Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Armatele de nimicire in masa si obisnuinte. protectia impotriva lor


Armatele de nimicire in masa si obisnuinte. protectia impotriva lor




ARMATELE DE NIMICIRE IN MASA SI OBISNUINTE. PROTECTIA IMPOTRIVA LOR

Armele de nimicire in masa si armele obisnuite constituie totalitatea munitilor (bombe,rpoiectile,rachete) care pot fi lansate din avioane sau de pe rampele de lansare asupra centrelor populate,obiectivelor inustriale,social-politice,etc. cu scopul de a produce pagube materiale si victime omenesti.

In cele ce urmeaza se vor descrie,pe scurt,aceste categorii de arme.

ARME DE NIMICIRE IN MASA

Prin armele de nimicire in masa se inteleg acele arme care,folosite de agresor,determina un volum mare de distrugeri

de bunuri materile (distrugeri de cladiri,constructii,utilaje,instalatii,mijloace de transport,etc.),precum si un numar mare de victime in randul oamenilorsi animalelor neprotejate.




Armele de nimicire in masa sunt:

-arma nucleara;

-arma biologica;

-arma chimica;

Arma biologica si arma chimica,desi nu provoaca distrugeri ca arma nucleara,sunt socotite totusi arme de nimicire in masa,datorita faptului ca prin actiunea lor determina un numar mare de victime in randul oamenilor si animalelor neprotejate.

1 - ARMA     NUCLEARA

Una dintre cele mai periculoase arme de nimicire in masa este arme nucleara,arma a carei actiune distructiva se bazeaza pe utilizarea energiei nucleare.

La baza metodelor de utilizare a acestei energii nucleara stau cunostintele despre atom.

Atomul este cea mai mica particula a materiei care mai pastreaza caracteristicile ei.

Orice atom este format dintr-un nucleu incarcat cu electricitate pozitiva si un invelis atomic,elecronii.incarcati cu elecricitate negativa.

La randul sau nucleul este construit din doua feluri de particule, aproape egale in greutate:protonul,incarcat cu electricitate negativa si neutronul,fara sarcina electrica.

Datorita faptului ca aceste particule sunt de 7000 de ori mai grele decat electronii.cea mai mare parte din masa atomului este inmagazinata in nucleu.

In nucleul atomului fiecarui element chimic se gaseste un numar strict stabilit de protoni.De exemplu,in nucleul atomului de hidrogen se aflaun singur proton,in cel de heliu-doi protoni,in cel de litiu-trei, s.a.m.d.

Numarul de neutroni din nucleul atomilor poate fi depasit.Acesti atomi cu numar egal de protoni, dar cu numar diferit de neutroni in nucleu se numesc izotopi.Majoritatea elementelor chimice existente in natura are fiecare cativa izotopi.Astfel, alaturi de hidrogenul obisnuit, care are un proton, exista hidrogenul greu (deuteriu) al carui nucleu contine si un neutron, precum si hidrogenul supragreu (tritiul), al carui nucleu contine un proton si doi neutroni.Un amestec de izotopi este si uraniul natural, format din uraniu-238 (99,8%),uraniu-235 (0,714%) si uraniu- 233 (o,006%);nucleele acestor izotopi de uraniu contin 146,143 si 142 neutroni.

Intre aceste particule (neutroni si protoni) care formeaza nucleul unui atom, actioneaza forte de natura deosebite,denumite forte nucleare,iar energia care se elibereaza in mediul inconjurator,in urma diferitelor transformari ale nucleelor,se numeste energie nucleara

Procedeele care stau la baza obtinerii energiei nucleare,respectiv la realizarea exploziilor nucleare,sunt fisiunea (ruperea) si fuziunea (unirea) nucleara.

Fisiunea nucleara-consta in reactiile de rupere a nucleelor grele cu ajutor neutronilor.Cel mai mare interes in realizarea expolziilor nucleare il prezinta reactiile de fisiune ale nucleelor atomilor de uraniu-235,uraniu-233 si plutoniu-239.Cand nucleele acestor izotopi capteaza neutroni chiar cu energie foarte mica,are loc fisiunea nucleara in doua fragmente mai mici decat nucleele initiale.Totodata in momentul fisiuni se emit 2-3 neutroni,care pot fisiona la randul lor alte 2-3 nuclee ale acstor izotopi,ceea ce pote face sa apara inca 2-3 neutroni de fiecare nucleu fisionat,etc.Prin urmare,intr-o masa de izotopi de acest fel,sunt creeate conditii pentru izbucnirea reactiei nucleare de fisiune in lant (in cascada) care se dezvolta de la sine. Numarul de nuclee fisionate crescand ca o avalansa si intr-un interval de timp foarte scurt, degajand o cantitate foarte mare de energie.

Astfel, in fisionarea tuturor nucleelor atomilor unui kilogram de uraniu – 235 se elibereaza o cantitate de energie echivalenta cu energia calorica data de arderea a 2.500.000 kg de carbune superior.

Eliberarea acestei energii se poate face treptat (in cateva secunde, ore , zile, sau chiar zeci de mii de ani) sau instantaneu cand se realizeaza explozia nucleara.

Fuziunea nucleara – consta in reactia de unire (sinteza) a nucleelor usoare, izotopii hidrogenului (deuteriu si tritiu) si care se realizeaza la temperaturi de zeci de milioane de grade (la aceasta temperatura ridicata se inving fortele electrostatice d respingere a nucleelor atunci cand sunt unite). Din aceasta cauza reactiile de sinteza a nucleelor se numesc reactii termonucleare, iar exploziiloe bazate pe sinteza nucleelor usoare se numesc explozii termonucleare.

In natura exista conditii pentru desfasurarea reactiilor termonucleare in centrul soarelui si al stelelor , unde temperatura atinge zeci de milioane de grade. In conditii terestre, temperatura necesara pentru desfasurarea reactiei de fuziune a nucleelor se realizeaza pina in prezent numai in zona exploziilor nucleare bazate pe fisiunea nucleelor grele. Reactiile de fuziune a nucleelor usoare de la hidrogen (deuteriu si tritiu) in nuclee mai grele, pun in libertate o cantitate mai mare de energie decat in cazul reactiior de fusiune a nucleelor grele. Astfel, la fuziunea tuturor nucleelor de deuteriu si tritiu pentru obtinerea unui kilogram de heliu –4, se elibereaza o cantitate de energie echivalenta cu energia calorica data de arderea a 20.000.000 kg carbune superior.

Mentionam ca atat reactiile de fisiune cat si reactiile de fuziune sunt insotite de formarea unor substante care sunt capabile sa emita in spatiul inconjurator radiatii radioactive invizibile, care, prin proprietatile pe care le au, produc boala de iradiere.

Exista trei tipuri de radiatii radioactive: alfa, beta si gamma.

Radiatiile alfa – reprezinta un flux de particule incarcate pozitiv (nucleede heliu), care au o viteza de 10-20.000 km/s si o mare putere de ionozare a atomilor mediului cu care vine in contact. Datorita capacitatii mari de ionizare, drumul particulelor alfa este foarte scurt: in aer cativa centimetri, iar in corpurile solide sau lichide cativa milimetri. Din aceasta cauza iradierea exterioara cu particule alfa nu reprezinta un pericol, deoarece ele sunt usor absorbite de imbracaminte si stratul auperior al pielii. Ele sunt insa extrem de periculoase atunci cand patrund in interiorul organismului (pe cale bucalasau prin aparatul respirator), deoarece produc ionizarea atomilor tesuturilor vii, producand boala de iradiere.

Radiatiile beta reprezinta un flux de electroni sau pozitroni (electroni cu sarcina pozitiva) rapizi.

Particulele beta, ca si particulele alfa, ionizeaza atomii din mediu, avand o capacitate de ionizare de sute de ori mai mica decat cea a particulelor alfa.

In mediu, particulele beta parcurg insa un drum lai lung decat particulele alfa: in aer-cativa metri, in corpuri solide-cativa milimetri.

Echipamentul de vara poate reduce radiatiile beta ale produselor de explozie nucleara aproape la jumatate, cel de iarna mai mult.

Radiatiile gamma sunt radiatii electromagnetice, asemanatoare razelor Roentgen. Radiatiile gamma se propaga cu viteza luminii, au capacitate de penetratie foarte mare. Astfel, in aer radiatiile gamma se propaga pe sute de metri, iar in corpurile solide si lichide patrund cu usurinta, fiind foarte putin absorbite de materialele cu care vin in contact. Protectia impotriva radiatiilor gamma, se calculeaza avand la baza grosimea de injumatatire (grosimea materialului care reduce la jumatate intensitatea radiatiei gamma initiala). De exemplu, valoarea grosimii de injumatatire a dozelor de radiatie gamma sunt pentru: lemn=30,7 cm, apa=20,4 cm, pamant(caramida)=13 cm, beton armat=9,5 cm, fier=3,5 cm,plumb=2 cm.

1 – Tipuri de arme nucleare

Se deosebesc doua tipuri:

-arme nucleare cu actiune exploziva (bomba atomica, bomba cu hidrogen, bomba trifazica);

-arme nucleare fara actiune exploziva(substante radioactive de lupta, bombe cu neutroni).

Denumirea de arma nucleara cu actiune exploziva este ganerata si se atribuie oricarui tip de arma a carei explozie are loc pe baza eliberarii energiei nucleare in urma unor reactii de fusiune nucleara, iar de bomba cu hidrogen(termonucleara) celei bazate pe fuziune nucleara.

Puterea exploziior nucleare se determina prin cantitatea de energie dezvoltata. Ca termen de comparatie se ia cantitatea de trotil care dezvolta prin explozie aceeasi cantitate globala de energie. Aceasta cantitate de trotil se numeste echivalent trotilic al armei nucleare si poate avea urmatoarele valori: pana la 1kt(1kt=1000t) pentru calibru foarte mic; 1-20 kt pentru calibru mic; 20-60 kt pentru calibru mijlociu; 60-500kt pentru calibru mare; 0,5-100 Mt pentru calibru foarte mare.

Bomba atomica

Princuipalele elemente ale bombei atomice sunt: incarcatura nucleara, dispozitivul de realizare a exploziei si corpul bombei. Incarcatura bombei nucleare inainte de explozie se afla in stare subcritica, adica masa acesteia este mai mica decat masa critica (masa de substanta fisionabila in care neutronii formati prin fusiunea unui nucleu provoaca fusiunea altui nucleu). Se pot realiza bombe atomice cu o singura, cu doua sau mai multe mase subcritice.

Principiul de constructie al bombei atomice consta din existenta, in cazul unei bombe atomice, a doua mase subcritice, care sunt dispuse separat si care se unesc la declansarea unui dispozitiv clasic, obisnuit. In momentul unirii celor doua mase subcritice se declanseaza o sursa de neutroni (clorura de beriliu si radon), a carei actiune in masa combustibilului nuclear produce reactie nucleara in lant.

Bomba cu hidrogen

In corpul bombei se gaseste combustibilul cu hidrogen, continand deuteriu si tririu. Linga combustibilul cu hidrigen se mai gaseste asa-zisul detonator atomic de uraniu-235 sau plutoniu-239. Explozia acestuia va crea conditiile necesare desfasurarii reactiei termonucleare, adica pentru a explozia combustibilului de hidrogen. Spre deosebire de bomba atomica, incarcatura de lupta a bombei cu hidrogen nu are masa critica. Combustibilul cu hidrogen poate fi luat in orice cantitate si in consecinta, puterea bombei cu hidrogen poate depasi de cateva ori pe cea a unei bombe atomice obisnuite.

Pentru a realiza o bomba cu hidrogen de dimensiuni cat mai reduse se folosesc, drept combustibili termonucleari, deuterura de litiu – o substanta solida, un compus al litiului cu deuteriul. In reactia termonucleara, in cazul folosirii deuterurii delitiu, din interactiunea neutronilor cu nucleele delitiu, se formeaza tritiu, care, intra apoi in reactie cu deuteriul. Neuronii formati astfel reactioneaza din nou cu litiul si asa mai departe. Tritiul se formeaza astfel in procesul reactiei termonucleare.

Bomba trifazica(combinata)

Este o bomba care se bazeaza pe procesele de fisiune-fuziune-fisiune. Ea are la baza o bomba termonucleara, la care se adauga fisiunea uraniului-238. In urma reactiei termonucleare rezulta neutroni foarte rapizi care sunt capabili sa provoace in continuare fisiunea nucleara de uraniu-238 si astfel in aceste incarcaturi au loc procesele de fisiune-fuziune-fisiune.Ea are la baza o bomba termonucleara, la care se adauga fisiunea uraniului-238.In urma reactiei termonucleare rezulta neutroni foarte rapizi care sunt capabili sa provoace in continuare fisiunea nucleara de uraniu-238 si astfel in aceste incarcaturi au loc procesele de fisiune-fuziune-fisiune.

Substantele radioactive de lupta

Sunt produse secundare ale industriei atomice sau special preparate, destinate contaminarii oamenilor, animalelor, terenului, alimentelor, culturilor, apei, etc.Acestea se prezinta sub forma solida (praf), lichida sau gazoasa (fum) si sunt la fel de periculoase ca si elementele radioactive rezultate din exploziile nucleare.

Bomba neutronica(arma radiologica)

Are drept incarcatura nucleara californiu-251 care prin fisiune produce un flux puternic de neutroni care au o actiune puternic iradianta (de aici si denumirea de bomba neutronica sau radiobiologica)

Ca orice material nou fisionabil, californiul are propria sa masa critica (o valoare foarte mica, de 1,5 g).La fisiunea in lant a unei asemenea cantitati, efectele termice sunt neglijabile, de acea denumirea de „bomba” este cu totul improprie.Singurul efect extrem de periculos il formeaza puterea radiatiei si a fluxului de neutroni.De exemplu,explozia celor 1,5 g la suprafata pamantului determina o iradiere cu o doza semiletala pe o raza de 300 m (moartea a 50% din cei iradiati). Aceeasi explozie la altitudinea de 50 km determina o iradiere semiletala pe o raza de 7500 m(absorbtia neutronilor de catre paturile de aer descreste cu atitudinea).Pentru acest considerent se preconizeaza folosirea bombei neutronice drept proiectil antiaerian pentru iradierea pilotilor.

2 – Mijloace de intrebuintare a armei nucleare

Pentru intrebuintarea armei nucleare se pot folosi urmatoarele mijloace:

-rachete de toate tipurile;

-aeronave purtatoare de rachete, torpile;

-artileria;

-submarinele si navelede suprafata, purtatoare de rachete si torpile cu incarcaturi nucleare;

-fugasele nucleare.

Intrebuintarea unora sau altora din aceste mijloace este determinata de locul de dispunere si caracterulobiectivelor, de puterea munitiei nucleare folosite si de o serie de alti factori.

3 – Felul exploziei nucleare

In functie de misiunile care se indeplinesc, felul obiectivelor si modul de dispunere al acestora, caracterul actiunilor de lupta,etc. loviturile nucleare se pot executa in aer la diferite inaltimi, la suprafata pamantului, apei si sub pamant (sub apa). Corespunzator cu acestea, exploziile nucleare se impart in explozii la mare inaltime, aeriene, la suprafata pamantului, la suprafata apei, subterane si submarine.

Locul unde zona luminoasa a exploziei nucleare atinge suprafata pamantului (apei) se numeste centrul exploziei, iar punctul de pe suprafata pamantului (apei) situat pe verticala deasupra (dedesubt) locului unde s-a produs explozianucleara se numeste epicentrul exploziei nucleare.

Evolutia explozilor nucleare

La explozia unei bombe n ucleare de orice fel, datorita reactiei nucleare de fisiune in lant, se elibereaza o cantitate mare de energie in mediul inconjurator, formandu-se o sfera de gaze incadescente cu temperatura de cateva milioane de grade.

Aceasta sfera de foc cu diametrul de cateva sute de metri da nastere unei puternice emisii de lumina.

In acelasi timp se emite un flux puternic de neutroni si radiatii gamma care constituie radiatia penetranta a exploziei nucleare. Explozia nucleara este insotita si de un zgomot asurzitor, asemanator traznetului, care se aude la scurt timp dupa aparitia globului luminos.

Radiatia gamma instantanee, in interactiunecu atomii din mediul inconjurator, formeaza un flux de electroni rapizi si ioni pozitivi care se deplaseaza cu viteze mari, de la centrul exploziei. Asrtfel, in spatiuare loc separarea temporara a sarcinilor pozitive si negative, ceea ce duce la aparitia unor campuri electronice si magnetice. Datorita duratei scurte de existenta, aceste campuri sunt numite”impulsuri electromagnetice ale exploziei nucleare”. In urma exploziei aerul se comprima puternic si se deplaseaza cu viteze mai mari decat viteza sunetului, formand unda de soca exploziei nucleare.

Dupa cateva secunde, sfera de soc se transforma intr-un nor involburat alb-portocaliu – in cazul exploziilor nucleare aeriene, iar de pe sol se ridica o coloana de praf, care se uneste cu norul involburat, formand un nor in forma de ciuperca, nor care se ridica cu o viteza foarte mare la inaltimi ce variaza intre 4-7 km in cazul exploziilor de puteri mici si de 10-20 de km in cazul exploziilor de puteri mijocii. Acest nor radioactiv dupa atingerea inaltimii maxime sub actiunea curentilor de aer se deplaseaza la distante mari (chiar sute de kilometri) pe directia de deplasare a vantului la inaltimi. Din coloana partuiculele de praf radioactiv cad in raionul exploziei, iarcele din nor pe directia de deplasare a vantului la inaltimi,creand o zona de contaminare radioactiva, de regula, de forma unei elipse. Aceasta zona de contaminareeste numita urma norului radioactiv. Mentionam ca aspectele exterioare ale exploziei nucleare difera in functie de felul si locul exploziei.

4 – Factorii distructivi ai exploziei nucleare

Explozia nucleara produce cinci factori distructivi:

-unda de soc;

-emisiunea de lumina;

-radiatia penetranta;

-impulsul electromagnetic;

-contaminarea radioactiva.

a)Unda de soc a exploziei nucleare este o unda de comprimare brusca a mediului inconjurator la locul exploziei(aer, apa, sol) si care se propaga cu viteza foarte mare (supersonica), in toate directiile de la centrul exploziei.

Unda de soc constituie principalul factor distructiv al exploziei nucleare, consumand pentru formarea ei aproximativ50% din energia totala a exploziei. Din punct de vedere al originii, unda de soc a exploziei nucleare este similara undei de soc rezultata din explozia substantelor explozive obisnuite. Particularitatile ei constau in prezenta unui front care cuprinde limita ei dinainte, in care se produce un salt brusc de comprimare a aerului. Acest front se numeste frontul undei de soc.

In functie de distrugerile constructiilor, raionul exploziei nucleare se imparte in:

-Zona I de distrugere care se caracterizeaza prin distrugeri totale (cu suprapresiunea in frontul undei de soc, pf > 1kg/cm²) la cladiri, constructii industriale, retele, etc.

-Zona II de distrugeri, caracterizata de distrugeri puternice si medii (1kg/cm²>pf>0,3kg/cm²) la cladiri, constructii industriale si retele aeriene;

-Zona III de distrugeri, caracterizata de distrugeri medii si usoare (0,3kg/cm²>pf>0,1kg/cm²) la cladiri din caramida.

Unda de soc produce persoanelor neadapostitetraumatisme extrem de grave in zona I, tyraumatisme grave si medii in zona II si traumatisme usoare in zona III. Protectia impotriva undei de soc se realizeaza in spatii de adapostire cu rezistenta la presiunea undei de soc. Spatiile de adapostire sunt tratate la capitolul „Protectia impotriva armei nucleare”.

b)Emisiunea de lumina este o radiatie electromagnetica care cuoprinde domeniul ultraviolet, domeniul vizibil si domeniul infrarosu al spectrului, consumand aproximativ 35% din energia totala a exploziei.

Emisiunea de lumina are loc in decursul a doua pulsatii, prima pulsatie avand loc in decurs de 1/100 de secunde, atunci cand sunt emise in special radiatii ultraviolete( deci lumina multa si caldura putina) si a doua pulsatie care dureaza cateva secunde, cand sunt emise radiatii luminoase din spectrul vizibil si din domeniul infrarosului. Efectele puternice ale emisiei de lumina asupra oamenilor si materialelor sunt produse deci pe timpul celei de-a doua pulsatii.

Emisiunea de lumina este caracterizata prin impulsul de lumina (cal/cm²) a carei intensitate scade invers proportional cuu patratul distantei.

Actiunea emisiunii de lumina asupra mediului se manifesta prin incendii masive, care se extind dincolode zona III de distrugere a undei de soc(pentru calibre mari). La distante mult mai mari se produc incendii izolate, totul depinzand de existenta materialelor inflamabile.

Organismul uman supus actiu8nii emisiunii de lumina sufera arsuri, care in functie de valorile impulsului luminos pot fi grave sau mai putin grave(gradul I – gradul IV). La capitolul „Protectia impotriva armei nucleare’ sunt prezentate mai in detaliu urmarile si masurile ce se preconizeaza impotriva emisiunii de lumina.

c)Radiatia penetranta este un fenomen caracteristic exploziilor nucleare si se compune dintr-un flux de neutroni si radiatii gamma emise in timpul exploziilor nucleare. Ea reprezinta 5% din energia degajata de explozia nucleara si dureaza cateva secunde.

Radiatia penetranta prezinta un pericol direct pe o raza de 1-2 km si un pericol indirect prin contaminarea radioactiva produsa de masa mare de izotopi radioactivi indusi existent in norul exploziei nucleare la suprafata pamantului.

Actiunea principala a radiatiei penetrante asupra materiei consta in ionozarea acesteia, fapt care determina aparitia radicalilor liberi in substanta vie si in consecinta realizarea unor actiuni intime la nivelul acesteia.

Atat radiatia gamma cat si fluxul de neutroni,prin doza de radiatietransmisa organismului uman, determina aparitia unor transformari care duc la aparitia bolli de iradiere.

O doza de peste 50 roentgen determina pierderea capacitatii de actiune totala sau partiala a organismului uman. Protectia impotriva radiatiei penetrante este tratata la capitolul”Protectia impotriva armei nucleare”.

d)Impulsul electromagnetic este un fenomen generat de radiatia penetranta in primele secunde ale exploziei. El consta in ionizarea puternica a aerului (electroni si ioni pozitivi), iar datorita conditiior in care se produc ionii pozitivi pe de o parte si electronii pe de alta parte, formeaza campuri electricesi magnetice care actioneaza cateva fractiuni de secunda. Impulsul electromagnetic este influentat si de felul exploziei(este mai puternic in cazul exploziei aeriene).

Energia impulsului electromagnetic este distribuita pe o gama de frecventa cuprinsa intre zeci de hertzi si cativa megahertzi.

Amplitudinea impulsului electromagnetic poate avea valorii de mii de volti pe metru.

Sub actiunea impulsului electromagnetic, ca urmare a ionizarii, are loc distrugerea sau deteriorarea echipamentelor electrice sau electronice neprotejate (strapungerea izolatiilor la transformatoare, distrugerea releelor si sigurantelor, etc.).

Protectia impotriva impulsului electromagnetic se trateaza la capitolul „Protectia impotriva armei nucleare”.

e)Contaminarea radioactiva este factorul distructiv care actioneaza in timp si preia 10% din energia exploziei nucleare. Contaminarea radioactiva este produsa de:

-inacarcatura nucleara de uraniu-235 sau plutoniu-239 care participa la procesul fisiunii in momentul exploziei;

-fragmentele de fisiune ale incarcaturii nucleare(circa 200 izotopi radioactivi ai 35 elemente chimice);

-radioactivitatea constituita din izotopi artificiali rezultati in urma captarii neutronilor de catre nucleele diferitelor elemente din sol, aer, diferite obiecte, inclusiv a bombei, etc.

In urma exploziei nucleare, toti acesti factori enumerati mai sus sunt inglobatio in norul radioactiv care contamineaza solul la suprafata lui cat si pe directia de deplasare a vantului la inaltimi si la distante de cateva zeci si sute de kilometri. Suprafata contaminata are in general forma unei elipse a carei axe mari este orientata pe directia de deplasare a norului, dar poate avea si forme neregulate.

Gradul de contaminare radioactiva a terenului pe urma norului depinde de: cantitatea totala a produselorradioactive formate de explozie, de felul exploziei(aeriana,terestra), de timpul care a trecut din momentul exploziei, de conditiile meteorologice, de relief, etc. Pe masura deplasarii norului radioactivse modifica si dimensiunile particulelor care se depun.

Ca rezultat al caderilor substantelor radioactive din norul exploziei nucleare, odata cu contaminarea terenului se produce si conataminarea solului, aerului, surselor de apa, alimentelor, furajelor, diferitelor elemente de teren.

Contaminarea radioactvia poate actiona asupra organismului prin iradiere externa de la radiatiile radioactive emise de pulberea cazuta pe diferite suprafete, pe imbracaminte sau piele, ori prin iradiereinterna atunci cand aceste pulberi au fost introduse in organism prin inspirarea aerului contaminat sau prin consumarea alimentelor si a apei contaminate radioactiv.





Indiferent de modul de actiune, contaminarea radioactiva poate provoca, ca si radiatia penetranta, imbolnavirea organismului uman de boala iradierii. Protectia impotriva contaminarii radioactive se trateaza la capitolul”Protectia impotriva armei nucleare”

5 – Protectia impotriva armei nucleare

Protectia impotriva armei nucleare cuprinde totalitatea actiunilor care au ca scop sa impiedice sau sa micsoreze actiunea directa sau indirecta a factorilor distructivi ai exploziei nucleare asupra oamenilor si animalelor.

Protectia se asigura prin urmatoarele masuri:

-instiintarea si alarmarea in timp oportun despre pericolul atacului nuclear;

-adapostirea populatiei;

-evacuarea populatiei din centrele aglomerate;

-asigurarea protectiei antichimice individuale si colective a populatiei;

-cercetarea zonei de disrtugere;

-limitarea si inlaturarea urmarilor agresiunii aeriene.

In acest capitolse vor trata mai multe probleme legate de adapostirea populatiei si asigurarea protectiei antichimiceindividuale si colective a populatiei in timpul exploziei nucleare.

Am vazut in cele expuse anterior ca primele efecte ale exploziei nucleare sunt: emisiunea de lumina si caldura, radiatia penetranta, impulsul electromagnetic si unda de soc. Impotriva tuturor acestor factori distructivi cel mai sigur mijloc de protectie il constituie adaposturile. Adaposturile se pot realiza ca lucrari independente in locuri izolate sau se pot amenaja in subsolurile cladirilor, in pasajele de traversare a cailor de circulatie, in garaje mari pentru autovehicule, in statiile de metrou, etc. Aceste tipuride adaposturi sunt destinate sa asigure protectia unui numar mare de persoane si sunt oprevazute cu instalatii de filtrare a aerului pentru retinerea pulberilor radioactive.

Se mai pot amenaja, ca locuri de adapostire pentru un umar mare de persoane, grotele sau pesterile naturale din apropierea loacalitatilor.

Daca nu exista posibilitatea sa se execute asemenea adaposturi, se pot consttrui transee in curti sau in spatiile verzi din apropiere. In localitati ne putem adaposti dupa ridicaturi de teren, in santuri, in rigolele soselelor, linga bordurile trotuarelor, in pasajele de trecere,etc.

Daca in momentul exploziei nu avem posibilitatea sa intram in adapost ne adapostim in cea mai apropiata denivelare de teren. Trebuie sa se evite adapostirea inapoia unor obstacole care se pot prabusi.

In teran deschis (parcuri, in camp,etc.) ne adapostim dupa o ridicatura de teren, dupa talazul uneisosele, intr-o groapa, iar in lipsa acestora ne culcam cu fata in jos, cu bratele sub cap si cu spatele catre explozie unde ramanem 15-20 de secunde.

In intreprinderi, insitutii, in afara locurilor de adapostire special amenajate, ne mai putem adaposti sin golurile de la fundatiile utilaje mari sau ale cosurilor de fum, ori in tunelurile tehnologice la care s-au executat amenajarile necesare protectiei sau in adaposturi individuale.

In locuinte, birouri sau in orice alte incaperi, ne adapostim linga peretele dinspre explozie, in spatiul gol al al usii de pe peretele de rezistenta, intr-un coridor lipsit de ferestre sau chiar sub un birou sau sub o masa.

In aceste locuri, stand ghemuit cu fata in jos si acoperind fata cu bratele, ne protejam asupra actiunii directe a factorilor distructivi ai exploziei nucleare sau contra eventualelor daramaturi sau obiecte purtate de unda de soc.

Deoarece unda de soc parcurge in primele doua secunde un kilometru si in acest interval de timp toti factorii distructivi isi manifesta actiunea cu efecte maxime, pentru ca protectia sa fie asigurata, trebuie sa ne adapostim in primele doua secunde dupa ce am observat sfera de foc. Nu trebuie sa privim sfera de foc.

Ne adapostim numai dupa obstacole naturale sau constructii solide de beton armat sau dupa ziduri solide de constructii. Nu stam in picuioare expusi exploziei. In acest fel putem fi azvarliti sau striviti de unda de soc, sau de orice obiect, expunandu-ne in acelasi timp factorior distructivi cu o suprafata mai maredecat daca am sta culcati cu faat in jos.

Daca ne aflam in zona exploziei nucleare, trebuie sa ne protejam impotriva contaminarii radioactive. Stim ca aceatsa se formeaza in urma norului radioactiv dupa cateva ore de la explozie, in functie de inaltimea la care s-a ridicat norul si de viteza vantului

Chiar daca nu am vazut explozia nucleara si nu am simtit efectele ei, ne putem afla in zona contaminata radioactiv daca dupa un anumit timp norul radioactiv trece pe deasupra localitatii noastre. Acesta inseamna ca, in functie de distanta de la explozie, avem la dispozitie timp suficient pentru a lua masurile de protectie necesare.

Impotriva contaminarii radioactive ne protejam daca impiedicam contactul prafului radioactiv cu organismul sau daca reducem actiunea actiunea radiatiei radioactive emise de praful radioactiv asupra organismului.

Ca sa impiedicam contactul prafului radioactiv cu organismul, folosim masca contra gazelor, impreuna cu pelerina, manusi si ciorapi de protectie special fabricatesau realizate in orice gospodarie cu mijloace la indemana(panza groasa, material plastic, etc.). Toate acestea constituie mijloace de protectie individuala.

Masca contra gazelor protejeaza aparatul respirator, fata si ochii impotriva prafului radioactiv.

Pentru protectia corpului se folosesc pelerine, ciorapi si manusi special confectionate in gospodarie.

Aceste mijloace simple impreuna cu masca contra gazelor asigura protectia individuala. Mijloacele de protectie individuala se folosesc insa numai pentru trecerea de scurta durata prin zona contaminata radioactiv sau pentru parasirea acesteia .

Trebuie retinut faptul ca pe urma norului contaminarea radioactiva este de durata. Scaderea radioactivitatii sub limita nepericuloasa se petrece in aproape doua saptamani, uneori si mai mult. In acest caz, pe timpul stationarii pe urma norului, ne protejam impotriva contaminarii radioactive impiedicand contactul cu praful radioactiv i reducand actiunea radiatiilor radioactive emise de acesta, prin adapostire in locuri amenajate din timp.

Adapostirea se poate face in adaposturile special amenajate si in transee, subsoluri sau pivnite amenajate si etanse sau in incaperile locuintelor dupa ce le-am etansat.

In aceste locuri praful nu mai poate intra, iar materialele din care sunt construite reduc puterea radiatilor emise de acesta sub limitele periculoase. Astfel, ziduriel de caramida reduc puterea radiatiilor de peste 10 ori, iar cele din beton 10-20 de ori. Pentru aceste motive, in blocurile de locuinte se vor folosi ca locuri de adapostire incaperile de la primele doua etaje, incaperile din interiorul blocului, casa scarii sau chiar holurile interioare. Etansarea locurilor de adapostire se face la: intrari, guri de aerisire, guri de fum, ferestre sau alte goluri.

Pentru etansare se poate folosi: hartie, carti, postav, buret, stinghii de lemn, pasta de pamant, etc. Ferestrele se mai pot astupa cu panouri sau obloane de lemn, placi fibrolemnoase, paturi, etc.

Oricum in golul ferestrelor se pun saci cu pamant sau nisip(prin interior sau exterior), pentru a putea avea asigurata in acest fel reducerea puterii radiatilor radioactive.

Tot prin etansare protejam si sursele de apa din exterior sau alte locuri de adapostire a rezervelor alimentare.

Atunci cand organele de protectie civila anunta pericolul conatminarii radioactive este necesar sa luam cu noi rezerve de apa si alimente, mijloace de protectie individuale, trusan de prim ajutor sanitar, sa inchidem gazele si apa, sa stingemfocurile din soba, sa scoatem din priza toate aparatele electrocasnice, sa stingem luminile, sa inchidem ferestrele si usile si in cel mai scurt timp sa ne adapostim in locuri dinainte cunoscute. Cand ne adapostim in incaperile de locuit, etansam usile si ferestrele care au fost lasate libere.

