Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Ce sunt conflictele?


Ce sunt conflictele?


Ce sunt conflictele?

Conflictele sunt vechi de cand lumea, ele sunt un fenomen universal care poate fi intalnit la toate nivelele convietuirii umane. Nu prezenta conflictelor este problematica, nu ea este cea care constituie o amenintare la adresa pacii, ci formele ei violente, care propaga sisteme nedrepte, care avantajeaza doar una dintre partile implicate, inclinate spre preluarea puterii si spre impunerea propriilor interese si care cred ca doar ele detin "adevarul absolut". Asemenea atitudini pot degenera cu usurinta in modele de gandire si de comportament orientate dupa cucerirea totala: pierderile suferite de una dintre parti sunt castiguri pentru cealalta. Castigatorul, prin asociere, este cel mai puternic, dreptatea stand de partea lui.

In uzul zilnic, conflictele sunt deseori asociate in mod automat cu certurile, cu conflictele de interese, cu puterea sau cu uzul de violenta. Cercetatoarea Ulrike C. Wasmuth a atras atentia asupra faptului ca este important sa consideram conflictele ca pe niste simple fapte sociale, si sa nu le confundam cum formele sale mai avansate; conflictele nu trebuie sa fie limitate prin prisma unor evaluari concrete si nu trebuie confundate cu cauzele lor. Conflictul, in viziunea lui Wasmuth este prin urmare un "fapt social la care participa cel putin doua parti (indivizi, grupe, state), care (a) urmaresc scopuri diferite, neconciliabile sau chiar acelasi scop, dar care nu poate fi atins decat de o singura parte, si/sau (b) doresc sa faca uz de mijloace disputate pentru a atinge un scop anume.

Instrumentul care ne ajuta sa intelegem conflictele este analiza conflictului. O astfel de analiza nu incearca sa descopere doar cauzele si contextul izbucnirii conflictului, ea contine si prime masuri de  solutionare, cercetand atat punctele comune cat si felul in care a fost tratat conflictul pana la momentul inceperii analizei



Conflictele sunt construite in faze specifice. In faza premergatoare sunt sesizate conflictele latente sau deja manifeste, fara a fi insa evaluate (inca) ca fiind negative. In faza de escaladare se pune in miscare o dinamica specifica care acutizeaza conflictul. In "faza de lamurire" interesul se concentreaza pe redefinirea si reorganizarea convietuirii. Toate aceste faze mai sunt cunoscute si sub numele de 'arc al conflictului'. Iar pentru a intelege toate aceste faze sunt necesare competente specifice in ceea ce priveste preocuparea cu conflictul, de-escaladarea acestuia, respectiv activitatile de reconciliere. Dinamica conflictului modifica de regula si comportamentul partilor implicate in acesta. Procesul de comunicare este limitat, fiind resimtit mai degraba ca o bariera decat ca o punte de legatura. Neincrederea sporeste iar aplanarea divergentelor nu este mai niciodata vazuta ca fiind o sarcina comuna. Morton Deutsch descrie aceste modificari dupa cum urmeaza:

Ce este tipic pentru conflicte?

Comunicare
Comunicarea nu este deschisa si sincera.
Informatiile sunt insuficiente sau inselatoare.
Secretele sunt din ce in ce mai multe, iar atitudinea nesincera este tot mai prezenta.
Amenintarile si presiunile iau locul discutiilor libere.

Perceptie Divergentele de interese, opinii si convingeri valorice ies la iveala.
Lucrurile care le despart partile sunt vazute mai clar decat cele care le leaga.
Gesturile de conciliere sunt interpretate ca fiind tentative de disimulare, intentiile acestuia sunt judecate ca fiind dusmanoase si rau-intentionate, iar propriul comportament nu este vazut decat printr-o singura perspectiva, deformata.

Atitudine Increderea scade, neincrederea creste.
Se dezvolta dusmanii ascunse dar si deschise.
Scade disponibilitatea de a acorda ajutor.
Creste disponibilitatea de a se folosi si de a-l injosi pe celalalt.

Raportarea la sarcini Sarcinile nu mai sunt recunoscute de parti ca fiind o responsabilitate comuna, care, pentru a fi eficiente, necesita o impartire a muncii, in care fiecare, dupa puteri, contribuie in vederea indeplinirii scopului comun.
Fiecare incearca sa faca totul de unul singur: nici una dintre parti nu mai trebuie astfel sa se bizuie pe cealalta, nu depinde cu nimic de cealalta, evitand astfel pericolul de a fi exploatat.

[vezi Morton Deutsch: Konfliktregelung. München 1976]

 


Conflictele sunt deseori percepute ca o lupta care trebuie castigata. Ele dezvolta adesea o dinamica interna care ingreuneaza, daca nu chiar exclude, o reglementare pasnica, constructiva si non-violenta. Cercetarile destinate comportamentului oamenilor in situatii conflictuale au aratat ca majoritatea tinde sa-si impuna propriile interese insistand asupra propriei pozitii - asta chiar si acolo unde incep sa se arate insuccesele. Acest model comportamental este insotit si de o limitare din ce in ce mai crescuta a capacitatii de perceptie si de decizie.

"Conflictele ne influenteaza capacitatea de perceptie si gandirea", scrie conducatorui seminarelor privind conflictele, Friedrich Glasl, "in asemenea masura incat, pe parcursul evenimentelor nu mai reusim sa vedem lucrurile din jurul nostru asa cum sunt ele de fapt. Este ca si cand privirea noastra s-ar incetosa din ce in ce mai mult; viziunea asupra propriei noastre persoane si a adversarilor nostri, asupra problemelor si evenimentelor se ingusteaza, se deformeaza si devine unilaterala. Gandurile si ideile noastre se lasa conduse de constrangeri de care nu suntem constienti pe deplin."

Adevarata problema a conflictelor este pericolul permanent ca acestea sa escaladeze: pe parcursul acestora se pune din ce in ce mai mult pret pe strategii de dobandire a puterii si pe uzul violentei. Conflictul devine astfel din ce in ce mai greu de controlat, pana cand scapa de sub control, trece pragul violentei, cauzand distrugere si suferinta. Convietuirea este astfel ingreunata, daca nu chiar imposibila pe termen lung.

Escaladarea conflictelor

Escaladarea conflictelor este periculoasa, pentru ca
 

astfel, conflictele pot scapa de sub control;
 

din ce in ce mai putine variante de actiune stau la dispozitie;
 

violenta este folosita din ce in ce mai mult;
 

in prim-plan nu mai stau solutiile comune, ci victoria sau infrangerea adversarului;
 

are loc o personificare a conflictului;
 

emotiile devin mai importante decat ratiunea;
 

distrugerea devine scopul principal al actiunii.

Friedrich Glasl a formulat noua etape ale escaladarii conflictelor (vezi caseta din dreapta), care descriu dinamica escaladarii.

Obiectivul central din cadrul aplanarii constructive a conflictelor este de a confrunta escaladarea conflictelor cu etapele de de-escaladare, de a gasi raspunsuri si alternative pentru fiecare etapa, de a reduce dimensiunile violentelor sau de a le elimina cu totul si de a tinti cooperarea si solutiile prin negociere. In acest sens, o evaluare sensibila si realista a conflictului este la fel de importanta ca si planificarea constienta a propriilor pasi.

[Autor: Günther Gugel, Institut für Friedenspädagogik Tübingen; Redactare: Ragnar Müller]

Cele noua etape ale escaladarii conflictelor, dupa Friedrich Glasl

1. Inasprire: Punctele de vedere se calcifica si se izbesc unele de celelalte. Constientizarea tensiunilor viitoare duce la incrancenare. Cu toate acestea, mai exista inca convingerea ca tensiunile pot fi rezolvate la masa discutiilor. Nu s-au format inca parti sau tabere rigide.

2. Dezbatere: Are loc o polarizare a gandurilor, sentimentelor si vointei. Apare gandirea pe criterii 'alb-negru' si atitudinea de 'superioritate-inferioritate'.

3. Actiuni: Credinta ca "nu mai ajuta nici un fel de discutii" creste in importanta, urmarindu-se o strategie a faptelor deja facute. Empatia cu "celalalt" se pierde, creste pericolul interpretarilor gresite.

4. Images/Coalitii: "Bursa zvonurilor" este in fierbere, se construiesc stereotipuri si clisee. Partile se manevreaza reciproc in roluri negative si se combat. Are loc campania de strangere a sustinatorilor.

5. Pierderea bunului renume: Se ajunge la atacuri publice si directe (interzise), care vizeaza pierderea bunului renume de catre adversar.

6. Strategii de amenintare: Amenintarile reciproce iau amploare. Se dau ultimatumuri, ceea ce amplifica procesul de escaladare a conflictului.

7. Distrugeri limitate: Adversarul nu mai este vazut ca entitate umana. Se face apel la unele actiuni de distrugere limitata, ca raspuns 'potrivit'. Inversarea valorilor: stricaciunile relativ mici sunt considerate deja a fi castiguri.

8. Disipare: Distrugerea sistemului inamic constituie scopul principal.

9. Impreuna in prapastie: Se ajunge la o confruntare totala, fara cale de intoarcere. Distrugerea adversarului cu pretul autodistrugerii este si ea luata in considerare.

Modelul 'aisbergului' al dinamicii conflictelor

Dinamica conflictelor a fost comparata de multe ori cu un aisberg. Modelul 'aisbergului' ne da de inteles ca doar o mica parte a conflictelor este vizibila la suprafata. Sase septimi dintr-un aisberg se afla sub apa, invizibile - ele sunt cele care determina insa dimensiunea si comportamentul aisbergului. Modelul 'aisbergului' este folosit de multe ori pentru a arata ca doar o parte din cele ce se intampla in cadrul unui conflict si din dinamica conflictului este accesibila in mod direct. Celelalte parti ale acestei dinamici trebuie mai mult ghicite.

Conflictele au loc mereu la doua nivele: la nivel obiectual si la nivel psihosocial. Este important sa cunoastem ambele nivele, sa recunoastem felul in care aceste nivele se influenteaza reciproc, dar si sa le diferentiem.

Nivelul obiectual: temele formulate, comportamentul sesizabil, faptele -  acesta este varful "obiectual" al aisbergului.
 

Nivelul psihosocial: temeri, nesigurante, dorinte, sentimente, tabuuri etc. - toate acestea nu pot fi observate in mod direct, cu toate ca sunt prezente masiv. De cele mai multe ori, toate acestea raman nespuse, actionand astfel in 'zona ascunsa'.

Deseori, nivelul psihosocial domina actiunile conflictuale. Cu cat escaladeaza un conflict mai mult, pe atat creste si importanta acestui nivel. De aceea este foarte important, ca pentru a intelege un conflict pe de-a intregul, sa intelegem si dinamica nivelului psihosocial. Constientizarea nivelului psihosocial, a dinamicii 'ascunse', inseamna aducerea in prim-plan a adevaratului obiect al conflictului si, implicit, deschiderea cailor de negociere in vederea aplanarii acestuia.

Solutionarea constructiva a conflictelor

Oamenii incearca de multe ori sa solutioneze conflictele prin diverse metode 'traditionale', ale caror ineficienta s-a facut dovedita de multa vreme. Printre aceste metode se numara strategiile de constrangere, de intimidare si de amenintare care ar avea ca scop obligarea partilor implicate sa renunte la conflict. Si apelul la valorile si convingerile etice vizeaza impiedicarea escaladarii conflictului.

Oamenii au incercat mereu sa desparta partile conflictuale sau sa le convinga pe acestea sa-si rezolve problemele comune, astfel incat sa transpara noi perspective asupra conflictului. Aceste strategii pot, intr-adevar, sa conduca la o deviere situativa de la exercitiul deschis al conflictului, ele nu ajuta insa cu mult la gasirea unei reglementari de durata, la detectarea precisa a cauzelor conflictului sau la configurarea unor solutii constructive.

Posibilitatile solutionarii constructive ale conflictului depind atat de tipul acestuia cat si de cat de dezvoltat sau de evoluat este acesta. Mai mult, trebuie vazut daca este vorba despre un conflict intre indivizi, grupe sau institutii sau despre  un conflict la nivelul intregii societati sau chiar la nivel international, precum si daca acest conflict este latent sau se desfasoara deja in mod violent.

Preocuparea cu conflictele poate contribui, ca strategie preventiva, la combaterea aparitiei conflictelor manifeste, sau se poate referi la felul in care trebuie actionat in situatii de conflict. In cel din urma dintre cazuri, potentialul conflictual poate fi dezamorsat, cursul unui conflict poate fi deviat astfel incat sa se desfasoare intr-o maniera cat mai putin violenta, iar consecintele conflictului pot fi facute mai usor de suportat pentru toti cei implicati.

Una dintre cele mai dificile intreprinderi este inlaturarea cauzelor structurale ale unui conflict, adica dizolvarea definitiva a diferentelor si tensiunilor dintre partile implicate. Acest lucru nu poate fi realizat decat arareori. Vom vedea insa ca nevoile (de baza) ale partilor conflictuale isi vor putea gasi ascultare, atunci cand se formuleaza o solutie potrivita.

Transformarea conflictului

Johan Galtung tine sa sublinieze faptul ca este o naivitate sa credem ca am putea solutiona toate conflictele intr-un mod satisfacator. Multe conflicte trebuie, inainte de a fi rezolvate, transformate in structuri care sa nu dea nastere la noi violente:

'Gandirea occidentala ne face sa credem ca exista un stadiu final in care conflictele sunt fie solutionate, fie abandonate, fiind considerate a fi lipsite de orice speranta si interminabile. Solutionarea conflictelor  poate fi definita ca o noua forma, (1) acceptabila pentru toti actorii si (2) care poate fi dusa de toti actorii. Cea mai naiva dintre toate viziunile asupra conflictelor ar fi asadar sa credem ca un conflict este solutionat atunci cand elitele din partile implicate au cazut la un acord, intarind acest acord printr-un document ce poarta semnaturile lor (). Astfel de documente 'diplomatice' nu au fost numite degeaba simple "foi de hartie". De ce?


Regulile conflictului dupa Gandhi


Identifica conflictul!

Stabileste-si clar obiectivele!

Incearca sa intelegi obiectivele adversarului tau!

Subliniaza obiectivele comune!

Prezinta in mod obiectiv faptele decisive in ceea ce priveste conflictul!

Pastreaza o atitudine pozitiva fata de conflict!

Da conflictului o nota pozitiva!

Priveste conflictul ca pe o ocazie de-ati intalni adversarul!

Priveste conflictul ca pe o ocazie de a reforma societatea!

Priveste conflictul ca pe o ocazie de a-ti remodela propria persoana!

Cursul conflictelor

Pastreaza in conflicte o atitudine non-violenta!

Abtine-te de la actiuni care pot aduce  stricaciuni!

Abtine-te de la pronuntarea unor cuvinte care pot aduce stricaciuni!

Abtine-te sa te gandesti la lucruri care ti-ar putea aduce stricaciuni!

Nu aduce stricaciuni bunurilor adversarului tau!

Fa bine chiar si celor care fac rau!

Actioneaza potrivit obiectivelor tale!

Fii gata sa faci sacrificii!

Evita sa construiesti fronturi artificiale!

Evita sa certurile inutile!

Solutionarea conflictelor

Gaseste solutii pentru conflictele iscate!

Insista asupra lucrurilor esentiale, nu asupra celor neesentiale!

Gandeste-te la tine ca la un om supus greselii!

Fii marinimos cu adversarul tau!

Convinge-ti adversarul, nu-l constrange!

[din: Johan Galtung. Der Weg ist das Ziel, Wuppertal 1987, p. 125-128, fragmente]

Informatii detaliate despre Mahatma Gandhi se afla in cadrul complexului tematic de pe serverul D@dalos
 

In primul rand este posibil ca semnatarii sa nu fie cinstiti. In al doilea rand, chiar daca sunt cinstiti, ce se intampla cu ceilalti actori implicati, ce se intampla cu poporul? In al treilea rand, chiar daca populatia este de acord, ce se intampla cu sustinatorii si cu fortele care ar putea da nastere la o forma mai putin conflictuala (nu tot la cea veche). ()

Din pacate, asemenea naivitati au cunoscut o larga raspandire si asta, mai ales printre diplomati (). Dar nici cealalta naivitate, cea opusa, de a porni de la ipoteza ca doar "poporul" poate solutiona un conflict () nu este corecta. Reteta ideala ar fi asadar o diplomatie 'cu dublu sens' ('sensul' elitei si cel al populatiei, intr-o permanenta interactiune). ()

In ciclurile conflictului exista fara doar si poate si unele faze care pot fi numite "solutii", atata vreme cat corespund intr-o oarecare masura cele doua criterii numite mai sus. In principiu insa, transformarea conflictului este un proces care nu se sfarseste niciodata. Vechile contradictii vor putea aparea mereu la suprafata, iar altele noi vor fi create. () O solutie sub forma unei forme stabile si de durata poate fi un obiectiv, dar cu sanse temporare. Mult mai importanta este gasirea unei capacitati de transformare, adica a unei capacitati de manevrare a transformarilor astfel incat acestea sa fie acceptabile si de durata. Calea este scopul, a spus Gandhi. Noi am putea spune: "Procesul este scopul", iar solutiile stabile se vor pierde intotdeauna atunci cand vom fi crezut ca le-am gasit.'

Premise pentru o solutionare constructiva a conflictelor

Modificarea perspectivei fundamentale asupra solutionarii conflictelor:
Conflictele nu trebuie vazute sub aspectul castigurilor proprii si al pierderilor suferite de adversar, ci sub cel al unui castig comun. Asta inseamna ca solutionarea conflictului va avea inca de la inceput scopul ca ambele parti implicate sa aiba o parte de castig.

Renuntarea la amenintari si la uzul de forta:
Modelele clasice de comunicare privind amenintarea si incriminarea trebuie inlocuite cu modelele de cooperare, de intelegere si lamurire a adversarului. O premisa indispensabila pentru evitarea escalarii conflictului si pentru o solutionare constructiva a acestuia este renuntarea la amenintari sau la uzul de concret de forta.

Propriile perceptii nu trebuie interpretate ca fiind singurele corecte:
Incetosarea capacitatii de perceptie este un insemn tipic al conflictelor care escaleaza. De aceea, propria perceptie si interpretare a evenimentelor nu trebuie gandita ca fiind absoluta. Mai mult, ea trebuie supusa unei verificari si corecturi pentru a recunoaste astfel propria parte la conflict. Disponibilitatea de a accepta aceste lucruri este deja un pas important in vederea recunoasterii drepturilor celeilalte parti din conflict.

Implicarea unei terte parti:
Verificarea perceptiei se face cel mai bine prin implicarea unei parti terte independente, a unui mediator (vezi capitolul 'Mediere'). Ca instanta de incredere oentru ambele parti, aceasta poate face sa se ajunga la o viziune comuna asupra lucrurilor. Dar asta nu este destul, mai este necesara si vointa de a gasi o solutie de cooperare.

Discutii comune in loc de fapte deja facute:
Faptele deja facute au de obicei efectul, pe parcursul unui conflict, de a-l escala, pentru ca partida adversa nu le pot accepta fara a-si pierde din renume. Pentru a putea ajunge la discutii comune sunt necesare unele discutii premergatoare, in care sa se stabileasca regulile de baza pentru viitoarelor intruniri si discutii si in care sa se netezeasca calea negocierilor. Ele au avantajul ca pot ridica presiunea unor asteptari exagerate. Discutiile comune pot avea diverse forme. Ele si-au gasit locul in cultura politica a ultimilor ani sub forma de 'mese rotunde'.

Solutiile care vizeaza interesele tuturor participantilor se orienteaza dupa cei care vor purta consecintele:
Solutiile conflictelor nu trebuie sa fie dictate de interesele partii mai puternice. Ele trebuie sa fie astfel incat sa aduca, pe cat posibil, avantaje tuturor partilor implicate, nedevenind ele insele punct de plecare pentru noi conflicte. Mai mult, ele trebuie sa contribuie si la eliminarea violentei structurale si sa fie luate dupa criterii etice.

'Das Institut für Friedenspädagogik Tübingen e.V.' a formulat 10 reguli pentru solutionarea constructiva al conflictelor:

1. Renuntarea la uzul de forta
Cand un conflict ameninta sa escaladeze sau a escaladat deja, partile trebuie sa renunte la actele ce ameninta integritatea corporala sau la amenintarea adversarului.

2. Schimbarea de perspectiva
Atribuirea unilaterala a vinei impiedica o prelucrare constructiva a conflictelor. In momentul in care conflictul este recunoscut ca fiind o problema comuna, se deschid si noi perspective.

3. Disponibilitatea de a discuta
Lipsa contactelor cu cealalta parte conflictuala duce la inchiderea cailor de aplanare a conflictului. Discutiile pot face posibila o prima definire a obiectului conflictului. Ocazie importanta: Pericolul unor neintelegeri scade.

4. Capacitatea de dialogare
Prin dialog, adversarii invata sa se inteleaga unul pe celalalt ca partener de conflict. De abia atunci creste si disponibilitatea de a gasi o solutie comuna.

5. Mediere
Nici atunci cand nu se poate ajunge la un dialog, situatia nu este inca disperata. Deseori ajuta ca intr-o asemenea situatie sa apara o 'parte terta' care sa medieze.

6. Incredere
Aplanarea unui conflict presupune incredere. De aceea, orice actiune unilaterala trebuie sa inceteze, propriile demersuri trebuind sa fie transparente.

7. Fair-play
Pentru aplanarea conflictelor trebuie sa existe reguli comune. Aceste reguli vor viza toate aspectele cooperarii. Este nevoie de incredere. Increderea creste atunci cand partenerii de conflict actioneaza in spirit de fair-play.

8. Empatie
Dialogul sau medierea sunt proceduri prin intermediul carora se descopera atitudinile, nevoile si interesele partenerului. Descoperindu-le, toate acestea vor fi luate in seama in propriile actiuni. Mai mult, va creste si disponibilitatea de preluare a raspunderii pentru propria parte din conflict.

9. Aspecte comune
Aspectele comune si nu doar cele diferite vor fi recunoscute din ce in ce mai mult de partenerii de conflict. Va avea loc o apropiere fata de convingerile si valorile celuilalt.

10. Echilibrarea intereselor si concilierea
Se dezvolta o noua relatie intre partile implicate in conflict. In cazul ideal se va gasi o solutie, care va satisface, macar partial, interesele ambelor parti si concilierea va fi astfel posibila.

Medierea si conflictele

Termenul 'mediere' provine din latinescul 'mediare'. El a fost introdus in SUA ca termen de specialitate in 1970 si a fost preluat ca atare din limba engleza in cea germana. Medierea este necesara intr-un conflict si se face de catre persoane terte, nepartinitoare si neutre, cu scopul de a gasi o solutie acceptata de toate partile implicate.

Experienta a aratat ca, de la un anumit punct din dinamica escaladarii, un conflict nu mai poate fi solutionat de catre parti. Acesta este momentul in care trebuie sa intervina o parte terta, acceptata de toti cei implicati.

Procedurile de mediere se bazeaza de regula pe principiul echilibrarii intereselor. Conform acestui principiu, conflictele vor putea fi solutionate intr-un mod mai eficient si mai 'ieftin' atunci cand dreptatea sau puterea se afla intr-un plan secund. Aceasta metoda a fost dezvoltata la Universitatea Harvard, fiind cunoscuta si sub numele de "Modelul Harvard" (vezi caseta din dreapta).

Solutionarea conflictelor prin mediere este o procedura larg raspandita - mai larg decat s-ar crede. Ea este folosita in cazul disputelor de familie sau maritale ca mediere la divorturi sau mosteniri, in domeniul justitiei penale ca mediere intre autori si victime, in domeniul mediului ambiant, in politica comunala sub forma unor 'mese rotunde' sau in scoli, sub forma unor programe de solutionare a conflictelor intre elevi.

Peer Mediation in scoli

Modelul de mediere a conflictelor dintre elevi, procedura raspandita intre timp in multe scoli, este o metoda eficienta de solutionare a conflictelor sociale ce apar zilnic intre copii si tineri. Acest model urmeaza aceleasi principii ca si celelalte proceduri de mediere:

se bazeaza pe voluntariat;

sunt prezente atat cele doua parti implicate in conflict, cat si o persoana terta nepartinitoare;

solutia trebuie negociata cu multa raspundere si inregistrata in scris.

In acest caz este insa deosebit de important faptul ca nu profesorii sunt cei care mediaza, ci elevii; acesti elevi-mediatori vor incerca sa se ocupe de acest conflict imediat dupa izbucnirea lui, in pauze sau in orele de dupa debutul acestuia. Initiatorii procesului de mediere vor incerca 'sa ofere partilor conflictuale posibilitatea de a se impaca si de a incepe de la zero'.

In ceea ce priveste calitatea acestui model de educatie intru asumarea raspunderii, el este un lucru deosebit de benefic. Elevii se deprind cu regulile conflictului si invata ca trebuie sa-si asume raspunderea. In acest sens, conflictele nu mai sunt solutionate 'de sus', printr-un ordin, sau chiar reprimate, ci detectate si incadrate unui proces de solutionare.

Acest program este asadar o procedura cu o structura transparenta, usor de invatat, ale carei beneficii s-au dovedit in practica (mai multe informatii despre modelul de solutionare a conflictelor dintre elevi se afla pe o alta pagina).

Preocuparea cu conflictele trebuie insa sa depaseasca granitele programelor de mediere. Aceste proceduri, mai degraba limitate in ceea ce priveste timpul, personalul si locatia, de solutionare constructiva a conflictelor sunt pe deplin justificate, ele trebuie insa completate de alte metode, pe termen mediu, ce vizeaza societatea si sfera regionala, si lung, ce vizeaza sfera ecologica si globala.

Aceste programe trebuie integrate in contexte ce implica intreaga societate, si mai ales in organizatii si institutii. Astfel, in scoli, trebuie sa existe de ex., pe langa programele de mediere a conflictelor ce au ca obiect indivizii, si concepte de dezvoltare la nivelul organizarii scolilor si de reforma scolara, pentru a crea aici conditiile proprii pentru schimbarile dorite.


Modelul Harvard


'Exista trei cai principale de solutionare a conflictelor: echilibrarea intereselor, determinarea pozitiilor de drept si determinarea pozitiilor de putere. Negocierile menite sa rezolve problemele existente ilustreaza calea orientata dupa interesele partenerului de conflict; apelul la curtile de justitie este exemplar pentru calea care vizeaza determinarea pozitiilor de drept; grevele si razboaiele pot fi echivalate cu procedura prin intermediul careia pot fi determinate pozitiile de putere. Noi credem ca, in general, echilibrarea intereselor este mai putin costisitoare si, astfel, mult mai eficienta decat un proces, care, la randul lui este mai putin costisitor si mai eficient decat confruntarile in vederea dobandirii unei pozitii de putere.

Sase reguli pentru implementarea unui sistem eficient de solutionare a conflictelor:

1. Plasati interesele partilor implicate in conflict in centrul negocierilor.

2. Elaborati proceduri menite sa incurajeze partile implicate in conflict sa se aseze din nou la masa negocierilor.

3. Tineti la indemana proceduri necostisitoare, bazate pe principiul justitiei sau al puterii, pentru cazul in care metodele dezvoltate de dvs. nu dau roade.

4. Oferiti consultanta celor afectati pentru a preintampina izbucnirea altor conflicte.

5. Ordonati diverselor proceduri in functie de costuri, de la cele mai ieftine, la cele mai costisitoare.

6. Luati nota de motivarea participantilor, de capacitatile lor si de instrumentele care va stau la dispozitie in cadrul procedurii.

Un conflict este solutionat mult mai eficient atunci cand sunt detectate interesele si nu pozitiile de drept sau de putere. Daca partile vor pune la randul lor intrebari, fie ele si mai putin importante, toti participantii vor profita de pe urma solutionarii conflictului lor.

Echilibrarea intereselor aduce in general ambelor parti implicate o mai mare satisfactie decat determinarea pozitiilor de drept sau de putere. Gradul de satisfactie al partilor se va reflecta intr-un mod pozitiv si de durata asupra relatiei dintre ele si va diminua pericolul izbucnirii unor noi conflicte.

In ciuda avantajelor prezentate mai sus, nu este posibila si nici de dorit solutionarea tuturor conflictelor prin metoda echilibrarii intereselor. Pentru a vedea care sunt limitele, in  cadrul carora poate fi gasita o solutie viabila, poate fi necesara si o procedura legala. Necunoasterea pozitiilor de drept poate constitui o stavila la fel de mare in cadrul negocierilor ca si necunoasterea pozitiilor de putere. Atunci cand una dintre parti doreste sa demonstreze ca raportul de putere s-a modificat in avantajul ei, ea va gandi ca doar o lupta pentru putere va putea duca la clarificarea situatiei.

Este, intr-adevar, mai 'ieftin' sa echilibrezi interesele decat sa determini pozitiile de drept sau de putere, totusi numai o sentinta juridica poate solutiona o problema de interes public. Din punct de vedere social, in anumite cazuri o procedura de ordin juridic este de preferat uneia care vizeaza echilibrarea intereselor. ()

Majoritatea conflictelor trebuie solutionate prin echilibrarea intereselor. O parte din ele, prin determinarea pozitiilor de drept. Cele mai putine, prin determinarea pozitiilor de putere. Sistemul ideal de solutionare a conflictelor ar trebui sa fie creat astfel incat sa reduca costurile disputei si sa gaseasca solutii satisfacatoare si de durata.'

[William L. Ury, Jeanne M. Brett, Stephen B. Goldberg: Konfliktmanagement. Wirksame Strategien für den sachgerechten Interessenausgleich. Frankfurt/New York 1991, p. 13, p. 35, p. 95]
 

Comportament conflictual tipic si alternative de actiune

Mijloace de presiune

Alternative
 

Ii atac pe ceilalti.
 

Ma ocup de problema.
 

Vad negocierile ca pe o competitie.
 

Vad negocierile ca pe o cale comuna de solutionare  a problemei.
 

Am, inca de la inceput, o singura opinie de neclintit.
 

Sunt deschis la argumente ce m-ar putea convinge.
 

Adopt o atitudine de neclintit.
 

Incerc sa identific interesele celorlalti.
 

Imi rezum optiunile la varianta "ori/ori".
 

Propun optiuni variate.
 

Incerc sa ii fac pe ceilalti sa renunte la cererile lor.
 

Incerc sa ii conving pe ceilalti cu argumente drepte.
 

Ii supun presiunilor mele pe ceilalti si ii privez de posibilitatile de a devia.

Ofer posibilitati de compensare.

Comunicarea, cheia solutionarii conflictelor

O comunicare de succes este cheia solutionarii constructive a conflictelor. "Cine vorbeste, nu impusca" - aceasta este zicala la care putem reduce functia comunicarii. In forma sa profesionalizata sau chiar ritualizata, comunicarea joaca in toate procedurile de solutionare a conflictelor un rol deosebit de important. De aceea, medierea competentelor comunicative este un element central pentru educatia pentru pace.

Atunci cand exista un conflict, procesul de comunicare este bruiat sau foarte limitat. Trebuie sa vedem asadar mai intai cum poate fi organizata comunicarea pentru a ajunge la o perspectiva comuna asupra conflictului si la problemele care se afla la baza lui.

Prima conditie in acest sens este vointa de a adauga la propriul orizont perceptiv o noua conceptie diferita si incercarea de a intelege intentiile celuilalt. Amenintarile, invinuirile, afirmarile nu-si au locul aici. Ele trebuie inlocuite cu modelele cooperative ale explicarii si intelegerii.

In acest scop pot fi utile diverse mijloace ajutatoare:
 

Discutii preliminare / Discutii-cadru, care contribuie la nivelarea cailor, la stabilirea locurilor, a datelor, fara abordarea directa a conflictului.

Un mediu diferit (neutru); acesta face ca nimeni sa nu aiba avantajul "terenului propriu"; un cadru extern modificat poate face posibile si unele raporturi modificate.

Reguli specifice, recunoscute: comunicarea nestructurata intre partenerii (adversarii) dintr-un conflict poate degenera cu usurinta intr-o escaladare necontrolata. Aplicarea unor reguli stabilite de comun acord face posibila perpetuarea contactelor dintre participantii la conflict.

Terte: acestea sunt catalizatorii. Ele vegheaza ca regulile sa fie respectate si incearca sa contribuie la aplanarea conflictului, fara a lua o pozitie sau a se angaja in problemele specifice.


Regulile comunicarii ne dau o mana de ajutor in cazul situatiilor de conflict

Sa vorbim despre noi insine, sa vorbim la persoana I singular.

Sa ramanem obiectivi, sa nu il jignim, ranim sau provocam pe celalalt.

Sa recunoastem nevoile celuilalt.

Sa ramanem la obiectul discutiei, sa nu deviem.

Sa-l lasam pe celalalt sa vorbeasca, sa-l ascultam.

Sa cautam o solutie comuna.

Sa ne tinem de regulile stabilite.

Trebuie sa stim ca cuvintele pot provoca atat sentimente pozitive, cat si negative

Ce simti cand cineva

iti porunceste ceva ("Termina imediat!")

te ameninta ("Daca nu termini imediat, atunci )

te dadaceste ("N-ai voie sa faci asa ceva.")

te invinuieste ("Faci atata galagie!").

iti spune ce faci ("Ma provoci permanent.")

te interogheaza ("Unde ai fost ieri seara?")
 

Ce este de ajutor, respectiv mai putin de ajutor, intr-o discutie conflictuala?

Sa actionam in mod cooperant si pentru de-escaladarea conflictului
 

Sa actionam necooperant si pentru escaladarea conflictului
 

Salut

Lipsa salutului

Contact vizual

Lipsa contactului vizual

Argumente si motivatii

Justificari

Intelegerea celuilalt

Invinuirea celuilalt

Putere de convingere

Evitarea anumitor subiecte

Incercarea de a obtine aprobarea celuilalt

Discutarea unor subiecte care nu il intereseaza pe celalalt

Intrebari

Incercarea de a-l convinge pe celalalt

Evidentierea propriei afectari

Lipsa de interes

Lasarea celuilalt sa vorbeasca

Intreruperea discursului celuilalt

Evitarea cuvintelor jignitoare

Folosirea cuvintelor jignitoare

Limbaj corporal deschis

Limbaj corporal inchis

Umor

Lipsa umorului

Acordarea de timp suficient

Lipsa timpului

Luarea in serios a contra-argumentelor

Recunoasterea doar a propriei versiuni

Delimitarea persoanei de cauza

Atacuri la persoana

Limbajul corporal in conflict

Un rol special la escaladarea conflictelor, dar si la aplanarea lor constructiva il are limbajul trupului. Acest limbaj inseamna, pe langa mimica si gesturi, modulatiile vocale precum si imbracamintea si felul in care sunt decorate incaperile.

Sociologul din Duisburg Siegfried Frey considera ca la oameni nu cuvintele se afla in centrul procesului de comunicare, ci limbajul non-verbal. Acesta este inteles in mod subconstient de receptor si este utilizat mai apoi ca baza pentru actiunile sale ulterioare.

Stransul mainii ca ritual cotidian de politete ii impiedica pe strabunii nostri de ex. sa isi foloseasca mainile pentru a-si ataca adversarii. Semnalele-bariera (de ex. incrucisarea mainilor peste piept) protejeaza persoana de o apropiere prea mare, fiind percepute si ca semnal al distantei, in timp ce pumnii stransi dovedesc mai degraba forta de decizie si de actiune.

Credibilitatea, concilierea si scuzele necesita o atitudine 'deschisa' a corpului pentru a fi recunoscute si acceptate ca atare.

Mai ales actiunile simbolice joaca (atat in mediul privat cat si in cel public) un rol important la aplanarea conflictelor. Gesturile de umilinta sau de conciliere semnaleaza faptul ca faza de confruntare s-a incheiat si ca a inceput o noua faza a relatiilor.

Limbajul corporal non-verbal are o importanta cruciala pentru solutionarea constructiva a conflictelor, pentru ca, prin acestea, oamenii dau - in mod constient sau inconstient - semnale cu rol de escaladare, dar si de de-escaladare.

In tot cazul trebuie avut in vedere faptul ca aceasta comunicare non-verbala nu este universala, ci diferita de la o cultura la alta. Importanta sa specifica depinde de fiecare context cultural in parte.


Invata limbajul trupului

In situatii conflictuale, partenerii de conflict isi exprima pozitia si prin intermediul limbajului corporal. Acest limbaj ne exprima sentimentele chiar si atunci cand vrem sa sustinem prin cuvinte cu totul altceva. Daca nu reusim sa ne exprimam suficient sentimentele sau sa le intelegem pe ale celuilalt, putem ajunge la neintelegeri si probleme.

Elementele limbajului corporal sunt:

mimica

gesturile

pozitia corpului

imbracamintea si bijuteriile

distanta si spatiile

Exercitiu:

Folositi limbajul trupului pentru a simula urmatoarele sentimente:

agresiv  -  furios -  amenintator -  violent -  cool  -  expectativ -  temator -  supus -  plicticos -  moale -  tare -  deschis -  inchis -  indecis -  impunator -  relaxat -  tensionat -  detensionat -  gata de a face compromisuri -  clar -  cu doua sensuri

Reguli de joc:

Fiecare cuvant va fi scris pe un biletel. Elevii vor primi cate doua biletele de acest fel si vor mima cuvintele inscrise pe ele. Ceilalti elevi vor incerca sa ghiceasca despre ce cuvinte este vorba. Evaluarea jocului se va face luand ca element de referinta urmatoarele doua intrebari:

(cum) pot fi exprimate sentimentele pentru ca ceilalti sa le inteleaga si sa reactioneze in mod corespunzator fata de ele?

Sentimentele celorlalti pot fi percepute si interpretate ca atare?

Aprofundare: Reguli pentru conflictele de zi cu zi

Invatati sa va certati - 7 reguli pentru o cearta de succes

Certurile nu creeaza mai multa distanta intre noi, de multe ori ele fac sa ne apropiem cu adevarat pe baza increderii reciproce. Intr-o cearta ies la iveala latura sensibila a unei persoana si sentimentele ei cele mai profunde. Si: certurile ne fac sa ne cada mastile si sa devenim asa cum suntem de fapt. Relatiile se pot intari datorita acestui lucru. Intelegerea si respectul reciproc sunt astfel stimulate. De aceea este important sa invatam forme constructive de solutionare a conflictelor.

1. Discutarea imediata a problemei
Nu trebuie sa astept prea mult atunci cand sunt nervos. Voi vorbi despre problema aparuta chiar atunci sau imediat dupa aceea, cand apare ocazia.

2. Sa vorbim la persoana intaia singular
Cu cat voi vorbi mai mult, in cazul unui conflict, despre propriile mele sentimente, cu atat mai bine ma va cunoaste si ma va intelege cealalta persoana. Daca, intr-un conflict, voi folosi mai degraba pronumele "eu" in loc de "tu", voi vedea ca mai exista si alte avantaje: voi vedea mai bine de ce parte ma aflu si voi intelege ce vreau de fapt. Felul meu deschis de a fi il va stimula, in plus, si pe celalalt, sa mi se deschida.

3. Sa nu intrerupem discursul celuilalt
Il voi lasa pe interlocutorul mei sa vorbeasca si il voi asculta cu atentie, fara sa il intrerup. Voi avea grija sa dau atentie sentimentelor, nevoilor, intereselor pe care le exprima el/ea. Voi incerca sa aflu din cele spuse de el/ea care ii sunt interesele, nevoile si sentimentele si sa le respect.

4. Sa vorbim celuilalt in mod direct si sa il privim in ochi
Daca vreau sa spun cuiva ceva, atunci i-o voi spune direct. Asta inseamna ca nu ma voi adresa intregii grupe, atunci cand de fapt ma adresez unei singure persoane.

5. Gasirea unei perspective comune asupra problemei
Despre ce ne certam? Ce cred eu? Care sunt cauzele care au dus la aceasta problema? Ce crede partenerul meu de conflict? Este posibil sa gasim o perspectiva comuna asupra problemei?

6. Ramanerea la subiectul in discutie
Voi ramane la problema care doresc sa o rezolv. Nu voi permite ca partenerul meu de conflict sa devieze de la aceasta problema si sa sara de la un subiect la altul.

7. Evitarea invinuirilor
Invinuirile reciproce nu vor lamuri si nici nu vor solutiona problema, ele nu vor face decat sa fortifice fronturile.

[din: Walter Kern, Friedenserziehung heisst: Streiten lernen; in: Suchtpräventionsstelle der Stadt Zürich (ed.), Leben hat viele Gesichter, Lausanne 1993]


Cele sase etape de solutionare a problemelor

1. Identificarea necesitatilor
"De ce ai nevoie (sau Ce vrei)?"

Toate persoanele implicate in conflict ar trebui sa poata raspunde la aceasta intrebare fara sa dea vina sau sa ii acuze pe ceilalti.

2. Definirea problemei
'Care crezi ca este problema noastra?"

Intreaga clasa poate da o mana de ajutor la gasirea unui raspuns. Clasa trebuie sa tina seama de nevoile ambelor persoane si sa nu dea vina pe nici una dintre ele. Persoanele implicate in conflict trebuie sa fie de acord cu definitia data.

3. Brainstorming - gasirea mai multor posibilitati de solutionare a conflictului
'Cine poate sa ne spuna cum s-ar putea rezolva aceasta problema?'

Toti elevii pot propune o varianta de rezolvare a problemei. Raspunsurile vor fi scrise - fara comentarii, fara formularea unui verdict sau a unei evaluari. Scopul acestei etape este adunarea a cat mai multe variante de solutionare.

4. Evaluarea variantelor de solutionare
'Ai fi de acord cu aceasta varianta?'

Fiecare dintre partile implicate in conflict va trebui sa parcurga lista de alternative si sa spuna care sunt solutiile acceptabile.

5. Gasirea celei mai bune solutii
'Sunteti amandoi de acord cu aceasta solutie? Va rezolva problema?"

Trebuie sa fim siguri ca amandoua partile sunt de acord si ca isi recunosc stradaniile depuse in vederea solutionarii conflictului.

6. Verificarea solutiei
'Hai sa vorbim in curand ca sa fim siguri ca problema voastra s-a rezolvat cu adevarat.'

Trebuie redactat un plan de evaluare a variantei de solutionare. Evaluarea poate avea loc cateva minute mai tarziu, peste o ora, ziua sau saptamana urmatoare, in functie de gravitatea conflictului si de varsta persoanei implicate.

[Sousan Fountain: Leben in Einer Welt. Anregungen zum globalen Lernen. Braunschweig 1996, p. 156]
 

Metode de analiza a conflictului (1): Categorii

Cum poate fi incadrat un conflict in diversele domenii?
(Sau poate conflictul nu poate fi cuprins in aceste categorii?)

Obiectul conflictului, de ex.

conflict de interese

conflict de necesitati

conflict de valori

conflict de identitate

conflict ideologic

conflict de credinte

conflict de evaluare
 

Modul in care este perceput conflictul, de ex.

conflict incins (manifest) 

conflict rece (latent)
 

Relatiile dintre partile implicate in conflict, de ex.

conflict simetric

conflict asimetric
 

Nivele conflictuale, de ex.

Individ cu

conflicte intra-personale

Grupuri cu

conflicte in cadrul grupului

conflicte intre grupuri

Organizatii cu

conflicte iin interiorul organizatiei

conflicte intre organizatii

Societate cu

conflicte inter-personale

conflicte in interiorul societatii

Sistem imternational cu

conflicte internationale intre state

conflicte intre ONG-uri

conflicte intre organizatiile internationale si state sau societati de state

Metode de analiza a conflictului (2): Intrebari sistematice - Modelul de analiza al lui Ulrike C. Wasmuth

1. Descrierea conflictului:
 

Care este tema conflictului?

Care este continutul conflictului?

Este vorba aici despre un micro-conflict sau despre un macro-conflict? 

Despre ce nivel de analiza este vorba?

2. Istoria conflictului:
 

Care sunt cauzele structurale ale conflictului concret?

Care este istoria acestui conflict?

Care sunt cauzele concrete ale conflictului actual?

Ce etape de escaladare au existat si exista in cursul conflictului?

3. Contextul conflictului:
 

Ce legaturi exista intre cauzele structurale si conflictul actual?

Ce rol joaca persoanele individuale sau grupele?

4. Partile conflictuale:
 

Care sunt partile implicate in conflict cu influenta decisiva asupra cursului conflictului?

Cat de mult sunt ele afectate si la ce rezultat se asteapta?

5. Orientarea conflictului:
 

Despre ce fel de conflict este vorba?

Este vorba de un conflict de continut?

Este vorba de un conflict irational, in cadrul caruia motivele psihice, subconstiente, joaca un rol principal?

6. Dinamica conflictului:
 

Interactiune intre cauzele structurale si cele actuale ale conflictului?

Analiza fiecarei etape de escaladare in raport cu influenta exercitata de fiecare actor?

7. Aplanarea conflictelor - practici:
 

Cum este aplanat conflictul?

Ce reglementari au fost gasite?

[din: Ulrike C. Wasmuth: Friedensforschung als Konfliktforschung. Zur Notwendigkeit einer Rückbesinnung auf den Konflikt als zentrale Kategorie. AFB-Texte, Nr. 1/1992, p. 4 si urm.]

Intrebari adresate partilor implicate in conflict
 

Ce doresc partile implicate in conflict sa obtina prin comportamentul lor?
 

Care este miza principala?
 

Ce isi doreste fiecare parte implicata in conflict?
 

Ce ar trebui sa se intample pentru ca aceste dorinte sa poata fi realizate?
 

Poate fi constatat un motiv pentru actiunea intreprinsa? Ce motive banuim ca exista?
 

Ce efecte au comportamentul/actiunile partii implicate in conflict asupra celeilalte parti?
 

Prin ce fel de actiuni incearca partile sa influenteze situatia in beneficiul propriu?

Metode de analiza a conflictului (3): Intrebari sistematice - Modelul de analiza al 'Media Peace Center'

Interese

Definiti interesele partilor (nevoi, temeri, sperante, teluri)

Cum actioneaza acestea pentru a-si impune interesele?

Se concentreaza ele numai pe revendicari si luari de pozitie?

Concep ele interesele ca fiind opuse, conflictuale?

Se comporta ele ca si cand ar avea un adversar?

Gasesc ele vreun interes comun?

Optiuni

Care sunt (daca exista) optiunile discutate?

Este posibil ca insesi partile sa dezvolte optiuni?

Exista optiuni care sa satisfaca interesele partilor?

Alternative

Ce vor face partile pentru a-si atinge scopurile, daca nu exista reglementari negociate sau mediate ale conflictului (daca nu se ajunge la un acord)?

Ce persoane sau organizatii ar putea influenta dezvoltarea alternativelor?

Criterii

Exista, la nivel local sau la alt nivel, standarde aplicabile in acest caz?

Dupa ce criterii pot fi considerate partile ca joaca dupa regulile "fair-play-ului"?

Se recunosc reciproc partile ca parteneri legitimi de negociere?

Se simt ele tratate in mod drept?

Este vorba despre un conflict de vointa? Despre amenintari? Cum sunt aplicate si discutate criteriile?

Comunicare

Sunt partile in stare sa comunice intre ele?

Au existat cazuri de erori semnificative de comunicare?

Cum au comunicat partile intre ele? Prin ce canale?

Cu se percep partile intre ele? Exista cazuri de erori semnificative de percepere?

Exista diferente culturale care ar putea fi responsabile de problemele de comunicare?

Relatii

Cum se comporta pe moment partile unele fata de celelalte? Nevoi? Intelegere? Recunoastere reciproca ca persoane?

Cum influenteaza istoria partilor felul in care se poarta pe moment unele fata de celelalte?

Cum sunt percepute raporturile de forta?

Compromisuri

Cine sunt organele relevante de decizie si de opinie?

Acestea, sau altcineva, dispun de autoritatea de a face compromisuri pe cheltuiala altcuiva?

In ce conditii pot face acestea compromisuri?

Cat de puternice pot fi acestea?

Analiza intereselor

Trebuie luati in calcul urmatorii factori:

Cine are mai mult de castigat de pe urma rezultatului conflictului?

Cine are mai mult de castigat de pe urma cursului conflictului?

Cine este afectat mai mult?

Cine ar putea dori sa fie considerat parte la conflict?

In fata cui ar putea raspunte cei afectati?

A cui autoritate ar putea fi necesara?

A cui sustinere este decisiva?

Cine ar putea sabota procesul?

Cine ar putea impiedica implementarea prevederilor unui acord?

Partile se gandesc la evolutia pe termen scurt sau lung a situatiei?

Se gandesc ele la probleme precum violenta, siguranta, reputatia, antecedente, simtul datoriei, locurile de munca?

Ascultati variantele de solutionare si intrebati: "De ce le preferati tocmai pe acestea?"

Daca vreti sa stiti care sunt interesele care se afla in spatele pozitiilor de negociere, trebuie sa aveti in vedere faptul ca pe acestea nu le intereseaza sa ceara partilor sa faca compromisuri.

Rugati actorii sa descrie cum ar trebui sa fie rezultatul ideal, la fel si cele mai negre temeri. Din aceste scenarii incercati sa extrageti interesele lor.

Dati-va cu parerea cu privire la lucrurile care i-ar putea interesa, cu privire la care isi fac griji sau de care le-ar putea fi frica. Rugati-i sa va corecteze aceasta parere si sa o completeze.

In ultimul deceniu, "Media Peace Centre" a organizat workshop-uri pentru jurnalisti in Africa de Sud si in strainatate, tema acestora fiind gasirea unei modalitati mai constructive de prezentare a conflictelor in mass-media. Asa-numitul "Mediation Project for Journalists" (MPJ) traieste de pe urma experientelor educationale ale unui colectiv de experti in solutionarea conflictelor, printre care se numara si "Conflict Management Group" (CMG) de la Universitatea Harvard. Modelul de analiza reprodus mai sus a fost dezvoltat de CMG.

Metode de analiza a conflictului (7): Tablourile vivante

Conflictele pot fi ilustrate prin intermediul unor tablouri vivante. Aceste tablorui explica, prin adoptarea unor anumite spatii, "punctele de vedere" si conceptiile partilor. Un asemenea tablou vivant poate infatisa intregul conflict sau doar unele scene-cheie.

Exemplu: Ilustrarea raporturilor de forte dintr-un conflict

In mijlocul clasei va fi asezata o coala de hartie pe care va fi formulat conflictul. Puterea de influenta a anumitor persoane, institutii etc. va fi mai apoi exprimata in mod sugestiv prin pozitia fata de conflict (de coala de hartie).

De ex., elevii vor ocupa o pozitie in clasa ca urmare a intrebarii puse de profesor "cat de mare este influenta politica a partii conflictuale A ?". Cu cat vor fi elevii mai aproape de simbolul conflictului, pe atat mai mare va fi si influenta, cu cat mai departe vor fi ei (poate chiar si dupa usa), pe atat va fi mai mica influenta, ba chiar inexistenta.

In acest fel, elevii isi pot exprima pozitia intr-o serie de intrebari importante. Pozitiile adoptate vor fi mai apoi explicate.


Chestionarea tablourilor vivante

Cine sunt partile implicate in conflict?

Despre ce este vorba in aceasta scena?

Cat de avansata este dinamica conflictului?

Ce rol joaca diversele grupuri?

Cum se comporta "spectatorii"? Se vor implica si ei?

Cum ar putea fi decongestionata situatia?

Care dintre persoane ar putea juca un rol important aici?

In afara de participantii directi mai exista, in functie de conflict, si alte parti, implicate in mod indirect in acesta:

mediul social (de ex. familie, rude, cunostinte)

opinia publica (de ex. presa scrisa, radioul, televiziunea)

consultanti, avocati, moderatori, mediatori

sustinatori (grupuri, organizatii )

cei care au de castgat de pe urma conflictului

"eminentele cenusii"
 

Metode de analiza a conflictului (9): Cunoasterea si formularea propriilor pozitii in conflict


Pretentii maximale
(Ce as vrea sa obtin?)


 


Potential compromis
(Ce m-ar multumi?)



 


Pretentii minimale
(La ce puncte nu as renunta in nici un caz?)


 


Argumente
(Care sunt motivele care stau la baza pretentiilor mele?)


 


Reactii
(Cum va reactiona adversarul meu?)

 


Contra-argumente
(Cum as putea raspunde?)


 


Consecinte posibile
(Pe ce imi pot sprijini pretentiile, daca argumentele mele nu sunt suficient de convingatoare?)

 

Metode de analiza a conflictului (10): Eu in conflict

Imaginea mea despre mine

Imaginea mea despre ceilalti

Ce marcheaza imaginea mea despre celalalt?



 

Ce imagine au (in opinia mea) ceilalti (cealalta parte implicata in conflict) despre mine?


 

Cum cred ceilalti ca trebuie sa ma comport?


 

Cum cred ca trebuie sa se comporte cealalta parte implicata in conflict?


 

De ce depind aceste asteptari?



 

De ce depind aceste asteptari?



 

Ce repertoriu comportamental imi sta la dispozitie?


 

Ce repertoriu comportamental sta la dispozitia celeilalte parti implicate in conflict?


 

Ce influenta are grupul meu (de referinta) asupra felului meu de a ma comporta?


 

Ce influenta are grupul (de referinta) asupra felului celorlalti de a se comporta?
 

Ce influenta au personalitatile-model asupra mea?



 

Ce influenta au personalitatile-model asupra celeilalte parti implicate in conflict?


 

Ce influenta are mass-media asupra mea? (si ce fel de medii?)


 

Ce influenta are mass-media asupra celeilalte parti implicate in conflict? (si ce fel de medii?)


 

De ce forme de comunicare prefer sa fac uz?


 

De ce forme de comunicare prefera sa fac uz cealalta parte implicata in conflict?


 

Dupa ce norme (etice) imi orientez comportamentul?


 

Dupa ce norme (etice) isi orienteaza comportamentul cealalta parte implicata in conflict?


 

Care sunt pentru mine actiunile corecte si care sunt cele gresite de uzat intr-un conflict? Care sunt criteriile dupa care le evaluez?


 

Care sunt, pentru cealalta parte implicata in conflict, actiunile corecte si care sunt cele gresite de uzat intr-un conflict? Care sunt criteriile de evaluare?





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie






termeni
contact

adauga