Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Grupurile sociale


Grupurile sociale




Grupurile sociale

1.Notiuini generale. Definitii

Grupul social este un concept cheie in sociologie. Grupul social reprezinta doi sau mai multi indivizi care au un sentiment comun de identitate si se influenteaza reciproc pe baza unui set comun de asteptari referitoare la comportamentul fiecaruia.




Intr-o alta abordare, grupul social este format din actori sociali (subiecti umani) fiecare cu propria sa personalitate si purtatori ai diferitelor relatii sociale.

Intr-un context general, starea naturala a omului este cea colectiva sau de grup. Oamenii desfasoara cele mai multe activitati in grupuri, fie ca acestea sunt familii, echipe, grupuri de munca, de prieteni etc.

Astfel, putem constata ca nu orice sistem de indivizi infiinteaza sau formeaza un grup social, avand obligatia de a face distinctia dintre un grup statistic si un grup social. Astfel, oamenii care stau impreuna intr-un spatiu public si aglomerat (tren, autobuz) nu formeaza    un grup social.

In cadrul unor studii de specialitate s-a constat faptul ca membrii unui grup au intotdeauna un sentiment de identitate comuna, un scop comun, asteptari comune pe baza carora isi organizeaza activitatea, actiunile si interactiunile. In cazul lipsei acestor elemente caracteristice, indivizi acelui grup alcatuiesc in fapt doar un grup statistic care in anumite conditii (navetistii dintr-un mijloc de transport in comun) poate devenii un grup social.

Grupurile sociale se disting si de categoriile sociale si colectivele sociale. Acestea de pe urma desemneaza totalitatea indivizilor care au o caracteristica comuna, un statut similar sau se afla in aceeasi situatie. Categoriile sociale sunt modalitati confortabile de a deosebi oamenii care au ceva in comun. Spre deosebire de grupurile sociale care in mod general, nu joaca un rol important in viata sociala, ne fiind forte sociale coercitive sau “de acces”.

In acest sens, putem definii grupul social ca fiind un ansamblu de persoane caracterizate de o anumita structura si avand o cultura specifica, rezultat din relatiile si procesele psihosociale dezvoltate intr-un anumit cadrul.

Intr-un sens restrans, grupul desemneaza un anumit tip de reuniune a unui numar de persoane, in functie de anumiti parametri definiti.

In acest sens putem afirma ca grupul social este un mediu si spatiu in care se desfasoara viata si activitatea oamenilor, este un mod specific de organizare, fiind un stimulent pentru angrenarea anumitor tipuri de atitudini, comportamente, actiuni si interactiuni, fiind in aceeasi masura un liant dinamic al schimbarii, transformarii, devenirii si autodevenirii umane, intr-un context social binedefinit in cadrul geografic, social, politic, intercultural,etc..

Studiul sociologic sistematic al grupului social a fost dezvoltata prima data in cadrul scolii din Chicago, prin W.J. Thomas, R.E. Parck, H. Mead, ulterior aceste studii au fost transpuse pentru toate realitatile contemporane din cadrul arealului sociologic (anumite teorii fiind de actualitate in spatiul nostru geografic). In cadrul literaturii de specialitate, simbioza dintre sociologie si psihologia s-a dezvoltat in mod complementar intr-un cadru activ si ajungand a elabora teorii psihosociologice ale grupurilor.

Clasificarea grupurilor sociale

Charles Horton Cooley foloseste drept criteriu de clasificare a grupurilor sociale, tipul de relatii care se statornicesc intre indivizi, respectiv relatii afective, formale, contractuale. In conformitate cu acest criteriu grupurile pot fi primare sau secundare.

Grupurile primare sunt grupuri mici, in cadrul carora membrii desfasoara relatii personale, stranse si durabile, relatii de tipul “fata in fata”, ce sunt foarte importante pentru dezvoltarea individului. Membrii grupului petrec o mare parte din timp impreuna, desfasoara activitati comune, au experiente comune si se cunosc bine intre ei iar relatiile dintre ei sunt profund afective ajungand a fi chiar intime. In cadrul acestor grupuri, solidaritatea dintre indivizi nu se desfasoara la nivelul constientizarii fiind mai mult un sentiment decat un calcul.

