Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» PSIHOTERAPIE COGNITIV-COMPORTAMENTALA - DESENSIBILIZAREA SISTEMATICA (metode de terapie in tratamentul fobiilor)


PSIHOTERAPIE COGNITIV-COMPORTAMENTALA - DESENSIBILIZAREA SISTEMATICA (metode de terapie in tratamentul fobiilor)




PSIHOTERAPIE COGNITIV-COMPORTAMENTALA

DESENSIBILIZAREA SISTEMATICA

(metode de terapie in tratamentul fobiilor)

TIPURI DE FOBII

agorafobie (teama de a merge singur in locuri aglomerate, pe strada, etc.), poate fi simpla sau cu atacuri de panica;

fobie sociala;




fobii simple;

fobii specifice.

AGORAFOBIE

Cea mai simpla metoda de tratare a agorafobiei este confruntarea cu situatia care genereaza fobia, pentru ca evitarea nu face decat sa mentina starea de fobie.

Demersul de desensibilizare sistematica consta in destructurarea legaturilor conditionate realizate de catre subiect intr-o situatie de stimul si starea de anxietate.

Situatiile de care se teme clientul sunt neanxiogene pentru majoritatea oamenilor. Pentru realizarea demersului terapiei se impune confruntarea cu situatiile care genereaza fobia subiectului aflat in stare de relaxare sau destins.

In plan imaginativ, subiectul aflat in starea de relaxare musculara isi inchipuie ca se confrunta cu situatia, dar fiind calm. Daca se simte anxios trebuie sa se retraga imaginativ si sa se imagineze ca fiind linistit.

In realitate, desensibilizarea presupune confruntarea directa cu situatia generatoare de teama si retragerea fizica in momentul in care clientul devine anxios.

TEHNICA DESENSIBILIZARII IN PLAN IMAGINATIV

Tehnica desensibilizarii sistematice in plan imaginativ a fost pusa la punct de Wolbe, iar aceasta consta in:

clientului i se cere sa alcatuiasca o ierarhie de stimuli, incepand cu cel mai putin anxiiogen si mergand pana la cel mai puternic anxiogen;

cheia succesului presupune elaborarea unei ierarhii cu trepte suficient de mici care sa permita un progres relativ usor de la o treapta la alta;

de regula sunt suficiente 8-12 trepte, iar in unele cazuri se poate ajunge pana la 20;

in cazul in care subiectului ii este greu sa treaca de la o etapa la alta, se recomanda folosirea unei trepte intermediare.

Tehnica presupune parcurgerea a doua etape

insusirea tehnicilor de relaxare;

desensibilizarea propriu-zisa, care consta in:

relaxati-va timp de 10-15 minute, dupa care vizualizati ca va aflati intr-o ambianta linistita (locul ales trebuie sa fie unul in care va simtiti in deplina siguranta);

mentineti imaginea astfel creata timp de 1 min, apoi vizualizati prima scena din ierarhia de stimuli anxiogeni pe care o mentineti timp de 30sec-1min (cat mai detaliat);

imaginati-va calm si linistit; daca nu resimtiti deloc anxietate sau daca este nesemnificativa, treceti la vizualizarea scenei respective, iar daca simtiti anxietate usoara ramaneti in aceasta stare timp de 30sec-1min cautand sa va relaxati;

relaxarea se poate face prin exercitii de respiratie cu autosugestie de teama, incordare, agitatie sau „ma simt calm”;

vizualizati-va apoi stapanind situatia intr-o maniera calma;

dupa 1min de expunere va retrageti in plan imaginativ din realitate si va imaginati o situatie linistita;

repetati expunerea la scena anxioasa 30sec-1min si alternativ de cateva ori expunere-relaxare; daca scena provoaca anxietate excesiv de puternica, mentine-ti-o mai putin de 10sec;

nu se trece la scena urmatoare pana cand subiectul nu se simte deplin relaxat in timp ce vizualizeaza scena anterioara;

antrenamentul trebuie sa dureze 15-20min si se lucreaza zilnic;

fiecare antrenament incepe cu etapa stapanita deja, nu cu o etapa noua.

DESENSIBILIZAREA IN PLAN REAL

Aceasta tehnica este mai eficienta, dar in acelasi timp ea creeaza mai multe probleme deoarece este mult mai costisitoare ca timp si bani, iar in unele cazuri nici macar nu se poate realiza.

In toate cazurile este necesara mai intai desensibilizarea in plan imaginativ. In momentul in care subiectul se afla la jumatatea antrenamentului in plan imaginativ se poate trece la desensibilizarea in plan real.

Antrenamentul se desfasoara in mod gradat deoarece creeaza mult disconfort. Este necesar ca terapeutul sa stabileasca impreuna cu clientul obiectivele terapiei. Apoi se stabileste ierarhia de situatii, care trebuie sa cuprinda 8-20 de pasi de dificultate progresiv crescatoare. Din acest moment se poate trece la terapia propriu-zisa, astfel:

intrati in situatia anxiogena si ramaneti acolo pana ce anxietatea creste la limita tolerabilitatii;

iesiti din starea de anxietate atunci cand aveti impresia ca va pierdeti controlul si reintrati atunci cand va simtiti mai bine;

puteti practica exercitii de respiratie abdominala sau puteti face pasi pe jos; reintrati in situatia anxiogena pana cand aceasta creste din nou;

nu va descurajati daca performanta actuala este mai slaba decat cea anterioara;

repetati expunerea-retragerea din situatia anxiogena si relaxati-va pentru refacerea fortelor;

pentru majoritatea clientilor este suficienta o singura expunere.

Succesul terapiei de expunere depinde de existenta unei persoane suportive in jurul clientului care sa-l ajute in problemele fobie. Persoana respectiva trebuie sa-i insufle incredere, sa-i distraga atentia de la situatiile anxiogene, sa-i evalueze pozitiv succesele fara a-l forta si obliga sa ramana mai mult decat este necesar in situatii anxiogene.

Indicatii

Cei care dorm isi asuma riscul. Expunerea la o situatie fobica evitata in repetate randuri poate fi diminuata daca demersul incepe cu obiective limitate;

Pentru reducerea rezistentelor terapeutul trebuie sa le explice clientului si sa-l determine pe acesta sa le depaseasca;

Acceptarea disconfortului: confruntarea directa cu situatia anxiogena este dezagreabila pentru client, fapt pentru care acesta trebuie avertizat ca daca se simte rau la inceput, acest lucru nu presupune un regres;



Evitarea expunerii excesive: in situatii de expunere clientii detin controlul duratei si intensitatii; retragerea nu inseamna lasitate, ci eficienta stapanirii clientului; o expunere exagerata poate sensibiliza clientul;

Elaborarea pe planuri pentru situatii neplacute

Adoptarea unei situatii calme: este foarte important ca subiectul sa nu abordeze desensibilizarea ca pe o cursa contracronometru, pentru ca o astfel de abordare il va face sa lucreze sub presiune;

Se acorda anumite recompense pentru succesele obtinute (creioane, carti, jocuri, ciocolata, etc).

STRATEGII DE CONTRACARARE A ATACURILOR DE PANICA

respiratie abdominala cu respiratie prelungita;

autosugestii cu continut linistitor;

conversatii cu persoane in care subiectul are incredere;

tehnici de distragere a atentiei (integrame, alte jocuri);

observarea simptomelor anxietatii fara ca pacientul sa lupte;

repetarea mentala a unor sugestii la confruntarea cu anxietatea;

practicarea cu regularitate a exercitiilor de expunere;

este importanta acceptarea recaderilor si a unor trairi negative de intensitate mare.

FACTORI CARE CONTRIBUIE LA SUCCESUL TERAPIEI

cooperarea cu partenerul de viata;

capacitatea de a face fata simptomelor initiale de viata;

disponibilitatea de a se retrage din situatii cand este necesar;

tenacitatea si dorinta de a lucra in mod regulat (de 2-3 ori pe saptamana).

FACTORI CARE FRANEAZA PROCESUL DE TERAPIE

depresia (foarte frecvent apare depresia secundara):

autorepros si sentimente de inferioritate;

pierderea interesului si placerii;

diferente de concentrare a atentiei si memoriei;

scaderea apetitului;

tulburari de somn;

somn agitat si oboseala;

ideatie cu continut suicidar;

consumul abuziv de alcool;

sedarea cu doze mari de pastile.

CALITATI NECESARE PERSOANEI CARE AJUTA

atitudine calda si suportiva;

deprindere de a nu evalua sau critica subiectul;

dorinta de a ajuta, incuraja;

rabdare si perseverenta;

capacitatea de a discuta clar cu subiectul fobic cum anume doreste sa fie ajutat;

este necesar ca pacientul fobic sa fixeze singur obiectivele, partenerul doar cooperand, fara a lua initiativa;

persoana de sprijin trebuie sa observe din plin simptomele anxietatii si sa-l incurajeze pe client sa verbalizeze;

este important ca insotitorul sa nu fie coplesit de simptom, daca se declanseaza o situatie de panica sa il scoata pe subiect din atac si sa ramana cu el pana va depasi situatia;

subiectul fobic nu trebuie fortat sa progreseze prea repede.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate