CREATIVITATE SI INOVARE

De ce creativitate ? De ce inovare ?

In functie de punctul de vedere al conducerii, viitorul afacerilor poate sa fie ingrozitor sau entuziasmant. Mai demult, viata in domeniul afacerilor era destul de simpla, asemeni unei calatorii linistite cu trenul care oprea in fiecare gara conform orarului. Acum, domeniul afacerilor poate fi asimilat unui "montagne russe" fara balustrade. Niciodata presiunea nu a fost atat de mare. Este vorba de presiunea competitiei, deoarece apar pe piata mai multe idei noi, mai multi concurenti, de presiunea costurilor, deoarece clientii cer mai mult la preturi mai mici, de presiunea serviciilor conexe, deoarece clientii mai vor si servicii de excelenta calitate pe langa produse ieftine si bune si , in fine trebuie mentionata si presiunea timpului deoarece tehnologiile infloritoare fac ca totul , de la comunicatii pana la ciclurile de fabricatie sa se desfasoare in intervale din ce in ce mai scurte.

La toate aceste probleme exista un singur raspuns: creativitatea. Nu este de loc fantezista afirmatia ca , fara creativitate foarte putine dintre firmele care exista astazi vor mai exista si peste cativa ani . Cheia este "schimbarea" , "adaptarea" iar inovatia este cerinta esentiala pentru ca o firma sa nu se indrepte spre faliment atunci cand se preconizeaza un nou val de schimbari. Fara creativitate se apeleaza mereu la aceleasi procedee rasuflate. Nu este suficient ca directorul unei firme sa se intinda comod in fotoliul sau de piele si sa spuna : "Daca un lucru nu este stricat, n-ai de ce sa umbli la el". Problemele se schimba sub ochii nostri iar concurenta se intensifica pe zi ce trecePrin urmare creativitatea nu este numai o jucarie frumoasa, ci un factor de supravietuire.

Bineinteles, este usor de afirmat ca pentru orice afacere este nevoie de creativitate, dar este cu totul altceva a te ocupa de aceasta problema. O solutie relativ simpla ar fi angajarea rapida a unor persoane creative. Nu e o idee rea, insa adevarul este ca toti dispunem de mai multa creativitate decat folosim in general.

Din pacate exista o serie de motive pentru care creativitatea este franata: fie nu este momentul potrivit al zilei, fie cei cu care lucram pot fi obositi sau stresati sau plictisiti. Dar cel mai rau este ca potentialul creativ natural al oamenilor este suprimat datorita unei combinatii intre socializare - este adesea recomandabil sa scada creativitatea pentru a creste sansele de supravietuire - si educatie, care , in general vizeaza obtinerea raspunsului cerut , mai degraba decat a unei solutii creative. Evident , nu este nimic rau in aceasta, atat doar ca devine un obstacol atunci cand avem nevoie de creativitate.

In general , creativitatea oamenilor este mai usor de impiedicat decat de dezvoltat.Facem asta la tot pasul. Au fost mentionate deja considerente de ordin social si educational. Prin urmare nu este de loc surprinzator faptul ca se impun unele constrangeri sociale in calea creativitatii. In educatie, bunaoara, creativitatea este privita cu neplacere deoarece merge impotriva rezultatelor dorite de sistem. Procesele educative sunt astfel gandite , incat sa-i faca pe tineri sa treaca prin niste examene. Asta inseamna sa-i determine sa dea raspunsul urmarit de examinatori. Nu cel mai original raspuns, nu cel mai creativ, ci singurul raspuns corect de pe lista de raspunsuri. Iar in viata reala nu este asa. Orice problema, orice cerinta poate avea mai multe raspunsuri corecte . Nevoia de creativitate apare atunci cand raspunsul corect nu este multumitor

Totusi , in lumea afacerilor, creativitatea - in orice domeniu s-ar manifesta aceasta - reprezinta posibilitatea detasarii de ceilalti, posibilitatea obtinerii unor profituri peste medie, si , de ce nu , in situatii extreme posibilitatea supravietuirii unei firme.

1.2 Creativitatea

Creativitatea este procesul cognitiv prin care se dezvolta o idee, un concept, o descoperire care este vazuta ca o noutate de catre creatorul ei sau de catre o audienta avizata.

Teresa Amable sustine urmatoarea teorie: "creativitatea nu este o calitate a unei persoane, este calitatea ideilor, comportamentelor sau produselor"[1] .

Creativitatea este esentiala in rezolvarea problemelor , deoarece , prin aceasta se obtin inovatii deosebit de importante atat in cadrul domeniului organizational, cat si in celelalte domenii. Creativitatea da nastere la noi conceptii , pe care procesul de inovare le transforma in noi metode , produse sau servicii. Creativitatea reclama atat o gandire convergenta, cat si una divergenta.

Gandirea convergenta reprezinta efortul de a rezolva probleme prin incercarea de a se ajunge logic la o solutie. Exista unii teoreticieni care fac o paralela intre gandirea convergenta si incercarea de a gasi petrol prin saparea unei gauri cat mai mari si mai adanci.

Pe de alta parte, gandirea divergenta reprezinta efortul de a rezolva probleme prin generarea de noi modalitati de vizualizare ,de receptare a problemei si prin gasirea de noi alternative . Un om cu gandire divergenta prefera sa sape in locuri diferite pentru a gasi petrol in vederea generarii de noi perspective , fata de cel care sapa o singura groapa mare si adanca. In cadrul procesului creativ, gandirea divergenta serveste la dezvoltarea vizualizarii alternativelor problemei, dar in acelasi timp si la cautarea de noi modalitati de rezolvarea a problemei.

Expertii in domeniul creativitatii sustin ca, pentru creativitate sunt necesare trei componente de baza:

Cunostintele in domeniu care sunt asociate cu experienta in domeniu, cu talentul si cunostintele practice si priceperile artistice.

Abilitatile creative. Un stil de munca creativ include capacitatea de a sustine un efort concentrat si de atentie pentru lungi perioade de timp , capacitatea de a abandona caile neproductive , perseverenta si un nivel ridicat de energie.

Motivatia Interesul fata de activitatea depusa trebuie sa fie mai puternic decat dorinta de a fi remunerat. Cercetarile in domeniu arata ca preocuparile pentru rasplata tind sa inhibe procesul creativ.

Procesul creativitatii implica cateva etape. Cel mai utilizat model include patru etape: pregatirea, incubarea , iluminarea si verificarea.

Pregatirea este acea etapa care implica adunarea de informatii preliminare , definirea problemei sau a sarcinii , generarea alternativelor, cautarea si analizarea atenta a noilor date legate de problema. In aceasta etapa , individul este complet absorbit de toate aspectele relevante ale problemei. Pentru problemele tehnice complexe, aceasta etapa poate dura luni sau uneori, chiar ani.

Incubarea implica in mod special activitatea mentala subconstienta si de gandire divergenta pentru explorarea de alternative neobisnuite. In timpul acestei etape, de obicei , individul nu se concentreaza in mod constient asupra problemei si permite subconstientului sa lucreze asupra solutiei.

Iluminarea este momentul de patrundere psihologica, generarea ideii, moment caracterizat de obicei printr-o izbucnire.

Verificarea implica testarea ideilor pentru a determina validitatea solutiei. In acest punct gandirea logica convergenta este necesara pentru a evalua ideea. Daca solutia nu se dovedeste realizabila, trebuiesc reluati pasii anteriori, uneori toti, uneori doar unii dintre ei.

1.3 Metode de stimulare a creativitatii in grup

Deseori , cand exista probleme complexe si importante la nivel de organizatie se organizeaza sedinte in vedere generarii de idei care sa scoata firma din impas. In general , angajatii care lucreaza de mult intr-o firma si cunosc problemele cu care aceasta se confrunta au idei originale si uneori foarte profitabile despre cum pot fi ocolite anumite obstacole sau despre cum ar putea fi atinse unele obiective propuse.

In acest sens se pot contura mai multe metode de stimulare a creativitatii in grup si anume: brainstorming, sinectica, matricea descoperirilor, Metoda Delbecq, Metoda Delphi, analiza morfologica, etc

Brainstorming

Brainstormingul sau "asaltul de idei" se deafasoara sub forma unei activitati de grup: un lider de grup inregistreaza pe un flip - chart toate ideile generate in timpul unei sesiuni de lucru a unui grup restrans de persoane (de regula 5 - 12), de preferinta cat mai eterogen din punct de vedere al pregatirii si ocupatiei. Membrii grupului sunt invitati sa enunte idei privitoare la o anumita problema, in momentul in care aceste idei apar. Scopul este generarea a cat mai multe idei - cu cat mai neobisnuite, cu atat mai bine . Ideile nu sunt niciodata evaluate in timpul procesului de generare. Avand posibilitatea de a cunoaste ideile altor persoane, participantii pot gasi noi combinatii de idei, ajungand la noi perspective asupra problemei.

Utilizarea acestei metode are o serie de avantaje:

obtinerea usoara de idei pentru solutionarea problemelor presante

costuri reduse

aplicabilitate pe scara larga, practic pe toate compartimentele firmei

Sinectica

Sinectica este o metoda de stimulare a creativitatii care a dat pana in prezent rezultate foarte bune, in special in cadrul firmelor de pe continentul american. Metoda are la baza o serie de postulate si anume:

In procesul inovarii , creatorii trec prin mai multe faze si stari critice cu contributii diferite la generarea si concretizarea noului.

Cunoasterea fazelor si folosirea lor determina amplificarea capacitatii creative a indivizilor si grupurilor.

Aceleasi legi actioneaza atat in ceea ce priveste creatia individuala, cat si cea in grup.

In procesele creative aspectele emotionale si irationale sunt in mod frecvent mai importante decat cele intelectuale si rationale.

Folosirea sinecticii se face de catre un grup alcatuit din 5 - 8 persoane , avand o pregatire cat mai diversa. Desi majoritatea trebuie sa fie reprezentata de nespecialisti , participarea managerilor si a specialistilor este totusi indispensabila pentru emiterea de idei specifice domeniului si pentru orientarea discutiilor in directiile in care se intrevad cele mai mari posibilitati de solutionare a problemei.

Derularea procesului stimuleaza creativitatea spontana dupa cum urmeaza:

prin transformarea necunoscutului in cunoscut printr-o definire riguroasa , prin analiza si eventual prin reformularea problemei supuse procesului inovator

prin indepartarea persoanelor implicate de subiect, in timp

prin efectuarea unor legaturi intre problema supusa inovarii, sarcina actuala a creatorilor si alte probleme

prin descoperirea de idei noi privind problema abordata.

Daca se face abstractie la elementul timp, fazele sinecticii reflecta elementele esentiale ale procesului creator. Pe parcursul derularii se acorda o mare importanta starilor psihologice , in special momentului euforic ce se constata la intrezarirea unei solutii noi .

Matricea descoperirilor

Aceasta metoda este conceputa pentru generarea de idei noi pe baza efectuarii , de o maniera sistematica a tuturor combinatiilor posibile intre factorii de un anumit fel , sau intre factorii de doua categorii diferite.

Matricea descoperirilor se prezinta sub forma unui tabel cu intrarea dubla a unei matrici in care factorii sau variabilele care se confrunta se plaseaza atat pe orizontala, cat si pe verticala. In acest mod se realizeaza toate combinatiile posibile de cate doua elemente, chiar daca intre ele aparent nu exista nici o legatura.

Principalele avantaje ale utilizarii acestei metode sunt:

gasirea tuturor solutiilor noi intr-un domeniu

cunoasterea sistematica a posibilitatilor actuale si viitoare de inovare in domeniul respectiv

Limitele acestei metode constau in caracterul sau laborios si necesitatea posedarii unor ample cunostinte economice, tehnice si de alta natura.

Metoda Delbecq

Aceasta metoda urmareste obtinerea de idei noi in vederea solutionarii unor probleme in urma cresterii eficacitatii participarii membrilor grupului . Problema de solutionat este definita ca o diferenta intre situatia actuala , asa cum este ea perceputa de catre membrii firmei si situatia ideala , imaginata de aceleasi persoane. Solutionarea problemei consta in reducerea cat mai mult a acestui decalaj. Din punct de vedere al creativitatii , originalitatea ideii consta in imbinarea creativitatii indivizilor cu cea a grupului, permitand fiecaruia sa se exprime la nivelul maxim al posibilitatilor .

La baza metodei stau doua reguli:

orice faza a muncii in grup este precedata de o faza individuala in scris

in cursul fazei muncii in grup, interventiilor orale individuale li se acorda un timp limitat, acestea fiind efectuate succesiv de fiecare component.

Avantajele folosirii acestei metode sunt :

descoperirea unor solutii creative pentru probleme precis definite de catre managerii din domeniul respectiv

valorifica intr-o masura mai mare potentialul creativ al personalului firmei

contribuie la formarea deprinderilor managerilor de a-si raporta performantele si asteptarile la o situatie perfecta sau ideala, ceea ce in timp influenteaza in sens pozitiv rezultatele obtinute.