Grupurile secundare sunt grupuri mai mari, cu durata determinata, constituindu-se pentru un scop precis. Relatiile intre indivizi sunt “ relații secundare” și relativ impersonale. Afectivitatea membrilor grupului este mica, relatiile dintre aceștia fiind concentrata asupra activitatii decat asupra nevoilor si dorintelor. In mod special, o specificație a acestui grup este faptul ca relațiile interpersonale sunt relativ puține, in cele mai multe situații membrii grupului au putine cunostinte unii despre altii.

In concluzie, grupurile primare se disting de cele secundare prin trei caracteristici interdependente:

t    “ele sunt fundamentale in formarea naturii sociale si ideilor individului”;

t    “ele sunt in mod practic universale, apartin tuturor tipurilor si stadiilor de dezvoltare” ;

t    “ele au o influenta mult mia mare decat alte grupuri asupra copiilor si indivizilor maturi”.

Aceasta categorie de grupuri este caracterizata in funcție de criteriul tipului de relatii existente intre membri acesteia.

Intr-o alta abordare, clasificarea grupurilor le putem face in funcție de marimea acestora, astfel, putem gasi:

Grupurile mari, in categoria carora gasim popoarele, clase sociale, etniile care se caracterizeaza prin relatiile sociale stabile și care dispun de un instrument de comunicare comun (limba) și care au o durata mare in timp iar rezultatele activitatii comune se obiectiveaza in cultura materiala si spirituala a acestora.

Grupurile mici, categorie care sunt formate dintr-un numar restrans de membri, intre care exista relatii directe, “fata in fata”. In cadrul acestui grup functionarea acestuia presupune un sistem bine precizat de statute si roluri, norme si reguli recunoscute si acceptate de toti membrii. In aceasta categorie relatiile sunt caracterizate prin durata si evolutie in timp. Intr-o definire, gasim grupul mic ca fiind “ . un ansamblu de persoane intre care se stabilesc relatii interindividuale directe si statornice in cadrul unor activitati similare ce conduc la realizarea scopurilor relativ comune”.

In același context, gasim o caracterizare in funcție de tipul de normativitate, astfel, in cadrul acesteia gasim :

Grupuri formale, caracterizate prin relatii institutionalizate, interactiunile membrilor fiind guvernate de un numar mare de reguli. Grupurile organizationale, indiferent de marimea acestora, sunt formale, pentru ca relatiile dintre membri se stabilesc pe baza statusului organizational, a pozitiei si functiei fiecarui individ. In mod evident, apartenenta    la grup este reglementata de relatiile contractuale dintre individ/indivizi si organizatie, gasind astfel:



scopul comun și bine definit,

regulile si nomele sunt explicite si impuse,

durata in timp este predeterminata.

Grupurile informale, sunt constituite in paralel sau in afara grupurilor formale. In acest context, adeziunea sau apartenenta la grup cat si relatiile interpersonale au un caracter spontan, bazat pe afinitati și interese comune și nu in ultima masura pe simpatie. Activitatea comuna este variabila si nedeterminata, relatiile din cadrul grupului sunt mai putin reglementate, statusurile si rolurile acestora se contureaza si evolueaza intr-un ritm flexibil iar durata in timp a grupului este nedeterminata.

In orice tip de organizatie, grupurile formale sunt constituite dupa criteriul activitatii comune, astfel, apartenenta la grup este data in principal de specializarea si complementaritatea activitaților realizate de fiecare participant si nu de preferintele sale interpersonale, de simpatii sau antipatii.

In aceeași masura, subordonarea grupurilor formale mici si constituirea grupurilor mijlocii se realizeaza pe acelasi principiu functional succesiv. Paralel cu existenta si functionarea grupurilor formale iau nastere grupuri informale, a caror activitate poate interfera si stanjeni sau optimiza bunul mers al organizatiei.

Totodata, in cadrul clasificarii grupurilor sociale le putem gasi și dupa tipul de normativitate (reglementare a relatiilor prin intermediul unor prescriptii    cum ar fi regulile, valorile, normele existent in cadrul grupului și pot fi intalnite constituind veriga de legatura intre nivelul social si cel individual. Astfel,    grupul indeplineste urmatoarele functii:

functia de realizare a sarcinii;

functia de satisfacere diferentiata;

functia de mentinere a limitelor grupului (coeziune si autoreglare).

