Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» Clasificarea deficientelor fizice si psihomotorii


Clasificarea deficientelor fizice si psihomotorii




Clasificarea deficientelor fizice si psihomotorii

in unele studii, deficientele fizice sunt grupate, alaturi de deficientele senzoriale, in categoria deficientelor somatice sau biolo­gice. Clasificarea deficientelor fizice nu este deloc o sarcina usoara, un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat si de aceea se prefera tipologizarea deficientelor fizice in functie de mai multe criterii:

a) din punctul de vedere al prognosticului (evolutiei) deficientei fizice vorbim despre: deficiente neevolutive (statice, fixate definitiv, foarte greu de corectat) si despre deficiente evolutive (care progreseaza sau regreseaza, putand fi corectate, intr-o proportie mai mare sau mai mica, mai usor sau mai greu).




b) din punctul de vedere al gravitatii exista:

deficientele fizice usoare, care includ micile abateri de la normalitatea corporala si sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare, care prin executarea de miscari corective (de timpuriu) se pot corecta destul de usor si total (ex.: deficienta cifotica, gatul inclinat lateral sau inainte, umerii adusi inainte sau asimetrici, torace in flexiune, picioare abduse sau adduse etc);

deficientele de grad mediu, in care sunt inglobate defectele morfologice si functionale stationare sau cu evolutie lenta, care se corecteaza partial sau raman nemodificate; cele mai multe asemenea deficiente sunt de tip segmentar (ex.: cifoze, lordoze, deformatii ale abdomenului, toracelui etc), existand insa si deficiente medii globale (ex.: hiposomii, disproportii intre segmente etc);

deficientele accentuate, care constau in modificari patologice ajunse intr-un stadiu avansat de evolutie; cele mai multe deficiente de acest tip sunt determinate in viata intrauterina (ex.: malformatiile apara­tului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii, traumatisme osoase si articulare, a unor infectii ale oaselor, muschilor, articulatiilor sau ale vaselor de sange;

c) din punctul de vedere al localizarii si al efectelor deficientei
avem:

deficiente morfologice (cand este afectata forma corpului sau a segmentelor lui);

deficiente functionale (cand sunt afectate structura si func­tionarea organismului).

Ambele categorii mari de deficiente pot fi subimpartite in functie de intinderea si de profunzimea deficientei in: deficiente globale (generale sau de ansamblu) si deficiente partiale (regionale, segmentare sau locale).

DEFICIENTELE MORFOLOGICE GLOBALE

E. Verza clasifica deficientele morfologice globale in: deficiente de crestere (hiposomie - nanism, hipersomie - gigantism, intre inaltime si greutate de exemplu, disproportionalitate - intre cap si trunchi de exemplu), de nutritie (obezitate, debilitate fizica), de atitudine (atitudine global insufi­cienta, de exemplu: rigida sau global asimetrica), deficiente ale tegumentelor (palide sau vinetii, uscate sau umede, cu pete, cicatrici,

eczeme, cu hipertricoza - pilozitate pe tot corpul,), deficiente ale muscula­turii (hipotonii sau hipertonii), deficiente ale oaselor, ale articulatiilor.

DEFICIENTELE MORFOLOGICE PARTIALE

A doua categorie de deficiente fizice morfologice - dupa E. Verza -sunt deficientele morfologice partiale in care sunt incluse: deficiente ale capului (ex.: cap macrocefal - supradimensionat in raport cu corpul, cap microcefal - subdezvoltat in raport cu corpul, cap brahicefal - fara proeminenta occipitala, cap doliocefal - cu diametrul antero-posterior alungit si cu o "sa' la mijloc, cap hidrocefal etc), ale fetei (fata prea ovala, prea alungita, latita, cu cicatrici, malformatii, cu pareze, fata cu afectiuni ale ochilor - strabism, ochi infundati sau prea apropiati etc, sau ale nasului, urechilor, fata cu dinti vicios implantati etc), deficiente ale gatului (un gat prea lung sau prea scurt, prea gros sau prea subtire, gat cifotic, lordotic sau scoliotic, gat rasucit - torticolis, gat cu relief tiroidian accentuat etc), deficiente ale trunchiului/ale toracelui (prea lung, prea scurt, ingust, prea larg, prea bombat, plat, cu semne de rahitism, strangulat sau cu stern infundat), ale abdomenului (un abdomen prea proeminent, strangulat, cu hernii sau prea moale), ale spatelui (spate cifotic, scoliotic, asimetric), deficiente ale coloanei vertebrale, ale bazi­nului (cazut prea mult in jos, inclinat lateral etc).



O alta categorie de deficiente morfologice partiale sunt cele ale membrelor superioare, care pot fi inegale (in lungime sau grosime), asimetrice, ramase in flexie/extensie, cu umeri prea ingusti/largi, prea cazuti sau "teposi', sau "adusi', cu brate inegale, cu coate in flexie/entensie, in O sau in X, cu antebrate curbate, asimetrice, sau cu sechele traumatice, cu degete cu anomalii sau cu omoplati asimetrici etc.

Tot deficiente morfologice partiale sunt si deficientele membrelor inferioare, membre care pot fi inegale, cu contracturi, cu solduri cu relief accentuat sau asimetrice, cu genunchi ramasi in flexie/extensie sau asimetrici, cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice, cu glezne strambe, in X sau scobite si cu degete "in ciocan' - in flexie cu sprijin pe unghii - sau strambe, suprapuse sau deformate etc

. DEFICIENTELE FUNCTIONALE

A doua mare categorie de deficiente fizice este reprezentata de deficientele functionale, in care includem:

deficiente ale aparatului neuromuscular (diferitele forme si grade de paralizii, tulburarile de mers, de echilibru, de ritm, de coordonare a miscarilor);

deficiente ale marilor aparate si functiuni ale organismului (ale aparatului respirator - ex.: insuficienta respiratorie, ale aparatului cardiovascular - ex.: hipertensiune arteriala, ale aparatului digestiv si functiilor de nutritie - ex.: obezitate, ale sistemului endocrin - ex.: insuficienta sexuala, nanism, deficiente ale organelor de simt).

O alta clasificare a deficientelor fizice (motorii) este oferita de Robanescu (1976), care imparte aceste deficiente in trei categorii:

a)            deficiente fizice de origine osteo-articulara - in care sunt incluse malformatiile congenitale (ex.: luxatie congenitala de sold, amputatie congenitala, picior stramb congenital), deformarile osoase aparute in timpul procesului de crestere (inegalitatea membrelor, rahitism, cifoze, scolioze etc.) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulatie si postcombustie);

b)     deficiente fizice de origine neurologica care sunt reprezentate de: infirmitatea motrica de origine cerebrala (ce presupune pareze, paralizii spastice, probleme de coordonare, miscari involuntare-sincinezii, tulburari de echilibru la care se adauga si tulburari asociate de genul epilepsiei, tulburarilor senzoriale, instrumentale - ex.: executia gesturilor etc), bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelita si afectiunile neurologice evolutive-miopatiile, distrofiile neuromusculare);

c)     bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului si artropatiile din hemofilie).

in categoria tulburarilor de psihomotricitate includem toate tulburarile lateralitatii (ex: incrucisata, contrariata), ale conduitelor motrice de baza (ex: ale mersului, saritului, ale controlului postural), tulburarile de realizare motrica (apraxia - pierderea capacitatii de executie a gesturilor, a miscarilor adaptate unui scop, dispraxia -incapacitatea de coordonare a gesturilor, disgrafia motrica - afectarea vitezei si a fortei scrisului etc), tulburari ale conduitelor perceptiv-motrice {ale orientarii spatiale - necunoasterea termenilor spatiali, perceperea gresita a pozitiilor in spatiu, orientarea incorecta in spatiu, lipsa memoriei spatiului si ale orientarii temporale), tulburari ale schemei corporale (presupunand necunoasterea partilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc), instabilitatea psihomotorie (exces de miscare si incapacitate de orientare si urmarire a unui obiect in miscare), tulburari ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare si de perseverare intr-o actiune anume).




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate