Familia-principala instanta de socializare

UNIVERSITATEA: AL. I. CUZA, IASI

SPECIALIZAREA: SECURITATE COMUNITARA SI CONTROLUL VIOLENTEI

DISCIPLINA: ETNOSOCIOLOGIA FAMILIEI

FAMILIA-PRINCIPALA INSTANTA DE SOCIALIZARE SI CONTROL SOCIAL COMUNITAR

Familia-principala instanta de socializare si control social comunitar

Familia este o forma "de comunitate umana intemeiata prin casatorie, care uneste pe soti si pe copii acestora prin relatii stranse de natura biologica, economica si spirituala; grup mai larg, cuprinzand pe toti care se trag dintr-un stramos comun."[1]O familie este un sistem (alcatuit din mai multe elemente: copii, tata, mama) care, functioneaza dupa principiul homeostaziei (mentinerea starii de echilibru) si al "homeodinamiei evolutive (fenomen prin care un anumit proces familial este supus unor influente externe perturbatoare este continuat in directia in care ar fi evoluat in absenta perturbarilor)"

In cadrul familiei exista legaturi flexibile care permit schimburi de informatii si energie cu mediul inconjurator si in acelasi timp alcatuiesc un cadru intim si discret datorita rolurilor si regulilor care se contureaza in cadrul unei familii. Rolurile membrilor familiei se definesc in raport cu relatiile cu ceilalti (roluri legate de varsta, de gen) si sunt transmise de la o generatie la alta. Regulile descriu functionarea rolurilor si a comportamentelor membrilor familiei intr-un anumit timp, loc, moment din viata familiei.

Spre deosebire de familia traditionala a carui principal rol era acela de a asigura echilibrul in societate (rol reglator), copii fiind educati in virtutea valorilor morale, in familiile moderne, ritmul de viata a impus neglijarea ingrijirii gospodariei, a cresterii si educarii copiilor. Valorile traditionale ale familiei au fost inlocuite cu norme si valori moderne, construite in acord cu drepturile si obligatiile copiilor.

Familia a fost considerata prima instanta de socializare a unui individ, ea avand un rol foarte important in crestrea si dezvoltarea individului. Socializarea sau invatarea sociala reprezinta procesul "determinant in formarea personalitatii si a identitatii de sine a unui individ."[3] Procesul de socializare se bazeaza pe o serie de mecanisme fundamentale: imitatie, identificare, negocierea intre ceea ce reprezinta datul genetic si influenta sociala. Socializarea vizeaza adaptarea, intergarea si conformitatea sociala, astfel incat sa fie valorificate la maxim rolul societatii in formarea si dezvoltarea personalitatii individului. Din aceasta perpectiva individul trebuie sa respecte normele si rigorile socialului, pierzandu-se din atentie aspectele care tin de creativitatea, originalitatea si non-conformitatea individului. Tinand cont de precizarile anterioare, socializarea este un proces complex care face trimitere si la capacitatea de a percepe si a evalua situatiile, interesul pentru dobandirea unui statut, a unui rol, bagajul cultural, dorinta de afirmare a unui individ.

In cadrul familiei se realizeaza socializarea primara a unui individ. Inca din primii ani de viata (cei mai importanti de altfel pentru formarea atasamentului dintre parinti si copii) se realizeaza un anumit tip de invatare, si anume atasamentul fata de mama. O data cu inaintarea in varsta personalitatea si comportamentul copilului se dezvolta datorita interactiunii sociale-prin pedepse, recompense,"imitare, identificare cu anumite modele de rol si conformarea la expectante."[4] Socializarea continua este un proces de invatare a conformitatii (individul tinde sa isi compatibilizeze modul de actiune cu cel existent in societate la un moment dat).

Interactiunea sociala este una din primele capacitati care se dezvolta la un individ, iar acest lucru a fost pus in evidenta prin intermediul studiilor care s-au realizat asupra interactiunii dintre parinti si copii (pe masura ce aceasta interactiune se dezvolta, atat parintii cat si copii se acomodeaza si, treptat se formeaza relatia de atasament), "primul contact al copilului cu lumea exterioara are loc, in mare masura prin gesturile, mimica si vorbele persoanei care are grija de el."[5] Astfel, parintii trebuie sa ofere modele adecvate de comportament copiilor lor, sa stie cum sa isi invete copii sa devina oameni ai unei societati. Este foarte important continutul bagajului de cunostinte cu care copilul pleaca de acasa pentru a infrunta realitatea inconjuratoare. Daca el nu a fost pregatit suficient in cadrul familiei pentru a face fata cerintelor celor din jur si a societatii in general, individul va deveni victima a nenumaratelor pericole existente in afara sanului familiei.

Alaturi de familie, o alta instanta care participa la cresterea si dezvoltarea unui individ este scoala, care realizeaza o socializare secundara a individului. Scoala tine seama de cunostintele acumulate de individ in cadrul familiei, de experientele de viata ale acestuia, consolidandu-le pe cele pozitive, completandu-le si inlaturandu-le pe cele negative.

Modelul triadei primare

Familia

Mediul social "proxim" Scoala

Prin procesul de socializare societatea transmite membrilor sai sistemul sau de norme, valori si principii. Esecurile in socializarea individului favorizeaza conduitele deviante, atitudinilor neconforme de mai tarziu si implicit dezvoltarea fenomenului deviant. Degradarea familiei (modele parentale neadecvate, un slab control exercitat asupra copiilor, lipsa de comunicare, abandon din partea parintilor, consum de alcool si droguri din partea parintilor, violenta divort, abuz familial) "explica explozia faptelor anomice si a criminalitatii, cresterea ponderii populatiei, mai ales a celei tinere care se plaseaza in afara valorilor si normelor sociale."[7]

In aceste context familia apare ca principala institutie de control social, deoarece cu cat un individ este mai atasat de o persoana apropiata (nondelincventa), cu atat mai putin va risca sa comita acte deviante sau sa adopte un comportament neconform "fie pentru a nu supara persoanele atasante, fie pentru a nu se compromite, punand in pericol planurile de viitor." Familia exercita asupra unui individ un dublu control: direct (prin timpul petrecut alaturi de ceilalti membri ai familiei; cu cat este mai indelugat cu atat individul nu mai are timp pentru manifestarile neconforme) si indirect (parintii trebuie sa stie mereu unde se afla copii lor si in compania cui, astfel incat sa intervina mai usor in cazul in care se intampla vreun accident). Daca parintii nu stiu unde sunt copii lor si ce fac, manifestand un adevarat dezinteres si o reala nepasare pentru situatia copiilor lor, atunci nici copii nu se vor alarma prea mult pentru eventualele acte deviante comise.

In cazul in care intr-o familie un copil comite acte deviante si a adoptat un comportament deviant inseamna ca sistemul familial sufera un dezechilibru. Membrii familiei ar trebui sa identifice impreuna unde se afla acel dezechilibru (pentru ca poate fi o defectiune in comunicare, o carenta in sistemul de control exercitat de parinti, deoarece acestia din urma sunt foarte ocupati cu serviciul sau cu ingrijirea gospodariei), sa activeze resursele de care dispun astfel incat, sa isi rezolve dificultatile cu care se confrunta, singuri sau solicitand sprijinul unei persoane special pregatite pentru astfel de cazuri (asistent social, consilier de probatiune).

Educatia individului in familie se realizeaza prin socializare primara, prin reglarea instinctelor, prin formarea respectului fata de semeni, dezvoltarea interesului pentru munca, respectarea normelor si valorilor societatii. In comunitate educatia se realizeaza printr-o socializare continua si valorificarea socializarii primare, garantarea securitatii individului, promovarea responsabilitatilor si a rationalitatii in raporturile comunitare si in participarea efectiva la viata comunitatii, prin formarea si dezvoltarea conduitelor altruiste.

Educatia alaturi de familie joaca un rol central in formarea si dezvoltarea personalitatii unui individ, iar rolul ei este acela de a fixa ansamblul organizat de reactii sociale. Cu alte cuvinte, tinand cont de bagajul de cunostinte ale unui copil, scoala valorifica aceste cunostinte, le imbogateste si le fixeaza, astfel incat copilul sa se dezvolte normal, adica in conformitate cu normele, valorile, principiile general acceptate de catre comunitate.

Avand in vedere "incompetenta reformatorilor scolii"[9] si erorile produse in aplicarea reformei invatamantului, care reprezinta factori care determina cresterea ratei criminalitatii, putem spune ca, in ceea ce priveste scoala si procesul de invatamant, ca trebuie accentuat raportul direct proportional dintre atasamentul copilului pentru scoala si conduita devianta in societate. "Competenta scolara sau natura actului instructiv explica in mare parte esecul scolar si multiplicarea ocaziilor de a savarsi acte delincvente, ceea ce semnifica totodata respingerea autoritatii scolare si desconsiderarii scolii."

Unii sociologi apreciaza ca rezultatele scolare slabe ale unor tineri care au manifestat un comportament deviant, nu se datoreaza faptului ca respectivii tineri sunt mai putin capabili sau mai putin inteligenti, ci mai curand au la origine lipsa de interes, atat din partea lor cat si din partea parintilor, pentru problemele scolare. Dezinteresul progresiv fata de scoala, datorat fie unei capacitati intelectuale insuficiente, fie reducerii aspiratiilor in urma unor esecuri repetate , fie altor cauze, va elibera copilul de sub controlul pe care il exercita scoala asupra lui si atunci va putea fi tentat sa adopte un comportament deviant, nu atat datorita frustrarii cat mai ales pentru a se distra sau pentru a se amuza.

In acest sens scoala trebuie sa-si readapteze structurile si programul de scoala astfel incat sa poata face fata acestor tendinte existente in prezent. Astfel cabinetele de consiliere prezente din ce in ce mai des in scoli, faciliteaza controlul asupra fenomenului deviant din cadrul scolii. Masurile pe care le iau profesorii (scaderea notei la purtare, sistarea alocatiei pe luna in curs, mustrare) si conducerea scolii (angajarea unui agent de paza si protectie pentru pastrarea ordinei si disciplinei in scoala) s-au dovedit a fi eficiente pentru a reduce absenteismul scolar si manifestarea unor comportamente nepotrivite pentru mediul scolar.

In prezent un nou fenomen a luat amploare in cadrul societatii romanesti, si anume foarte multi parinti pleaca in strainatate pentru a munci, lasandu-si copii fara supraveghere si protectie. Acesti tineri a caror parinti sunt plecati pot deveni usor victime ale unor comportamente deviante, motiv pentru care scoala trebuie sa intervina, astfel incat acest lucru sa nu se intample. Situatia acestor copii care raman singuri acasa fara sprijinul si atentia unui parinte sau a ambilor parinti se caracterizeaza prin faptul ca: rezultatele tinerilor la invatatura au scazut, acestia au inceput sa lipseasca din ce in ce mai des de la scoala, tinerii dau dovada de slaba concentrare si participare la desfasurarea lectiei, fetele fiind cele mai marcate de plecarea parintilor (izbucnesc usor in plans).

O parte dintre acesti tineri raman totusi in grija unui singur parinte (care nu reuseste sa ii acorde toata atentia necesara unui tanar de varsta scolara, considerand ca daca ii ofera bani nu mai are nevoie de nimic), a fratilor mai mari (care nu au nici un fel de autoritate asupra fratilor mai mici, in sensul ca putinele tentative de a se impune a fratilor mai mari, sunt aproape total ignorate de cei mici) sau in grija bunicilor (care pot fi usor pacaliti si ignorati). Tinand seama de acest context s-au realizat o serie de parteneriate intre Ministerul Invatamantului si sectorul privat din asistenta sociala (care detine o multitudine de resurse materiale si umane si in acelasi timp si o mai multa experienta in acest domeniu, pentru a asigura servicii de calitate si eficiente), in vederea exercitarii unui control mai eficient din partea mediului scolar.

Organizatiile nonguvernamentale desfasoara numeroase proiecte in cadrul scolilor in vederea prevenirii si combaterii fenomenului criminalitatii. Prin aceste proiecte se urmareste informarea tinerilor cu privire la faptele penale (ce sunt ele, cum se pedepsesc, care sunt efectele unui act deviant asupra persoanei care comite acel act si totodata asupra persoanei victime a acelui act) si constietizarea tinerilor in ceea ce priveste pericolul pe care il reprezinta fenomenul deviant pentru ei, pentru comunitatea din care fac parte, pentru societatea in intregime.

Intre actiunile familiei si actiunile scolii exista o stransa interdependenta. Dezvoltarea unui atasament puternic pentru familie (parinti, frati, bunici), favorizeaza formarea unui atasament pentru scoala si invers. "Daca rezultatele scolare ale copilului sunt bune, copilul va discuta cu parintii cu mai multa sinceritate si deschidere decat in situatia unui esec Neglijenta parintilor, lipsa lor de timp si de comunicare cu proprii copii ii determina pe acestia sa fie mai neglijenti atat in familie, cat si in scoala si in comunitate."[11]

Experienta educationala si realizarea controlului social, arata ca familia si scoala sunt la randul lor controlate, filtrate sau intermediate de catre grupul de prieteni (un factor deosebit de puternic) micro-grupul de la scara blocului, din cartier. Cercetarile pun in evidenta faptul ca cele mai multe acte deviante sunt comise in grup. Din acest motiv trebuie evitat anturajul daunator (minorii care se afla in supraveghere trebuie deseori sa respecte obligatia stabilita in urma acordarii sentintei de a evita contactul cu anumite persoane din anturajul sau, de obicei pe cele in compania carora au comis actele deviante). In acest context anturajul sau "orice alta asociere pentru prevenirea sau reducerea criminalitatii trebuie sa se inscrie intr-o retea mai larga de factori sau actori sociali."

Grupul de prieteni

Grupul

Politia de proproximitate

de

Agenti de profil

prieteni

	Lideri locali oficiali

Analizele sociologice din ultimele decenii au pus in evidenta importanta familiei, a scolii, a mediului social, de proximitate in prevenirea faptelor si a conduitelor deviante, insa in Romania asistam la dezvoltarea unui fenomen grav si semnificativ "ideologizarea drepturilor copilului, inchiderea lui in 'turnul de fildes'-izolarea de lumea faptelor-si protejarea copilului de activitatile (inclusiv munca reala) care l-ar indeparta de actele deviante."[14]

Alaturi de familie si scoala, ocuparea unui loc de munca tine un individ ocupat, indepartandu-l de domeniul deviant, impiedicandu-l sa comita acte deviante. Cum anume exercita ocuparea unui loc de munca control social ? Ocuparea unui post de munca presupune prezentarea la ora fixa la acel loc de munca, asumarea raspunderii pentru munca prestata, indeplinirea unor anumite drepturi si obligatii. In cadrul unei institutii individul trebuie sa respecte anumite reguli scrise si nescrise, reguli care contribuie la buna functionare a respectivei institutii, asa cum respectarea normelor, valorilor, principiilor societatii contribuie metinerea ordinii si disciplinei sociale, a securitatii si sigurantei publice, la dezvoltarea si perpetuarea unei societati.

In cazul in care un individ se abate de la normele si regulile institutiei (in sensul ca intarzie la locul de munca, in urma muncii lui nu rezulta produse de calitate, in conditiile unei bune dotari tehnice si materiale ale institutiei), trebuie sa fie pedepsit (penalizare la salariu, desfacerea contractului de munca) astfel incat sa fie asigurat echilibrul natural al institutiei, iar productivitatea sa cresca atat cantitativ cat si calitativ. Acestea sunt motivele pentru care, printre obligatiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana care a comis o fapta penala si a fost condamnata, se afla si angajarea la un loc de munca (sau munca neremunerata in folosul comunitatii).

"Familia este institutia morala fundamentala in viata sociala a unei natiuni. Autoritatea naturala in sensul sau este detinuta de catre parinti .Dupa legile sociale ei sunt factorii decisivi in multiplele situatii care se ivesc in familie. De cei doi soti depinde viata si sanatatea copiilor. Ei sunt de asemenea factorii naturali si determinanti in educatia copilului lor. Ei creeaza ambianta care trebuie sa aiba loc in mijlocul familiei".

Bibliografie:

Irimescu, Gabriela, Asistenta sociala a familiei si copilului, Editura Universitatii Al.I. Cuza, Iasi, 2004

Durnescu, I., Manualul consilierului de reintegrare sociala si supraveghere, Editura Themis, Craiova, 2001

Manoiu, Florica, Asistenta sociala in Romania, Editura All, Bucuresti, 1996

Revista de cercetare si interventie sociala, Vol. 4/2004, Editua Lumen, Iasi, 2004

Miftode, V., Fundamente teoretice si metodologice, Vol.I, Editura Fundatiei Axis, Iasi, 2003

Miftode, V., Populatii vulnerabile si fenomene de auto-marginalizare, Editura Lumen, Iasi, 2003

Stanciulescu, Elisabeta, Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, Vol. II. 2002