In cadrul diferitelor abordari de specialitate, se pune in evidenta faptul ca in timp ce analiza psihologica este orientata spre grupurile mici, referirile analitice la grupurile mari se fac in antropologie, sociologia clasica a comunitatilor dezvoltata de sociologii F. Tonnies și G. Simmel si psihologia colectivitatilor enunțata de Wilhelm Wundt , M. Lazarus și Gustave Le Bon.

Intr-un alt criteriu de clasificare a grupurilor, gasim clasificarea in funcție de durata    de existenta in cadrul caruia gasim:

grupuri temporare;

grupuri durabile;

grupuri permanente

In aceeași masura, gasim grupurile dupa modul de acces, grupurile pot fi deschise si inchise.

Totodata, literatura de specialitate abordeaza in cadrul clasificarilor grupurile de apartenenta si grupurile de referinta.

Grupul de apartenenta desemneaza grupul caruia individul ii apartine ca “membru competent” in schimb, grupul de referinta este grupul la care individul se raporteaza si ale carui valori, credinte și comportamente valorizate le ia ca referinta an momentul in care se evalueaza situatia si in momentul in care se adopta un anumit mod de a fi, a simti, a gandi și a actiona.

Termenul de grup de referinta a fost introdus de Hyman, in anul 1952, pe baza cercetarilor privind influenta explicita sau latenta a grupului asupra indivizilor membrii sau simpatizanti.



Totodata, in aceeași masura, Bassim M. Sherif defineste grupul de referinta ca fiind acel grup caruia individul/indivizii aspira sa se ataseze ca membru.    Intr-o alta abordare, sociologii fac deosebirea dintre grupurile de referinta pozitive si grupurile de referinta negative.

Astfel, grupul de referinta poate fi reprezentat de un grup, un individ sau chiar o idee abstracta iar indivizii tind sa interiorizeze valorile, normele si modurile de a gandi ale grupurilor de referinta, decat cele ale grupurilor de apartenenta.

In urma studiilor sociologice, grupurile de referinta au o functie dubla: o referința comparativa si o referința normativa. In cadrul functiei comparative,    grupul de referinta ofera un model pentru a fi imitat, un standard dupa care poate fi judecata corectitudinea unei persoane. Astfel, grupul de referinta comparativ este acela ale carui caracteristici sunt diferite de cele ale individului. In cadrul studiilor s-a constatat ca grupurile de referinta mai au si o functie normativa, definind formele adecvate de comportament, și propun norme pe care individul/indivizii iși propun ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca. Grupul de referinta normativ este acela ale carui comportamente, norme, valori sunt adoptate de indivizii acestui grup. In cadrul anumitor grupuri sunt in acelasi timp si de apartenenta si de referinta alteori, grupurile de referinta difera de cele de apartenenta.

Intr-o abordare larga G. Gurvitch propune o “schema generala a clasificarii” grupurilor sociale :

dupa continut: unifunctionale si multifunctionale;

dupa anvergura: reduse, mijlocii, intinse;

dupa durata: temporare, durabile, permanente;

dupa ritm: cu cadenta latenta, mijlocie, precipitata;

dupa dispersie: grupuri in care indivizii sunt la distanta, grupuri in care indivizii au contacte artificiale, in care indivizii se aduna periodic si in care ei sunt reuniti in permanenta ;

dupa baza formarii: grupuri de fapt, voluntare, si impuse;

dupa modul de acces: grupuri deschise, cu acces conditionat si inchise;

dupa gradul de organizare: neorganizate, partial organizate, complet organizate;

dupa functiile indeplinite: grupuri de rudenie, de afinitate fraternala, de activitate economica, nonlucrative, mistico - extazice;

dupa orientare: grupuri ce tind spre diviziune si grupuri ce tind spre unificare;

dupa modul in care permit intelegerea, penetrarea, intelegerea lor de catre societatea globala: refractare la penetrarea de catre societatea globala, mai mult sau mai putin penetrabile, total penetrabile ;

dupa gradul de compatibilitate intre grupuri: integral compatibile cu grupurile de acelasi tip, partial compatibile, incompatibile, exclusive;

dupa modul de constrangere: grupuri care dispun de constrangere conditionala si grupuri care dispun de constrangere neconditionala;

dupa principiul organizarii: grupuri de dominanta si de colaborare;

dupa gradul de unitate: grupuri unitare, federaliste, cofederaliste.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie