Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Control social, devianta si marginalitate


Control social, devianta si marginalitate




Control social, devianta si marginalitate

Socializarea are drept consecinta sa-i determine pe oameni sa interiorizeze si sa adopte aceleasi modele, aceleasi valori, aceleasi norme sociale, aceleasi linii de conduita. In mod concret, socializarea are ca rezultat sa exercite presiune asupra indivizilor pentru ca ei sa-si regleze conduita.

Socializarea ridica problema controlului social. Acest termen desemneaza ansamblul mijloacelor folosite pentru a exercita presiune asupra indivizilor si a le regla conduitele. Socializarea permite indivizilor interiorizarea a ceea ce este normal sau acceptabil intr-o cultura data, la un moment dat. De exemplu, la inceputul secolului al XX-lea, tinerele fete erau socializate in scopul de a deveni sotii bune si mame pentru familii numeroase.




Controlul social se poate exercita sub diferite forme. Se vorbeste de control social institutionalizat, atunci cand se pune problema de a face sa fie respectate legea si ordinea de catre reprezentantii organelor judiciare. Poate fi inclusa in controlul social institutionalizat si ideologia dominanta dintr-o societate. Ideile raspandite de biserica referitoare la sexualitate, de pilda, sunt si ele exemple de control social institutionalizat.

Se vorbeste de control social informal, atunci cand presiunile asupra individului se exercita indirect, intr-un mod subtil, in mediul sau de viata. Faptul ca majoritatea dispretuieste unele conduite, le ridiculizeaza, le dezaproba, este ostila sau intoleranta, constituie un control social informal.

Sa ne referim si la modul in care functioneaza controlul social. Pentru ce se conformeaza marea majoritate a indivizilor? Ce-i determina pe un numar dintre ei sa se abata de la cadrul social dominant? Potrivit lui Bourricaud, se pare ca, in general, conformitatea nu este asigurata de o aplicare mecanica a controlului social institutionalizat. Pentru a intelege conformitatea indivizilor la normele sociale ale grupului, trebuie tinut seama de jocul relatiilor interpersonale. In opinia lui Bourricaud, atasamentul nostru fata de unele persoane importante contribuie la asigurarea, pentru societate, a suportului si colaborarii noastre. Pentru ca anumite persoane sunt importante pentru noi, ne indeplinim bine obligatiile profesionale. Atasamentul fata de anumite persoane ca si sentimentul de obligatie fata de ele determina individul sa adopte reguli de conduita pe care le apreciaza ca stanjenitoare sau constrangatoare pentru el, dar carora li se conformeaza.[1]

Ce se intampla cu persoanele care se indeparteaza de la normele sociale acceptate? Cei care nu lucreaza (alcoolici, delincventi, vagabonzi etc.) sunt numiti devianti.

Devianta poate fi definita drept incapacitatea anumitor indivizi de a se insera in cadrul social al mediului lor de viata. Notiunea de devianta implica nerespectarea normelor sociale. Atunci, individul se conduce, intr-un mod contrar, fata de conduitele dominante intr-o societate si cultura date, la un anumit moment.

In orice devianta exista, deci, o dimensiune culturala si o dimensiune temporala. Pe de o parte, devianta nu poate fi analizata in afara contextului cultural in care ea se produce si, pe de alta, devianta se inscrie totdeauna intr-o epoca precisa. De pilda, in anii ’50 ai secolului XX, sa traiesti cu un partener fara sa fi casatorit legal putea fi considerat un act deviant, dupa cum acelasi gest in anii ’90 era considerat drept acceptabil din punct de vedere social. Daca regulile sociale se schimba, conduitele

apreciate candva ca deviante pot deveni conformiste.

Persoanele deviante sunt acelea care nu reusesc sa se insereze intr-un cadru social prescris. Sa mentionam si faptul ca unii pot sa ne apara ca devianti in raport cu o societate data si respectand normele grupului la care adera.

Devianta variaza in functie de grupul social de care apartine individul si nu este sanctionata in acelasi fel. Unele comportamente din mediile artistice (de pilda, consumul de droguri) sunt interpretate drept excentrice, in timp ce aceleasi comportamente sunt respinse intr-un alt grup social. La fel, unele vestminte purtate de un om bogat fac din el un original, pe cand aceeasi imbracaminte purtata de o persoana saraca face din ea un „sarit”.

Trebuie distinsa devianta de marginalitate. In cazul deviantei, individul incearca sa se opuna unei ordini pe care intelege sa o conteste, sa o schimbe sau chiar sa o distruga. Marginalitatea consta, pur si simplu, in a trai in afara normelor. Marginalii sunt exclusi din sistem, ei traiesc, in general, singuri, la marginea societatii, sunt victimele sistemului. Unul dintre exemplele cele mai tragice ale marginalitatii este fenomenul de itineranta. Itinerantii sunt vagabonzii, cei fara adapost, cei cu maladii mentale ce refuza sa traiasca in mediul psihiatric.[2]



Controlul social nu se exercita niciodata perfect. Unii indivizi nu reusesc sa se integreze intr-un cadru social prescris; se spune despre ei ca sunt devianti. Individul deviant incearca sa nege o ordine pe care intelege s-o conteste, s-o schimbe sau chiar s-o distruga. Cand unii indivizi traiesc complet in afara normelor si sunt exclusi din societate, se vorbeste de marginalitate.

Figura nr. 3 – Socializarea si controlul social[3]



F. Bourricaud, Conformité et déviance, Encyclopaedia Universalis, t. 6, Paris, 1989, p. 355-358, apud. Carmen Furtuna op. cit., p. 160;

Carmen Furtuna op. cit., p. 161;

Sursa: Carmen Furtuna – Sociologie generala, editia a III-a, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2007, p. 159;








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie