Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
Evolutia sistemului de securitate sociala in Romania


Evolutia sistemului de securitate sociala in Romania


Evolutia sistemului de securitate sociala in Romania

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, se depun eforturi pentru modificarea cadrului legislativ si institutional specifice sistemelor politice comuniste, adaptandu-se principiilor si standardele din Statele Membre ale UE. Tarile integrate trebuie sa se adapteze si modificarilor permanente din Uniunea Europeana, caracteristice procesului de aprofundare a integrarii. Unul dintre criteriile integrarii la Uniunea Europeana il reprezinta preluarea acquis-ului comunitar. Acest criteriu este dificil de realizat deoarece presupune atat negocieri bilaterale pe capitole de legislatie europeana, cat

si procese interne de adaptare legislativa si institutionala.

Orice stat are obligatia de a-si proteja cetatenii. De aceea, numarul mare si in crestere al cetatenilor romani care lucreaza in strainatate a generat cresterea preocuparilor statului roman pentru protectia sociala a acestor persoane. Importanta politica a integrarii europene pentru Romania si necesitatea protejarii intereselor cetatenilor romani impun o analiza a modului in care se desfasoara, in domeniul securitatii sociale a lucratorilor migranti, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.



In Romania, pregatirea pentru aplicarea regulamentelor comunitare de coordonare a sistemelor de securitate sociala se realizeza prin incheierea si aplicarea de acorduri bilaterale cu Statele Membre, acorduri care respecta principiile coordonarii. De asemenea, cadrul legal si institutional din Romania a fost modificat in vederea aplicarii regulilor de coordonare de la data aderarii la Uniunea Europeana.

Eforturile nationale in aceasta directie trebuie, insa, continuate astfel incat aplicarea regulamentelor de coordonare sa nu genereze probleme. In acest capitol sunt investigate progresele inregistrate in procesul de adaptare a cadrului legislativ si institutional din Romania la prevederile comunitare in domeniul coordonarii sistemelor de securitate sociala, astfel incat sa poata fi identificate punctele tari si slabe ale procesului integrarii in acest domeniu si modalitatile in care deficientele existente pot fi corectate.

De asemenea, prezentarea efectelor aplicarii regulamentelor comunitare de coordonare a sistemelor de securitate sociala in alte State Membre, dupa aderarea acestora la Uniunea Europeana, poate fi utila pentru a estima impactul aplicarii acestora in Romania de la data aderarii.

Dreptul securitatii sociale are in vedere norme juridice care reglementeaza o redistribuire financiara urmarind, pe de o parte, constituirea unor fonduri specifice si pe de alta parte, repartitia acestor fonduri catre beneficiarii care se confrunta cu anumite riscuri sociale, pentru o perioada de timp.

Conceptului de "drept al securitatii sociale" ii este asociata notiunea de "sistem de securitate sociala". Securitatea sociala poate include, pe langa asigurarile sociale, si asistenta sociala. Asigurarile sociale sunt partea componenta a sistemului de securitate sociala, avand ca obiectiv principal acordarea unor prestatii in bani sau servicii persoanelor asigurate aflate in imposibilitatea obtinerii veniturilor salariale in anumite situatii de risc (incapacitate temporara sau permanenta de munca, maternitate, batranete, somaj, etc.). Sistemul de asigurari sociale se bazeaza pe colectarea fondurilor de la asigurati si distribuirea prestatiilor catre cei confruntati cu situatia de risc asigurata sau catre urmasii acestora.

Spre deosebire de prestatiile de asigurari sociale, care sunt contributorii, prestatiile de asistenta sociala sunt necontributorii.

In cadrul sistemului national de securitate sociala, asigurarile sociale si asistenta sociala acopera riscurile sociale cu care se poate confrunta un cetatean.

Imediat dupa aparitia primului sistem de protectie sociala, in Germania, in 1883, au fost adoptate si in Romania primele reglementari privind protectia lucratorilor.

Astfel, in 1885, a fost adoptata legea minelor, care instituia asigurarile sociale obligatorii pentru mineri si lucratorii din industria petroliera, precum si infiintarea unor case de ajutor si a unei case de pensii, ale caror fonduri erau constituite din contributia egala a patronilor si muncitorilor.

In 1902 a fost adoptata legea meseriilor, care prevedea un sistem de asigurari sociale pe baze corporatiste, beneficiarii fiind exclusiv meseriasii. Legea pentru asigurarile muncitoresti din 1912 reglementa asigurarile obligatorii. Beneficiarii erau asigurati pentru maternitate, boala, batranete, accidente de munca. Potrivit acestei legi, acoperirea riscului in caz de accident cadea in sarcina patronului, iar riscurile provenite din boala cadeau in sarcina muncitorului. Contributiile pentru pensia de batranete erau platite in parti egale de catre muncitor, patron si stat.

In 1918, in Romania functionau deja trei legi de asigurari: legea romaneasca in vechiul regat (legea Nenitescu din 1912), o lege maghiara in Ardeal si una austriaca in Bucovina.

Cea mai importanta reglementare din perioada interbelica a fost legea Ionitescu, din 1933, care stabilea unificarea asigurarilor sociale pe intreg teritoriul national. De asemenea, legea prevedea plata cotizatiilor de asigurari sociale in parti egale de catre patron si salariati, asimilarea bolilor profesionale cu accidentele de munca, plata ajutoarelor pentru incapacitate de munca din prima zi de boala. Spre deosebire de reglementarile anterioare, legea Ionitescu nu prevedea acordarea de pensii de batranete, acest drept fiind reintrodus in 1938.

Dupa instaurarea regimului comunist, toate fondurile de asigurari sociale publice sau private au fost incluse in bugetul de stat, prin Legea nr. 10/1949. Dupa 1949, asigurarile sociale devin pilonul de baza al protectiei sociale in Romania, alocatiile de somaj si cele de asistenta sociala nefiind recunoscute.

Cheltuielile pentru protectie sociala se concentrau pe diverse categorii de pensii (de batranete, invaliditate, urmas), dar se acordau si alte prestatii (pentru boala, deces, maternitate). S-a creat, totusi, baza unui sistem modern de securitate sociala, cu grad ridicat de acoperire a lucratorilor si o gama variata de prestatii.

In 1959, in categoria beneficiarilor sunt inclusi, de asemenea, agricultorii si casnicele. Obligativitatea incadrarii in munca inainte de 1989 si obligativitatea platii contributiilor de asigurari sociale de catre angajator au determinat o acoperire foarte ridicata a populatiei fata de riscurile sociale. Rata ridicata de ocupare si, astfel, rata ridicata de colectare a contributiilor, a facut ca sistemul sa functioneze fara dezechilibre financiare.

De la inceputul anilor '70, cheltuielile ridicate ale fondului au impus modificari pentru echilibrarea sistemului de asigurari sociale in sensul diminuarii cuantumului pensiei, cresterii vechimii necesare pentru pensionare, scaderii prestatiilor pentru pensiile de invaliditate. Apar de asemenea sisteme separate de asigurari pentru cooperative mestesugaresti, culte, avocati, uniunile de creatie, militari si angajatii politiei.

In 1989, marea majoritate a populatiei era acoperita de sistemul de pensii, acesta functionand fara probleme financiare majore, in conditiile unei rate de dependenta a pensionarilor de populatia activa inca scazuta. Sistemul de securitate sociala din Romania s-a dezvoltat pe masura ce dreptul international al securitatii sociale a evoluat, Romania ratificand o serie de conventii ale Organizatiei Internationale a Muncii in acest domeniu.

Dupa 1990, sub influenta reglementarilor internationale, a necesitatilor de protectie tot mai diversificate si mai extinse, a intensificarii preocuparilor in domeniu, se discuta tot mai mult de securitatea sociala in Romania si dreptul aplicabil acesteia.

Securitatea sociala constituie, in prezent, o preocupare majora, atat pentru guverne, cat si pentru indivizi. Perioada de dupa 1989 a fost bogata in transformari, atat in ceea ce priveste cadrul juridic de functionare a relatiilor pe piata muncii, cat si mecanismele de asigurare a protectiei si incluziunii sociale. In aceasta perioada, realitatile unor fenomene sociale precum imbatranirea populatiei si scaderea demografica, modificarile de pe piata muncii, dar si adaptarea la standardele comunitare au determinat modificari profunde ale sistemului de securitate sociala in Romania.

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, institutia responsabila pentru politica sociala in Romania, si-a propus o schimbare radicala in abordarea politicii sociale. Astfel, se urmareste crearea unor conditii decente de participare efectiva a cetatenilor la viata sociala, prin asigurarea garantiilor colective, legislative sau de alta natura, in paralel cu cresterea continua a gradului de responsabilitate individuala. "Modelul social" promovat se bazeaza pe echilibrul dintre competitie, colaborare si solidaritate.

Exigentele economiei de piata si pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana au impus adoptarea unor instrumente juridice flexibile, care sa impulsioneze dinamica pietei muncii, a relatiilor de munca in ansamblul lor, astfel incat aplicarea unui cadru juridic modern sa devina motorul unor schimbari profunde in societate.



Actualul Cod al Muncii reglementeaza raporturile de munca si propune solutii legislative care, din punct de vedere conceptual, urmaresc sa asigure coerenta, corectitudinea, flexibilitatea si stabilitatea in timp a legislatiei muncii. Totodata, extinderea domeniului de aplicare a prevederilor Codului muncii intareste principiul aplicarii nediscriminatorii a legislatiei muncii.

In prezent, legislatia romaneasca de securitate sociala reglementeaza cinci sectoare esentiale:

- drepturile de pensie si alte drepturi de asigurari sociale (Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale);

- ingrijirile de sanatate (OUG nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate);

- asigurarea de somaj (Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca);

- alocatiile si prestatiile familiale (Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, Legea nr. 119/1997 privind alocatia suplimentara pentru familiile cu copii, OUG nr. 105/2003 privind alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere pentru familia monoparentala);

- dispozitii legale din domeniul asistentei sociale sau protectiei persoanelor cu handicap (OUG nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap).

Asigurarile sociale detin cea mai mare parte din sistemul de securitate sociala. Din bugetul asigurarilor sociale de stat sunt finantate cheltuielile cu urmatoarele prestatii de securitate sociala: pensii pentru limita de varsta, pensii de invaliditate, pensii de urmas, prestatii pentru boli profesionale si accidente de munca, prestatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca, indemnizatii pentru maternitate, indemnizatii pentru cresterea si ingrijirea copiilor, alocatii pentru deces. Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca este cofinantata de bugetul asigurarilor sociale de stat si angajator. Contributiile sociale acopera asigurarile sociale, asigurarea de somaj si asigurarea de sanatate, precum si contributia la fondul de stat pentru persoanele cu handicap.

Sistemul public de pensii din Romania este unul atipic. De la crearea sa, acest sistem nu s-a referit numai la pensii, ci a integrat multe tipuri de prestatii pe termen scurt sau necontributive, cum ar fi: maternitatea, concediile medicale, concediile de crestere si ingrijire a copilului, decesul. Nu a existat o separare a contributiilor de asigurare in functie de prestatii, bugetele de asigurari sociale si executia acestora fiind elaborate si urmarite global.

Pentru cresterea sustenabilitatii sistemului public de pensii, in ultimii ani au fost stabilite diverse masuri, printre care si transferul unor prestatii necontributive din bugetul asigurarilor sociale la bugetul de stat (indemnizatia pentru cresterea copilului pana la varsta de doi ani sau pana la varsta de trei ani, in cazul copilului cu handicap) sau la bugetul asigurarilor sociale de sanatate (indemnizatiile care se acorda pe baza certificatelor medicale, respectiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca, maternitate, ingrijirea copilului bolnav, trecerea temporara in alta munca, reducerea timpului de munca, carantina).

Reforma sistemului de pensii si alte drepturi de asigurari sociale constituie un raspuns la realitatile economico-sociale cu care se confrunta sistemul public de pensii. Reforma a insemnat separarea bugetului asigurarilor sociale de bugetul de stat si a administrarii fondurilor de pensii de administratia centrala, precum si prelungirea perioadei de cotizare, diferentierea contributiilor, schimbarea metodologiei de calcul a pensiei si inasprirea conditiilor de pensionare anticipata. Toate aceste modificari s-au realizat prin adoptarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Totodata, a fost definit mai precis si s-a extins domeniul personal pentru acordarea prestatiilor de securitate sociala din sistemul public. Astfel, principalele categorii de asigurati in sistemul public de pensii sunt:

persoanele incadrate cu contract individual de munca;

autoritati publice alese sau persoane numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului;

somerii inregistrati si care intra sub incidenta Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca;

persoane autorizate sa desfasoare activitati independente, asociat unic, asociati, comanditari sau actionari, administratori sau manageri;

- membri ai asociatiei familiale;

lucratori agricoli si in domeniul forestier, proprietari de bunuri si/sau arendasi de suprafete agricole si forestiere, membrii ai societatilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultura;

persoane angajate in institutii internationale;

persoanele care desfasoara activitati exclusiv pe baza de conventii civile de prestari de servicii;

persoane incadrate in unitati de cult recunoscute potrivit legii.

Noua lege a pensiilor, care a intrat in vigoare in 2001, distribuie sarcina platii contributiilor pentru asigurari sociale de stat intre salariat si angajator. Cuantumul pensiei depinde de valoarea contributiilor platite pe parcursul vietii active. Pentru diminuarea efectelor inflatiei asupra pensiilor, s-au aplicat mecanisme de indexare trimestriala si de recorelare graduala a pensiilor. Pentru a aduce nivelul pensiilor cat mai aproape de nevoile beneficiarilor, in conditiile in care numarul populatiei active este cu mult depasit de numarul pensionarilor, importanta sistemului de pensii "pay as you go" va scadea treptat, in favoarea asigurarilor de pensii private. In acest sens, au fost adoptate Legea nr. 249/2004 privind pensiile ocupationale, modificata prin OUG nr. 50/2005 si Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii obligatorii administrate privat. Pentru a se adapta conditiilor existente in societatea romaneasca, cele doua legi au fost modificate prin Legea nr. 313/2005 pentru aprobarea OUG nr. 50/2005 privind infiintarea, organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Scopul principal al introducerii pilonilor II si III, alaturi de reforma pilonului I (sistemul public), este cresterea pensiilor pentru persoanele participante la sistem si promovarea unui mecanism care sa reziste presiunilor demografice si macro-economice.

Reforma sistemului public de pensii din Romania a avut in vedere respectarea prevederilor comunitare, in cadrul pregatirii pentru aderarea la Uniunea Europeana. Astfel, a fost eliminata discriminarea pe baza de cetatenie in ceea ce priveste asigurarile sociale, a fost prevazuta posibilitatea exportului prestatiilor si totalizarea perioadelor de asigurare.

Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de ocrotire a sanatatii populatiei, drept garantat de Constitutia Romaniei. Legea nr. 145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate a reglementat o noua forma de asigurari sociale de stat, respectiv asigurarile sociale de sanatate.

In prezent, domeniul asigurarilor sociale de sanatate este reglementat de OUG nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate. OUG nr. 150/2002 consacra principiul nediscriminarii in ceea ce priveste dreptul la servicii medicale al asiguratilor si membrilor lor de familie, in cadrul asigurarilor sociale de sanatate. Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii, acoperind practic toata populatia tarii: salariatii, pensionarii, somerii, persoanele care lucreaza pe baza de conventii civile, persoanele care nu sunt salariate, dar au obligatia sa-si asigure sanatatea. Sunt supusi asigurarii obligatorii de sanatate cetatenii romani cu domiciliul in tara, dar si cetatenii straini si apatrizii care au domiciliul sau resedinta in Romania.

Cetatenii Statelor Membre ale UE, precum si cetatenii statelor cu care Romania a incheiat acorduri, intelegeri, conventii sau protocoale internationale de cooperare in domeniul sanatatii, beneficiaza de servicii medicale acordate pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de acordurile, intelegerile, conventiile sau protocoalele incheiate intre Romania si tarile respective. Asiguratii au dreptul la un pachet de servicii de baza, care cuprinde servicii medicale, servicii de ingrijire a sanatatii, medicamente, materiale sanitare si dispozitive medicale. Asiguratii au dreptul la ingrijiri medicale, in caz de boala sau accident, din prima zi de imbolnavire sau de la data accidentului si pana la vindecare.



Plata contributiei de asigurari sociale de sanatate este impartita intre persoanele fizice si angajatori. Asistenta medicala de urgenta nu este conditionata de calitatea de asigurat. Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate se formeaza din contributiile persoanelor fizice si juridice, subventii de la bugetul de stat, dobanzi, donatii, sponsorizari si alte venituri, in conditiile legii, precum si contributiile cetatenilor straini care se asigura facultativ.

Contributia datorata pentru categoriile de persoane care beneficiaza de asigurare fara plata contributiei se suporta astfel:

a) de catre bugetul de stat, pentru copii, tineri, persoanele persecutate politic, veterani de razboi si revolutionari;

b) de catre bugetul asigurarilor sociale de stat, pentru membrii familiei asiguratului;

c) de catre bugetul asigurarilor de somaj, pentru persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse si se afla in ingrijirea familiei.

Sistemul prestatiilor pentru somaj a fost reformat prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca. Legea a fost modificata si completata succesiv pentru a raspunde nevoilor pietei muncii si cerintelor procesului de pregatire a aderarii la Uniunea Europeana.

Unul din principiile enuntate de Legea nr. 76/2002 in materie de asigurari pentru somaj este nediscriminarea pe baza de nationalitate, criterii politice, origine etnica, rasa, etc.

Beneficiarii prestatiilor pentru somaj pot fi:

- somerii (stabiliti pe baza definitiei enuntate de lege);

- persoanele care nu au putut gasi un loc de munca dupa incheierea studiilor

sau a serviciului militar;

- persoanele care au un loc de munca dar doresc sa-l schimbe;

- refugiatii;

- cetatenii straini angajati sau care obtin venituri in Romania;

- persoanele care nu au un loc de munca dupa repatriere sau eliberare din

inchisoare.

Pe langa persoanele asigurate obligatoriu in cadrul sistemului de asigurari pentru somaj, exista si posibilitatea asigurarii voluntare.

In Romania, somerii inregistrati la agentiile locale pentru ocuparea fortei de munca sunt indreptatiti sa primeasca ajutor de somaj daca au contribuit la asigurarile pentru somaj cel putin 12 luni in ultimele 24 de luni anterioare inregistrarii lor. Dreptul la ajutor de somaj este conditionat de o vizita lunara la Serviciul Public de Ocupare (SPO) si de participarea la cursuri de calificare sau la alte masuri de stimulare oferite de SPO. Ajutorul de somaj este platit pe o perioada de sase, noua sau doisprezece luni, in functie de vechimea in sistemul asigurarilor pentru somaj. Perioada minima necesara este de un an de contributie. Ajutorul de somaj este o suma fixa in valoare de 75% din salariul minim brut pe economie si este scutit de taxe. Ajutorul de somaj poate fi, de asemenea, acordat tinerilor absolventi si celor care si-au satisfacut stagiul militar, cu respectarea anumitor conditii. In acest caz, ajutorul de somaj ("alocatia de integrare") este, de asemenea, o suma fixa in valoare de 50% din salariul minim brut pe economie si este platita timp de maxim sase luni.

Obiectivele de politica a ocuparii fortei de munca vizeaza cresterea gradului de ocupare a populatiei active si, de asemenea, diminuarea somajului, in conditiile asigurarii transpunerii acquis-ului comunitar in legislatia nationala si pregatirii pentru participarea la Strategia Europeana de Ocupare.

Una dintre prioritatile din domeniul ocuparii fortei de munca o reprezinta cresterea eficientei si ponderii masurilor active in totalul cheltuielilor suportate din bugetul asigurarilor pentru somaj.

Pe langa plata ajutorului de somaj, SPO aplica si alte masuri privind piata muncii. Astfel, agentiile judetene de ocupare a fortei de munca organizeaza cursuri de formare profesionala pentru someri, pe baza studiilor privind nevoile de pe pietele locale de munca. Cursurile sunt asigurate atat de catre centrele proprii de pregatire profesionala ale acestora, cat si de organizatori autorizati sa furnizeze cursuri de pregatire pe baza de conventii.

Programele de formare profesionala pentru someri includ calificare, recalificare, perfectionare si specializare. Ele pot include perioade de pregatire practica sau specializare. Accesul la programele de formare profesionala este posibil numai dupa participarea la activitati de informare si consiliere privind cariera sau de mediere. Centrele de formare sunt deschise si persoanelor amenintate de somaj, care doresc sa-si schimbe locul de munca, precum si angajatilor, la cererea angajatorilor.

Somerii care urmeaza cursuri de formare profesionala continua sa primeasca ajutorul de somaj si, de asemenea, beneficiaza de transport gratuit, imbracaminte si echipament necesare in perioada de desfasurare a cursurilor.

Cheltuielile pentru cursurile de formare profesionala a somerilor inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca sunt acoperite din bugetul asigurarilor sociale. De asemenea, sunt stabilite o serie de alte masuri active de stimulare a ocuparii. Spre exemplu, persoanele beneficiare de ajutor de somaj care isi gasesc un loc de munca inaintea expirarii perioadei in care primesc acest ajutor, continua sa primeasca 30% din suma pentru perioada de timp ramasa.

Asistenta sociala este o componenta esentiala a protectiei sociale si reprezinta un sistem de norme juridice prin care se pun in aplicare programe de protectie sociala destinate familiilor cu copii, unor categorii de minori, batranilor pensionari si nepensionari, adultilor cu deficiente si altor beneficiari. Programele de asistenta sociala se adreseaza persoanelor aflate in nevoie sociala si saracie, iar prestatiile de asistenta sociala sunt necontributive.

In ultimii ani, in Romana, a fost promovat si aplicat un pachet legislativ prin care s-a urmarit reformarea sistemului national de asistenta sociala: asigurarea unui venit minim pentru toti cetatenii, accesul la drepturile sociale fundamentale si masuri pentru prevenirea si combaterea marginalizarii sociale. Sistemul national de asistenta sociala functioneaza pe baza principiilor solidaritatii si eficientei. In scopul prevenirii si combaterii marginalizarii si excluderii sociale, prestatiile si serviciile de asistenta sociala sunt incluse unui sistem unitar, orientat spre categoriile sociale defavorizate.

In prezent, se deruleaza urmatoarele programe de asistenta sociala:

- programul de acordare a venitului minim garantat in baza prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat. Nivelul venitului minim garantat este diferentiat in functie de numarul de membri din familie. Acordarea venitului minim garantat este conditionata de prestarea unei activitati in folosul comunitatii si reprezinta totodata un "pasaport" pentru accesul la alte beneficii cum ar fi: asigurarea medicala, ajutorul de urgenta, ajutorul pentru incalzirea locuintei. In cadrul acestei legi exista capitole care se refera la acordarea unui ajutor pentru incalzirea locuintei; acordarea unui ajutor social sotiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, si acordarea unei alocatii pentru copiii nou-nascuti.

- programul de acordare a ajutoarelor pentru incalzirea locuintei in cadrul caruia a fost introdus un nou sistem de plata a ajutoarelor pentru incalzirea locuintei prin bonuri valorice si au fost majorate limitele de venituri nete lunare pe membru de familie precum si cuantumurile ajutoarelor in raport cu cresterile inregistrate la preturile de furnizare a energiei termice in sistem centralizat, a gazelor naturale precum si a altor combustibili.

- programul de acordare a ajutoarelor de urgenta pentru situatii de necessitate datorate calamitatilor naturale, incendiilor si accidentelor, in conformitate cu prevederile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

- programul de acordare a ajutoarelor financiare si a ajutoarelor pentru efectuarea de tratament medical si interventie chirurgicala in strainatate, in conformitate cu prevederile OUG nr. 118/1999 privind infiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 366/2001 pentru aprobarea OUG nr. 118/1999 privind infiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, cu modificarile ulterioare.

- programul pentru combaterea marginalizarii sociale, in baza prevederilor Legii nr. 116/2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale. Acesta are ca scop sprijinirea tinerilor aflati in dificultate si confruntati cu riscul excluderii profesionale prin acordarea de acompaniament social personalizat prin intermediul agentiilor pentru ocuparea fortei de munca judetene si a municipiului Bucuresti, in scopul facilitarii accesului acestora la un loc de munca prin incheierea unor contracte de solidaritate.

- programele de sprijin acordate unor categorii speciale de populatie defavorizate:



- drepturile persoanelor cu handicap vizual, conform OUG nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap;

- persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, potrivit prevederilor Legii nr. 584/2002 privind masurile de prevenire a raspandirii maladiei SIDA in Romania si de protectie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA.

- programul de acordare a alocatiei de stat pentru copii potrivit prevederilor Legii nr. 61/1993, republicata.

- programul de acordare a alocatiei familiale complementare si a alocatiei de sustinere pentru familia monoparentala, potrivit prevederilor OUG nr. 105/2003, aplicata conform normelor metodologice aprobate prin HG nr. 1539/2003.

- programul de acordare a alocatiei lunare de plasament, in conformitate cu prevederile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

- programul de protectie sociala a persoanelor varstnice, conform prevederilor Legii nr. 17/2000 prin care persoanele varstnice au dreptul la asistenta sociala in raport cu situatia socio-medicala si cu resursele economice de care dispun.

- programul de protectie a tinerilor care parasesc sistemul de protectie a copilului.

- programul de protectie a populatiei rroma.

Anual, se elaboreaza Programul Social, avand ca principale obiective: asigurarea unei protectii sociale corespunzatoare, ameliorarea conditiilor de viata, de munca si de locuire a populatiei, promovarea si sustinerea actiunilor si factorilor care determina coeziunea sociala, promovarea si sustinerea programelor de solidaritate sociala.

Memorandum-ul Comun in domeniul Incluziunii Sociale reprezinta documentul principalul pe care se fundamenteaza cooperarea cu Uniunea Europeana in domeniul incluziunii sociale. Romania a identificat problemele cheie si provocarile cu care se confrunta in domeniul incluziunii si a conturat orientarile politicilor in domeniu in lumina obiectivelor comune stabilite de catre Uniunea Europeana.

In cadrul reformei politicilor sociale, o atentie deosebita se acorda protectiei familiei. Avand drept punct de plecare necesitatea respectarii drepturilor si libertatilor copilului, precum si necesitatea derularii actiunilor parentale numai in interesul acestuia, politica familiala are in vedere apararea si promovarea rolului si functiilor familiei, a drepturilor copilului in cadrul unei familii stabile si echilibrate, atenuarea si eliminarea dificultatilor socio-materiale ale familiei ca intreg, ale membrilor acesteia, egali in drepturi si atributii.

In Romania, dreptul la prestatii si alocatii familiale se acorda pe baza de rezidenta. Alocatia pentru copii este considerata un drept al copilului. Prestatiile familiale sunt reglementate prin mai multe acte normative si sunt administrate majoritatea de catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, iar unele de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii.

In ceea ce priveste imbunatatirea sanatatii si securitatii in munca, adoptarea actelor normative de reglementare a sistemului nu inseamna incheierea procesului de transpunere a acquis-ului comunitar. Formarea unei culturi a prevenirii riscurilor profesionale, diseminarea reglementarilor legale in randul tuturor actorilor implicati, precum si perfectionarea structurilor administrative necesare punerii in practica a noilor achizitii, reprezinta prioritatile reformei in domeniu.

Totodata s-au stabilit o serie de masuri privind protectia speciala a persoanelor cu handicap, in vederea exercitarii dreptului acestor persoane la un regim special de prevenire, tratament, readaptare, invatamant, instruire si integrare sociala.

In Romania, calea dialogului social a asigurat sustinerea politicilor guvernamentale in domeniul securitatii sociale de catre partenerii sociali reprezentativi. Orientarea spre parteneriatul social, spre diversificarea formelor de consultare a partenerilor sociali si a domeniilor ce fac obiectul acestor consultari, acordurile sociale, precum si alte documente parteneriale au asigurat pacea sociala si sustinerea unor importante obiective de politica sociala.

In domeniul social, si cu precadere in domeniul securitatii sociale, s-au inregistrat progrese semnificative in plan legislativ si institutional, insa eforturile de imbunatatire a cadrului general in acest domeniu vor trebui continuate pentru ca Romania sa poata sa-si indeplineasca obligatiile de Stat Membru al Uniunii Europene.



Intr-un raport al O.I.M. din 1965, Romania este mentionata printre cele patru tari (alaturi de Germania, Luxemburg si Suedia) in care au existat, inainte de primul razboi mondial, regimuri de pensii bazate pe asigurarea sociala obligatorie.

Marian Preda (coord.), "Sistemul de asigurari de pensii in Romania in perioada de tranzitie: probleme majore si solutii", Studiul nr. 9, Institutul European din Romania - Studii de impact (PAIS II), Bucuresti, 2004, p. 10

Marian Preda (coord.), op. cit.

M. Lambru, B. Chiritoiu, J. Gregoire, "Sistemul romanesc de asigurari sociale si aderarea la Uniunea Europeana", Pre-accesion Impact Studies, Institutul European din Romania, Bucuresti, 2003, p. 28.

Marginean, "Politica sociala si sistemul de protectie sociala in Romania", in E. Zamfir, I. Badescu, C. Zamfir (coord.), "Starea societatii romanesti dupa 10 ani de tranzitie", Bucuresti, 1999, p.36.

Ghe. Brehoi, "Dreptul securitatii sociale, ramura distincta de drept", revista "Dreptul" nr. 7/1994, p. 9.

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Directia politici asigurari sociale, "Sistemul de asigurari sociale in Romania", 2005.

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Directia Negocieri de Aderare si Preluare Acquis Comunitar, "Politica sociala in Romania", decembrie 2003.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie






termeni
contact

adauga