Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
ACTIUNEA SOCIALA


ACTIUNEA SOCIALA


ACTIUNEA SOCIALA

CONCEPTUL DE ACTIUNE SOCIALA

Societatea se constituie din indivizi si din grupuri in cadrul interactiunii si al relatiilor sociale, urmare a unor actiuni si al unor comportamente individuale si de grup.

Actiunea sociala, componenta fundamentala a activitatii umane, consta intr-un ansamblu integrat de transformari aplicate unui obiect, in vederea obtinerii unui rezultat concretizat in adaptare sau cu scopul determinarii functiei unei componente a sistemului social.



Raportarea comportamentului uman la normele, scopurile si valorile sociale a facut obiectul unei teorii a actiunii sociale, care include doua domenii de examinare:

1.sistemul social - care se refera la cauzalitatea sociala fata de comportamentul uman sau la motivatia actiunii umane;

2.actorul social - se refera la preocuparea fata de rolul jucat de interactiunea umana in evolutia unui sistem social.

Aceste doua domenii au determinat nasterea sociologiei actiunii, care isi are originile in gandirea germana, mai ales in textele lui Max Weber.

MAX WEBER

M. Weber a constatat ca orice activitate desfasurata de un individ, exprimata intr-un comportament, este sociala in masura in care ea se modifica, in functie de actiunea altui individ, in temeiul unor valori sau simboluri acceptate de membrii unui grup sau ai unei societati.

M.Weber concepe actiunea ca un act de modificare din partea individului sau a grupului.

Comportamentul uman intervine in viata sociala orientat de valori, scopuri si norme, de unde rezulta ca actiunea umana si sociala se instituie ca un mod de rationalizare a realitatii. Astfel, individul este considerat ca fiind singurul detinator al unui comportament simptomatic.

Explicarea unui fenomen social impune precizarea comportamentelor individuale si intelegerea lor. Dupa M. Weber, comprehensiunea sta la baza analizei sociologice, ca singura modalitate de cunoastere a actiunii umane.

FORME DE ACTIUNE

Activitatea rationala in raport de scop - permite actorului social sa-si aleaga mijloacele cele mai eficiente in raport de scop (ex.: taranul care cultiva pamantul, medicul care asigura asistenta medicala a bolnavilor etc.). In acest caz, actiunea pleaca de la norme, reguli si principii clare, in viata sociala oamenii alegand mijloace optime prin care scopul urmarit sa fie cat mai bine realizat, presupunand o foarte mare precizie.

Activitatea rationala in raport de o valoare - actorul social urmareste numai asigurarea concordantei comportamentului sau cu setul de valori, fara a fi interesat de consecinte, care pot fi uneori negative. Aceste valori sunt: onoarea, demnitatea, datoria, fidelitatea, eroismul .(ex.: capitanul unei nave ce se scufunda, dar nu o paraseste, soldatul pe campul de lupta, etc.

Activitatea intemeiata pe comportamentul traditional - reprezinta actiunea motivata sau derivata din traditie sau cultura, actorul social actionand in virtutea acestor modele.

Activitatea bazata pe conduita afectiva - reprezinta actiunea de modificare a comportamentului uman datorita starilor afective.

Tipologia actiunii elaborata de M.Weber este regasita si in sociologia contemporana, adaugate fiind noi informatii si interpretari.

T. PARSONS, sociolog american, aduce o contributie esentiala la analiza actiunii sociale. A precizat cinci alternative tip ale actiunii:

  1. orientarea spre sine sau spre colectivitate;
  2. particularism / universalism;
  3. calitate / performanta;
  4. afectivitate / neutralitate afectiva;
  5. difuziune / specificitate.

Dupa Parsons, actiunea sociala deriva din interactiunea a cel putin 2 actori, fiecare dintre ei cautand sa realizeze o satisfactie optima.

Teoria actiunii sociale reprezinta un domeniu special de studiu multi- si inter-disciplinar, analizat din perspective economice, sociologice, cibernetice, psihologice. Idei despre actiunea umana gasim inca din antichitate, in scrierile lui Platon si Aristotel, apoi in epoca moderna, in operele lui Kant, Hegel, Marx s.a..

Max Weber, prin doctrina creata de el, a determinat ca, in sociologie, actiunea umana sa devina obiect de studiu.

In definirea conceptului de actiune sociala este necesara operarea de distinctii intre:

actiunea sociala si procesele fizice care se desfasoara spontan, conform legilor naturii, fara interventia constienta a omului ca actor social (ex.:actiunea umana nu se manifesta in procesul incalzirii sau racirii vremii);

actiunea sociala si procesele psihice care se desfasoara la nivelul individului uman izolat si care nu au produs transformari sensibile ale mediului natural si social (ex.: gandurile unei persoane nu sunt actiune sociala atata vreme cat ele raman la stadiul perceperii lor individuale);

3. actiunea sociala si comportamentul instinctual - manifestarile bazate pe instinct nu pot fi incluse in actiunea umana si sociala.

Dimitrie Husti ne indica drumul firesc pe care trebuie sa-l parcurga actiunea sociala: de la sociologie → etica → politica.

Actiunea umana fiinteaza ca un tip de comportament ce se afla in interactiune cu conduita altui om sau a altui grup, de unde reiese caracterul relational al actiunii sociale. La baza actiunii sociale sta actiunea umana. Actiunea umana este activitatea individuala asupra unui obiect al actiunii, in care agentul modifica obiectul. Actiunea umana nu se poate manifesta in lipsa actiunii sociale .

Actiunea sociala se poate clasifica astfel:

  1. actiuni practice
  2. actiuni teoretice

cu stranse legaturi intre ele, eficienta uneia conditionand eficienta celeilalte.

Sistemul actiunii sociale se compune din:



  1. activitate productiva
  2. activitate administrativa
  3. activitate ideologica
  4. activitate instructiva
  5. activitate de creatie artistica
  6. activitate de cercetare
  7. activitate de aparare si securitate personala si de grup
  8. activitate politica
  9. activitate de ingrijire a sanatatii
  10. activitate de liber timp.

STRUCTURA ACTIUNII SOCIALE

Actiunii sociale se compune din:

AGENT (actor) - element al realitatii sociale interesat sau impulsionat de producerea unor transformari in temeiul unui scop in relatia cu comportamentul altor persoane; este reprezentat de clase sociale, grupuri politice, economice, morale, religioase;

OBIECT - cel asupra caruia actioneaza agentul, determinand sau nu reactia acestuia, prin acceptare, respingere sau negociere; intre agent si obiect este o relatie de influentare reciproca, obiectul prezentand propria actiune asupra agentului social, deoarece obiectul insusi reprezinta un agent social;

SCOP - parintele actioneaza asupra copilului pentru a-l socializa cu normele si normele proprii modului sau de viata; un partid politic orienteaza comportamentul electoral al unei colectivitati rurale; un medic intervine in tratamentul unei boli.

Sociologic, actiunea sociala se caracterizeaza prin:

intentionalitate sau angajare voluntara;

rationalitate;

institutionalizare, sistem de legitimare prin institutii specifice.

III. RATIONALITATEA ACTIUNII SOCIALE

Rationalitatea exprima modul in care scopurile sunt sustinute de normele si valorile umane existente in societate, este proprie comportamentului uman, care se conformeaza valorilor instituite de societate.

DEFINITII:

-Definitia ingusta: un comportament este rational atunci cand se intemeiaza pe motive obiective (ex.: conducerea automobilului se face de catre sofer, asigurandu-se ca nu produce accident sau ca el insusi nu se accidenteaza);

-Definitia larga - K. Popper - este rational orice comportament indiferent de natura motivelor care-l determina;

-Definitia intermediara - este rational orice comportament disponibil la o explicatie.

LIMITE ale definitiilor, observate de catre R. Boudon:

-pentru definitia ingusta: lasa loc ideii despre comportamentele irationale pe care insa majoritatea oamenilor le-ar considera rezonabile;

-pentru definitia larga: concepe ca rationale comportamente ce tin de fanatism sau nebunie;

-pentru definitia intermediara: aceasta nu poate fi exprimata in termenii logicii formale.

Sociologul francez considera ca definitia semantica a notiunii de rationalitate ar permite fiintarea mai multor tipuri de rationalitate:

-utilitara - bazata pe interes sau preferinte;

-teleologica - expresie a celui mai bun mijloc in realizarea obiectivului ales;

-axiologica - adica un comportament rezulta dintr-un prncipiu normativ;

-traditionala - realizata pe baza comportamentului traditional;

-cognitiva - bazata pe comportamentul exprimat de o teorie in care agentul social crede intemeiat pe anumite motive.

STATUTUL SI ROLUL PERSOANEI

Statutul exprima faptul ca, in cadrul grupului si colectivitatii comportamentul persoanei se diferentiaza potrivit pozitiilor, functiilor si locurilor pe care le ocupa aceasta in cadrul anumitor structuri si situatii sociale.

El consta intr-o colectie de reguli si obligatii care sunt desemnate, de obicei, prin termenii de "mama", "medic", "profesor",etc. (G.Lindzey)

Statutul exprima o pozitie de baza a persoanei in structura sociala, care este raportata la un rang mai inalt sau mai coborat.

J.Stoetzel definea statutul ca fiind ansamblul de comportamente la care cineva se poate astepta in mod legitim din partea altora.

Legat de fiecare statut exista un ansamblu de convingeri comune privind functiile statutului ; aceste convingeri constituie o parte a sistemului normelor de grup. In contexte sociale diferite avem de-a face cu functii foarte diferite ale unuia si aceluiasi statut.

CLASIFICARE

Statute prescrise - indivizii sunt plasati in anumite pozitii in virtutea unor factori asupra carora ei nu au nici un control ; de exemplu, varsta si sexul ;

Statute castigate - de exemplu, de conducere a unei intreprinderi, acordat pe baza reutitei individuale;

Deci, statutul exprima persoana ca membru al societatii, exprima indatoririle, drepturile si obligatiile persoanei. El prescrie cu precizie comportamenul individual in viata sociala si comportamentul altora fata de sine; ii da individului definitia lui sociala.



Studiul stiintific al statutului persoanei include:

cercetarea pozitiei economice a persoanei;

situatia politico-juridica, ca balans intre drepturile si indatoririle cetateanului ca membru al diferitelor macro si micro colective;

caracterizarea profesionala;

pozitia sociala a familiei persoanei date si pozitia ei in familie.

ROLUL

Pozitiile ocupate de personae sunt relative. Din orice pozitie decurg relatii de reciprocitate si complementaritate. Reciprocitatea si complementaritatea relatiei sunt cuprinse in notiunea de rol care este legata de notiunea de statut si exprima, intr-un fel, reversal statutului: ansamblul comportamentelor pe care altii le asteapta in mod legitim de la noi.

De exemplu, relatiile: student-profesor; medic-pacient, etc.

Relatia de rol vizeaza comportamentul si atitudinea membrilor grupului.

Rolul poate fi : general, fundamental, particular, specific.

Pentru un rol sunt necesare urmatoarele tipuri de informatii :

o lista ampla de comportamente care pot fi facute sa intre in prescriptia de rol ;

proportia persoanei interesate care considera fiecare comportament ca oblogatoriu sau doar permis.

RELAtIA STATUT-ROL-COMPORTAMENT

Statutul exprima pozitia sociala a persoanei. Rolul reprezinta indeplinirea statutului, intrarea persoanei intr-o activitate prin care se asigura realizarea functiilor statutului.

Rolul este legat nu numai de statut, ci si de calitatile psihice ale persoanei. Din punct de vedere al rolului, persoana apare ca o organizare de actiuni, in care este inclusa o organizare de calitati.

Desfasurandu-se atat in directia statutului cat si in directia comportamentului persoanei, rolul apare ca o veriga de legatura intre fenomenele sociale si fenomenele psihologice.

Comportamentul majoritatii persoanelor se subsemneaza precriptiilor de rol si statut si aceasta pentru ca grupul furnizeaza prescriptii nu numai persoanei care detine un anumit statut, dar si pesoanelor care detin statute aflate in legatura cu statutul ei.

Exemplu de expeiment privind cercetarea asupra comportamentului de rol.

In cercetare, se porneste de la ipotezele :

Daca este adevarat ca o serie valida de asteptari de rol este functie de aptitudinea de a adopta exact rolul altei persoane, adica de a se ajusta subtilitatilor contextului interactiunilor si daca subiectii sunt asemanatori din punct de vedere al validitatii asteptarilor lor pentru un rol determinat si din punct de vedere al caracteristicilor lor psihologice, necesare pentru rol, atunci validitatea interpretarii rolului de catre ei este funceie de aptitudiniea de a adopta un rol.

Asteptarea rolului reprezinta o structura cognitiva pe baza careia o persoana infera asupra relaeiilor sale anterioare cu alte persoane.

Aptitudinea de a adopta un rol reprezinta abilitatea de a-si modifica perspectivele sale trecand de la cadrul sau propriu de referinta la cadrul altuia, de a oscila intre sine si rol. Aceasta aptitudine are 2 dimensiuni :

Gradul de distributie dintre roluri ;

Gradul de implicare a eului in rol.

a. Persoanele care poseda intr-un grad inalt aptitudinea de a adopta un rol sunt capabile sa se implice intr-o maniera personala in situatia de interactiune ;

b. Implicarea eului in rol lasa o anumita amprenta cognitiva, cu un anumit grad de specificitate ;

Ajustarea sociala a persoanei este functie de aptitudinea de a adopta un rol.

Una din dimensiunile esentiale ale persoanei care exprima in chipul cel mai cuprinzator caracterul ei de sistem deschis activ ti prospectiv rezida in dorintele, sperantele, asteptarile, aspiratiile, scopurile spre care tinde persoana in conduita si activitatea sa.

TEORIILE ROLULUI SOCIAL

EXPECTANtA apare ca norma sau un punct de vedere general privind modul in care persoana, ocupand o pozitie data de rol, trebuie sa functioneze in acest rol.

PERFORMANtA de rol consta in conduita actuala manifestata de actor, care este relevanta in raport cu rolul particular pe care el il joaca.

EVALUAREA este expresie a aprobarii sau dezaprobarii conduitei de rol a noastra sau a altora

SANCtIUNEA este aplicata conduitei sinelui sau altuia care incearca sa obtina fie constanta, fie schimbarea conduitei de rol.



Termen folosit in psihologie in locul "intelegerii", evidentiaza sensul de cuprindere

concept care se refera la un tip determinat de explicatie stiintifica intemeiata pe finalitate; telos = scop







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie






termeni
contact

adauga