand salvatorii spre purtator.

- Pentru a se misca mai usor si mai in siguranta, deschizatorul de drum isi va lasa rucsacul altui tovaras.

- Se mareste distanta dintre membrii grupului, dar nu mai mult de limita vederii.

- Toti vor calca cu pasi mari pe aceleasi urme (NU se face o poteca-sant), usor, in liniste si in ritm constant.

- Daca vremea este nefavorabila (temperatura ridicata sau foarte coborata, ninsoare, ceata, vant puternic, ploaie etc.) sau la caderea intunericului, grupul se opreste si face tabara.

- Se merge cu prioritate pe creasta, evitand prin ocolire taierea orizontala sau oblica a pantelor; daca nu se poate, zona expusa va fi urcata pe linia de cea mai mare panta si cat mai aproape de creasta.

- Zona periculoasa, expusa avalansei, va fi parcursa pe rand, de fiecare membru al grupului, singur. In timp ce el traverseaza zona, asigurat sau nu cu o coarda, ceilalti vor sta in afara zonei periculoase si-l vor supraveghea - inclusiv daca e prins de avalansa.

- in timpul mersului nu trebuiesc neglijate nici alte pericole majore: caderea, inghetul, insolatia, oftalmia, caderea de pietre, distrugerea sau pierderea unui echipament, ratacirea unui membru al grupului etc.

Alte masuri preventive pentru usurarea descoperirii victimelor: o lanterna legata cu o sfoara de corp; ceara de ski speciala, cu miros, pentru atragerea cainilor; magneti introdusi in talpa bocancului - pentru a fi descoperiti cu detectorul de metale; telefonul mobil; purtarea unui emitator (Pieps, Arva) care permite localizarea purtatorului pana la 100 m.

* Cand avalansa te-a prins si te-a scufundat in ea - in cateva secunde vei fi bagat la fund si ramai acolo daca nu faci nimic.

Uneori s-ar putea sa mai poti respira chiar cand esti ingropat sub zapada, daca ai noroc si nimeresti la fund in golul dintre niste stanci, sau esti aproape de varful avalansei. Dar aceasta senzatie optimista este inselatoare, caci dureaza numai cat timp avalansa se misca: imediat ce s-a oprit, in strat apare o presiune gigantica care compacteaza si ingheata instantaneu toata masa de zapada - cu tine ingropat in ea.

Asa ca NU sta impietrit de groaza, NU te lasa dus - ci actioneaza!

Cand avalansa porneste - adica apare o crapatura care incepe deodata sa serpuiasca de-a curmezisul pantei, cu zgomot de explozie inabusita, iar intregul covor de zapada o ia la vale:

- Arunca, scapa imediat de skiuri, bete, piolet, rucsac - si alte lucruri care te pot incurca;

- Verifica urgent unde te afli: la varful, mijlocul, latura sau baza avalansei;!.

- incearca sa-ti intarzii pornirea si alunecarea la vale prin orice mijloc. De exemplu: sarind in sus - daca avalansa te prinde de glezne. Sau, sari intr-o parte., - daca esti aproape de zapada ramasa stabila, nemiscatoare. Sau, agata-te de vreun copac, tufis, cablu, stanca iesita din zapada;

- Arunca-te spre o zona mai buna pentru salvare, adica spre varful muntelui, sau lateral, spre marginea suprafetei pornita la vale. Cu cat e mai putina zapada deasupra ta pe panta, pana la marginea avalansei, cu atat va fi mai putina care sa te acopere si sa te ingroape mai tarziu;

- inoata: incearca sa inoti spre o margine sau in lateral. Foloseste un fel de inot pe spate, cu capul in sus, spatele spre varful muntelui si picioarele spre vale. Sau, stai intins si inoata in stilul craul ca sa te mentii la suprafata;

- Daca risti sa fii ciocanit de bucatile de zapada solida - incearca sa te rostogolesti ca o minge. Nu exista o regula clara de urmat. Incearca sa ramai stapan pe situatie;

- Si NU deschide gura - multe victime au murit asfixiate de zapada ajunsa in plamani. Acopera nasul si gura pentru a nu inghiti zapada;

- Pastreaza-ti fortele pentru ultimele clipe ale avalansei. Doua lucruri sunt de importanta covarsitoare: sa ai un spatiu cu aer inaintea fetei si sa fii cat mai aproape de suprafata. Cand simti ca avalansa se incetineste si incepe sa se aseze, sa se opreasca, incruciseaza bratele in jurul capului pentru protejare impotriva lovirii si pentru crearea unui spatiu liber in zona fetei. Ghemuieste-te, iar dupa oprire intinde picioarele ca sa creezi un gol. Sapa imediat in jurul tau un gol cat poti de mare. Fa un efort disperat ca sa iesi la suprafata. Daca in cursul acestui ultim efort nu stii unde este susul, scuipa si du-te in directia opusa salivei;

Strecoara-te, iesi din orice haina sau echipament care te poate impiedica la miscari. Pastreaza forte ca sa poti tipa cand auzi oameni sau salvatori pe deasupra; in fine:

- NU te lasa cuprins de panica. Sigur ca treaba asta este usor de zis si greu de facut. Insa groaza creste ritmul respirator si consuma oxigenul, iar tu ai mare nevoie de el, cat mai mult timp. Forteaza-te deci sa ramai calm, sa respiri linistit.

- in multe cazuri (zone turistice, excursie in grup) salvatorii sosesc repede. Victimele sunt deseori cautati foarte eficient cu ajutorul cainilor special dresati. Se cunosc destule cazuri de supravietuitori care, desi ingropati si complet blocati in zapada, au mai trait inca multe ore.

Daca esti aproape de suprafata si auzi oamenii care cauta, tipa dupa ajutor, desi sansa de a fi auzit de ei este mica.

Exista si multe diferente de la o avalansa la alta. De exemplu, ai mai multe sanse sa termini ingropat aproape de suprafata in cazul zapezii umede - decat in zapada prafuita uscata. O actiune de succes intr-o avalansa de zapada prafuita poate sa nu aiba nici un efect intr-alta cu zapada consistenta.

Tactica de auto-salvare descrisa mai sus este valabila pentru o avalansa din zapada curgatoare, marunticaa de la pornire. Daca zapada se fragmenteaza si ramane sub forma de blocuri mari compacte, atunci poate reusesti sa sari pe un bloc si sa ramai pe el pana jos, sau pana se opreste.

Dupa ce o persoana este prinsa de avalansa, imediat restul membrilor din grup trebuie sa devina salvatori. Fiecare secunda conteaza pentru victima. Adica:

- Vor urmari vizual traseul omului antrenat in avalansa si pe cat posibil, locul de oprire;

- Vor cobori la locul de oprire al avalansei, daca riscul unei noi avalanse nu

este iminent;

- Vor cauta victima prin ascultare, sondare, sapare, cautarea snurului de avalansa sau a echipamentelor indicatoare. Intai se face o sondare sumara in zona cea mai probabila, cu distanta de 75 cm, intre punctele de sondare sau 2-3 puncte/m , pana la adancimea de 1 m, cu betele de ski intoarse cu manerul in jos (pentru a nu rani victima cu varful ascutit);

- Un om trebuie sa asigure numai supravegherea zonei - pentru preintampinarea unui nou pericol, care ar putea afecta viata salvatorilor;

- Se acorda primul ajutor victimei gasite;

- Daca divizarea grupului nu creaza vreun pericol, cineva pleaca sa anunte echipa Salvamont.

In momentul opririi avalansei cei acoperiti sunt vii. Probabilitatea lor de supravietuire descreste rapid cu trecerea timpului. Dupa fiecare ora sansele se reduc cu 50%.

Cautarea se face mai intai in apropierea obiectelor ramase la suprafata, pe linia directiei lor (mai sus si mai jos). Sansele de oprire (gasire) a victimei sunt mai mari la schimbarea pantei (unde se termina panta mai abrupta si incepe zona mai lina), in adanciturile terenului: denivelari, trepte, gropi, valcele, sau in varful avalansei (primul val).

7. TRAVERSAREA RAURILOR

Sute de accidente se petrec in fiecare an, in toata lumea, cu ocazia traversarii prin vadul raurilor mari. Sau cu ocazia mersului prin apa.

Intreaba-te totdeauna: este oare obligatorie traversarea acestui rau prin vad? Nu exista alta solutie, un pod?

Daca raspunsul este NU, actioneaza ca si cum ai fi deja in primejdie.

Mai ales cand sunt si alte motive de ingrijorare sau pericole care te ameninta.

Cand? intreaba-te: oare nivelul apei va creste sau va scadea in perioada urmatoare? Daca in regiune sunt inundatii, sau daca pe apa plutesc tot felul de obiecte si resturi mari - riscul este atat de mare incat nu ai voie sa intri in apa. Amana traversarea.

Dar daca raul are nivelul normal si sunt semne ca vine ploaia, atunci treci repede pe malul celalalt. Atentie: raurile scurte si cu panta mare se pot umfla sau pot scadea repede; cele late si cu panta mica isi variaza nivelul foarte incet.

Pe unde? Este o problema de importanta vitala. Cel mai important factor din punctul de vedere al sigurantei de trecere este locul. Timpul consumat pentru alegerea locului de trecere, a vadului optim, nu este timp pierdut. Cauta:

a) Maluri joase, degajate. Acestea ofera loc suficient pentru odihna si recuperare - daca vei da de bucluc;

b) Vadul, fundul raului, sa fie tare, neted, fara obstacole;

c) Zona sa nu aiba busteni intepeniti, vartejuri, stanci sau alte primejdii -atat in portiunea traversarii, cat si in zona mai la vale de ea;

d) Curentul apei sa fie cat mai slab. Deci alege o zona de albie lata. Sau acolo unde raul curge prin mai multe brate;

e) Adancimea cat mai mica. S-ar putea sa ai de inotat.

Cum? Ca sa nu-ti fie frig pastreaza ceva haine pe tine, dar sa nu fie largi. Umbla incaltat pentru a putea calca si avea priza pe bolovani, pietre ascutite sau in gauri. Poarta rucsacul in spate - te ajuta la stabilitate si echilibru - iar daca lucrurile dinauntru sunt dibaci aranjate, pot avea si un efect ajutator de plutire - daca te impiedici si cazi. Dar pregateste-i curelele ca sa-l poti scoate usor, daca vei cadea sub el si nu te mai poti ridica.

Cand traversezi inot, nu purta rucsacul in spate. Nu merge contra curentului.

Nu trece daca e frig, ceata, sau daca apa e prea rece.

Adapteaza urmatoarele metode la situatia in care te afli:

- Traversarea individuala simpla. Mergi perpendicular pe maluri, cu fata spre malul tinta, cu pasi mici, tarand talpa pe fundul apei. Sprijina-te de stancile iesite deasupra apei sau aflate putin sub oglinda ei. Cand curentul este foarte puternic, deplaseaza-te cu fata spre vale, traversand spre malul opus intr-o directie diagonala; pentru asta ai insa nevoie de spatiu suficient pentru miscare.

- Traversarea individuala cu sprijin pe o prajina zdravana, pe post de al treilea picior. Infige capatul prajinii ceva mai in fata si mai in amonte de tine pe fundul raului, apoi tine-te de ea si mergi pana dincolo de punctul de sprijin. Si repeta. Curentul va apasa prajina in jos.

- Traversarea in grup: daca grupul are sipersoane mai slabe sau mai neajutorate, incrucisati coatele si formati un rand cu persoana mai slaba la mijloc. Sau mai bine, formati un sir de oameni solidarizati atat prin incrucisarea bratelor, cat si printr-o prajina tinuta de toata lumea (fig. 14). Persoana mai slaba este la mijlocul sirului, cea mai tare este la capatul dinspre deal, in amonte. Traversarea se face diagonal spre vale, nu perpendicular pe maluri. Daca persoana mai slaba aluneca, cade, se impiedica sau lesina, celelalte o sustin.

14. Traversarea prin vad - cu sustinerea unui invalid

Pentru sprijinire se poate folosi si o funie sau o coarda care, nefiind rigida, are o serie de neajunsuri. Daca e utilizata ca balustrada, tineti-o sus, ca sa poata fi apucata cand se trece peste stanci.

In cazul unui rau lat, adanc si umflat nu se foloseste funia, caci poate sa faca burta si cel ajutat sa ajunga sub apa.

Cel care traverseaza poate fi asigurat de tovarasii din grup cu o franghie, intr-un mod asemanator cu manevrele din cazul coborarii unui perete. El va fi legat de talie cu capatul unei funii. Un tovaras va da drumul treptat franghiei (vezi la #14).

15. Traversarea prin vad - schema de asigurare cu franghii

Sau - asigurarea de catre doua persoane (fig. 15): cel care trece primul (notat cu 1) va fi legat la mijlocul unei franghii suficient de lungi (de peste 2 ori latimea raului), ale carei capete vor fi tinute de tovarasii 2 si 3. Dupa ce 1 ajunge dincolo, 2 se leaga, iar 1 si 3 il asigura s.a.rn.d.

Dar aveti grija ca locul ales pentru traversare sa aiba malurile suficient de degajate. Daca cel din apa cade, el va putea sa se sprijine in funie si sa revina la mal, perpendicular pe acesta. Cei de pe mal nu trebuie sa traga de funie inapoi si contra curentului - caci l-ar putea baga sub apa si sufoca.

8. CALATORIA PE APA

Cu pluta: greutatea incarcaturii trebuie distribuita in mod egal pe toata suprafata plutei, apoi legata bine. Pentru a echilibra greutatea altor pasageri, aseaza-te la margine. Daca incarcatura aluneca, deplaseaza-te imediat in partea opusa pentru a echilibra pluta, incercand totodata si sa remediezi incidentul.

Daca vrei sa folosesti forta vantului si inalti o panza, s-ar putea sa constati ca produce mai mult probleme decat foloase. Dar, cand directia in care vrei sa mergi este aceeasi cu a vantului, o panza e utila.

Viteza plutei este oricum mica. Deci nu te grabi. Inainteaza numai in timpul zilei. Nu adormi. Asculta, fii atent la pericolele care apar din fata, in aval: stropi, zgomot, o linie argintie de-a curmezisul apei.

Nu intra in vaile cu maluri inalte, si pereti netezi, ci opreste-te pe mal si studiaza traseul ce urmeaza. Leaga pluta cu o funie lunga, cu care sa o conduci de pe mal, peste pragurile sau obstacolele pe care le-ai descoperit.

Nu te indeparta de mal. Cand apar ape involburate, praguri, saritori, o cascada, bagajele trebuie descarcate si transportate pe jos, pe mal, pana dincolo de zona periculoasa, iar pluta goala va fi condusa de pe mal cu ajutorul funiei - sau veti construi o pluta noua acolo unde reapare apa linistita.

Seara descarca pluta si trage-o cat mai sus pe mal. In cursul unei furtuni atentie la pericolul unei revarsari sau viituri neasteptate.

Cu barca de salvare:

- Nu sari din avion sau vaporul naufragiat direct in barca de cauciuc. Urca-te cu grija in ea;

- Verifica prezenta tuturor membrilor grupului;

- Vasleste pentru a fugi de nava care se scufunda;

- Apropie-te de alte barci de salvare si stati impreuna;

- Arunca ancora de apa;

- Acorda primul ajutor.

Barcile se vor lega impreuna cu o coarda de vreo 7 - 8 m. Se leaga pupa unei barci de prova alteia s.a.m.d. Ancora de apa va avea o funie lunga. Daca pierzi cumva ancora de apa, trebuie improvizata imediat alta, care sa te tina pe loc.

Ca regula, pentru a-ti mari sansele de salvare cand n-ai radio incearca sa stai langa locul accidentului sau al naufragiului cel putin 3 zile. Vor aparea avioanele sau navele de cautare si salvare.

In timpul asteptarii:

- Salveaza si aduna materialele, resturile care plutesc in apropiere (daratentie la varfurile metalice si muchiile care ar putea sa gaureasca sau sa sfasie fundul sau bordul barcii de cauciuc);

- Adaposteste-te de intemperii cu ajutorul oricarui fel de acoperis ce poate fi improvizat pe barca;

- Faceti de veghe in schimburi a cate 2 ore. Persoana care face de garda se va lega de barca cu o coarda lunga de aprox 6 m. Tot ea va inspecta periodic barca, pentru a descoperi eventualele sparturi. Va sari in apa sa adune materialele plutitoare. Va urmari si aparitia vreunei posibilitati de salvare;

- Pregateste materialele si dispozitivele de semnalizare - pentru a fi gata de utilizare in orice moment;

- Rationeaza hrana si apa. Injghebeaza o instalatie de distilare a apei. Barca de salvare va pleca de la locul accidentului numai daca exista siguranta deplina ca poate ajunge la un tarm sau daca rechinii dau tarcoale, atrasi de lesurile sau resturile plutitoare.

Nu incerca sa folosesti forta vantului, in afara de cazul in care tarmul este aproape si directia de mers coincide cu cea a vantului. O panza poate fi usor improvizata din materiale disponibile. Umfla barca cat mai tare, ridica ancora de apa si carmeste cu vasla. Partea de jos a panzei nu va fi legata de barca, ci tinuta cu mana (prin intermediul unei sfori), astfel ca la o eventuala rafala neasteptata de vant sa i se poata de drumul imediat - ca sa nu rastoarne barca.

Cand marea este agitata (vezi #6), barca trebuie pregatita pentru evitarea rasturnarii: ancora va fi scoasa din apa, iar pasagerii se vor aseza cat mai jos pe podea si vor fi repartizati astfel incat sa stabilizeze bordul dinspre vant si valuri. Nu stati pe tubul inelar ce formeaza bordul barcii. Nu va ridicati in picioare, inainte de a face o miscare, anunta-i pe ceilalti.

Apropierea pamantului este anuntata uneori de:

- Nori cumulus nemiscati deasupra marii, pe un cer senin;

- Cerul cu nuanta verzuie - deasupra unei lagune;

- Lemne plutitoare;

- Cer albicios - deasupra unui camp de zapada (deasupra apei cerul este gri);

- Culoarea apei se deschide (apa adanca are culoarea inchisa);

- Huruitul valurilor care lovesc tarmul;

- Tipetele pasarilor;

- Directia preferentiala in care zboara pasarile de apa in zori (spre mare) si la apus (spre pamant).

In perioada dezghetului, pasarile de uscat zboara spre pamant.

Cand te apropii de tarm noaptea, daca poti, asteapta pana dimineata pentru a debarca. Cand se face lumina alege cu grija locul de debarcare: indrepta barca spre partea insulei sau peninsulei adapostita de vant. Nu acosta cu soarele in ochi. Evita stancile, recifele, epavele de la mal.

Du-te spre o zona cu valuri cat mai mici si mai linistite. Cel mai bun ar fi un tarm usor inclinat, cu valuri mici. Incearca sa acostezi urcat pe coama unui val, vaslind cu putere.

In caz ca valurile sunt mari: ramai imbracat si incaltat. Verifica vesta de salvare (imbracata). Foloseste ancora de apa, legata de o coarda cat mai lunga, care trebuie tinuta mereu intinsa, eventual tragand-o cu mana. Toata lumea va vasli spre tarm.

Ancora de apa va tine barca directionala spre tarm. Vasliti tare ca sa treceti prin coama valului care se apropie si sa evitati rasturnarea sau aruncarea peste bord. Daca e cazul, incearca sa incetinesti barca, sa nu ajunga sub coama valului inalt - intors de mal ca o cascada.

Daca barca se rastoarna, agata-te de ea (vezi la #6.8).

Tarmul marii - ofera de obicei hrana abundenta si sanse mari de supravietuire.

* Plaja, tarmul nisipos. Animalele marine de vizuina, moluste, crabi, viermi raman sub nisip dupa retragerea fluxului. Ele atrag pasarile marine. Intre dunele de nisip poti gasi apa dulce, inconjurata de vegetatie. Dunele sunt pline de insecte, nu face acolo tabara.

* Tarmul noroios. La varsarea unui rau sau fluviu in mare, aluviunile se depun si formeaza campuri de noroi, estuare sau o delta. In sol traiesc numeroase specii de viermi si moluste, care constituie hrana pentru pasari si animale.

* Tarmul stancos. Daca stancile nu sunt prea abrupte, pe ele pot aparea balti in care misuna vietuitoarele. Iarba de mare se agata de stanci, iar prin crapaturi sunt tot felul de moluste.

* Tarmul pietros. Faptul ca pietricelele sunt in continua miscare alunga plantele si animalele, care nu se pot fixa sau cuibari in teren instabil.

* Mareea produce o variatie a nivelului marii (flux si reflux) ce depinde de pozitia geografica si de anotimp. Nivelul superior al fluxului este marcat de: o linie de resturi de-a lungul malului; o schimbare a structurii nisipului; schimbari ale felului ierbii, cochiliilor, culorii - pe fata malului stancos.

Cand esti pe tarmul marii, pentru siguranta ta:

- observa si noteaza orarul fluxului si refluxului, pentru a nu fi surprins si blocat de flux, sau antrenat spre larg;

- verifica posibilitatea de acces pe si dinspre plaja sau tarmul stancos;

- stai mereu cu un ochi pe apa, pe flux, ca sa nu te surprinda si sa te izoleze de tarm;

- vezi daca in apa sunt curenti puternici, mai ales spre larg. Alte pericole: bancurile de nisip; stancile submarine.

Cand malul sau fundul marii coboara abrupt, apare un puternic curent submarin spre fund. Cand intri in apa leaga-te de talie cu o franghie bine ancorata pe mal.

* in apa: cand inoti sau pescuiesti nu te departa de mal la o distanta si adancime la care sa nu mai fii sigur de tine. Fii atent la valurile mari care te pot lovi si ameti. Daca un curent sau un val mare te trage spre fund, impinge-te si inoata spre suprafata. Inoata spre tarm in valea dintre doua valuri. Cand soseste valul urmator, intoarce-te cu fata spre el si scufunda-te. Lasa-1 sa treaca pe deasupra, apoi iesi afara si inoata spre tarm in urmatoarea vale.

Cand esti aruncat spre stanci, intoarce-te cu fata spre ele si stai cu picioarele inainte, ca sa absorbi socul. Preferabil sa fii incaltat (vezi #6.8).

Corpul relaxat pluteste mai bine, asa ca fii calm. Nu te teme, e greu sa te scufunzi in apa sarata. Pericolul mare este sa inghiti apa sarata. Femeile plutesc in mod natural mai bine ca barbatii, cu fata in sus. Barbatii plutesc natural cu fata in jos.

* Apa de baut: paraurile mici dau apa mai buna, cele mari sunt de obicei poluate si pline de namol. Cauta baltile dintre dune. Baltoacele de apa dulce din scobiturile stancilor pot fi descoperite cu ajutorul algelor verzi neconsumate de moluste (molustele de apa sarata nu pot supravietui in apa dulce). Cauta apa care curge sau se strecoara printre stanci, mai ales acolo unde cresc muschi si ferigi - este potabila.

Pe o insulita stancoasa s-ar putea ca singura sursa de apa sa fie marea. Nu bea niciodata apa de mare; trebuie distilata. Apa de mare poate fi folosita la gatit. Dar nu manca nimic pana nu faci rost de apa de baut.

* Pericole: cand scotocesti dupa hrana fereste-te de apa prea tulbure, netransparenta. Mergi incaltat prin apa, ca sa te feresti de diversi tepi care produc rani dureroase. Daca te-a intepat un ghimpe si nu-l poti extrage deoarece i s-a rupt coada, lasa-l linistit ca o sa iasa singur peste cateva zile. Daca incerci sa-l "stoici' afara, sunt mari sanse sa intre mai adanc.

Unele vietuitoare, cum ar fi calcanul, stau ascunse, bine camuflate si pot intepa cand le calci. Cand mergi descult - pipaie fundul marii in fata ta, cu un bat, agita nisipul si pietrele. Durerea intepaturii produsa de calcan poate fi calmata cu apa foarte fierbinte.

Nu-ti baga mana in crapaturile sau in ascunzisurile submarine, caci s-ar putea sa te muste ori sa te intepe ceva.

Apropie-te cu grija de un recif sau de o bariera de corali: atat reciful, cat si locatarii sai pot fi periculosi; de exemplu molustele conice arunca tepi otravitori.

Adeseori pestii dintr-o laguna sunt otravitori - chiar si speciile care in marea deschisa pot fi mancate. Mai bine stai pe recif si pescuieste in partea dinspre larg.

Daca te-a intepat o meduza, nu o trage de tentacule si nu sterge secretia gelatinoasa cu mana - te va irita si mai tare. Foloseste iarba de mare, o carpa sau nisip.

Caracatitele au un cioc tare, iar cateva specii au o muscatura otravitoare (de exemplu cea cu inele albastre).

Rechinii pot ataca si in apa foarte putin adanca. Deci ATENTIE!

Fereste-te de serpii din apa - sunt foarte otravitori. Daca insa ii gasesti pe tarm, prinde-i cu un bat cu furca - sunt buni de mancat.

Pe o insula pustie - ai o problema deosebita: izolarea, singuratatea acuta.

Cerceteaza bine toata insula. Stabileste-ti un plan zilnic, o rutina de activitati. Daca insula a mai fost locuita, vei gasi resturi de constructii care pot fi folosite ca adapost. Atentie la amenajarile militare - uneori au mine, explozivi sau capcane. Daca gasesti o pestera, verifica sa nu fie inundata de flux, chiar izolata ori blocata primavara - cand fluxul este mai inalt decat de obicei.

Pe o insulita fara nici o vegetatie s-ar putea ca tot adapostul pe care-l poti gasi sa fie doar o aparatoare de vant. Nu vei avea alta hrana decat ce gasesti pe stanci si ce poti scoate din mare - vezi la #16.7.

* Resursele disponibile: ai grija sa nu consumi mai mult decat pot suporta vegetatia sau animalele disponibile pe insula.

O vegetatie luxurianta indica prezenta unui rau. Cel mai des apa insa lipseste - aceasta fiind si cauza pentru care multe insule sunt nelocuite. Aduna si depoziteaza apa de ploaie; distileaza apa de mare.

Pentru distilare e nevoie de mult combustibil. Aduna resturile de lemne aduse de apa pe mal, iarba de mare uscata ori seu de foca. Cauta si aduna pe plaja resturi dupa fiecare flux. Fa focul numai cat si cand ai nevoie.

Cum semnalizezi si ceri ajutor - vezi #3.4.

* Mutarea: daca sunt mai multe insulite apropiate, cand termini resursele de pe prima te poti muta pe alta. Daca urmatoarea insula este vizibila, studiaza mareea si curentii marini. Arunca in mare ceva care pluteste vizibil, noteaza-i drumul si evolutia. Poate ca distanta e mica si ai putea s-o strabati inot, dar nu te aventura la drum tara ajutorul unui plutitor (cutie goala, nuci de cocos golite etc). Potriveste orarul traversarii astfel incat refluxul sa te indeparteze de insula veche si fluxul sa te impinga spre cea noua. Daca esti intr-o zona mai rece - construieste o pluta.

De toamna pana primavara cadavrele de foca plutesc; cateva bucati legate impreuna vor fi suficiente ca sa-ti sustina greutatea.

9. CU UN AUTOVEHICUL

Mijloacele de transport auto constituie un factor important de interventie si evacuare in cazul situatiilor de calamitati sau dezastre.

Motorul si carburatorul trebuie reglate corespunzator conditiilor climatice, altitudinii etc. la cu tine piese de rezerva din belsug, fara a uita un volan de schimb si o trusa de unelte cat mai completa

Iata cateva sfaturi privind pregatirea inainte de a pleca la drum, si altele cum sa te descurci in diverse situatii cu un autovehicul de constructie clasica (motor cu carburator pentru benzina, schimbator manual de viteze etc):

Pe arsita:

* Motorul s-a incins: opreste-1 si lasa-1 sa se raceasca. Daca nu poti opri masina (de exemplu, esti pe o bucata de drum periculos), porneste incalzirea cabinei. Aceasta manevra sporeste cantitatea de apa din circuit si, desi cabina se va incalzi mai tare, motorul se va raci. Cand poti, opreste motorul si ridica-i capota. Nu desface dopul radiatorului inainte ca temperatura apei sa scada (altfel, apa in fierbere sare si te opareste).

Verifica daca circuitul de racire (radiator, furtune) are scapari sau scurgeri. O gaura (mica) la radiator poate fi astupata turnand in apa sau in lichidul de racire un albus de ou. In cazul unei gauri mai mari, striveste complet teava din aluminiu sau cupru, de o parte si de alta a gaurii. In felul acesta teava respectiva este scoasa din circuit si radiatorul nu va mai curge, dar suprafata de schimb de caldura si racire se reduce proportional. Daca in continuare ai grija sa conduci masina linistit, cu turatie constanta a motorului, n-o sa se intample nimic rau si poti calatori mai departe.

* Metalul incins: Atentie! Oricare bucata de metal a automobilului se poate incinge atat de mult, incat sa produca arsuri sau basici pe piele.

La tropice si chiar intr-o zona temperata - nu lasa niciodata o persoana accidentata sau un animal sa stea in bataia soarelui, intr-o masina sau o cabina complet inchisa. Lasa o fereastra deschisa pentru aerisire. Chiar si la umbra, caldura din cabina poate produce epuizarea si chiar moartea.

Pentru desert: monteaza rezervoare suplimentare de combustibil si de apa potabila. Insa ia si alte provizii in plus - cateva canistre cu ambele lichide.

Monteaza filtre suplimentare pe conducta de alimentare cu carburant si la priza (aspiratia) de aer. Cand torni combustibil din canistra, praful sau nisipul din aer poate patrunde in rezervorul masinii. Improvizeaza un filtru, o carpa pe gura de umplere a conductei spre rezervor, sau foloseste un furtun de transvazare.

Cricul mecanic obisnuit se afunda in nisipul moale si nu ridica; in locul lui ia un sac, o camera sau o perna de cauciuc, care se umfla cu gaze de la teava de esapament. De asemenea, monteaza anvelope si camere speciale tip balon pentru mersul pe nisip, iar pentru a despotmoli masina ajunsa pe nisipuri miscatoare sau teren instabil ia niste scanduri ori talpici de tabla special profilata.

Pentru traversarea unei zone de tufisuri cu maracini, imbraca anvelopele cu mansoane anti-tepi, care micsoreaza pericolul gauririi cauciucurilor.

Peste nisip: urmele de drum, de sosea din desert, pot fi acoperite de nisipul purtat de vant.

Cand ajungi pe nisip moale, NU te opri - indiferent de motiv - pana cand ajungi pe teren tare. Evita cat poti patinarea rotilor, desi s-ar putea sa fii silit sa cobori in treapta intai de viteza, caci la o treapta superioara se poate opri motorul. Chiar daca motorul incepe sa fiarba sau se supraincalzeste, nu te opri pana nu ajungi pe terenul tare.

Daca masina se impotmoleste: sapa si ridic-o cu cricul sau cu perna de aer, pentru a putea strecura sub roti: podete, scari, profile metalice, scanduri, plasa de sarma sau pietre.

Furtuna de nisip (vezi si #6) poate fi vazuta cand se apropie. Cateodata o poti ocoli. Daca nu poti scapa de ea:

- intoarce vehiculul cu spatele spre furtuna sau vant;

- Opreste-1;

- Etanseaza-1 repede, cat poti mai bine, impotriva patrunderii nisipului in cabina si la motor;

- Catara-1 cu rotile pe scanduri sau podete asezate peste nisip.

Pe frig: in cazul in care esti blocat de viscol - stai inauntru, chiar daca acolo _ mai frig decat intr-un adapost sapat in zapada (caci tabla din metal conduce excelent caldura si frigul). Daca insa blocajul sau stationarea dureaza cateva zile, merita sa sapi un adapost in zapada.

Nu te speria. Daca stai in masina sau langa ea, vei fi salvat. In astfel de situatii pericolul apare mai ales atunci cand soferul si calatorii sunt cuprinsi de panica si pleaca dupa ajutor ori adapost.

Salvarea poate fi la multi kilometri departare, adica un drum PREA lung de mers pe jos cat tine viscolul. Daca, sleit de puteri, vrei sa te intorci din drum -descoperi ca ai pierdut orientarea sau masina parasita.

Poti incerca sa mergi pe jos, pe un drum inzapezit (dar marcat vizibil, de exemplu prin varful stalpilor de telegraf etc.) numai daca: a doua zi viscolul s-a oprit, vizibilitatea e buna si masina e ingropata in nameti. Insa, cata vreme e viscol, sau noaptea - nu parasi vehiculul!

Cat timp ai benzina, lasa motorul sa mearga - pentru a incalzi cabina. Acopera motorul si radiatorul - ca sa piarda cat mai putina caldura. Sau acopera cu o carpa ori blocheaza instalatia de racire. Asteapta pana ce caloriferul incepe sa lucreze. Apoi opreste motorul si intarzie cat poti mai mult pana-1 repornesti. Nu porni si nu lasa motorul sa mearga daca exista cea mai mica posibilitate ca gazele de esapament sa intre in cabina - fie de la motor, fie de la gura esapamentului. La cel mai mic semn de ameteala opreste motorul si deschide fereastra. Dupa o perioada de frig si plictiseala, caldura si inactivitatea provoaca somnolenta. Mare atentie sa NU adormi cu motorul mergand!

Inainte de a porni motorul verifica daca teava de esapament este desfundata si degajata. Gazele de esapament nu trebuie lasate sa intre in cabina si sa te asfixieze pe nesimtite.

Dupa ce se termina combustibilul pentru motor si incalzire, ca sa te incalzesti, misca-te in interiorul masinii. Inveleste-te cu orice gasesti - haine, paturi etc.

Daca zavorul sau clanta unei usi sau a capotei a inghetat - dezgheat-o. Tine sub zavor o flacara aprinsa - bricheta ori chibrit. Sau incalzeste cheia la flacara, apoi bag-o in broasca, asteapta putin si incearca sa deschizi. Daca nici asa nu merge, incearca sa tii flacara sub cheia cat mai mult scoasa afara din broasca. Apoi bag-o inapoi, tinand-o cu o carpa, si incearca din nou sa deschizi. Sau urineaza pe ea ca s-o incalzesti.

Daca n-ai bricheta, vezi la #7.5. cum poti folosi acumulatorul.

Cand esti nevoit totusi sa iesi din masina pe vreme de viscol sau vizibilitate redusa, pentru a te indeparta foarte putin de ea, marcheaza cumva drumul si masina - ca s-o poti regasi.

Daca stii ca ajutoarele sunt pe-aproape, inalta o semnalizare, un marcaj - de exemplu o batista sau o carpa viu colorata, legata in varful unui bat.

Daca esti foarte departe de orice asezare omeneasca si zapada creste. amenintand sa ingroape automobilul, iesi afara si sapa pentru a amenaja o vizuina in zapada (vezi #12.2). Dupa ce viscolul se opreste, iesi la suprafata si deseneaza pe zapada semne mari, vizibile de la distanta si din aer sau foloseste alte semnalizari pentru a atrage atentia. (Vezi la #3.3 si #9.4).

* Dezaburirea geamurilor: Nu incerca sa conduci masina privind drumul doar printr-un petec transparent dintr-un parbriz total aburit sau opac. Pentru a impiedica aburirea, freaca geamul pe dinauntru cu o felie de ceapa sau de cartof crud. Acopera exteriorul geamurilor uscate cu ziare, pentru a impiedica inghetarea lor. Daca geamurile sunt ude, hartia se va lipi si va ingheta pe ele.

* Pornirea motorului: incearca totdeauna sa parchezi pe o panta sau in apropiere, astfel incat la pornire sa poti ajuta demarorul. Nu mai opri motorul dupa ce porneste, dar verifica sa fie trasa frana de mana. Intr-o masina cu motorul pornit nu lasa niciodata copii sau animale singure.

* Acopera motorul oprit cu o patura, ca sa nu inghete - dar adu-ti aminte sa o scoti si s-o indepartezi inainte de a-1 reporni. Acopera partea de jos a radiatorului cu un carton sau placaj, ca sa nu inghete. Daca afara este foarte frig, mergi asa tot timpul; daca insa temperatura aerului nu este prea scazuta, scoate invelitoarea dupa ce motorul se incalzeste.

Nu lasa motorul oprit pe durate prea lungi. Reporneste-1 din cand in cand (de exemplu la fiecare ora) pentru cateva minute.

* Acopera suprafetele metalice: NU atinge metalul rece cu mana sau pielea neacoperita. S-ar putea ca degetele sa se lipeasca de el si sa se rupa sau sa se jupoaie pielea. Daca vrei sa faci o treaba la care manusile te-ar incurca, ca sa usurezi indeplinirea sarcinilor zilnice, protejeaza degetele, busonul radiatorului, toarta jojei (tijei pentru nivelul de ulei) - cu leucoplast sau izolirband. Unge mainile cu grasime sau unsoare.

Pe zapada, gheata sau lapovita: ai nevoie de anvelope speciale sau de lanturi. Condu incet si delicat intr-o treapta de viteza mai mare decat normal, pentru ca rotile sa nu ajunga sa se roteasca in gol - caci s-ar produce derapajul, alunecarea. De exemplu, urca in viteza a patra (ultima) un deal pe care in mod normal l-ai urca intr-a treia. Fii atent ca volanul va fi foarte usor de manevrat. Daca trebuie sa franezi, fa-o numai cand mergi in linie dreapta. Apasa pedala incet - nu o calca sau lovi. Daca masina incepe sa patineze, slabeste frana (vezi #11.1). Mai bine NU frana, ci foloseste frana de motor (treci intr-o treapta inferioara de viteza).

Pentru mersul pe zapada, presiunea in pneuri va fi la valoarea normala. Aranjeaza incarcatura masinii astfel incat sa apese o greutate cat mai mare pe rotile directoare. Fa cat mai putine opriri si mergi continuu. Inainte de-a urca o panta, asteapta sa se descongestioneze drumul. Pe cat posibil evita sa mergi si mai ales sa urci pe pante cu inclinarea foarte mare. Sau, daca rotile motoare sunt in fata, urca cu spatele masinii inainte.

In curbele stranse ("ac de par'), unde masina ar putea incepe sa derapeze si sa iasa de pe carosabil, mergi cu rotile pe muchia drumului, in santul de scurgerea apei de pe partea opusa prapastiei.

La coborare foloseste o treapta mica de viteza. Franeaza cat mai usor, cat mai putin sau chiar deloc. Pantele foarte periculoase vor fi coborate cu treapta cea mai mica de viteza.

Prin apa (vezi si #6.9). Inainte de-a intra cu masina in apa, verifica adancimea: sa nu depaseasca nivelul distributorului si al carburatorului. Nota; inaltarea tevii de esapament este utila, dar nu obligatorie).

Daca drumul prin apa va fi mai lung, scoate sau macar slabeste cureaua de la ventilator (pentru ca palele acestuia sa nu arunce prea multa apa pe motor), inainte de traversarea prin apa fa o pauza, opreste motorul si lasa-l sa se raceasca. Apoi inchide geamurile si porneste cu aproximativ 5 km/h. Evita formarea unui val de apa in botul masinii.

Pentru a mentine motorul la turatie mare, apasa putin ambreiajul pentru a se slabi, dar nu intr-atat incat sa se prajeasca discul. Turatia mare impiedica intrarea apei in conducta de esapament.

Atentie - sa nu se opreasca sau sa se blocheze motorul.

Pasagerii vor fi gata sa sara in apa pentru a impinge masina, cand rotile incep sa patineze.

Daca drumul este acoperit cu apa, nu-i poti distinge usor marginile si din greseala poti sa iesi de pe carosabil, sau sa te indrepti spre santul de langa drum.

Cu prilejul recunoasterii si verificarii traseului cu piciorul, obligatoriu de facut inaintea unei traversari, stabileste si unde sunt marginile drumului. Poti gasi diverse repere: borne kilometrice, bariere, garduri ce delimiteaza sau indica drumul; in schimb, nu te lua dupa stalpii de telegraf - cateodata, ei se insiruie de-a curmezisul drumului. Observa si valurile facute de masina: ele isi schimba forma la trecerea peste accidentele de relief ale fundului (de exemplu marginea soselei).

Daca sistemul electric al automobilului a fost inundat si motorul s-a oprit, incearca urmatoarea manevra (chiar daca sansele de reusita sunt mici): trage socul afara de tot si roteste cheia de contact. S-ar putea, totusi, ca 1-2 cilindri sa se aprinda si sa porneasca. Daca se petrece minunea, impinge socul si lasa motorul sa mearga in gol. In curand vor porni si ceilalti cilindri.

Dupa ce masina iese din apa va trebui sa opresti motorul pentru a usca distribuitorul si cablurile cu o carpa uscata. Dar, mai intai lasa motorul sa mearga vreo 10 minute (in acest timp caldura motorului va face o buna parte din treaba).

Prin noroi: evita patinarea rotilor. Incarca suplimentar rotile motoare, asezand deasupra lor bagaje, greutati sau pasageri. Zonele de drum alunecos pot fi pregatite inainte de a le trece cu masina, prin acoperirea noroiului cu pietre, frunze, saci sau un covor de cauciuc. Accelereaza usor, cu grija.

Dupa ce ai pornit, nu te mai opri. Daca rotile incep sa patineze si sa se roteasca in gol, nu accelera, ci fa o manevra dibace de schimbare a vitezei in mers inapoi.

Peste munte: in cazul pantelor mari, schimba din timp viteza intr-o treapta mica. In curbele stranse nu accelera si mergi pe traseul cel mai usor - adica pe marginea exterioara a curbei.

Daca radiatorul incepe sa fiarba, opreste motorul. Pentru intensificarea racirii poti incerca: intoarcerea autovehiculului si orientarea lui cu botul spre vant; sau. dupa ce treci de culme, sa cobori cu motorul oprit. Dupa ce radiatorul s-a racit, umple-1, completand din nou lichidul.

Daca puterea motorului scade si vehiculul nu poate urca, incearca sa urci panta in marsarier (mergand inapoi).

Un dop de vapori in conducta de alimentare cu combustibil (aparut ca urmare a supraincalzirii) se poate remedia astfel:

- Lasa motorul sa se raceasca;

- infasoara o carpa uda pe componentele sistemului de alimentare cu combustibil;

- Umple carburatorul cu combustibil prin pompare cu mana.

Defectiuni obisnuite:

* Ambreiajul aluneca: deseori cauza este patrunderea unor stropi de ulei pe discul cu ferodou. Pentru a degresa ferodoul, stropeste-1 cu stingatorul de incendiu prin fereastra de vizitare din carcasa ambreiajului.

* S-a rupt cureaua ventilatorului: se poate improviza alta din ciorapi de dama, cravata sau sfoara innodata.

* S-a intrerupt cablul de inalta tensiune: un conductor rupt poate fi inlocuit temporar cu o ramura de salcie. De fapt, orice tulpina de planta, cu seva in ea, poate conduce curentul electric de la bobina la delcou (distribuitor). Scuipa pe capetele ramurii si introdu-le in racordurile respective. In timpul mersului motorului NU atinge acesti conductori improvizati, neizolati: prin ei circula curent la aprox 1300 V. Ramura se usuca repede in timpul mersului, asa ca trebuie inlocuita des.

* Acumulatorul e "mort': poti porni masina prin remorcare, impingere sau mers la vale, cu schimbatorul in viteza a doua. Tine pedala ambreiajului apasata pana cand masina prinde viteza, apoi da-i drumul si cupleaza motorul. Ai grija sa nu-l ineci (nu repeta apasarea pedalei de acceleratie).





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie






termeni
contact

adauga