Metoda Delbecq este are ca principal dezavantaj dificultatea definirii precise a diferentei intre situatia actuala si cea ideala in domeniul abordat. Totusi , metoda este utilizata cu succes in cadrul firmelor in domeniile innoirii produselor , tehnologiilor, precum si in ceea ce priveste comercializarea produselor.[ 11]

Metoda Delphi

Metoda Delphi este cunoscuta si sub denumirea de "ancheta creativa" si se utilizeaza in general pentru decizii strategice pe un orizont de timp lung . Are la baza principiul gandirii intuitive si al perfectionarii acesteia , presupunandu-se ca la baza deciziilor privind viitorul trebuie sa se afle cunostintele si intuitia specialistilor din domeniul respectiv

Metoda presupune derularea a trei etape :

stabilirea conducatorului anchetei si a problemei pentru care se va desfasura ancheta, stabilirea panelului de specialisti si intocmirea primului chestionar care se va transmite membrilor panelului in vederea completarii.

completarea chestionarului de catre specialisti , restituirea raspunsurilor si imbunatatirea chestionarelor pe baza raspunsurilor formulate de specialisti. Aceasta etapa se repeta pana cand se obtine consensul a cel putin 50% din membrii panelului asupra opiniilor inserate in chestionar

prelucrarea , analiza si sinteza informatiilor obtinute din chestionare si prezentarea rezultatelor factorilor de decizie in vederea luarii deciziilor ce se impun si recompensarea materiala si morala a componentilor panelului

Avantajele metodei se concretizeaza in :

valorificarea in interesul firmei a competentei unei parti apreciabile dintre cei mai buni specialisti in domeniul respectiv

analiza aprofundata a unor probleme majore si stabilirea unor concluzii si solutii pertinente pentru firma

prefigurarea de solutii la problemele de perspectiva , deosebit de dificil de realizat , daca nu chiar imposibil prin metode si abordari clasice.

Limitele metodei Delphi constau in efortul depus de firma sub forma de timp si resurse financiare care este apreciabil si dificultatea intampinata in obtinerea unei implicari majore a specialistilor contactati.

Analiza morfologica

Metoda consta in primul rand in enumerarea posibilelor dimensiuni care, impreuna, descriu o problema sau un sistem care este studiat. De exemplu, daca incercam sa identificam idei posibile privitoare la produse noi , ne-am putea gandi la forma produsului, la materialul din care acesta este facut si la posibila utilizare finala a acestuia ca trei dimensiuni de acest tip.

Urmatorul pas implica stabilirea sau enumerarea atributelor diferitelor dimensiuni care au fost identificate apoi analiza cator mai multe combinatii de atribute din dimensiunile identificate posibil si selectarea oricaror idei promitatoare sau neobisnuite .

1.4 Inovatia. Principiile inovatiei

Inovatiile au diverse surse de plecare. Unele inovatii sunt organizate si au un scop bine definit , printr-o activitate perseverenta si organizata iar altele sunt rezultate ale unor "sclipiri de geniu" pe care le au unii oameni "vizitati de muze". Aceste inovatii nu pot fi copiate , predate sau invatate pentru ca nu exista nici un mod de a invata pe cineva cum sa devina geniu. "Sclipirile de geniu" sunt foarte rare si foarte multe dintre aceste sclipiri de geniu raman doar niste idei geniale

Inovatia care rezulta din analiza sistematica si munca perseverenta este cea care reprezinta de fapt practica inovatiei si trebuie reprezentata deoarece aceasta acopera cam 90% din inovatiile eficiente.

Exista unele principii ale inovatiei , unele lucruri care trebuie facute si unele lucruri care nu trebuie facute. Mai trebuie avute in vedere apoi, conditiile. Acestea vor fi prezentate in cele ce urmeaza:

Ce trebuie facut?

1.Inovatia sistematica incepe cu analiza ocaziilor si a surselor ocaziilor inovatoare. In domenii diferite , surse diferite vor avea in momente diferite o importanta diferita. Toate sursele de inovare trebuie analizate si studiate sistematic. Nu este suficienta atentia, cautarea lor trebuie sa fie organizata si sistematica.

2.Inovatia este conceptuala si perceptiva. De aceea al doilea imperativ al inovatiei este : vezi, intreaba , asculta . Inovatorii de succes folosesc atat partea dreapta a creierului , cat si pe cea stanga. Ei privesc cifrele si oamenii si descopera ce trebuie sa fie o inovatie ca sa satisfaca o ocazie. Apoi merg si privesc cumparatorii , pe cei care o folosesc pentru a vedea care sunt asteptarile , valorile si necesitatile lor.

Receptivitatea , ca si valorile, poate fi perceputa. Cineva poate sa vada daca o solutie corespunde asteptarilor sau obiceiurilor celor care o vor folosi. Intrebarea este : "ce are de reflectat aceasta inovatie , astfel incat oamenii care trebuie sa o foloseasca, sa vada in ea ocazia lor? " . In caz contrar, o inovatie buna risca sa fie prezentata intr-o forma necorespunzatoare.

3.Inovatia trebuie sa fie simpla si concentrata. Ea trebuie sa se refere la un singur lucru, altfel produce confuzie. Orice lucru nou creeaza probleme. Daca este prea complicat , nu poate fi reparat. Toate inovatiile eficace sunt foarte simple.

Chiar si inovatiile care creeaza noi posibilitati de folosire si noi piete de desfacere trebuie sa aiba o solicitare clara si specifica. Ele trebuie sa se concentreze asupra unei necesitati specifice pe care sa o satisfaca si sa produca un rezultat specific.

4.Inovatiile eficace sunt mici la inceput. Astfel , ele au nevoie de putini oameni , de putini bani si de o piata mica de desfacerecel putin in prima faza. Altfel nu este suficient timp sa se faca corecturile pentru ca o inovatie sa aiba succes . Foarte rar se intampla ca inovatiile sa fie mai mult decat "aproape bune" . Schimbarile se pot face doar daca scara este mica si daca cererile de oameni si bani sunt modeste.

5.O inovatie tinteste spre suprematie. Ea nu tinde neaparat sa devina o afacere mare , dar daca o inovatie nu aspira sa aiba suprematia, aceasta nu va fi suficient de inovatoare si nu va reusi sa se impuna. Mai mult , se vor crea ocazii favorabile pentru concurenti.

Ce nu trebuie facut?

1.In primul rand nu trebuie sa fii prea destept. De inovatii trebuie sa se ocupe oamenii obisnuiti si , daca inovatiile devin mai importante, oamenii simpli sau aproape simpli. Cineva care este prea destept , fie ca design , fie ca executie va complica inutil lucrurile , fara sanse de reusita.

2. Nu trebuie incercata o diversificare , nu trebuie sa fie facute mai multe lucruri deodata. Inovatiile care se distanteaza de esenta devin difuze si raman idei , fara a se transforma in inovatii. Intre eforturile inovatoare trebuie sa existe unitate , altfel acestea se imprastie

3.Inovatia trebuie facuta pentru prezent, nu pentru viitor. Daca nu exista o solicitare imediata, in prezent, inovatia ramane asa cum au ramas si ideile lui Leonardo da Vinci - o idee geniala.

Trei conditii

Inovatia inseamna munca. Ea necesita cunostinte si multa ingeniozitate. Bineinteles ca inovatorii sunt mai talentati decat majoritatea oamenilor. Inovatorii nu lucreaza decat intr-un domeniu. Ca si in orice alta munca , in inovatie trebuie sa existe talent, ingeniozitate si predispozitie. Apoi , inovatie presupune o munca perseverenta , concentrata , cu un scop anume, staruitoare si angajata.

Pentru a reusi , inovatorii trebuie sa se bazeze pe puterea lor. Inovatorii de succes au posibilitatea de a vedea tot felul de ocazii propice inovarii . Totusi , ei trebuie sa isi puna intrebarea daca ocazia respectiva este potrivita sau nu companiilor lor. Este foarte important ca inovatorul sa se bazeze pe propria sa putere din cauza riscurilor si a recompenselor care rezulta din cunostintele si capacitatea de executie. In inovatie , ca si in toate celelalte domenii trebuie sa existe o "potriveala temperamentala". Firmele nu pot sa reuseasca in ceva in ce nu au respect. De asemenea , inovatorii trebuie sa se potriveasca din punct de vedere temperamental cu ocazia inovatoare . Acest lucru este foarte important , altfel inovatorii nu vor depune munca necesara unei inovatii de succes.

Inovatia are efecte in economie si societate, o schimbare in comportamentul clientilor , al furnizorilor , al oamenilor in general, sau o schimbare intr-un proces , adica in felul in care oamenii muncesc si produc. Din acest motiv, inovatia trebuie sa fie aproape de piata, concentrata asupra acesteia si dirijata de ea.

1.5 Inovatia si sistemul antreprenorial

Inovatia este instrumentul specific al antreprenorilor, mijlocul cu care ei exploateaza schimbarea ca pe o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii. Inovatia poate fi reprezentata ca o disciplina, poate fi invatata, poate fi practicata. Antreprenorii trebuie sa caute cu un scop precis sursele inovatiei, schimbarile si simptomele ei care indica ocazii favorabile pentru inovatii incununate de succes . Ei au nevoie sa cunoasca si sa aplice principiile inovatiei reusite.

Pe la 1800, J.B.Say definea antreprenorul ca fiind persoana care "scoate resursele economice dintr-un domeniu cu productivitate scazuta si le introduce intr-un domeniu cu productivitate ridicata si randament mare". Dar, definitia lui Say nu ne spune cine este acest antreprenor . Exista o confuzie in ceea ce priveste definitia exacta a notiunii de "antreprenor" si "sistem antreprenorial".

Antreprenorul creeaza o noua piata si un nou consumator. Intreprinderea de tip antreprenorial trebuie sa prezinte si alte caracteristici pe langa noutate si amploare. Intr-adevar, antreprenorii sunt o minoritate printre noile firme. Ei creeaza ceva nou , ceva diferit , ei schimba sau transforma valori.

Sistemul antreprenorial se bazeaza pe teoria privind economia si societatea. Teoria intelege schimbarea ca fiind normala si chiar sanatoasa, si intelege si sarcina majora in societate - mai ales in economie - de a face ceva diferit nu de a face mai bine ceea ce se face deja.

Antreprenorii vad deci schimbarea ca pe un model si ca pe ceva sanatos. De obicei nu ei singuri cauzeaza schimbarea , ei dar o cauta , ii raspund si o exploateaza ca pe o ocazie.

In mod obisnuit se considera ca sistemul antreprenorial este extrem de riscant. Intr-adevar, in anumite zone ale inovatiei precum tehnologia avansata , rata esecurilor este destul de ridicata iar sansele de succes sunt aparent putine . Totusi , sunt foarte multe organizatii antrepenoriale a caror medie de reusita este atat de ridicata , incat credinta aproape universala in riscul deosebit al sistemului antreprenorial si al inovatiei devine o minciuna.

Antreprenorii inoveaza. Inovatia este instrumentul specific al sistemului antreprenorial. Este actul care inzestreaza mijloacele cu o noua capacitate de a crea bogatie. Intr-adevar, inovatia creeaza un mijloc . Nu exista mijloc pana cand omul nu gaseste o intrebuintare pentru ceva din natura , pe care , in acest fel il inzestreaza cu o valoare economica. . Pana atunci se poate spune ca fiecare planta este o buruiana oarecare si fiecare mineral este doar o alta piatra. Pana acum un secol uleiul mineral care iesea din pamant era doar o sursa de neplacere pentru ca facea pamantul nefertil. Mucegaiul era la randul lui o calamitate , nu un mijloc. Bacteriologii faceau eforturi disperate de a-si proteja culturile de bacterii impotriva contaminarii cu aceasta ciuperca. Apoi, in 1920, medicul londonez, Alexander Fleming a descoperit ca aceasta "calamitate" era de fapt distrugatorul de bacterii pe care il cautau cu asiduitate toti bacteriologii , iar mucegaiul a devenit, peste noapte un mijloc valoros. Cum? Prin inovare , prin atribuirea unei noi valori , prin descoperire. Acelasi lucru este valabil si pentru sfera sociala si pentru cea economica. Nu exista resurse mai mari in economie decat puterea de cumparare . Dar , puterea de cumparare este creatia unui antreprenor inovator.

Istoricii considera ca una dintre cele mai mari realizari ale secolului 19 a fost "inventarea inovatiei". In trecut , inventia era misterioasa; cartile inceputului de secol vorbesc neincetat despre "sclipirea de geniu" . Insusi inventatorul era o figura jumatate romantica , jumatate ridicola care, este imaginat mesterind intr-o mansarda parasita. Totusi , dupa izbucnirea primului razboi mondial , "inventia" a devenit "cercetare", o activiate sistematica , cu un scop bine definit , care este planificata si organizata cu o mare precizie atat in evaluarea rezultatelor vizate , cat si a celor care ar putea fi realizate.

Acum trebuie sa se faca ceva similar pentru inovatie. Antreprenorii trebuie sa invete sa practice inovatia sistematica.

Antreprenorii de succes nu asteapta "sarutul muzei" sau "sclipirea de geniu" , ei pornesc la treaba. Intr-un cuvant, ei nu cauta lovitura , inovatia care va revolutiona industria , care va crea o afacere de miliarde de dolari sau va imbogati pe cineva peste noapte. Acei antreprenori care pornesc de la ideea ca vor da o lovitura si asta peste noapte chiar , vor avea garantat un esec. In mod sigur vor face ceea ce nu trebuie. O inovatie care pare foarte mare poate deveni in scurt timp o simpla vituozitate tehnica, iar o inovatie cu pretentii intelectuale modeste (ca cea a lui Mc Donald de exemplu) poate deveni o afacere gigant si foarte profitabila de asemenea.

Antreprenorii de succes, oricare ar fi motivatia lor individuala - fie bani , fie putere, fie curiozitate sau dorinta de faima si recunoastere - incearca sa creeze valoare si sa aduca o contributie la infaptuirea binelui general. Antreprenorii de succes tintesc de obicei foarte sus: ei incearca sa creeze valori noi si diferite si satisfactii noi si deosebite , sa transforme un "material" intr-un "mijloc" sau sa contribuie la mijloacele existente intr-o configuratie noua si mai productiva.

Numai schimbarea ofera intotdeauna ocazia pentru ceva nou si deosebit . De aceea inovatia consta intr-o cautare organizata si cu scop bine definit de schimbari si in analiza sistematica a ocaziilor pe care aceste schimbari le-ar putea oferi inovatiei economice si sociale.

1.6 Surse de inovatie

Sursa 1 - Neprevazutul

Succesul neasteptat

Nici o alta zona nu ofera ocazii mai bogate de inovatii de succes decat succesul neasteptat. In nici o alta zona nu sunt ocaziile inovatoare mai putin riscante si urmarirea lor mai putin anevoioasa. Totusi, succesul neasteptat este aproape in intregime neglijat, mai rau, sistemul managerial tinde sa il respinga.

Deseori succesul neasteptat nu este nici macar sesizat. Nimeni nu-i acorda nici o importanta, nimeni nu-l exploateaza. Rezultatul inevitabil este acela ca apare concurenta care "fuge" cu el si culege in final laurii.

Succesul neasteptat nu este numai o ocazie favorabila inovatiei, el impune inovatia. Ne obliga sa ne intrebam "Ce schimbari fundamentale se potrivesc acum organizatiei asa cum isi defineste ea afacerile? Tehnologiile? Pietele?" . Daca se analizeaza aceste intrebari , succesul neasteptat poate sa deschida perspective pentru cea mai buna recompensa si pentru cea mai putin riscanta dintre ocaziile de inovatie.

Conducerea unei organizatii trebuie sa priveasca orice succes neasteptat cu urmatoarele intrebari :

Ce ar insemna pentru noi daca l-am exploata?

Unde ne-ar putea duce?

Ce ar trebui sa facem noi ca sa il transformam intr-o ocazie?

Cum ne comportam noi?

Aceasta semnifica in primul rand ca respectivele conduceri au nevoie de un anumit timp in care sa discute succesele neasteptate , iar, in al doilea rand, intotdeauna trebuie sa fie cineva desemnat pentru a analiza un succes neasteptat si pentru a gandi cum ar putea fi acesta exploatat. De asemena, conducerea trebuie sa afle ce cere de la ea acest succes neasteptat.

In concluzie , trebuie mentionat ca succesul neasteptat este o ocazie , dar impune si anumite obligatii. El cere sa fie luat in serios. Cere sa dispuna de cel mai capabil personal aflat la dispozitia unitatii si nu de cel de care unitatea se poate dispensa. Cere seriozitate si sprijin din partea conducerii, pe masura ocaziei. Iar ocazia este deseori considerabila

Esecul neasteptat

Esecurile, spre deosebire de succese , nu pot fi respinse si rareori trec neobservate. Totusi, uneori ele sunt privite ca simptome ale ocaziei. Multe esecuri sunt rezultate ale unor greseli , ale lacomiei , prostiei , ale nechibzuintei sau incompetentei. Totusi , daca ceva esueaza in ciuda faptului ca a fost planificat si proiectat cu grija si executat constiincios, esecul atrage deseori schimbarea fundamentala si , o data cu ea, inovatia.

Ca si succesul neasteptat, esecul neasteptat cere sa iesi sa privesti si sa asculti. Ca si succesul, esecul este intotdeauna un simptom al ocaziei de inovatie si trebuie sa fie luat in serios.

Pentru companii este de asemenea foarte important sa urmareasca evenimentele neasteptate din afacerile furnizorilor si ale clientilor.

De fapt, pentru antreprenor nici nu este necesar sa inteleaga de ce s-a schimbat realitatea , este suficient sa intoarca schimbarea in favoarea sa. De foarte multe ori aflam ce se intampla, dar nu stim cauza , nu stim de ce. Si cu toate acestea putem sa inovam.

Se poate concluziona astfel ca, tocmai datorita faptului ca ne scoate din notiunile preconcepute, din presupunerile si certitudinile noastre, neprevazutul este o sursa fertila de inovatii.

Sursa 2 - Incongruentele

O incongruenta este o discrepanta intre ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie sau intre ceea ce este si ceea ce se pretinde ca este , iar o incongruenta este un simptom pentru inovare.

Astfel , incongruenta este un simptom al schimbarii care s-a produs deja sau care se poate produce. Schimbarile care stau la baza incongruentei sunt schimbari in cadrul unei industrii , ale unui proces. Astfel , incongruenta este vizibila tuturor celor din interior sau din apropierea ramurii respective pentru ca aceasta se desfasoara chiar sub ochii lor. Si totusi, este deseori trecuta cu vederea

Exista mai multe feluri de incongruente:

incongruenta intre realitatile economice ale unei ramuri

incongruenta intre realitatea unei ramuri si presupunerile ce se fac despre aceasta

incongruenta intre eforturile unei ramuri si valorile si asteptarile clientilor respectivei ramuri

incongruenta interna existenta in ritmul sau logica unui proces

Sursa 3 - Necesitatea procesului

"Ocazia este sursa inovatiei" am afirmat pana acum , dar un proverb mai vechi spune: "Necesitatea este mama inventiei". Se poate concluziona deci ca , alaturi de ocazie, si necesitatea este o sursa foarte puternica pentru inovatie.

Necesitatea unui proces este ceva foarte concret. Aceasta exista intr-o afacere , intr-un proces, intr-o ramura a economiei sau intr-un serviciu la fel ca si neprevazutul sau incongruentele. Unele inovatii bazate pe necesitatea procesului exploateaza incongruentele , altele demografia.

Necesitatea procesului porneste de la munca ce trebuie efectuata. Se concentreaza mai mult asupra sarcinii decat asupra unei situatii , perfectioneaza o metoda , reproiecteaza un proces tinand cont de ultimele informatii stiintifice. Uneori necesitatea face posibil un anumit proces prin furnizarea "legaturii care lipseste".

In inovatiile care au la baza necesitatea procesului , oricine din cadrul organizatiei respective stie ca necesitatea exista si totusi, nimeni nu face nimic. Cand apar insa , inovatiile sunt acceptate imediat ca fiind "evidente" si devin in curand "standard" .

Inovatiile bazate pe necesitatea procesului au la baza intelegerea faptului ca "trebuie sa existe o modalitate mai buna de a rezolva o anumita problema". In acest sens trebuie amintite cateva obiectii importante:

Necesitatea trebuie inteleasa. Nu este suficient ca aceasta sa fie "simtita" pentru ca altfel nu se pot defini specificatiile privind solutia.

Este posibil sa cunoastem procesul si totusi sa nu stim ce sa facem.

Solutia trebuie sa se potriveasca modului in care se realizeaza si in care oamenii vor sa o faca.

Sursa 4 - Demografia

Demografia , definita ca o schimbare in cadrul populatiei in ceea ce priveste marimea , structura varstei , componenta , ocupatia , statutul educational si venitul este o importanta sursa a inovarii.

Demografia are o importanta majora pentru ceea ce se va cumpara , de catre cine si in ce calitate. Spre exemplu , adolescentii cumpara mai multe articole de imbracaminte ieftine , pentru moda , nu pentru durabilitate, iar posibilitatile lor financiare sunt mici. Dar, zece ani mai tarziu, aceeasi oameni vor cumpara foarte putine articole de imbracaminte, orientandu-se dupa criterii de confort si durabilitate, si abia apoi pentru moda.

Ceea ce face ca demografia sa fie o ocazie binecuvantata pentru antreprenori si un teren fertil pentru inovatie , este neglijarea ei de catre cei care iau decizii . Acestia se agata de prezumtia ca demografia nu se schimba sau ca nu se schimba repede , respingand chiar si dovezile foarte clare.

Sursa 5 - Noi cunostinte

Inovatia bazata pe noi cunostinte este superstarul sistemului antreprenorial. I se face publicitate , se obtin bani de pe urma ei si reprezinta exact ceea ce oamenii inteleg in mod normal prin inovatie. Bineinteles, nu toate inovatiile de acest gen sunt importante. Unele sunt char banale , dar sunt inovatii de tip superior. Cunostintele nu sunt neaparat stiintifice sau tehnice. Inovatiile sociale de acest tip pot sa fie foarte importante.

Inovatia bazata pe cunostinte noi difera de celelalte tipuri de inovatie prin timpul necesar dezvoltarii, rata esecurilor, previzibilitate si provocarile pe care le lanseaza antreprenorilor. Si , ca toate superstarurile , aceasta inovatie este temperamentala , capricioasa si greu de condus.

Caracteristic inovatiei bazata pe cunostinte este faptul ca , pentru a avea succes , aceasta trebuie sa fie "coapta", adica trebuie sa existe receptivitate fata de ea. Acest risc este inerent acestui tip de inovatie si este o functie a puterii sale unice. Toate celelalte inovatii exploateaza o schimbare care s-a petrecut deja, satisfac o necesitate care exista. In cazul inovatiei bazate pe noi cunostinte, schimbarea este provocata de inovatie. Ea tinde sa creeze o cerere si nimeni nu poate sti dinainte daca cel care o va folosi va fi receptiv , indiferent sau daca ii va opune rezistenta.[ 4]