Daca la anuntarea pericolului contaminarii radioactive de catre organele de protectie civila nu suntem acasa si nu mai pitem ajunge acasa in timpul stabilit, ne deplasam la cele mai apropiate locuri de adapostire de protectie civila. Nu parasim locul adapostirii decat cu aprobarea organului de oradine al protectiei civile

Cand pericolul contamianrii radioactive a trecut, organele protectiei civile sunt acelea care anunta ca putem parasi locul de adapostire.

La iesirea din adaposturi ne deplasam insa spre locuinte sau spre alte ,lcuri necontaminate, numai prin locurile marcate de organele de protectie civila, iar la indicatiile acestora daca este necesar folosim mijloace de protectie individuale.

La locuinteluam masuri de indepartare a prafului din curti, de pe cladiri, din incaperi, depe mobila, de pe alimente si de pe toate articolele de menaj. Actiunea poarta denumirea de DECONTAMINARE si se executa cu mijloace de protectie (masca, ciorapi, sort, manusi) folosind metodele si procedeele de decontamianre radioactiva prezentate la capitolul „Decontaminarea”.

Asa cum am vazut, factorii distructivi ai exploziei nucleare, in afara contaminarii organismelor vii care provoaca boala de iradiere, produc asupra oamenilor neprotejati vatamari diferita ca: arsuri, fracturi, hemoragii, raniri, etc.

In toate aceste cazuri este necesar sa executamprimul ajutor si autoajutorul medical. Metodele si procedeele pentru executarea acestora sune prezentate in capitolul „Primul ajutor si autoajutorul medical”.

II – ARMA BIOLOGICA

Prin arma biologica se intelege intrebuintarea agentilor patogeni in scopuri agresive, care in urma raspandirii pri iferite mijloace tehnice, pot determina imbolnaviri cu caracter transmisibil (in masa) in randul populatiei sau animalelor, precum si distrugerea fondului agro-forestier.

Declansarea efectelor vatamatoareale armei biologice se bazeaza pe activitatea specifica provocata de agentii patogeni (bacterii, rickettsii, virusuri, ciuperci, paraziti,etc.) si toxinele microbiene asupra oamenilor, animalelor sau culturilor vegetale.

Printre bolile transmise de bacteriile folosite ca arma bilogica figureaza: ciuma, holera, variola, morva, antraxul, febnra tifoida. Printre bolile care pot fi transmise de rickettsi se numara: tifosul exantematic, febra aftoasa,etc,. Printre bolile care pot fim transmise de ciupercile patogene se numara: sporatricoza, histoplasmoza, etc.

1 – Mijloace si procedee de raspandire a agentilor patogeni

In functie de caracteristicile lor biologice, agentii patogeni pot fi raspanditi prin urmatoarele mijloace si procedee:

a)     Prin lansarea(din avion sau cu ajutorul rachetelor) bombei biologice incarcate cu suspensii lichide, pulverulente sau gazoase de germeni sau toxine patogene. In aer sau la atingerea pamantului, bombele se desfac si difuzeaza continutul biologic. Aceste proiectile functioneaza prin raspandirea continutului patogen cu ajutorul unui exploziv sau prin raspandirea incarcaturii patogene la pulverizrea ei cu ajutorul aerului comprimat aflat intr-un rezervor situat in corpul bombei. In acest mod germenii sau toxinele patogene din interiorul bombei sunt antrenate de curentii de aer pe diferite directii si distante.

b)     Prin pulverizarea din avion, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unor mase de germeni patogeni sau toxine microbiene sub forma de pulberi, lichide sau aerosoli. Astfel pot fi contaminate mari suprafete de teritoriu cuprinzand orase, noduri de cale ferata, porturi navale si aeriene, etc.

c)     Prin lansarea din avion cu ajutorul parasutelor a unor containere(lazi sau cutii confectionate din lemn, metal usor, plastic, cosuri din diferite materiale, recipiente din portelan, etc.) incarcate cu insecte sau rozatoare infectate sau parazitate. Aceste containere se deschid pe sol si lasa sa se raspandeasca continutul lor biopatologic.

d)     Prin agenti diversionisti dotati cu flacoane, fiole pulverizatoare sau grenade incarcate cu germeni patogeni sau toxine microbiologice. Ei urmaresc contaminarea surselor de apa, alimentelor si furajelor din depozitele mari si a punctelor de obicei aglomerate – piete si hale alimentare, sali de spectacole,etc. 2 – Indicii de recunoastere a armei biologice

Pentru a putea descoperi la timp folosirea armelor biologice de catre agresor si a lua masurile corespunzatoare de protectie, fiecare cetatean trebuie sa cunoasca bine semnele folosirii acestei arme.

Asemenea arme sunt:

-exploziile infundate ale bombelor de aviatie si proiectilelor de artilerie;

-zborul avioanelor la inaltimi joase si aparitia unor nori de fum sau ceata in urma lor;

-aruncarea din avion a diferitelor obiecte – lazi, cutii, urmata de aparitia la locul de cadere a unui mare numar de insecte, capuse, rozatoare care nu se intalnesc in mod obisnuit in zona si nu se deplaseaza departe de locul lansarii;

-prezenta unui numar mare de cazuri de boli molipsitoare pentru oameni;

-imbolnavirea in masa a animalelor domestice si salbatice.

In cazul descoperirii unor asemenea indicii trebuie imediat anuntate organele de protectie civila, de politie si organele sanitare.

3 – Caile de patreundere in organism si modalitatile

de transmitere ale agentilor patogeni

Agntii patogeni pot patrunde in organismul uman(animal) pe trei cai:

a)calea respiratorie – odata cu aerul inspirat;

b)calea digestiva – odata cu ingerarea alimentelor sau apei contaminate;

c)calea cutanata – prin mucoasele de piale sau pielea lezata in special datorita insectelor vectoare.

Contagiunea(transmiterea bolii) se poate realiza direct de la omul bolnav la cel sanatos, mai ales pe cale respiratorie sau indirect pe cale cutanata, digestiva sau respiratorie prin intermediul agentior vectori, prin alimente si apa contaminata, prin manipoularea unor materialesi obiecte contaminate sau prin inhalarea pulberilor care se pot ridica de pe solul contaminat cu microorganisme patogene. In acest mod, unii agenti patogeni pot patrunde in organism pe alte cai decat pe cele obisnuite in conditiile naturale, ceea ce, uneori, constituie un factor agravant al evolutiei bolii respective.

Indiferent de calea de patrundere sau de transmitere, agentii patologici pot produce epidemii, epizootii sau epifizii.

Contaminareaprodusa cu mijloace biologice creaza, in zona in care s-au folosit, focare(raioane) biologice care, in functie de procedeele si mijloacele de raspandire a germenilor patogeni, au dimensiuni diferite. De regula, in zona contaminata se formeaza un raion (focar) contaminat si o zoaza de actiune a norului biologic, ca urmare a depunerii pe sol in directia vantului, a agentilor patogeni.

Dimensiunile raionuluisi norului biologic depind de capacitatea de transmisibilitate a agentilor patogeni,conditiilem meteorologice, timpul trecut de la lansarea preparatelor, mijloacele de raspandire, etc.

4 – Caracteristicile armei biologice

Arma biologica, ca si arma nucleara, este considerata o armade nimicire in masa. Ea poate fi utilizata fara a fi insotita de alti factori de distrugere, putand ramane neobservatapana la aparitia primelor cazuri de boala. Arma biologica nu distruge bunurile materiale, de aceea este cosiderata ca fiind o arma „muta”. Ca urmare a diverselor forme de intrebuintare, efectukl ei se ppoate extinde foarte mult, producand epidemii, epizootii, epifizii. Dela contaminare si pana la aparitia primelor semne de boala pot trece cateva ore sau zile .

Principalele semne intilnite la majoritatea acestor boli sunt: temperatura ridicata, tulburai digestive(greturi, varsaturi, diaree), tulburari respiratorii(tuse), tulburari nervoase(dureri de cap, ameteli, agitatie), precum si aparitia unor pete pe corp. Pe linga aceste semne de ordin general, bolnavul mai potate prezenta si alte tulburari specifice unei anumite boli.

Dintre bolile grave, rezultate in cadrul razboiului biologic cele mai importante sunt urmatoarele: ciuma, holera, variola, febra galbena, morva, bruceloza, antraxul.

CIUMA(pesta): agentii patogeni pestosi patrund in organism prin caile respiratorii sau prin piele. Dupa o incubatie care dureaza dela cateva ore pina la 9 zile, apar primele semne ale bolii: febra, dureri de cap, greturi, varsaturi, agitatie, delir, etc. Ciuma poate sa se manifeste prin trei forme:

-forma bubonica(cu buboaie care apar in urma muscaturilor purecilor infectati);

-forma pulmonara(care patrunde dupa patrunderea agentului patogen pe caile respiratorii);

-forma septicemica(care apare in urma raspandirii infectiei in intregul organism dupa ciuma bubonica sau ciuma pulmonara).

Ciuma bubonica are o evolutie mai usoara. Formele grave care pun in pericol viata bolnavilor este forma pulmonara si septicemica.

HOLERA: infestarea cu germeni holerici se produce pe cale digestiva, in urma consumarii apei sau elementelor infectate. Dupa 1-6 zile de la infectie apar urmatoarele semne de boala: febra, varsaturi, dureri abdominale, diaree, stare generala alertata.

VARIOLA(varsatul ): este o boala grava produsa de un vius care patrunde in organism prin caile respiratorii, pe cale digestiva sau prin puielea vatamata. Boala incepe cu febra ridicata, dureir de cap, varsaturi si stare generala rea. Dupa 3-4 zile, starea generala se inrautateste iat pe piele apar pete rosii, care incep sa se umfle, iar dupa cateva zile se transforma in vezicule cu lichid limpede, care in scurt timp devin purulente. Odata cu aparitia puroiului, starea generala se agraveaza din nou pentru 10-15 zile. Dupa acest interval pustulele se usuca si se cojesc.Formele grave de variola se pot termina cu moartea bolnavului.

MORVA(rapciuga ) este o maladie contagioasa, cu caracter acut, a cabalinelor, transmisibila la om, caracterizata prin febra, eruptii ale tegumentelor si ale mucoaselor.

BRUCELOZA provoaca la animale avortul epizootic. La om determina fenomene septimice cu alura acuta si atenuata. Transmiterea bolii se face prin contactul cu animalele infectate sau cu produsele acestora.

5 – Protectia impotriva armei biologice

Protectia impotriva armei biologice consta in luarea din timp a masurilor de prevenire care pot scadea mult actiunea vatamatoare a acestora.

Una dintre cle mai importante masuri este cresterea rezistentei(imunitatii) organismului fata de bolile molipsitoare prin executarea de vaccinuri si anatoxine. Vaccinurile contin microbi(morti sau mult atenuati) care introdusai in organism fac sa creasca rezistenta organismului fata de boala impotriva careia a fost introdus vacinul.

Anatoxinele contin produse ale activitatii vitale ale microbilor, facute nepericuloase, dar pastrandu-si si proprietatea de a creste rezistenta organismului fata de boala respectiva.

Intruvat vaccinurilesi anatoxinele nu au putut fi preparate impotriva tuturor bolilor molipsitoare, iar imunitatea data de acestea nu este absoluta, este necesar sa fie luate din timp si alte masuri de protectie. O mare importanta in prevenirea bolilor molipsitoare o au respectarea normelor de igiena individuala si colectiva si in general respectarea cu strictete a conditiilor de igiena a resurselor de apa, combaterea insectelor si a rozatoarelor.

Aceste masuri se aplica pe timp de pace si pe timp de razboi.

Principalul pericol al armei biologice consta in faptul ca imbolnavirea se poate produce numai daca s-au aflat in zona in care s-a produs atacul biologic,ci si prin contactul cu oamenii si animalele provenite din zona infectata, in urma nerespectarii regulilor de izolare sau prin consumarea apei sau alimentelor din focarele biologice.

Caderea bombelor si a containelor biologice poate sa treaca uneori neobservata. La locul caderii se pot gasi bucati de diferite marimi din bombelebiologice aruncate din avion, resturi de cutii, pachete, saci, precum si grupuri neobservate de insecte, rozatoare, pasari in cantitati uneori nepotrivite locului si anotimpului respectiv.

Pina la sosirea in terenulcontaminat a echipelor antiepidemice speciale, se interzice cu desavarsire atingerea obiectelor suspecte. Populatia va ramane in adaposturi si in case pina la executarea masurilor de curatire si deconataminare a strazilor, terenurilor,etc. contaminate. In nici un caz nu vor fi consumate alimente si nu vor fi folosite obiecte gasite in pachetele aruncate din avion.

Daca insectele sau rozatoarele au tendinta de imprastiere, se vor organiza pe loc echipe de 3-4 oameni care, folosind diferite materiale aflate la indemana(bete, sape, lopeti) vor cauta sa le distruga sau sa le prinda si sa le inchida in cutii, sticle, borcane, etc. fara sa le atinga direct cu mana.

Insectele, rozatoarele sau obiectele gasite langa locurile de cadere ale bombelor, suspecte, vor fi deconataminate cu lapte var, formol sau acid fenic. Unde nu este pericol de incendiu locul respectiv se stropeste cu petrol si se da foc.

Se considera contaminati oamenii si animalele aflate in focarul biologic care au consumat alimente sau apa suspecte a fi contaminate, au atins diferite obiecte contaminate sau au venit in contact direct cu oamenii si animalele imbolnavite in timpul atacului biologic.

Toti cei care au fost contaminati bilogic, vor executa contaminarea sanitara, iar hainele vor fi decontaminate in locuri special amenajate de catre organele de protectie civila. Pentru izolarea portiunii de teren in vederea lichidarii focarului biologic, mai ales cand au fost folositi ca incarcatura microbi ai bolilor infectioase deosebit de periculoase(ciuma, holera, variola), se aplica masurile de carantina sau paza a5rmata.

In acest mod se vor lua masuri ca nici o persoana sau animal din zona in care a fost supusa atacului biologic sanu paraseasca limitele ei, si nici un obiect, aliment sau produs agricol sa nu fie scos din zona contaminata. De asemenea, prin aplicarea carantinei se interzice patrunderea in zona contaminata a oricarei persoane din afara acestei zone.

Populatiei din focarul biologic i se face vaccinarea si i se dau medicamente preventive impotriva bolii respective. Cei banuiti a fi contaminati vor fi tinuti sub supravegherea medicilor.

La primele semne ale bolii, fiecare cetatean este dator sa cheme medicul sau sa se prezinte la cea mai apropiata unitate medicala. Pana la venirea medicului bolnavii vor fi izolati intr-o incapere separata, vor manca din farfurii si cu tacamuri care vor fi tinute separat de celelalte vase si vor fi decontaminate prin fierbere cu lesie.

La aparitia semnelor de boala la animale va fi anuntat medicul sau agentul veterinar. Cazurile de boala infectioasa vor fi spitalizate si tratate la spitale de boli infecto-contagioase.

In timpul carantinei, persoanele din zona contaminata vor trebui sa-si decontamineze locuintele si lucrurile casnice si sa aplice cu strictete toate regulile de igiena personala.



Daca in intervalul socotit ca perioada maxima de incubatie nu a aparut nici un caz de boala, carantina se ridica. Printr-o cunoastere temeinicasi alicarea stricta amasurilor de aparare antibiologica, precum si a masurilor de igiena individuala si colectiva, efectele vatamatoare ale armei biologice pot fi facute in mare parte inofensive.

Obligatiile care revin tuturor cetatenilor in cadrul prevenirir si combaterii efectelor armei biologice , pot fi grupate in urmatoarele masuri mai importante:

1.Masuri fata de sursa de infectie:

-anuntarea organelor medico-sanitare la aparitia oricarui caz febril si respectarea masurilor de izolare pana la sosirea medicului;

-sprijinirea actiunilor de depistare activa pentru termometrizare;

-respectarea indicatiilor difuzate de organele medico-sanitare referitoare la depisterea purtatorilor de germeni;

-suparavegherea si anuntarea organelor medico-veterinare in cazul aparitiei unor semne de boala la animalele domestice.

2.Masuri fata de caile de transmitere a infectiei:

-protejarea cailor respiratorii, a pielii, a mucoaselor, cu ajutorul mijloacelor speciale sau simple de protectie individuala;

-ermetizarea usilor, ferestrelor de la locuinte, societati comerciale, regii autonome, etc.;

-evitarea consumarii apei din sursele necontrolate de organele sanitare.Pana la avizarea calitatii apei, se va consuma numai apa fiarta si racita, apa minerala sau apa transportata cu cisternele sub supraveghere medico-sanitara;

-protejarea rezervelor de alimente de la locul de munca si din gospodariile personale;

-executare indicatiilor privind consumul legumelor, fructelor, produselor de origine animala (carne, lapte, derivate, etc.);

-colectarea igienica a rezidurilor menajere;

-mentinerea in conditii de salubritate a closetelor, in special a celor care nu sunt prevazute cu apa curenta.Se recomanda ca decontaminarea acestora sa se execute cu cloramina sau cu var;

-anuntarea organelor teritoriale ale protectiei civile in caz de observare a unor aglomerari de insecte sau rozatoare.

3.Masuri pentru masa receptiva, care au rolul sa creasca capacitatea de rezistenta imunologica a populatie fata de bolile infecto-contagioase de extrema gravitate provocate de agentii patogeni utilizati ca arma biologica.

Populatia are obligatia sa se prezinte de urgenta la centrele de vaccinare anuntate de organele locale si sa respecte indicatiile organelor sanitare privind administrarea in masa, in scop preventiv, a unor imunoglobuline umane.

Pe langa aceste masuri, organele de protectie civila si serviciile medico-sanitare si sanitar-veterinare pot dispune executarea si a altor activitati cu caracter anti epidemic, destinate sa neutralizeze urmarile raspandirii in scopuri agresive in randurile populatiei civile a agentilor patogeni.

III – ARMA CHIMICA

Prin arma chimica se intelege acea arma care foloseste unele preparate chimice pentru nimicirea oamenilor si pentru contaminarea constructiilorm, arterelor de circulatie, surselor de apa, culturilor agricole,etc.

Preparatele chimice folosite in acest scop sunt cunoscute sub denumirea de SUBSTANTE TOXICE DE LUPTA (S.T.L.). Acestea au posibilitatea ca in cantitati mici si in timp scurt, sa provoaceorganismului vatamari grave, iar daca nu se iau masuri, sa produca chiar moartea.

S.T.L. pot fi intrebuintate si pot actiona sub forma de gaze sau vapori, in stare solida (pulberi) sau in stare lichida (picaturi).

S.T.L. pot patrunde in organism prin: aparatul respirator, odata cu inspirarea aerului contaminat, aparatul digestiv, odata cu apa sau alimentele contaminate, ori prin piele atunci cand picaturile de substante toxice cad pe diferite parti ale corpului.

Ca durata, unele S.T.L. isi pot pastra capacitatea de actiune mai mult timp, fiind socotite persistente, iar altele mai putin timp, pana la o jumatate de ora fiind considerate trecatoare.

Persistenta S.T.L. este influentata de starea vremii si de natura terenului. Astfel, curentii de aer imprastie S.T.L. sub forma gazoasa sau de vapori , micsorandu-le eficacitatea, temperatura ridicata le scurteaza persistenta, iar ploile spala terenul contaminat, uneori apa putand chiar dizolva sau neutraliza S.T.L.Pe sol pietros, S.T.L.sunt mai putin persistente decat pe sol afanat sau acoperit cu vegetatie.Albiile raurilor, vailor,santurilor, padurilor, locurile cu vegetatie inalta si densa, etc., sunt locuri de acumulare a S.T.L.in stare de gaz sau de vapori. Acestea permit S.T.L sa-si pastreze capacitatea de actiune pentru mai mult timp, chiar daca sunt trecatoare.

1-Mijloacele de atac cu arma chimica

Arma chimica se poate folosi in orice anotimp al anului atat ziua cat si noaptea.Iarna insa si pe timp friguros vor putea fi folosite numai acele S.T.L. care nu ingheata si care isi pot exercita actiunea toxica cu toata intensitatea.

In cazul unui atac cu arma chimica, substantele toxice de lupta se pot folosi sub forma de gaze sau vapori,sub forma de lichid sau in stare de aerosoli solizi (fumuri toxice) sau lichizi (ceturi toxice).

In cazul unui atac cu arma chimica, S.T.L. se intrebuinteaza cu ajutorul urmatoarelor mijloace:

-rachete;

-bombe chimice de aviatie;

-proiectile chimice de artilerie si mine chimice de aruncator;

-pulverizarea din aparate speciale montate pe avioane;

-dispozitive care contin, in compartimente separate, componentele unor substante toxice de lupta. Aceste componenete, netoxice, se combina in momentul folosirii acestor dispozitive, creandu-se astfel substante toxice de lupta. Se realizeaza in acest moment munitia chimica binara.

Uneori, in conditiile unui atac aerian cu arme obisnuite, pot fi lovite societati comerciale, regii autonome, filiale ale industriei chimice, alimentare,etc. care au rezervoare cu produse chimice , tehnice pentru om(clor, amoniac, hidrogen sulfurat, etc.). Distrugerea rezervoarelor si eliberarea substantelor ce le contin duc la crearea unei zone de contaminare chimica, care poate avea asupra oamenilor neprotejatiefecte asemanatoare cu cele produse de un atac chimic(detaliile sunt prevazute in capitolul”Calamitatii si catastrofe”).

2 – Indicii de recunoastere a atacului cu arma chimica

Atacul cu substante toxice de lupta il deosebim de alte tipuri de atacuri aeriene prin semnele exterioare provocate de folosirea munitiei chimice, astfel:

-explozia munitiei chimice este insotita de un zgomot slab, infundat;

-la locul exploziei apare un nor de fum sau ceata care dispare pe timpul cat se deplaseaza pe directia vantului;

-din avion se pot lansa casete din care se desprind si explodeaza un numar mare de bombe chimice mici;

-in urma avioanelor se formeaza un nor de culoare inchisa caredispare repede, iar pe teren cad picaturi de substante toxice de lupta;

-pe sol, vegetatie, cladiri, etc., apar picaturi sau pete uleioase de culoare inchisa;

-vegetatia isi schimba culoarea si se vestejeste la cateva timp dupa atac;

-in zona atacului apare un miros particular al substantelor care produc iritarea organelor respiratorii si a ochilor;

-apar cadavre de pasari sau alte animale mici.

Toate aceste indicii prezentate mai sus nu vor confirma un atac chimic. Folosirea substantelor toxice de lupta va fi confirmata numai de oragnele de protectie civila.

3 – Principalele substante toxice de lupta (S.T.L.)

Sunt cunoscute mai multe S.T.L. Din aceasta cauza ele pot fi clasificate din punct de vedere fizic, dupa persistenta si din punct de vedere fiziopatologic.

Clasificarea din punct de vedere fizic are la baza starea fizica (de agregare) a substantelor toxice de lupta in conditii normale. Din acest punct de vedere, S.T.L. se impart in :

-gazoase;

-lichide;

-solide.

Clasificarea dupa peristenta se bazeaza pe timpul cat dureaza pericolul substantei toxice de lupta asupra organismului uman. Din acest punct de vedere S.T.L. se impart in :

-persistente;

-semipersistente;

-trecatoare(nepersistente).

Clasificarea fiziopatologica este determinata de actiunea pe care substantele toxice de lupta o exercita supra organismului uman.

Dupa aceasta clasificare, S.T.L. se impart in :

1.Substante toxice de lupta cu actiune generala:

a)S.T.L. neuroparalitice(tabun, sarin, soman, etc.)

b)S.T.L. psihocimice(LSD-25, mescalina, B.Z., bufetonina, hermina)

c)S.T.L. hematice(hidrogen arseniat, oxid de carbon)

d)S.T.L. NERVOASE(ACID CIANHIDRIC, CLORCIAN);

2.Substante toxice de lupta cu actiune vezicanta(iperita, levizita, azotiperita);

3.Substante toxice de lupta cu actiune sufocanta(fosgen, difosgen);

4.Substante toxice de lupta cu actiune iritanta:

a)S.T.L. lacrimogene(cloracetofena, cianura de brombenzil,C.S.);

b)S.T.L. stranutatoare(difenil clorarsina, difnil cianarsina, adamsita);

c)S.T.L vomitive(etilcarbazolul).

4-Descrierea principalelor substante toxice de lupta

Subsante toxice cu actiune generala

a)Substante toxice din aceasta grupa, din punct de vedere al toxicitatii, se situeaza in fruntea celorlalte substante toxice cunoscute, pentru ca produc in contact cu organismul uman, in timp foarte scurt, convulsii si paralizii.

TABUNUL este un lichid cu miros de migdale care fierbe la 237,7 C si are ca punct de topire -43 C. In stare pura, tabunul este inodor, produsul tehnic este colorat in rosu-brun, se dizolva greu in apa, insa este solubil in solventi organici.

Substantele alcaline si clorurat-oxidante neutralizeaza actiunea toxica a tabunului.

SARINUL este un lichid incolor, inodor, fierbe la 147,2 C,avand punctul de topire la -37 C.E- Este solubil in apa si solventi organici.

SOMANUL esta un lichid cu miros de camfor care fierbe la 167,2 C si are punctul de topire la -80 C. Este putin solubil in apa, se dizolva usor in solventi organici.

Vx-ul este un lichid putin solubil fierbe la 300 C si are punctul de topire la -50 C. Are o toxicitate foarte mare, atat in stare lichida, cat si sub forma de aerosoli. Este o substanta care hidrolizeaza greu cu apa, se absoarbe foarte repede prin piele si are o rezistenta marita la depozitare. Vx-ul are o persistenta mare, chiar si in timpul verii dureaza cateva saptamani.

Deoarece substantele toxice neuroparalitice nu au un miros suficient de distinct si intens, sunt fara gust si nu au actiune iritanta asupra mucoaselor nazale si oculare, ele nu pot fi detectate organoleptic (numai cu ajutorul simturilor noastre). De aceea, pentru a ne da seama de prezenta lor in atmosfera se folosesc aparatele de cercetare chimica, care sunt capabile sa puna in evidenta cantitati infime de substante toxice de lupta.

Substantele toxice neuroparalitice pot patrunde in organismul neprotejat pe orice cale. Indiferent insa de modul de patrundere in organism, provoaca intoxicatia acestuia. Principalele semne ale intoxicatiei sunt:mioza (micsorarea pupilei oculare), tulburari de vedere, lacrimarea, greutatea in respiratie, senzatia de oboseala, dureri de cap, ameteli, greturi, varsaturi. In intoxicatiile mai grave, apar contractiile si convulsiile musculare (asemanatoare cu cele de epilepsie), putand ajunge pana la paralizia intregii musculaturi, inclusiv a muschilor respiratori, in scurt timp producandu-se moartea.

b)Substantele toxice psihochimice

Substantele toxice psihochimice actioneaza asupra sistemului nervos central, psihic de tip schizofrenic.

LSD-25 este o substanta solida sub forma de cristale albe, fara miros, solubila in acizi. Prin fierbere cu acizi sau baze in solutie apoasa se descompune.

B.Z. este o substanta solida sub forma de cristale incolore si fara miros. Este putin solubil in apa, insa usor solubil in unii solventi organici.

MESCALINA este o substanta solida, cristalina, solubila insa in apa, alcool si benzen.

Intoxicatiile cu substante toxice psihochimice se produc pe cale respiratorie. Ele actioneaza asupra sistemului nervos putand produce importante tulburari respiratorii. Simptomele intoxicatiei consrau in tulburari psihice ca:senzatia de plutire in aer, vorbirea incoerenta, perceptia vizuala deformata, chipuri monstruase, halucinatii auditive, dezorientarea in timp si spatiu, agitatia pana la violenta sau indiferenta si apatie.

c)Substante toxice hematice

Substantele toxice din aceasta grupa sunt compusi toxici care patrunzand in organism produc o foame de oxigen a tesuturilor.

HIDROGENUL ARSENIZAT este un gaz incolor cu un miros puternic de usturoi. Se dizolva slab in apa si ceva mai bine in solventi organici. Este o substanta instabila si se descompune usor in aer si oxigen.

Hidrogenul arsenizat patrunde in organism prin caile respiratorii. El poate patrunde de asemenea prin piele, mai ales cand concentratia sa in atmosfera este mare, iar pielea este transpirata.

In intoxicatiile cu hidrogen arsenizat apar dureri musculare, senzatia de oboseala, dureri de cap, ameteli, greturi, varsaturi, In zilele urmatoare se produce anemia (scaderea numarului de globule rosii din sange), colorarea icterica (galbuie) a pielii si scaderea cantitatii de urina.

d)Substantele toxice nervoase

Substantele toxice de lupta din aceasta grupa au actiune generala asupra organismului uman, producand insa si efectelocale asupra ochilor si aparatului respirator.

ACIDUL CIANHIDRIC cand este pur se prezinta sub forma unui lichid volatil, cu miros puternic de migdale amare. Se dizolva bine in apa si solventi organici.

CLORCIANUL este un lichid incolor, greu, foarte volatil, putin solubil in apa, solubil in solventi organici.

S.T.L. din aceasta grupa produc in organism o blocare a respiratiei celulare si o scadere a cantitatii de oxigen din tesuturi. Simptomele intoxicatiei grave constau in ameteli, dureri de cap, greturi, varsaturi, ingreunarea si oprirea respiratiei. In forme foarte grave de intoxicatii produse de concentratiile mari de toxic din aceasta grupa, moartea poate survenii instantaneu.

Substantele toxice de lupta cu actiune vezicanta

S.T.L. verzicante actioneaza asupra pielii si mucoasei ochilor si nasofaringiene provocandu-le vezicatii si ulceratii. Pe linga efectul vezicant, ele provoaca aparitia unor fenomene de intoxicatie generala.

IPERITA este un lichid uleios, incolor sau usor galbui, cu miros de mustar sau usturoi;iperita este mai putin solubila in apa, insa se dizolva usor in solventi organici si in grasimi. Volatilitatea redusa, punctul de fierbere ridicat, densitatea mare si consistenta apreciabila, imprima iperitei caracteristicile substantelor toxice persistente.Din aceasta cauza ea poate contamina obiectele si terenul pe care s-a depus un timp indelungat. Iperita patrunde usor in lemn, beton, metal, cauciuc si in toate materialele poroase. Sub forma de picaturi, iperita patrunde in corp prin piele, mucoasele oculare si respiratorii, iar sub forma de vapori sau ceata prin aparatul respirator.

AZOTIPERITA este un lichid uleios, incolor in stare pura si colorat in galben ca produs tehnic. Se dizolva usor in solventi organici, iar in contact cu apa hidrolizeaza foarte incet. Azotiperira patrunde in organism prin aceleasi cai ca si iperita.

LEVIZITA este un lichid incolor, mai greu ca apa, cu miros puternic de muscata. Produsul tehnic este ca un lichid brun inchis cu densitate mai mare ca apa. Este putin solubil in apa, insa se dizolva bine in solventi organici si grasimi. Levizita patrunde in organism prin aceleasi cai ca azotiperita.

Actiunea S.T.L. vezicante asupra organismului are o serie de particularitatii care le deosebesc de celelalte S.T.L. Astfel, dupa contactul S.T.L. verzicante cu tesuturile, tulburarile nu apar imediat, ci dupa o perioada mai mult sau mai putin indelungata, care depinde de concentratia toxicului, de durata de actiune a toxicului asupra organismului si de particularitatiile tesutului.

Pe piele, in functie de concentratie, apar in ordine:roseata (eritemul), basicile (veziculele) si ulceratiile care se vindeca foarte greu. Leziunile cele mai grave se produc pe pielea si mucoasele organelor genitale si la sub brat.

Asupra ochilor se produce inrosirea si umflarea pleoapelor. Asupra aparatului respirator produc iritatie puternica cu senzatie de arsura la nas, gat si pe piele, insotita de tuse uscata, apoi purulenta.

In afara simptomelor locale, intoxicatiile cu S.T.L. verzicante sunt insotite de simptome generale ca:greturi , varsaturi, dureri abdominale, senzatia de oboseala si contractii musculare pana la convulsii.

Substante toxice cu actiune sufocanta

Substantele toxice sufocante actioneaza asupra cailor respiratorii ale oamenilor si animalelor, producandu-le intr-o prima faza, tulburari functionale, ale caror efecte principale sunt sufocarea si apoi leziunile care conduc la asfixiere.

In afara de aceste efecte principale, unele substante toxice sufocante au si actiune iritanta asupra ochilor si pielii.

FOSGENUL este un lichid incolor cu miros slab de fan stricat sau mere putrede si care fierbe la temperatura de 8 C. Vaporii fosgenului sunt mai grei decat aerul. Fosgenul este solubil in apa si foarte usor solubil in solventi organici.

DIFOSGENUL este un lichid incolor, cu un miros asemanator cu al fosgenului. Este putin solubil in apa, dar mult mai solubil in solventi organici.

Substantele toxice sufocante patrund in organism prin caile respiratorii in cazul fosgenului si pe caile digestive odata cu apa si alimentele ingerate.

Intoxicatiile cu S.T.L. sufocante se manifesta prin tulburari care se succed in trei faze:

-faza de sufocare, care apare imediat si dispare la iesirea din zona si aplicarea mastii contra gazelor:

-faza de liniste aparenta, care dureaza 2-24 ore de la iesirea din zona gazata:

-faza de asfixiere in care se produce edemul pulmonar toxic cu urmatoarele simptome:respiratia accelerata, tuse, puls accelerat, cianoza (inegrirea pielii).

Substantele toxice cu actiune iritanta

Substantele toxice de acesta categorie(lacrimogene, stranutatoare si vomitive) actioneaza asupra mucoaselor cu aleleasi tulburari digestive si adupra cailor respiratorii superioare, provocandu-le tulburari insotite de senzatii dureroase.

CLORACETOFENONA este o substanat solida, cristalina cu miros placut de maslin. Nuse dizolva in apa, dar se dizolva bine in solventi organici.

C.S. este o substanta solidea sub forma de cristale albe, are un miros aromatic si este greu solubil in apa si alcool.

ADAMSITA este o substanta cristalina de culoare galbena(in stare pura) iar produsul tehnic poate fi colorat in verde inchis sau brun. Este insolubil in apa si putin solubil in solventi organici obisnuiti.

Intoxicatiile cu substante toxice lacrimogene(cloracetofenona, C.S.0 se manifesta prin senzatia de arsuri oculare,tuse, greutate in respiratie, etc.). Intoxicatiile cu substantele toxice starnutatoare(adamsita, difeniclorarsina) se manifesta prin senzatia de usturime in nas si gat, greutate in respiratie, stranutul foarte violent. Pe piele produc leziuni asemanatoare cu cele produse de S.T.L vezicante.

5 – Caracteristicile raioanelor contaminate cu S.T.L.



Portiunea deteren cu tot ce se gaseste pe ea(constructii, utuilaje, populatie, animale, etc.) si pe care s-a produs un atac cu arnma chimica se numeste raion contaminat cu substante toxice de lupta.

Intr-un raion contaminat cu substante toxice de lupta, actiunea de intoxicare nu este mecanica ci chimicasi dseori se extinde asupra intregului organism. Deoarece substantele toxice de lupta pot fi raspandite in cantitati mari in aer sau pe suprafete mari de teren, toti oamenii cuprinsi in raionul contaminat trebuie sa foloseasca mijloace de protectie.

Efectele provocate de substantele toxice de lupta asupra oamenilor pot fi variate, in functie de substanat toxica folosita pentru crearea raionuli contaminat cu S.T.L.

Raionul contaminat cu S.T.L. si dimensiunile lui depind de proprietatile substantei toxice, de mijloacele si scara la care au fost utilizate, precu si de conditiile meteorologice. Caracteristicile raionului contaminjat cu S.T.L. depind in special de scopul ij care se foloseste arma chimica.

Caracteristicile raionului contaminat cu S.T.L. depuind in special de scopul in care se foloseste arma chimica.

Asupra starii raionului contaminat cu S.T.L. sui duratei de actiune a substantei toxice o mare importanta o au conditiile meteorologice: temperatura, vantul, precipitatiile, nebulozitatea, etc. Persistenta contaminarii in raion depinde in mare masura de proprietatile substantei toxice utilizate. Cu cat teperatura de fierbere a substantei toxice este mai mare, cu atat se evapora mai incet si cu atat este mai mare persistenta sa pe teren.

Vantul puternic si violent imprastie repede aerul contaminat cu S.T.L. si de asemenea , mareste viteza de evaporare a substantei toxice din portiunile contaminate. Cand vantul nu este puternic, aerul contaminat nu se raspandeste pe o suprafata mare si se pastreaza concentratiile mari de S.T.L. pe o perioada indelungata.

O influenta mare asupra miscarii aerului contaminat o are diferenta de temperatura de la sol si straturile superioare ale aerului. In zilele senine si insorite circulatia aerului are un sens, in timpul noptii solul se raceste si circulatia aerului este invers.

Precipitatiile (ploaia, zapada) nu sunt favorabile folosiri substantelor toxice de lupta. Ploile puternice spala substantele toxice de pe suprafata solului si a diferitelor obiecte si micsoreaza foarte mult gradul de contaminare.

6-Masurile de protectie impotriva armei chimice

Protectia personalului cat si a bunurilor materiale de orice natura impotriva actiunii vatamatoare a substantelor toxice, consta in evitarea contactului direct cu acestea.

Aceasta se poate realiza prin izolarea in camera de locuit si adaposturi etanse, a caror atmosfera sa ramana nepoluata cu substante toxice. Adapostirea in spatii inchise ermetic ramane o masura de protectie absolut utila, dar nu poate rezolva singura problema, mai cu seama pe cea a persoanelor care trebuie sa actioneze in terenul contaminat.

In asemenea situatii se recurge la imbracarea mijloacelor individuale de protectie, speciale sau simple, cu ajutorul carora se protejeaza corpul de un eventual contact nemijlocit cu substantele toxice de lupta.

Mijloacele individuale de protectie de baza sunt:masca contra gazelor si completele de protectie ale pielii, primul mijloc protejand ochii, fata si caile respiratorii superioare, iar cel de –al doilea capul, restul corpului si imbracamintea.

Acestor mijloace de protectie de baza li se alatura pachetul antichimic pentru decontaminare si trusa sanitara antichimica pentru decontaminarea partiala a personalului.

Tot in fondul mijloacelor individuale de protectie se mai pot gasii aparatul izolant si masca izolanta, ca inlocuitori ai mastii contra gazelor, de preferat atunci cand se actioneaza cu substante nocive necunoscute sau in concentratie mare.

In afara protectiei individuale sau prin adapostire a personalului , protectia antichimica a personalului si a bunurilor materiale mai are in vedere:

-instiintarea si alarmarea populatiei despre iminenta unui atac chimic;

-crearea unor rezerve de apa si alimente, ferite de contactul direct cu substantele toxice;

-ermetizarea locuintei;

-protejarea altor bunuri prin adapostire, dispersare, acoperire;

-cercetarea raioanelor lovite cu arma chimica pentru a stabilii natura substantelor toxice, cat si concentratia lor in aer sau gradul de contaminare a terenului;

-decontaminarea terenului, mijloacelor de transport, cladirilor, instalatiilor, personalului, animalelor, etc.

Deoarece multe substante toxice se caracterizeaza printr-o toxicitate mare si printr-o actiune toxica multilaterala si rapida, cu o perioada de latenta scurta, este absolut necesar ca la semnalizarea substantelor toxice sa se imbrace, in cel mai scurt timp, mijloacele de protectie si in primul rand, sa se utilizeze masca contra gazelor, pentru a proteja caile respiratorii, ochii si aparatul digestiv. De asemenea, se recomanda ca pe tot timpul atacului cu substante toxice de lupta si dupa, sa nu se consume alimente, apa contaminata sau banuita a fi contaminata, iar personalul aflat in adaposturi, transee, case, beciuri,etc.,sa ramina in aceasta pana trece pericolul, timp in care se vor folosi mijloacele de protectie individuala.

B.ARMA OBISNUITA

Printre mijloacele actuale de lupta, in afara armelor de nimicire in masa, un loc insemnat il ocupa armele obisnuite.

In categoria armei obisnuite intra toate tipurile de munitie (sau alte materiale folosite cu scop de distrugere) a caror incarcatura de lupta o formeaza substantele explozive obisnuite.

Se numesc explozive acele substante sau amestecuri de substante chimice care sub influenta unor actiuni exterioare, au proprietatea de a produce o reactie chimica rapida si violenta, cu degajare de mari cantitati de gaze si caldura, ceea ce determina o crestere puternica a presiunii la locul exploziei, capabila sa execute un lucru mecanic util.

Substantele explozive se impart in :

a)substante explozive cu utilizare obisnuita(mine, deblocari);

b)substante explozive cu utilizare militara(proiectile, bombe de avion, torpile ,etc).

Dintre toatre substantele explozibile cunoscute, explozibilul cunoscut si intrebuintat cel mai mult in arma obsnuita este TROTILUL(trinitrotoluenul – T.N.T) care este o substanta solida, galbuie si care se aprinde usor de la flacara. Marea sa calitate este ca la lovituri sau la frecare nu este periculos, aceasta facandu-l sa fie usor de mani[pulat si de conservat. Are temperatura de explozie de 3000 C, iar caldura de explozie de 1000kcal/kg.

Sub forma topita trotilul se poate incarca prin turnare in grenade, mine, proiectile, trotile, bombe de avion, etc.

Armele obisnuite cu incarcatura obisnuita pot fi intrebuintate in urmatoarele tipuri de munitie:

-bombe de avion;

-rachete balistice si avioane – proiectil;

-proiectile de artilerie, mine ,etc.

Bombe de avion cu incarcatura exploziva reprezinta principalul mijloc de distrugere in cadrul armelor obisnuite. In functie de scopul urmarit, acestea pot avea destinatie generala, destinatie speciala sau pot fi brizante.

Variante ale bombelor brizante sunt: bombele cu bila, bombele cu ace sau bombele cu schije special fabriate.

Rachetele balistice si avioanele proiectil, lansate de la mari distante, produc efecte asemanatoare bombelor de avion, uneori cu intensitate si precizie mult mai mari.

Proiectilele de artilerie sau alte tipuri de munitie cu incarcatura exploziva sunt folosite, de regula, in operatiile militare si pot ajunge in localitati numai cand asemenea operatii se desfasoara in apropierea lor. Asemenea tip de munitie are efecte mult mai mici decat efectele exploziilor bombelor de avion. Si ele isi manifesta actiunea asupra oamenilor prin suflu si schije.

1 – Caracteristicile raionului de distrugere cu arme obisnuite

Raionul de distrugere obisnuit reprezinta teritoriul cu tot ce se gaseste in el, care a suferit distrugeri in urma intrbuintarii armelor obisnuite.

Raionul de distrugere obisnuit poate fi izolat, creat numai asupra unui obiectiv principal important(nod de cale ferata, opod, baraj hidrotehnic, societate comerciala, regie autonoma, etc.) sau masiv, cu distrugere in masa a zonelor bombardate.

Raionul de distrugere creat in urma intrebuinatrii armei obisnuite are ca rezultat pricipal distrugerea bunurilor materiale si lovirea oamenilor si a animalelor care se afla in raion. Efectele razultate in urma intrebuintarii armei obinuite sunt mecanice si tehnice si actioneaza asupra oamenilor, animalelor si bunurilor nmateriale, atat direct cat si indirect si se manifesta un timp scurt(atat timp cat actioneaza arma respectiva).

Dezvoltarea ulterioara a raionului de distrugere obisnuit se datoreaza in special factorilor locali favorizati de densitatea constructiilor, natura materialelor de constructie, prezenta sau absenta materialelor usor inflamabile, a unor conditii meteorologice favorabile(vant, vreme uscata si calda);

Raioaneloe de distrugere obisnuite se creeaza, de regula, prin atacuri repetate si in special in orase mari care au o populatie densa. Aceasta duce la distrugeri materiale, la un mare numar de victime, de sinistrati si la un numar mare de incendii izolate sau in masa.

Actiunea de limitare si inlaturare a urmarilor atacului cu arme obisnuite este mult ingreunata sim de existenta in raion a unui numar de bombe neexplodate, care de regula, rezulta in urma atacului.

2 – Masuri de protectie impotriva armei obsnuite

Protectia impotriva armei obsnuite consta in luarea din timpa unor masuri care pot scadea mult actiunea vatamatoare a bombelor explozive.

Una din masurile importante consta in aceea ca, la producerea atacului, personalul trebuie sa se refugieze imediat in spatiile de adapostire stabilite(adaposturi, transee, beciuri, etc.).

Inainte de parasirea locului de munca sau a gospodariei se intrerup instalatiile de alimentare cu energie electrica.

Daca bombele explozive patrund in incaperi, este necesar sa ne asezamlanga peretii exteriori, in holuri, in casa scarii, reducand in felul acesta cat se poate de mult efectul produs de explozie.

In cazul aparitiei foarelor chimice industriale, ca urmare a distrugerii rezervoarelor cu substante nocive, se trece la folosirea mijloacelor de protectie individuala speciale sau improvizate, in scopul impiedicarii patrunderii substantelor chimice cu toxicitate mare in organele respiratorii sau pentru protectia corpului omenesc impotriva substantelor chimice nocive.

In zonele unde se constata existenta bombelor neexplodate nu se circula si se iau masuri de izolare a raioanelor respective, interventia in aceste zone urmand a se executa numai cu persoane de specialitate(pirotehnicieni).

Aplicand corect si cu repesiciune masurile de protectie recomandate in cazurile de mai sus, realizam ceea ce se numeste protectia oamenilor impotriva armei obisnuite.

Masurile enuntate mai sus sunt masuri de mare eficienta ce pot reduce cu mult volumul pierderilor omenesti si al pagubelor materiale.

C.SUBSTANTELE SI MIJLOACELE INCENDIARE

Sunt considerate substante incendiare acele combinatii sau amestecuri chimice-lichide sau solide-care odata aprinse, ard timp indelungat, dezvolta temperaturi inalte, au aderenta mare la orice suprafata si se sting foarte greu.

Mijloacele destinate pentru folosirea substantelor incendiare poarta denumirea de mijloace incendiare.

Substantele si mijloacele incendiare sunt destinate distrugerii prin foc a constructiilor civile si industriale, a depozitelor de orice fel, a nodurilor de comunicatii cu trafic intens, padurilor, culturilor, etc. Concomitent, substantele si mijloacele incendiare provoaca si amri pierderi de vieti omenesti cu precadere atunci cand populatia este insuficient protejata pentru lupta cu focul.

1 – Substantele incendiare

Substantele incendiare se impart in trei mari grupe;

a)amestecuri incendiare pe baza de produse petroliere(napalm);

b)amestecuriincendiaremetalizate(pirogel, termit si compozitii cu termit).

c)substante incendiare cu autoaprindere(fosfor alb obisnuit, fosfor alb plastifiat).

In afara acestor substante incendiare se mai pot folosi : bomba incendiara toxica, etc.

a)Amestecuri incendiare pe baza de produse petroliere

Asemenea amestecutri se prezinta in stare lichida si vascoasa, preparandu-se din benzina, motorina sau diferite uleiuri lubrefiante.

NAPALMUL este o substanta alba, sub forma de pulbere, care amestecata cu benzina, da nastere unei mase gelatinoase(88 – 96% benzina si 4 –12% napalm). S-a convenit ca amestecului astfel obtinut sa i se atribuie denumirea de napalm.

Napalmul se poate aprinde mecanic sau electric, iar atunci cand i se aduaga fosfor sau sodiu metalic se autoaprinde.

Napalmul in ardere dezvolta o temperatura de 1000-1200 C si degaja o mare cantitate de fum. Timpul de ardere este de circa 5-10 minute. Se poate incarca in toate tipurile de mijloace incendiare.

SUPERNAPALMUL este un amestec de benzina cu un gelificator, de regula o mixtura din sarurile de aluminiu ale uleiului e cocos, acidului palmiticsi acidului naftenic si cu pulberi de magneziu, de aluminiu, la care se adauga sodiu sau fosfor alb. Se poate spune ca supernapalmul este un napalm perfectionat care prin ardere dezvolta o temperatura de 1500-1600 C timp de circa 10 minute. Poate fi folosit cu ajutorul bombelor de aviatie, rezervoarelor sau butoaielor de 300-600 litri.

b)Amestecuri incendiare metalizate

Amestecurile incendiare metalizate sunt alcatuite din produse petroliere cu adaos de pulbere sau pilitura de magneziu, asfalt lichid si uleiuri grele.

PIROGELUL este un napalm metalizat de culoare cenusie si de consistenta aluatului. El este alcatuit din produse petroliere si un gelificator de natura cauciucului precum si din diferite adaosuri ca: asfalt, salpetru, magneziu sau span de aluminiu. Arde mai energic decat napalmul, dezvoltand o temperatura de ardere de 1600 C. Durata arderii este de 3-4 minute.

PIROGELUL prezinta pericolul patrunderii prin imbracaminteprovocand arsuri pe corp, deosebit de grave. Se utilizeaza de regula in proiectile de aviatie si in proiectile de artilerie.

TERMITUL reprezinta un amestec pulverulent de aluminiu si oxid de fier.

Compozitiile de termit mai cuprind in afara celor amintite, azotat de bariu, sulf si un liant(lacuri, uleiuri).

Termitul este un amestec de pulberi de aluminiu(25%) si oxid de fier (75%). Acest amestec i se adauga substante aglutinante(serlac, sacaz si bitum) si astfel se introduc in bombe.

Atat termitul cat si compozitiile de termit se aprind prin intermediul unor dispozitive spaciale(capse de perclorat de bariu) si dezvolta, prin ardere, temperaturi inalte(3000 C), putand perfora tabla de hotel, duraaluminiu s.a.m.d.

Termitul si compozitiile cu termit ard in absenta oxigenului din aer, oxigenul necesar aflandu-se in amestecul insusi. Arderea este evidenta, cu improscari inmetalul topit. In timpul arderii se formeaza o flacara de cuoare galbena stralucitoare, aproape fara fum. Se foloseste in proiectilele de artilerie, bombe de aviatie, grenade incendiare, etc.

c)Substante incendiare cu autoaprindere

FOSFORUL ALB OBISNUIT se prezinta ca o substanta solida , cetoasa toxica, avand capacitatea de autoaprindere in aer.

Se pastreaza numai sub apa. Arde violent, dezvoltand o temperatura de circa 1200 C. Fosforul alb provoaca incendii asupra substantelor usor inflamabile si arsuri foarte grave atunci cand ajunge pe pielea oamenilor si a animalelor. Fosforul alb se poate incarca in bombe incendiare in cantitati variind de la un kg pana la cateva zeci de kg.

d)Bomba incendiara toxica

Bomba incendiara toxica are drept incarcatura de lupta termitul. Corpul unei astfel de bombe de forma hexagonala este construit dintr-un aliaj de magneziu si cadmiu La explozia acestei bombe, prin ardere, se formeaza oxidul,de cadmiu, compus de mare toxicitate de unde si denumirea de bomba incendiara toxica.

2 – Mijloacele de utilizare a substantelor incendiare

Pentru folosirea mijloacelor incendiare sunt dedtinate urmatoarele mijloace;

-aruncatorul de flacari care poate fi: portabil, autopropulsat si pe tancuri,

-bombe incendiare de aviatie care au o gama foarte larga de greutate de la 1,8kg la 225kg si mai mult;

-rezervoarele incendiarede aviatie cu capacitate de 125-400l.;

-proiectilele incendiare de artilerie si mine, care de regula sunt umplute cu fosfor si substante incendiare vascoase;

-fugasele incendiare(recipienti metalici sau din material plastic), incarcate cu amestecuri incendiare lichide sau vascoase, care se imprastie prin explozie.

3 – Masuri de protectie impotriva substantelor si mijloacelor incendiare

Folosirea mijloacelor incendiare are ca rezultat aparitia unui numar mare de incendii izolate atat in municipii si orase, cat si in comune.

Favorizate de anumite conditii, unele incendii izolate se mpot transforma in incendii de masa a caror localizare si lichidare este mult mai anevoioasa.

Mijloacele incendiare prezentate anterior isi micsoreaza mult efectele lor daca se iau masuri de prevenire care sa duca la eliminarea conditiilor favorabile aparitiei si dezvoltarii incendiilor, asigurandu-se totodata si mijloacele necesare in vederea unor interventiiprompte si eficace pentru stingere.

Principiul care sta la baza masurilor de prevenire a incendiilor este indepartarea tuturor materialelor combustibile din preajma locuintelor, dependintelor, etc.,asigurarea unui numar necesar de mijloace de stingere a incendiilor dispuse in locuri usor vulnerabile si la indemana si atragerea tuturor locuitorilor la munca de prevenire a focului.

Aceste masuri, daca se iau din timp, reduc mult posibilitatile de aparitie si dezvoltare a focarelor de incendii.

Ori de cate ori se va parasii locuinta, chiar pentru un timp limitat, se vor stinge focurile din soba, se vor stinge lampile cu petrol, gazele, etc., se va intrerupe iluminatul electric. Rezervele de petrol, materialele combustibile si lichidele usor inflamabile, se vor evacua din casa si se vor pastra in magazie, de preferinta subterane. Din momentul declansarii”Starii de Razboi”, obiectele usor inflamabile ca perdele, tablouri, carti, etc., sa fie puse in dulapuri sau lazi. De asemenea, din podurile caselor se vor evacua materialele care se port aprinde cu usurinta si daac rezistenta podului permite, se acopera cu un strat de nisip sau pamant afanat(5-10cm) pentru a se asigura stingerea rapida a incendiilor.

In locurile cele mai periculoase din punct de vedere al aparitiei incendiilor, se vor instala lazi cu nisip sau pamant afanat, butoaie cu apa, galeti, lopeti, topoare, rangi.

Una din masurile importante de prevenire a focului este creare unor surse suplimentare de apa. In acest scop, se pot amenaja din timp de pace helestee, stavilare, bazine cu o capacitate de cel putin 250 metri cubi situate la o distanta de 300 de m de casele de locuit.

In lupta contra incendiilor provocate de mijloacele incendiare rebuie avut in vedere faptul ca orice ardere este conditionata de incalzirea materialului respectiv pana la o anumita temperatura si de prezenta aerului(oxigenului )necesar arderii . Daca este inlaturata numai una din conditii, arderea nu mai poate avea loc. Este adevarat ca exista unele substante, ca de exemplu, termitul, care poate arde chiar si in absenta oxigenului, dar nu trebuie uitat ca este singura substanta incendiara cu aceasta proprietate.

Mijlocul principal de stingere al incendiului il constituie apa. Atunci cand apa este proiectata sub forma unui jet sub presiune, ea reuseste in scurt timp, sa raceasca materialele si sa indeparteze flacarile.

O deosebita eficacitate pentru stingerea incendiior provocate de bombele cu napalm si pirogel o prezinta spuma produsa de extinctoarele sau masinile speciale.








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie