CAPITAL SOCIAL. COMUNITATEA INTELEASA CA RESURSA

CAPITAL SOCIAL. COMUNITATEA INTELEASA CA RESURSA

In vorbirea curenta apar recurent apelative de tipul
'studentimea romaneasca' sau 'studentimea clujeana', mai ales cand e
vorba de miscari revendicative sau cand discursul cotidian se plaseaza
intr-un orizont al dezirabilului in care se fac consideratii de tipul 'daca
studentimea romana ar fi mai unita'. Ele fac trimitere la un grup social
pe care il considera, sau ar dori sa il considere, mai degraba ca o
comunitate de vointe si simtiri, si nu neaparat ca si un agregat de oameni
cu vointe separate, agregat care in esenta este dezarticulat.

Nu numai in vorbirea curenta sunt reperabile astfel de
reprezentari. Ele apar si la nivel teoretic, in gandirea sociala. K. Marx
facea distinctia intre clasa sociala in sine si clasa sociala pentru sine. A
doua clasa sociala are in vedere un grup social constient de interesele sale
si capabil sa si le urmareasca organizat fiind. Indivizii sunt echipati cu o
constiinta de clasa capabila sa le dea un sentiment al apartenentei si sa-i
mobilizeze in vederea actiunii colective, spre deosebire de indivizii din
primul tip de clasa sociala care nu au o asemenea constiinta. Indivizii din
primul tip de clasa sociala, chiar daca sunt in situatii sociale similare,
raman, totusi, la un nivel atomistic de organizare, preferand sa-si
urmareasca doar scopul personal, fara a tine seama ca o asociere ar fi
mult mai utila. M. Weber vorbeste si el de strate sociale in care indivizii
au un set de coduri comune si un sentiment al apartenentei la acelasi
grup social care faciliteaza comunicarea si relatiile intre indivizii
grupului, prevenindu-i de la o deschidere asemanatoare fata de non-
membri.

Ceea ce au in comun aceste conceptualizari este faptul ca vad un
grup social ca un agent corporat. Chiar daca intre agentii sociali care
compun grupul nu exista o veritabila unitate volitiva cel putin intre
acestia exisa o retea densa de relatii si un set de conditii care faciliteaza
existenta acestor legaturi si crearea altora. Adica in cadrul lor exista o
veritabila comunitate. In acest articol ne propunem sa exploram cu
ajutorul acestei notiuni, de comunitate, relatiile dintre studentii din Cluj-
Napoca, si mai exact vom avea in vedere un regim special al notiunii,

acela de capital social. De fapt ne propunem sa abordam problematica
capitalului social din unghiul de vedere al comunitatii.

Pentru inceput vom explora teoretic conceptul de capital social
construind o taxonomie a acestuia. In cadrul lucrarii vom distinge intre
capital relational, capital integrativ si capital de incredere. In partea a
doua vom puncta empiric discutia teoretica anterioara cu ajutorul
datelor obtinute in cercetarea 'Stiluri si moduri de trai ale studentilor in
spatiul multicultural clujean'

1. Comunitatea: definitii si efecte

Capitalul social este unul din conceptele cele mai dezbatute ale
ultimei decade in sociologie, iar aceste dezbateri iscate in jurul lui au
depasit cu mult sfera sociologiei. Fara indoiala aceasta si datorita
relevantei lui sociale, caci el a fost tematizat si ca un instrument, ieftin si
usor de manevrat, capabil sa mareasca indicii de performanta a
institutiilor politice si a sistemelor de piata. In ciuda noutatii lui, el reia,
de fapt, una din temele fundamentale ale sociologiei, punand-o intr-un
cadru teoretic nou. Respectiv tema socialitatii propusa in cadrul unei
teorii a capitalului, adica, socialiatatea ca resursa 'in vederea a'.

Comunitate si societate. Notiunea de socialitate
problematizeaza ordinea sociala, mai exact, modul in care actiunile
sociale se compun, sintaxa lor. Nucleul conceptual se constituie din
relatiile ce au loc intre indivizi. Se porneste de la constatarea empirica ca
oamenii traiesc mai degraba in comunitati decat singuri si se incearca atat

explicare a acestui fapt cat si identificarea surselor de variatie a
tipurilor de co-existente. In privinta explicarii con-vietuirii exista doua
mari paradigme: (1) cea contractualista, care explica ordinea sociala prin
acordul rational intre indivizii sociali; indivizii traiesc laolalta pentru ca
beneficiile care le aduce acest mod de organizare sunt mai mari decat cele
care ar surveni in urma unui mod de viata solitar; si (2) cea naturalista,
care explica ordinea sociala prin natura umana care ii determina pe
indivizi intr-un fel sau altul sa se indrepte spre celalalt; indivizii traiesc
laolalta datorita unor atasamente afective puternice sau datorita faptului
ca modul in care se structureaza sinele in cadrul copilariei presupune

incorporarea celuilalt ca parte a eului sau pur si simplu datorita unor
complexe instincte sociale.

Au existat tendinte de sinteza inca de la debutul sociologiei ca
stiinta. De exemplu influentele distinctii intre societate de status si
societate de contract a lui H. Maine sau intre comunitate si societate a lui
F. Tönnies. Cea mai elaborata distinctie este insa a lui E. Durkheim care
incorporeaza in conceptul de solidaritate mecanica virtutile explicative ale
unei pozitii naturaliste, iar in conceptul de solidaritate organica virtutile
explicative ale unei pozitii contractualiste. Doar ca atat Durkheim cat si
Maine si Tönnies ataseaza acestor concepte un sens evolutionist in sensul
ca solidaritatea mecanica (societatea de status, comunitatea) preceda
istoric solidaritatea organica (societatea de contract, societatea), mersul
fiind mai degraba ireversibil si catacronic.

Doar in opera lui Durkheim se intrezaresc posibilitati de
utilizare a conceptelor ca stari ce denomineaza situatii simultane
istorice . Durkheim propunea pentru diminuarea starilor haotice,
anomice ale societatii moderne un proiect social corporatist, care
investea asociatiile profesionale, care se vor comporta ca instante morale
regulatoare, cu functia de a restabili solidaritatea mecanica pierduta a
societatilor traditionale. Solidaritatea organica se intemeiaza pe
diviziunea muncii, pe diferentiere sociala si pe individualism. Ea este o
ordine a indivizilor care se asociaza constient 'in vederea' obtinerii unui
profit sau implinirii unui interes care ar presupune costuri prea mari
pentru a fi implinite de catre un individ. Dar aceasta ordine este o ordine
a singuratatii a unei societati distante, a unor oameni reci, calculati,
distanti. Se constata empiric ca intr-o asemenea societate dezordinea este
o componenta semnificativa , avand tendinte centrifuge de dezagregare
sociala, astfel incat ordinea contractuala nu poate supravietui in ciuda
beneficiilor evidente. Remediul este instaurarea chiar in sanul ordinii
contractuale a unei solidaritati mecanice, care se caracterizeaza prin
similaritate, valori si credinte convergente, relatii consolidate in timp
(traditii) si o proportie mai mare a relatiilor bazate pe afectivitate.
Eficienta proiectelor contractuale, societatea, este dependenta intr-un

mod nebanuit de comunitate, in termenii lui Tönnies. Conceptul de
capital social continua pe aceasta linie argumentative, dar asertand o
legatura mai puternica intre cele doua.

In mod traditional societatea beneficia de binefacerile
comunitatii prin efectele integrative care le aducea. Durkheim propunea
ca bastioane ale comunitatii asociatiile profesionale care ar fi fost
prelungiri in modernitate ale breslelor medievale. In contemporaneitate
proiectul social al integrarii prin comunitate a fost implementat altfel,
prin societatea civila, propunere concurenta celei durkheimiene, de
sorginte postiluminista.

Daca in distinctiile operate prin notiunile de solidaritate
mecanica si organica se pastrau granitele dintre socialitate contractuala si
socialitate naturala, prin notiunea de capital social aceasta distinctie este
mult mai neclara. Caci prin conceptul de capital social, comunitatea si
societate sunt considerate simultan: pe de o parte (1) societatea
beneficiaza de relatiile care exista intre oameni in conditiile existentei
unei comunitati puternice, cea din urma afectand eficienta economica si
politica prin mobilizarea socialitatii; pe de alta parte (2) comunitatea
beneficiaza de prosperitate si guvernarea eficienta, permitandu-i sa se
intareasca, la scutul protector al societatii.

In randurile de mai sus am utilizat conceptul de comunitate definindu-1
in mod general. Insa ce inseamna, mai exact, operational, 'comunitate'?

Caracteristicile comunitatii. Operational comunitatea
presupune: relationare, similaritate, supraveghere, incredere.

La nivel relational se pot decela un nucleu strans interactional
(deseori bazat pe relatii de natura sentimentala) si o periferie
interactionala a cunoasterii si recunoasterii reciproce. Comunitatea in
formatiunile sociale traditionale presupune suprapunerea subsistemelor
sociale, diferentierea sociala fiind minimala. Aici relatiile economice, de
natura civica, politice, religioase, de loisir, in mare parte cuprind aceiasi
membri constituind practic o retea unitara de indivizi, spre deosebire de
formatiunile sociale moderne unde aceste retele nu se suprapun din
perspectiva unui individ - el asociindu-se economic cu alte persoane
decat cu cele cu care isi petrece timpul liber, cu care este membru intr-un
partid politic, cu care vorbeste despre stirile ce le-a aflat din ziare sau de
la televizor sau personale cu care eventual se roaga. In cadrul
formatiunilor sociale moderne comunitatea este mai degraba dispersata
in diferite retele. De aceea nu credem ca poate fi o masura buna a
acesteia gradul de suprapunere a retelelor. Ci mai degraba o masura a

relatiilor comunitare ar avea in vedere natura lor, anume
decontractualizarea explicita a relatiilor . Prin urmare definim
comunitatea prin negatie: ea nu este societate.

Similaritate in comunitate desemneaza normativizare similara a
comportamentelor si un orizont valoric asemanator. Supravegherea5 este
una din conditiile unei socializari reusite fiind un factor esential in
mentinerea unui nivel mare de similaritate, sau altfel spus mentinerea
unui nivel acceptabil al deviantei. Prin supraveghere se construiesc
reputatii si de disemineaza informatii. Observarea (reciproca) naste barfa
element central in jocul mentinerii si schimbarii statutului social
(Putnam, 1993; Colier, 1998). Dar tot observatia (reciproca) naste
emulatia in cazul efectelor comportamentale dezirabile. increderea este
una din notele definitorii ale comunitatii, fiind un rezultat al
supravegherii reciproce, similaritatii si al relationarii repetate.
Supravegherea reciproca cu sanctiunile aduse in cazul nerespectarii
intelegerilor (contractelor) prin 'degradari de status' sau sanctiuni
punitive mai grave din partea comunitatii, vegheaza la diminuarea
oportunismelor permitand instaurarea unui climat de incredere. De
asemenea, te increzi mai usor in indivizi cu care consideri ca te asemeni
si e mai greu sa te increzi in venetici (= strainul lui G. Simmel). Pe
deasupra intervine si componenta traditiilor (= obisnuintelor): in urma
unor interactiuni repetate cu diferiti indivizi e mai usor sa ai incredere in
ei (Uslaner, 1999).

Una dintre criticile vehemente aduse de E. Durkheim
paradigmei contractualismului individualist, respectiv unui teoretician
care lucra in aceasta paradigma, H. Spencer, este aceea ca orice contract
se sprijina pe presupozitia unui garant al acestuia. Orice contract are o
parte non-contractuala care trimite la o comunitate de valori si norme
(similaritate), si increderea in faptul ca ea e capabila sa supravegheze
contractele incheiate si sa intervina in cazul derogarilor de la

responsabilitatile acestuia, fara acordul reciproc al partilor. Adica orice
contract presupune comunitate (in sensul larg al cuvantului

Dar nu numai atat. Comunitatea se poate constitui si ca resursa
economica din perspectiva retelei de care dispune individul. In cadrul
retelei de loisir de care dispune individul pot emerge relatii economice
sau actiuni politice. Sau prin reteaua de vecinatate pot fi disponibile
diferite utilitati care ar fi presupus costuri prea mari sau erau de
neapropriat. Aici nu conteaza numai nucleul dur relational ci si periferia
retelelor. Precum a aratat Granovetter (1973), in cadrul nucleului dur
similaritatile pot fi prea mari, de exemplu pentru a aduce un surplus de
informatie, surplus care se dovedeste foarte util in conditiile in care
cineva isi cauta un loc de munca. In schimb el poate fi disponibil prin
legaturile mai slabe din cadrul diferitelor retele.

Concluzii. Adica comunitatea poate fi vazuta ca si resursa
pentru ordinea contractuala, capabila sa faciliteze actiunile productive
ale oamenilor . Ea poate fi conceptualizata ca si un capital Prin urmare
comunitatea nu influenteaza societatea doar din perspectiva prezervarii
acesteia prin efectele integrative, ci si prin capitalul relational de care
dispune individul si capitalul de incredere. Din perspectiva individului
comunitatea ca resursa are in vedere utilitatile disponibile in retele si
propensiunea spre asociere facilitata de increderea de care dispune fata de
diferitele tipuri de alteritate. Din perspectiva grupului comunitatea se
constituie ca si capital in masura in care reuseste sa supravegheze eficient,
sa produca similaritati percepute, sa produca apartenente grupale, mai
general sa fie integrativa.

Capital social: definitii si efecte

Definitii si proprietati. Definitiile clasice ale capitalului social,
adica ale comunitatii inteleasa ca resursa sunt cele ale lui J. Coleman, P.

Bourdieu si a lui R. Putnam. Cea mai influenta este cea a lui R. Putnam,
fiind, de altfel, teoreticianul care a dat acestui concept larga circulatia
sociala subliniindu-i capacitatea sa instrumentala si prin articole de
popularizare (995, 1993)

'Capitalul social (..) este creat cand relatiile dintre oameni se
schimba in asa mod incat faciliteaza actiunea' (Coleman, 1980:304).
Capitalul social este 'suma resurselor actuale si virtuale care se
acumuleaza la nivel individual si de grup in virtutea implicarii intr-o
retea durabila de relatii de cunoastere reciproca' (Bourdieu, 1983: 23)
'Capitalul social se refera la caracteristici ale organizarii sociale, cum ar
fi retelele sociale, normele si increderea, care faciliteaza coordonarea si
cooperarea pentru beneficiu mutual.' (Putnam, 1993: 36).

Pentru ca retelele din cadrul societatilor moderne nu se
suprapun, individul este cuprins in mai multe grupuri relativ distincte.
Capitalul social de care dispune un individ intr-un grup este transferabil
si in alte grupuri, in sensul ca, increderea pe care a dobandit-o in
alteritatea din acel grup se poate transfera si la alteritatea din alte grupuri
din care face parte. Sau utilitatile de care dispune intr-un grup le poate
face disponibile altor indivizi membrii ai altor grupuri.

Consumul unui anumit tip de capital are ca efect diminuarea lui.
Capitalul informational, face nota aparte, caci in urma consumului nu se
diminueaza. Datorita naturii sale capitalul social de asemenea face nota
aparte, dar el nu numai ca nu se diminueaza, ci spre deosebire de capitalul
informational care doar se conserva prin consum, capitalul social sporeste.
Caci a consuma capitalul relational inseamna a intarii relatiile sociale,
adica tocmai consolidarea lui insusi.

Capitalului social, esie un bun relational, adica el se plaseaza in
spatiul inter-individual, nu in diferiti indivizi, in ciuda faptului ca
indivizii sunt cei care il creaza, constituindu-se ca bariere sau porti
pentru circulatia diferitelor tipuri de utilitati, sau creand reputatii sau
diseminand incredere. Capitalul social este astfel un bun public.

Forme ale capitalului social Am distins mai sus intre utilizarea
comunitatii ca resursa, pe de o parte din perspectiva individului si pe de
alta parte din perspectiva grupului. Prin urmare putem sa tematizam
capitalul social din doua unghiuri: (1) al individului si (2) al grupului.

Capitalul social al unui individ se refera la masura in care
reuseste sa transforme relatiile de care dispune in diverse tipuri de
capital: capital simbolic (daca reuseste sa fie creditat simbolic, cu
deferenta, de catre alti indivizi din cadrul retelelor din care face parte in

fata altor indivizi - recomandari), capital informational, capital
economic, capital de intrajutorare (i.e. nu pot sa imi instalez singur un
sistem de beculete pe pomul de craciun, care s-au stricat, dar vecinul meu
electrician poate, iar eu pot sa apelez la el), obtinerea unor bunuri
disponibile prin institutii (i.e. burse, vacante sau concedii in zone mai
bune decat mi s-ar fi oferit in mod normal), capital politic (poate fi
inteles si ca si acces la capital simbolic, dar e mult mai mult decat atat,
caci o institutie politica este si resursa organizational si de mobilizare).

Capitalul relational este inteles din perspectiva unei retele
egocentrice. Chiar daca luam in considerare si latura integrarii in
institutii formalizate, prin acest mod de abordare, nu dizolvam capitalul
relational in grup, de vreme ce vizam oportunitatile pe care indivizii si le
fac disponibile prin relationari. Prin capital social din perspectiva
grupului, sau capital de integrare, se intelege altceva. Masura in care
comunitatea este integrata in vederea sustinerii contractului, sau altfel
spus, mentinerii ordinii societale moderne a carei natura este
contractuala. Si aici am amintit ca moduri de manifestare a functiilor
integrative comunitare: oferirea unei supravegheri eficace si crearea unor
similaritati. Cele doua moduri ale acestei functii nu pot fi prea usor
decelate in cadrul grupului, ele fiind mai degraba corelative. Ele conduc
la crearea reputatiilor, statuturilor sociale, la sentimente si idei
asemanatoare, sentimente de apartenente, impunerea autoritatii si a
uzului legitim a coercitie. Un grup bine integrat dispune de un capital
social mai mare. Un grup prost integrat dispune de un capital social mai
mic. Evident dependentele nu sunt lineare. Un capital integrativ foarte
mare diminueaza individualitatea si initiativa personala. Societate este
anulata.

La nivel societal, aminteam mai sus, in modernitatea
democratica rolul institutiilor cu functie comunitara este jucat de
societatea civila Societatea civila se defineste ca sub-sistemul non-politic
care are efecte regulative asupra acestuia si suplineste pleiada de nevoi si
interese care nu pot fi satisfacute prin intermediul statului. Ea se
constituie din organizatii. Aceste organizatii pot avea diverse finalitati dar
in principiu ele se manifesta ca forte integratoare prin oferirea
suportului comunitar fie in activitati de loisir, fie in lupta pentru cauze
comune (grupurile minoritare etnice, religioase sau sociale), fie de
reabilitare sociala, etc.. Importanta lor macrosociala consta si in faptul ca

pun la dispozitie o retea organizata care poate fi convertita spre diverse
utilitati. Putnam, in Making Democracy Work, lucrare care a devenit
clasica in acest domeniu in cei opt ani ce s-au scurs de la aparitia ei, arata
cum angajarea civica este o conditie a bunei guvernari si a prosperitati
economice a diverselor regiuni din Italia.

Am vorbit de capital social, atat cel relational, cat si cel
integrativ ca un concept actualizam. Un individ poseda un capital
relational mare in masura in care actualizeaza anumite beneficii. De
asemenea intr-o comunitate putem vorbi de capitalul social integrativ in
masura in care se actualizeaza in organizatii. Acest concept nu este unul
potential, atat timp cat in nodurile retelelor se afla indivizi care dispun
de relatii. Chiar daca legatura exista utilitatile pot sa nu circule, iar
conceptul de capital social are in vedere tocmai capacitatea relatiilor
sociale de a se constitui in resurse pentru individ. In acelasi mod se pune
problema si la nivel grupai, grupul poate sa existe daca el nu se
transforma intr-un furnizor de bunuri comunitare. Nu numai la nivel de
masurare se pune problema actualizarii retelelor, ci chiar la nivel
conceptual. Un bun fizic este capital daca este utilizat in procesul
productiv. In acest sens intelegem faptul ca acest capital este un bun
public. Retelele sunt un bun public si ele au existenta independenta de
unul sau altul dintre indivizi, care se pot retrage (evident cu unele
pierderi daca este un nod care (ace deschideri spre alte retele), dar
actualizarea retelelor ca suport pentru circulatia anumitor utilitati este
dependenta de individ si de indivizii prin care si de la care circula
utilitatile. Si la nivel de grup, doar daca sunt actualizate in diferite feluri
functiile comunitare putem vorbi de capital social.

Putnam (1993b) arata ca una din externalitatile integrarii prin
organizatii este increderea. Cooperarea si coordonarea care se realizeaza
conduce catre acest efect. increderea este disponibilitatea de a intra in
relatii. Este acea latura a potentei relationarii, adica un capital de
socialitate. Departe de a fi unidimensional, increderea este un fenomen
polivalent. Una din cele mai cuprinzatoare clasificari este cea a lui
E. Uslaner (1999a, b). El porneste prin a distinge intre incredere in
institutii si incredere in oameni.

Increderea in oameni nu este nici un monolit, ci un concept
multidimensional. Uslaner distinge trei tipuri de: interpersonala (sau
moral), strategica (sau personalizata) si particularizata. Primul se refera la
o incredere difuza intre oameni, o incredere in alteritate, el fiind masurat

in general prin intrebai de tipul 'Dumneavoastra credeti ca se poate avea
incredere in cei mai multi dintre oameni? . Increderea strategica
provine din experienta individului cu alteritatea concreta, experienta
fiind cea care conduce la jocuri strategice de plasare sau de retragere a
increderii. Increderea particulara se refera la increderea in grupuri
sociale de similaritate. increderea in oameni poate fi o externalitate
produsa de interactiunile oamenilor in cadrul retelelor egocentrice, dar
poate fi rezultatul unei societati integrate.

Increderea in institutii este una din variabile care coreleaza pozitiv cu
indicatorii de performanta a institutiilor politice (Hetherington, 1998,
1999). Exisa puternice argumente care arata ca exista corelatii puternice
intre increderea in institutii si increderea generalizata. De asemenea
exista cercetari care arata ca increderea in institutii este o incredere
strategica (Newton, Kenneth & Norris, 1999)

Capital Social: Studentii din Cluj Napoca

1. Capital Relational

Ipoteze Tipurile de utilitati care circula in cadrul retelelor unui
student pot fi de diverse feluri. Utilitatile institutionale studentesti sunt
o parte ale acestora. Modul in care ele se fac disponibile poate releva o
parte din structurile universitatii, daca prin universitate se intelege un
angrenaj birocratic. Perspectiva asupra acestor relatii este ego-centrica,
mai exact este privilegiat unghiul de vedere al studentului, felul in care
lui ii sunt facute accesibile utilitatile. (1) Daca ele i se fac accesibile prin
retele informate, este probabil ca mecanismele universitare sa nu
functioneze precum ar fi dezirabil, ele realizandu-se mai degraba intr-un

'subsol structural', departe de ochiul public, la intuneric; aici
recompensele pentru aceste utilitati, pentru cei ce le furnizeaza, nu sunt
doar institutionale - care oricum ii revin functionarului - ci si sub forma
cadourilor explicite (mita). (2) Daca in schimb ele i se fac accesibile prin
caile formale ale universitatii, mecanismele universitatii ar putea fi cele
de dorit. Prin itemii pe care ii avem la dispozitie nu putem afirma cu
certitudine acest lucru si probabil pentru a obtine aceasta certitudine
rezultatele de fata ar trebui completate de un studiu calitativ, de tip
etnografic. Ipoteza formulata mai sus, cu cele doua regimuri ale sale, se
cere a fi nuantata. (3) Existenta unui 'subsol structural', al relatiilor
informale in cadrul institutiei, este un fapt care poate nu numai sa
diminueze performantele institutiei, ci le poate si spori. De asemenea
tranzactiile in aceste retele se pot face nu doar prin mita, ci si cu ajutorul
cadourilor eufemizate (adica urmand logica schimburilor in cadrul
comunitatii). De exemplu existenta unor retelele informale de tip
student - coleg, student - prieten presupune pentru student existenta
unor posibilitati de acumulare a unor resurse de cunoastere , pentru
care costurile tranzactionale nu sunt asa mari ca in cazul unor relatii
formale student - profesor, fiindca sunt mai accesibile. Pe de alta parte
presupun si recunoasterea unor indivizi care detin un capital de
cunoastere mai marc si care ar putea acorda sprijinul necesar pentru a
intelegerea unor lucruri problematice. Iar recunoasterea este un mod de
acordare a unui statut social

Indicatori. Un indicator sintetic de accesibilitate a utilitatilor ar
trebui sa poata da seama de trei conditii: individul (1) poate sa-si procure
singur utilitatile, deci se poate ca tocmai el sa fie poarta de acces spre ele,
(2) poate sa si le procure prin intermediul retelei (3) nu poate sa-si
procure utilitatile nici singur, nici prin retea. In cazul in care studentul
poate sa-si procure singur utilitatile institutionale, structura birocratica a
universitatii ii faciliteaza un contact direct cu agentii responsabili cu
furnizarea lor. In cazul in care este nevoie de intermediari, probabil (1)
regulile birocratice trebuiesc transgresate pentru obtinerea utilitatilor,
ele fiind prea stramte pentru a tine cont de cazurile particulare; daca
transgresarile au o frecventa prea mare inseamna ca regulile in general
sunt prea inguste sau prost 'cusute'; sau (2) agentii responsabili cu

furnizarea lor sunt inchisi intr-un turn de fildes care nu-i permite
studentului acces ne-mediat. In cazul in care studentul nu are la cine
apela si nici nu poate sa rezolve singur problemele institutia nu
furnizeaza nici un fel de acces la utilitati, manifestandu-se discretional.

Un indicator al facilitarii accesului prin relatii informale la
utilitati va avea in vedere (1) numarul de accese mediabile formal si (2)
numarul de accese mediate informai. Un alt tip de indicator ar putea fi
urmatoarea rata : raportul numarului de accesari prin relatii informale
la numarul de accesari formale.

Retele si utilitati. Am incercat sa redam sintetic structura
relatiilor si tipurilor de utilitati de care dispun studenti. Graficul din
anexa 1 reprezinta simultan tipurile majore de retelele in care este
integrat un student: (rudenie, prietenie, vecinatate, profesionale: relatii
cu colegii si relatii cu profesorii) si tipurile majore de bunuri de care are
ar putea nevoie un student si ar putea sa le obtina prin retea. Nota aparte
face 'ajutorul financiar (imprumut)', care nu tine de contextul
institutional universitar, e mai degraba o variabila de control, precum se
vede, ea fiind mult departata de celelalte utilitati si relatii . Interpretarea
graficului se face astfel: punctele mai apropiate in spatiu dau seama de o
asociere mai puternica.

La nivelul utilitatilor pot fi detectate trei categorii de utilitati :
(1) cele cu caracter mai accentuat birocratic: interventii la Decanat sau
Rectorat, interventii la secretariat / serviciul social si ajutor in
contestarea unei note; (2) cele cu caracter informational-profesionale :
lamurirea unor neclaritati legate de domeniile studiate si informatii
legate de bibliografie / surse suplimentare si, in sfarsit, (3) o clasa cu un
singur element: ajutor financiar (imprumut).

Studentii, pentru a face interventii la Decanat sau Rectorat,
apeleaza in proportie de 41,5% la ajutorul profesorilor si 33,5% dintre ei
prefera sa si le rezolve singuri. Am putea spune ca aceste instante sunt
relativ deschise studentului, insa de multe ori e necesar ca un profesor sa
negocieze sau sa rezolve problemele.

Procentele se schimba simtitor cand e vorba de solicitari
adresate secretariatului sau serviciului social, fiind foruri cu un statut mai
mic fata de Decanat sau Rectorat: 51,6% din studenti isi rezolva singuri
problemele si apeleaza in procent de 15,8 la profesori pentru medieri.
Secretariatul este proiectat ca un punct de acces la problemele birocratice
ale institutiei pentru student. Chiar daca procentul este mare al celor
care il apeleaza direct, 53.5%¹⁵ din studenti nu o fac, preferand ajutorul
altor persoane sau pur si simplu nu au la cine apela (8,8%). Daca in cazul
Decanatului sau Rectoratului este normal sa existe o oarecare inchidere
in cazul secretariatului si serviciului social nu.

In cazul contestarii notelor functioneaza relatiile directe si mai
degraba formale: 41,8% dintre studentii isi rezolva singuri aceste
probleme si 39,7% apeleaza la ajutorul profesorilor. Adica pe caile mai
degraba informale contestarea unei note se face in proportie de 14.8%,
adica un procent relativ mic.

Pentru a reda accesibilitatea instantelor universitare proiectate
birocratic¹⁶ am putea construi un indice dupa logica expusa mai sus.
Valorile pozitive vor reda in ce masura studentul mai degraba apeleaza la
relatii pe care le are pentru a-si rezolva problemele. Valorile negative
arata in ce masura studentul mai degraba isi va rezolva singur
problemele, iar valori apropiate de zero vor indica faptul ca nu are la
cine apela

Instantele birocratice sunt relativ deschise: 42,6% dintre studenti isi
rezolva mai degraba singuri problemele. Insa 41,3% apeleaza la ajutor si
16,1% nu au la cine apela. Proportiile nu trebuiesc reificate, ele sunt
orientative. Chiar daca le lipseste caracterul exactitatii, ele indica totusi
ca studentul le acceseaza destul de greu, obtinerea utilitatilor fiind mai
degraba anevoioasa si, pentru o parte dintre ei, chiar inaccesibile.

Pentru a reda gradul de acces pe cai mai degraba formale (prin
profesori) fata de cele mai degraba informale (prin rude, prieteni, colegi,
altele tipuri de retele) putem construi un indicator care sa faca o medie a
procentelor de acces informal si sa impartim la numarul maxim de accese
formale. Un alt tip de indicator ar fi o rata: accesele formale divizate cu

accesele informale. Datele furnizate de primul tip de indicator nu ne
releva prelevanta structurilor informale fata de un maxim al celor
formale . In schimb cel de-al doilea ne aduce informatii interesante.

Procentul relatiilor informale din relatiile formale prin care se
acceseaza Decanatul sau Rectoratul este de 63,4. Relatiile formale
prevaleaza asupra celor informale, dar cele informale sunt si ele relativ
mari. La secretariat aceste raporturi se inverseaza. Numarul acceselor
informale este mai mari decat cele formale de 1, 83 ori, adica aproape de
doua ori. Aici medierile sunt facute de prieteni, colegi de scoala, de
persoane in alte tipuri de relatii si rude, enumerarea fiind facuta in
ordinea descrescatoare a interventiilor. Probabil aici functioneaza
'micile atentii' care lubrifiaza furnizarea utilitatilor. Dar si faptul ca
unele raporturi nu sunt prea importante si atunci nu li se acorda atentie
prea mare, astfel incat unii studenti isi trimit colegii sa le duca/aduca
acte, sau alte lucruri, la secretariat, sau sa le procure ei in numele lor. In
cazul contestarii notelor raportul este din nou in favoarea relatiilor
formale.

Un alt tip de utilitati disponibile in retea sunt cele legate de
resursele de cunoastere. Pe langa caile oficiale de 'predare' a informatiei
si a surselor de informare (profesor - student), exista cai prin care
neintelegerile 'predaniei' profesorilor pot fi lamurite si surse
suplimentare, alternative pot fi obtinute. Graficul la care am facut
trimitere arata ca cele doua utilitati amintite sunt disponibile in mod
asemanator in retele. Si anume studentul este intr-o proportie mica
autarhic, fiind legat de retele lor de distributie. Si principalele retele de
apropiere a acestor bunuri sunt cele profesionale: prin profesori si
colegi . Aici indicatorii de prelevanta a retelelor informale asupra celor
formale iau valori mari In cazul bibliografiilor si surselor informale se
acceseaza in egala masura retelele informale (in principal colegii si
prietenii) si retelele formale (profesorii), adica 103,9%. Iar in cazul

neclaritatilor se acceseaza in proportie mai mare profesorii decat alte
retele (de asemenea cele colegiale si de prietenie), insa cu o frecventa
mare (80,8%).

Precum se poate vedea in anexa sectiunea 3 si 4, diferentele intre cele
doua etnii nu sunt mari ceea ce conduce spre concluzia ca exista un
acelasi regim institutional pentru amandoua.

In concluzie, studentul, chiar daca are acces la instantele
birocratice, accesul este limitat. Accesarea prin retele se face pe linie
formala, doar in cazul secretariatului relatiile informale sunt mai
semnificative decat cele formale, in ciuda faptului ca accesarea formala
ramane de departe cea mai importanta retea . Exista retele de distributie
a resurselor de cunoastere atat formale, ele fiind cele mai puternice, cat
si informale, adica intre studenti. Acest lucru ar trebui sa sporeasca
performanta studentului, integrandu-1 intr-o retea care-1 ajuta sa isi
sporeasca capitalul de cunoastere.

Relatii intre retele. Facand o analiza a cailor multiple prin care
indivizii isi pot procura utilitatile institutionale, si ne referim aici la
retelele de acces, putem sa deducem, cel putin in parte, relatiile intre
aceste retele, apropierile lor sau suprapunerile. Presupunand ca daca spre
aceeasi utilitate exista diferitele retele care sunt considerate moduri de a
le procura, atunci intre aceste retele exista afinitati.

Daca se iau in considerare alegerile multiple pentru unele retele pentru
diferite utilitati , se poate observa, dupa cum apare si in graficul din
sectiunea 3 a anexei , ca avem trei grupuri de retele (1) prieteni si colegi
de scoala, (2) rude, colegi de camera si vecini, altele (3) profesori. In
interpretarea noastra, o apropiere prea mare intre retele ar fi insemnai o
intruziune a informalului in formal, Indicand mai degraba o coruptia a
sistemului. Insa, precum am constatat mai sus, nu se verifica acest lucru
pentru universitate. Densitatea mica a retelei de retele confirma acest
lucru . O parte din prieteni pe care ii are un student sunt colegi de

scoala, dar nu neaparat colegi de camera / vecini, sau cel putin acestia
nu sunt cai de acces utilitar in universitate, spre deosebire de colegi de
scoala. Retelele de rudenie precum cele de vecinatate sau altele intervin
mai rar in procurarea utilitatilor decat celelalte retele si daca intervin ele
sunt relativ intersanjabile, adica pot rezolva diferitele probleme
institutionale aproximativ in aceeasi masura.

Profesorii sunt cea mai folosita cale de acces in institutie, deci cea mai
directa legatura cu utilitatile, lucru care precum spuneam vine sa
confirme ca institutia este autonoma, retelele de procurare a utilitatilor
sunt mai degraba endogene universitatii.

Caracteristicile retelelor. Insa sa vedem cum am putea
caracteriza retelele la care apeleaza studentul. Am putea face acest lucru
in termeni de granite de asocieri intre retele. Presupunand consistenta
denominationala a individului - adica ca el se refera la prieteni in
contextul accesului la utilitati institutionale in acelasi sens ca si la
prieteni in contextul loisirului sau al relatiilor confesionale - chiar daca
are diferiti prieteni in aceste contexte, deci, presupunand aceasta
consistenta, am putea contura ariile de intindere a retelelor sale

Pastrand acelasi registru a relatiilor utilitare, mai exact cel al
relatiilor de ajutor financiar, respectiv imprumut . O grupare vizibila
este cea in jurul categoriei ruda . Clusterul format in jurul acestuia este
format din puncte ce se refera la ocupatie. Acest lucru ne permite sa
afirmam ca studentii sunt recrutati din clasele ocupationala a profesiilor
liberale sau tehnice cu studii superioare, servicii cu cel mult studii medii
si muncitori . Debitorii sunt mai degraba studenti, fiind prieteni sau
colegi (de scoala sau de camera - mai des de la colegi de camera decat de
la colegii de scoala).

In cazul relatiilor de loisir se pastreaza acelea si distante ca si in
cazul relatiilor pecuniare de imprumut: fetele sunt mai apropiate de
rude, mai ales de sex feminin, si de colege de camera, iar baietii de
prieteni de sex masculin, dar, in ambele cazuri, dominante raman
relatiile de prietenie cu persoane cu studii superioare din categoria
student. Relatii de loisir cu colegii de scoala chiar daca exista sunt destul
de putine, iar cele cu profesori sunt, practic, inexistente. Cu alte
categorii profesionale decat cele de student relatiile nu sunt prea stranse,
aproape inexistente. Maghiarii au o tendinta usoara de a petrece mai
mult timp cu rudele. In schimb, chiar daca intre romani si maghiari nu
se pot repera diferente semnificative in caracteristicile persoanelor cu
care isi petrec timpul liber, exista o clara ruptura intre ele: romanii isi
petrec timpul cu romani, iar maghiarii isi petrec timpul cu maghiari

Relatiile confesive se desfasoara in aceleasi granite, pastrandu-se
scindarea cea mai puternica de-a lungul axelor: etnice (roman - maghiar)
si profesionale (student - non-student), iar grupurile intre care au loc
mai multe schimburi fiind cu prietenii studenti de aceiasi etnie si cu
rudele cu studii superioare si medii.

2. Capital Integrativ

Am distins intre capital social din perspectiva individului si
capital social din perspectiva grupului. Bariera care, desi cu un anumit
grad de arbitrar, indica doua laturi distincte ale acestui capital. Evident
ca cel din perspectiva grupului se manifesta prin indivizi, dar e vorba de
perspective distincte, una egocentrica, cealalta e din punctul de vedere al
retelei. Cele doua perspective se constituie in dimensiuni distincte,
pentru ca nu e vorba doar de unghiuri diferite asupra aceluiasi punct
focal, ci de unghiuri diferite asupra a doua puncte distincte: (1) individul
pe de o parte, (2) grupul pe de alta parte.

Un capitalul social mare la nivel de grup conduce catre efecte
integrative. Aceasta pentru faptul ca o comunitate puternica e capabila
sa-si supravegheze eficient membrii, sa le produca similaritati percepute si
sa le induca apartenente la grup. Comunitatea nu actioneaza linear
producand aceste efecte, ci mai degraba avem de a face cu un circuit in
care efectele actioneaza la randul lor spre a intari comunitatea.

Am putea avea in vedere multiple nivele de analiza a vietii
studentesti ca si grup social / grupuri sociale. De exemplu, un nivel de
analiza ar fi cel al institutiei universitare, sau cum am facut pana acum la
nivel de institutii, universitatile clujene. Sau sa consideram integrarea lor
in societate sui generis.

Organizatiile sunt instantele care pot fi responsabile de
supravegherea puterii, oferind, totodata, studentului accesul la o retea in
care poate gasi: sprijinul unui grup care sa-1 ajute in aplicarea planurilor
sale, sentimentul apartenentei la un grup, supravegherea prin sanctiuni,
care pot merge pana la excludere daca nu se supune regulilor sale.
Organizatiile pot sa devina grupuri deviante, insa legitimitatea lor. In
acest caz, este retrasa de grupul supraordonat.

La nivel universitar, organizatiile studentesti, sindicale sau
cultural-stiintifice, pot fi bariere in fata puterii institutionale locale sau
guvernamentale , sau canale de redirectionare a puterii, sau instante care
negociaza unele decizii ce privesc studentii. In cazul in care organizatiile
si indivizii nu pot sa isi revendice pe caile oficiale drepturile, ele pot sa si
le revendice pe caile protestatare. Un mediu in care masurile represive
sunt mult prea dure pentru actiunile de protest organizatiile si indivizii
nu beneficiaza de cai de reglare care sa conduca spre integrare. Un alt
mecanism de supraveghere a institutiei universitare este reprezentantul
studentului. Organizarea si participarea la actiunea de vot a
reprezentantului este un indicator al capitalului social

La nivel societal, o imagine asupra capitalului social al
studentilor trebuie sa tina seama de mai multe aspecte ale acestui
concept. La nivel societal, diversi agenti integratori produc efecte
diferite. Mass-media are un efect mai difuz, iar apartenenta la o
organizatie sau participarea la manifestarile unor organizatii au efecte
mai punctuale. Cei care au un consum mediatic mai mare e probabil sa

preia anumite atitudini si valori o data cu informatia furnizata . Un alt
aspect este cel al organizatiilor. Cei ce sunt membrii ai unor organizatii
sunt expusi unui mesaj mai exact cu care ei sunt de acord, conducand
spre sporuri de socialitate in-group. Putnam (1993, 1995) arata cum
organizatiile au ca efect neasteptat, secundar, increderea in ceilalti
membrii si in ne-membri ca urmare a coordonarii si cooperarii reciproce
a actiunilor.

Consumul mediatic are efecte multiple asupra capitalului social.
Putnam (1995, 1999) a incercat sa demonstreze ca televizorul are efecte
negative asupra capitalului social, in functie de tipul de emisiuni
vizionate si de durata vizionarii. O durata lunga de vizionare a
televizorului impiedica relationarea, deci comunitatea. Integrarea nu are
sens decat in conditiile in care exista persoane cu care sa se integreze
individul, iar daca ele sunt 'conectate' la televizor, nu e cazul.

Datele releva ca foarte multi studenti citesc ziare . Baietii citesc
mai mult ziare decat fetele . Aceasta se explica pentru ca baietii citesc
'Pro Sport' si 'Gazeta Sporturilor' . Nu avem de a face cu o veritabila
participare civica, cu un student civic, ci cu un student baiat care vrea sa
fie distrat (entertained). Totusi aceste ziare creeaza apartenente, pentru ca
sportul nu este prezentat distant, rece, fara o anumita vibratie afectiva.
Sau se creaza echipe de suporteri, nu neaparat organizati, ai unei echipe
sau alta. Pe de alta parte prezentarea lui este incarcata cu sentimente
puternice nationale . Cand echipa nationala de fotbal joaca cu alte
echipe nationale, nu se afirma in vorbirea curenta ca 'selectionata
Romaniei' are un meci cu o alta selectionata nationala, ci ca 'noi' avem
meci cu 'altii'.

Nu se poate estima cat de relevanta este pentru masurarea
capitalului social audierea radioului. Caci studentul asculta la radio
emisiuni muzicale sau centrate pe divertisment. Efectele integrative sunt
cele ale apartenentei la aceeasi generatie si crearea unui cod comun de

referinte. Dar cat este de superficial acest cod? Studentul este influentat
de text sau nu? Cat de importanti sunt factorii stilistici transmisi pe acest
canal mediatic? Sunt ei capabili sa creeze o unitate stilistica integranta la
nivel de generatie (public tinta)?

Pentru ca nu putem cuantifica efectele televizorului si a
radioului asupra capitalului social si de unde anume curba de vizionare
devine descendenta avand efecte negative asupra capitalului social; si
pentru ca efectele radioului sunt neclare , vom estima capitalul
integrativ tinand seama doar de frecventa cu care sunt citite ziarele.

Apartenenta la organizatii in cazul studentilor clujeni, din nou,
este problematica. Nu numai ca participarea ca membru in organizatii
este semnificativ diferita pentru maghiarii si romanii , dar ei se
comporta diferit in acest sens. Romanii participa mai degraba la asociatii
profesionale, iar maghiarii participa la asociatii cu caracter sindical-
atitudinal, ei fiind inregimentati in organizatii cu profil etnic, precum
KMDSZ . Selectia in cele doua tipuri de organizatii este distincta. In
cazul asociatilor profesionale avem de a face cu interese profesionale si
un caracter de voluntariat mai accentuat, caci aceste organizatii nu
dispun de fonduri financiare prea mari. In cazul asociatilor cu profil
etnic avem de a face cu integrarea fireasca in retelele de cunostinte si
prieteni pe care studentul le aduce de acasa. Maghiarii sunt concentrati in
anumite zone ale tarii, putine la numar. Cand vin in mediul universitar
clujean, singurul mediu in care exista institutii cu sectii maghiare, e
normal sa existe retele de grupuri de prietenii si cunostinte mult mai
dense decat in cazul romanilor. In plus exista un caracter militant,
specific unui sentiment al minoritatii, care este puternic reprezentat in
profilul atitudinal al etnicilor maghiari. In plus aceste organizatii sunt
sprijinite financiar mult mai puternic de alte organizatii si fundatii si
chiar de guvern. De ele sunt legate si interese pecuniare si oportunitati
de studiu mult mai clar conturate decat in cazul celorlalte tipuri de
asociatii.

Este problematica de asemenea selectarea unor itemi pentru a
contura permisivitatea comunitatii la protest. Care itemi reprezinta acest

lucru mai bine.: cei ce se refera la participare posibila sau la o participare
propriu-zisa? Permisivitatea este indicata de faptul daca un individ a
participat realmente a greva sau a semnat o petitie de protest sau de
faptul ca ar participa la o greva respectiv ar semna o petitie Credem ca
orizontul posibilului este cel mai relevant. El inglobeaza experienta
trecutului si perceptia prezenta a campului social. Dar raspunsurile la
asemenea itemi ar putea fi viciati de dezirabilul social si nu ar tine cont
de realizabilul social, de faptul ca represiunile vor fi mari, adica avem de
a face cu un mediu inchis, putin integrativ. Analiza datelor ne indica ca
orizontul posibilelor actiuni protestatare se coreleaza cel mai bine cu
ceilalti indicatori ai participarii civice a studentului.

Incercand sa construim un indicator general al acestui concept
am utilizat urmatorii itemi: frecventa citirii ziarelor, participarea la
manifestarile organizate de diferite asociatii si organizatii,
disponibilitatea de a participa la actiuni de protest, participarea la vot in
turul I la prezidentiale 2000, participare la intalniri cu reprezentanti
politici in campanii electorale, participare la intalniri cu caracter
politic

Membrii unei asociatii sau organizatii sunt semnificativi mai angajati
civic decat non-membrii. Aceasta confirma ipoteza de mai sus ca
organizatiile sunt artizani ai integrarii, fiind un bun indicator al
acestuia

Chiar daca partajam populatia studenteasca in indivizi cu capital
social mare, mediu si mic nu putem sa estimam ce anume inseamna
aceasta, mai mult decat sa spunem ca au participat sau nu la vot, ca
participa la manifestatiile organizatiilor sau ca citesc ziare. Din aceste
date nu pute sa indicam efectele pe care il are un asemenea capital. Nu
putem sectiona acest indicator sumativ continuu, in mare, mic sau
mediu, fara un grad destul de mare de arbitrar. A spune ca acest grup
social are un capital mic sau mare este de asemenea arbitrariu fara
cercetari suplimentare.

3. Incredere

Increderea se refera, in ultima instanta, la disponibilitatea de a
intra in interactiune. Chiar daca individul este integrat intr-o retea
complexa, daca el nu este disponibil, nu putem vorbi, intr-adevar, de un
capital social. E vorba despre un potential interactional, cauzat de un
factor ideologic, care poate avea diverse surse. El poate fi rezultatul
interactional, sau al similaritatilor percepute ca urmare a unei comunitati
integrative, sau un factor extrasocietal care crediteaza alteritatea (forte
supranaturale care vegheaza la implinirea contractului). Spre deosebire de
celelalte tipuri de capital social care sunt concepte actualizante, avem de
a face aici, cu un concept potential. Capitalul de incredere 'lubrifiaza'
relatiile umane, e sociabilitatea lor, factorul care da seama de socialitatea
lor pozitiva.

In cercetarea la care facem referinta se masoara increderea in
institutii. Sunt reperabile trei concepte ale increderii in institutii: (1) ale
spatiului universitar: conducerea Universitatii, asociatii si organizatii
studentesti, fundatii si ONG-uri; (2) locale: policlinica studenteasca,
celelalte policlinici si spitale; (3) institutii mondiale: institutii monetare
internationale, investitori straini, Uniunea Europeana

Cei ce sunt mai angajati civic nu au incredere mai mare in
institutii, fata de cei care nu sunt angajati civic. Etnicii maghiari au
incredere mai putina in institutiile locale. Explicatia este evidenta. Pe de
o parte institutiile locale nu sunt prea prietenoase cu acestia si pe de alta
parte acestia au un complex minoritar puternic, care accentueaza aceste
probleme.

Membrii diferitelor asociatii si organizatii de etnie maghiara au incredere in institutiile straine mai mare fata de non-membrii atat maghiari, cat si
romani . Explicatia ar fi faptul ca acestia sunt continuu finantati si
sprijiniti de institutii straine, atat maghiare, cat si non-maghiare.

O observatie interesanta este aceea ca cei care prefera un stat
mai putin liberal, un stat maximal , au incredere mai mare in institutii

Studentii care au mai mare incredere in institutii sunt si inclinati sa
cedeze o parte din libertatile democratice si economice statului. Chiar
daca ei nu resping o orientare ideologica capitalista

Capitalul social este un concept multidimensional. Am incercat
sa nu ne exoneram discursul nostru exclusiv intr-un spatiu abstract al
teoreticului, ci am incercat sa exemplificam concret schema operationala
propusa. Insa uneori datele au fost insuficiente. Ele au indicat ca cele trei
dimensiuni sunt relativ izolate unele de altele, indicatorii care au
incercat, pointeaza spre o directie care exclude afinitatile intre acestea. In
ciuda acestui fapt cele trei concepte nu sunt independente ele provin din
aceleasi tipuri de resurse, cele comunitare. Dar comunitatea e un
fenomen cu multe fete si uneori greu de masurat.

Referinte bibliografice

Badescu, Gabriel (2001) 'Social Capital as a Policy Tool', manuscris
nepublicat.

Bourdieu, Pierre & Wacquant, Lois (1992) An Invitation to Reflexive
Sociology, Chicago : Chicago University Press.

Bourdieu, Pierre (1999) Despre televiziune, Bucuresti : Editura
Meridiane.

Bourdieu, Pierre (1999) Ratiuni practice, Bucuresti : Editura
Meridiane.

Bourdieu, Pierre (2000) Simt practic, Iasi : Institutul European.
Colier, P. (1998) 'Social Capital and Poverty', accesibil on line pe
site-ul Bancii Mondiale.

Granovetter, J. (1973) The Strength of Weak Ties, in American
Journal of Sociology.

Hetherington, Marc J. (1998) 'The Political Relevance of Political
Trust', in American Political Science Review, vol. 92, nr. 4,
decembrie 1998.

Hetherington, Marc J. (1999) 'The Effect of Political Trust on
Presidential Vote, 1986-96', in American Political Science Review,

vol. 93, nr. 2, iunie 1999.

Newton - Kenneth - Norris (1999) 'Confidence in Public
Institutions: Faith, Culture or Performance ?', paper presented at
the 1999 Annual Meeting of the American Political Science
Association.

Putnam, Robert (1993) Making Democracy Work, Harvard : Harvard
University Press.

Putnam, Robert (1995) 'Turning in, Turning out: The Strange
Disappearance of Social Capital in America', in Political Science and
Politics, decembrie 1995.

Sandu, Dumitru (1999) Spatiul social al tranzitiei, Iasi : Editura
Polirom.

Uslaner, E. (1999a) 'Trust and Consequence' (www.bsos.umd.edu-
gvpt/uslaner).

Uslaner, E. (1999b) 'The Moral Fondation of Trust'
(www.bsos.umd.edu-gvpt/uslaner).

Anexe

Sectiunea nr. 1

Utilitati disponibile in retea

Dimension 1

Raspunsuri la intrebarea: La cine ati apela daca ati avea nevoie de?

Sectiunea nr. 2

Sectiunea nr. 3
Romani

Utilitati disponibile in retea

Dimension 1

Raspunsuri la intrebarea: La cine ati apela daca aii avea nevoie de?

Sectiunea nr. 4
Maghiari

Utilitati disponibile in retea

Dimension 1

Raspunsuri la intrebarea: La cine ati apela daca aii avea nevoie de?

Sectiunea nr. 5

Relatii intre retelele de acces utilitar

Sectiunea nr. 6

Retele financiare (imprumut)

Harta retelelor

(imprumut)

Dimensiunile Variabilelor

2.

Relatii

Sex

Educatie

Nationalitate    .006

Ocupatie   

Sectiunea nr. 7

Sectiunea nr. 8
Retele de loisir

Harta retelelor
(loisir)

Sectiunea nr. 9

Conectarea studentilor la diferite canale media

Sectiunea nr. 10

Sectiunea nr. 11

Sectiunea nr. 12

Metoda de extragere: Analiza Componentelor Principale.
Meoda de Rotatie: Varimax cu normalizare Kaiser.
KMO: 0,768.

Sectiunea nr. 13