Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Ce poți face cu diploma de sociolog


Ce poți face cu diploma de sociolog




Ce poți face cu diploma de sociolog




Partea a doua a acestei monografii este despre joburi, prestații și cariere cu diploma de sociolog și se adreseaza celor care privesc sociologia dinauntru sau se gindesc sa o priveasca dinauntru.

Este vorba despre studenții la sociologie și despre sociologii aflați deja in piine, cu scopul de a va orienta asupra oportunitaților pe care profesia de sociolog vi le poate oferi de fapt. Va veți lamuri mai bine ce este sociologia ca profesie, descoperind pe aceasta cale cum sa scoateti din ea mult mai mult decit ati putut sau ati crezut pina acum ca se poate.

Destinatarii privilegiați sint insa baieții și fetele care se gindesc sa se faca sociologi. Termin facultatea de sociologie, sint sociolog. Adica ce? La ce ma pricep, ce știu sa fac, unde imi voi gasi de lucru, in ce va consta munca mea, ce perspective am?

Aș dori sa incepem cu o clarificare mai speciala, daca nu cumva de-a dreptul sociologica. Punind problema și intrebarile in felul in care am facut-o mai sus incepind chiar din titlu, sugerez – in subtext, dar cu atit mai persuasiv – ca profesia de sociolog este o profesie ca toate profesiile, deci ca vorba ceea, no problem. Cu alte cuvinte, ca poți veni fara nici cea mai mica grija la sociologie, deoarece cu diploma de sociolog in buzunar te așteapta niște trasee omologate și bine cunoscute ale succesului profesional, foarte la indemina pentru oricine. In aceasta subtextualitate persuasiva, faptul ca acum nu prea știi care sint aceste trasee (și, fie vorba intre noi, nici ce e aia sociolog) apare ca și cind ar fi din vina ta, dar oricum asta nu e o cine știe ce problema, ea se va rezolva curind, pe cai și in contexte știute de toata lumea, perfect neproblematice. In sensul ca exista un public avizat – format, sa zicem, din profesorii din facultațile de sociologie, din sociologii practicieni și din clienții prestațiilor sociologice – care deține un set de raspunsuri clare și unanime la problema respectiva, raspunsuri pe care poți sa le gasești imediat ce te-ai hotarit sa le afli. Acest capitol, spre exemplu, ar fi o astfel de punere la dispoziție.

Profesia de sociolog ne apare astfel ca o profesie normala, de exemplu ca medicina: presupunind ca exista cineva care vrea sa se faca medic și nu prea știe ce e aia medic și cu ce se ocupa el, acesta este un fapt izolat/ o intimplare, care se rezolva repede, de la sine, pe cai și in contexte banale, perfect neproblematice. Singura eventuala diferența ar fi ca numarul și raspindirea celor care știu ce este medicul și cu ce se ocupa el sint mult mai mari decit numarul și raspindirea celor care știu ce este sociologul și cu ce se ocupa el. Diferența care ar fi și ea un fapt izolat/ o intimplare, care se rezolva in maniere și pe cai socialmente normale.

Problema e ca lucrurile nu stau deloc așa. Profesia de sociolog nu este o profesie normala, iar optiunea pentru profesia de sociolog este o optiune de risc. Poate chiar de mare risc.

Faptul de a o pretinde, fie și subtextual, profesie normala ar putea fi o strategie, sa zicem mai subtila, de marketing. (Ignor eventualitatea de a avea de-a face cu o naivitate deoarece nu-mi vine sa cred ca exista sociologi atit de neglijenți, și inca apropo de propria lor profesie.)

o     Nu aș accepta nici macar in gluma o astfel de strategie. Dimpotriva, sint absolut convins ca indiferent de consecințele eventual dezavantajoase asupra numarului de candidați care bat la porțile facultaților de sociologie, trebuie sa fiți preveniți/ prevenite, cu cel mai cristalin respect pentru mintea voastra, ca profesia de sociolog și exercitarea ei sint chestiuni profund problematice, care conțin inca de la fundament probleme nesoluționate sau soluționate prost.

Pentru ca sa decideți in cunoștința de cauza daca chiar sociologia este profesia pe care v-o doriți, este corect ca inainte de toate sa primiți cunoștințele de care aveți nevoie pentru a ințelege in ce sens și de ce optiunea pentru profesia de sociolog este o optiune de risc și cum poate fi gestionat acest risc ca resursa a succesului.

o     Optind pentru sociologie, optați pentru o viața profesionala in plina incertitudine, la marginea absurdului și nu de puține ori de-a dreptul absurda.





Mai intii pentru ca aproape nimeni dintre cei carora le-ar trebui ce știu sociologii sa faca nu știe cu ce se ocupa sociologii și la ce sint ei/ ele folositori. Imaginați-va ca terminați facultatea de medicina intr-o lume cu destule persoane suferinde si cu bani, lume si persoane care habar nu au insa ce e aia medicina, darmite ca exista medici și la ce le-ar putea fi acestia de folos.

Sigur ca e vina cuiva si ca ar trebui facut ceva. Dar pina una-alta, ca absolventi de sociologie ajungem de fiecare data, promoție dupa promoție, intr-o lume in care nimeni nu stie la ce te pricepi, nici ce sa-ti dea de lucru. Iar daca știe, sa te pazeasca Dumnezeu, pentru ca in majoritatea cazurilor știe niște aiureli.

Nu exista semne ca aceasta situatie se va schimba radical intr-un viitor cit de cit apropiat. In foarte multe privințe vei fi și tu un apostol, ca seria mea de acum treizeci de ani, ca seria colegilor noștri care au terminat sociologia acum șaizeci sau nouazeci de ani.

Ar fi de mare mirare ca potențialii clienți ai prestațiilor sociologice sa știe cu ce se ocupa sociologii și la ce sint ei/ ele folositori in timp ce sociologii inșiși, in frunte cu profesorii din facultațile lor de sociologie, cei care decid ce-și-cum in privința fabricației de sociologi, nu știu.

In esenta si vorbind foarte politicos, este vorba despre faptul ca sociologii isi fac studiile si ies din facultate cu idei nebuloase si contraproductive despre profesia lor si despre succesul pe care il pot avea cu diploma de sociolog. Iesim din facultate cu nemulțumirea, foarte nesagace, ca facem niște cursuri generale, „teoretice”, nemulțumire care infloreste in buchetul periclitant al ideologiei „munca de sociolog”. Cea care ne betoneaza in convingerea ca daca nu e cercetare sau macar eminamente cercetare, munca mea, oricit de mult mi-ar placea si oricit de ofertanta ar fi, inclusiv in planul recompenselor banești, nu e ce m-am pregatit in facultate, nu e munca de sociolog, nu e „in domeniul specializarii”. Terminam facultațile noastre de sociologie cu un excelent potential de efectuare, si ca diversitate si ca profunzime și ca responsabilitate, pe care nu il activam pentru ca mintea noastra citeste de pe hartile altui tip de profesii. Pe o piata a muncii si prestatiilor profesionale plina de clienti potentiali, dar care habar nu au ce am putea face folositor pentru ei, bijbiim cu ochii dati peste cap in cautarea „muncii de sociolog”. De care nu are nevoie nimeni și e ca faimoasa pisica neagra intr-o camera neagra in care nu e o pisica neagra.

La intersectia celor doua serii de factori, riscul profesiei de sociolog consta in posibilitatea deosebit de viguroasa ca traseul nostru de cariera si, inevitabil, viata noastra insasi sa fie succesiunea de cotloane si limanuri prin care intimplarea alege sa ne rataceasca. Daca nu am avut norocul de a nimeri in seraiul academic sau daca nu am cedat refugiindu-ne in invațamintul preuniversitar, profesia de sociolog ne tine la mina intimplarii pentru roluri de gargaragii și de descurcareti de mina a doua cu leafa la stat, veleitari, din ce in ce mai mizantropi, din ce in ce mai edificati și mai acri. Mizantropofagi, cum ar spune „Le petit fictionnaire”, canibali care fac mofturi la masa.

Potentialului periclitant al profesiei de sociolog ii corespunde un potential avantajos pe masura. Și asta fie și numai in baza constatarii day-to-day wisdom ca cine nu risca nu ciștiga, iar riscurilor mari le corespund ciștiguri mari.

o     Avantajul esential al profesiei de sociolog – tocmai pentru ca este, pe de o parte, atit de generala si pe de alta, atit de putin cunoscuta – este potențialul ei excepțional de autonomie. Profesia de sociolog iti permite sa faci ca munca a ta de zi cu zi exact ceea ce iti place, exact ce iti doresti.

Subliniez, iți permite. Nu iți da. Și, cu atit mai puțin, nu te forțeaza.

o     Incintatorul potențial de autonomie al profesiei de sociolog este foarte strict condiționat. Și anume de tine insuți/ insați, de parametrii tai de personalitate și de caracter. Succesul cu profesia de sociolog este foarte dependent de tine, de cit singe ai in instalație[1]. Profesia de sociolog nu are consecinte automate, obligatoriu bune sau obligatoriu rele. Sint oameni pentru care o profesie care le ofera munci foarte autonome ar fi o catastrofa, o aglomerare de variabile imprevizibile, de incertitudine, se absurd, deci o sursa ingrozitoare de stres, pe deasupra și cotidian. Dupa cum sint oameni pentru care catastrofal ar fi opusul, o profesie care ofera munci perfect predictibile, intr-un mediu rational, cu sefi care iti definesc cu claritate sarcinile si responsabilitatile si te asista pas cu pas in realizarea lor cu succes. Ne putem imagina profesiile pe un continuum intre aceste doua extreme, situatie in care sociologia se afla spre capatul cu imprevizibilitate, incertitudine si absurditate, probabil chiar la capat de tot. De aceea, semnificativ mai mult decit la oricare alta profesie, in cazul sociologiei „secretul” activarii pericolelor sau avantajelor esti chiar tu, cel/ cea care o invata si o exercita, atunci cind o inveti, respectiv cind o exerciti. Sigur, o doza de noroc este oricind binevenita, dar succesul cu profesia de sociolog depinde de tine, si asta la modul cel mai dur.



Presupun ca e destul de straveziu ce vreau sa sugerez despre ce fel de persoane vor activa mai degraba relele profesiei de sociolog si ce fel mai degraba bunele. Trebuie sa spun ca nu sint dispus sa atenuez intelesul acestui enunt, oricit ar fi de nedelicat fata de absolventii de sociologie care, eventual, constata acum ca le-ar fi convenit de fapt o profesie de tip for english press two/ engage!. Precizez insa ca in mintea mea optiunea pentru un tip de profesie sau altul dupa criteriul autonomiei nu este o chestiune de aptitudini, ci este chiar asa, o optiune, deci o chestiune de preferinte, de atitudine, deci de autoidentitate si autoguvernare. Si atunci, daca tot ai ajuns sociolog, nu inteleg de ce sa stai cu limba in gura si sa te multumesti cu ce si cu cit iti propun altii, intr-o conditie pliabila. Sintem sociologi, ce naiba, adica ne pricepem la oameni; de ce nu ne-am pricepe si la noi insine? Inteleg insa conditia pliabila daca asta este ceea ce vrei tu, daca asta e alegerea ta si nu o justificare – inteligenta si rafinata, sintem sociologi, ce naiba – a intimplarii.

o     In suma, dorinta ta de a fi autonom/a, de a-ti defini tu insuti/ insati munca de zi cu zi și de a-ti maximiza autonomia este conditia de fond a succesului cu diploma de sociolog. Absolventii/ absolventele de sociologie pot deveni aproape orice isi doresc, singura conditie cu adevarat importanta este sa-si doreasca ceva.

o     Profesia de sociolog nu este deloc, dar absolut deloc recomandabila celor care știu ca de fapt ceea ce iși doresc sint muncile și situațiile de munca mai degraba confortabile, cu responsabilitatea in afara lor, de salariat, mai degraba la stat, de subaltern, deci in gama engage!; sau for english press two[2], cum doriți sa-i spuneți.

Profesia de sociolog și exercitarea ei sint probleme deschise, care nu admit soluții obișnuite. Ceea ce prezint aici ca definiție a profesiei de sociolog și ca joburi și cariere cu profesia de sociolog sint rezultate ale unui mod de abordare la care ader. Sigur ca am incredere in ele, mai ales ca am apucat sa le experimentez personal, atit ca prestații profesionale de sociolog practician, cit și ca principii și proceduri formative ca sociolog de serai. Dar aș dori sa fac foarte clara ideea ca problemele pentru care au fost imaginate ramin probleme deschise.



Expresia ii aparține unui mare profesionist in chestiile astea cu singe, un domn cu a carui prietenie imi va face intotdeauna placere sa ma mindresc. In propria sa prezentare, este vorba despre „fruntea frunții, spuma spumii, lumina inteligenței chirurgicale romanești – doctorul Soorin Oprescuu”.

Cele doua expresii au fost inventate pentru a defini același lucru, in mod independent unul de altul, de: i.Valentin Poponete, de profesie sociolog, avind actualmente ocupația de ofițer de relații publice, editor la revista Northern Star a NATO – engage!; ii. Adrian Benea, de profesie marketer, avind actualmente ocupatia de brand-manager pentru Europa al produselor cosmetice „Dove” – for english press two.

Valentin muncește și traiește undeva pe linga Maastricht, Adrian la Praga și sint incintat sa notific ca amindoi mi-au fost studenți.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie