Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Gramatica


Index » educatie » » literatura » Gramatica
Verbul


Verbul


VERBUL

Definitie:    partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana, numarul; din punct de vedere sintactic el este, de regula, predicatul unei propozitii; din punct de vedere semantic el denumeste actiuni, stari, calitati privite ca procese.



Clasificare

A. Dupa structura

- simple: a canta, a alerga, a scrie

- compuse: a binevoi, a descompune

- locutiuni verbale: a pune la inima, a-si aduce aminte

LOCUTIUNI VERBALE

Cu valoarea unui verb se poate folosi un grup de cuvinte care prezinta o unitate de sens, adica o locutiune verbala.

In structura locutiunii verbale este obligatorie prezenta unui verb alaturi de care pot aparea diverse parti de vorbire mai frecvente:

- (un pronume +) un substantiv: a lua loc, a tine minte, a(-l) duce capul, a-si bate joc.

- (un pronume) + o prepozitie + un substantiv: a avea de gand, a baga de seama, a gasi cu cale, a lua la fuga.

- (un pronume +) un adv., o locut. adv.: a da inapoi, a(-i) parea bine, a se da jos, a se face bine, a-si aduce aminte, a se da de-a rostogolul.

- (un pronume +) un adjectiv: a o face lata.

In unele locutiuni cu structura complexa se combina cate doua tipuri simple: a da bir cu fugitii, a nu-i fi boii acasa, a face pe dracu' ghem.

Raporturile gramaticale dintre termenii constitutivi ai loc. verbale sunt uneori mai putin clare in lb. actuala.

Verbul din cadrul unei loc. vb. are mai ales rol gramatical exprimand diateza, modul, timpul si numarul, pers., iar cuvantul cu care se combina are rol mai ales lexical contribuind in mai mare masura decat verbul la sensul global al locutiunii.

Anumite verbe (in general polisemantice si cu sensuri abstracte) se intalnesc intr-un numar mare de locutiuni: a avea, a baga, a duce, a da, a face, a fi, a lua, a tine.

Datorita verbelor de baza, locutiunile verbale au toate caracteristicile morfologice proprii verbelor.

Cand verbul este la un mod personal, loc. vb. are f.s. de predicat verbal.

Ex: A luat loc pe randul al doilea.

a luat loc - loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., ind., perf. comp., p.III, sg., f.af., PVb.

Ii era peste putinta a lua loc langa ei.

a lua loc - loc. vb. pred., pers., intr., c.I, d.a., inf. prez., f.af., SB.

Locutiunile impersonale: "a parea" (impersonal) + adverb: a-i parea rau (bine) - au regim de complement indirect sau de completiva indirecta

Imi pare bine 1/ ca nu vii / C.I.

pronume personal, forma neaccentuata, dativ, subiect logic

Observatie:

Recunoastem o locutiune verbala dupa:

a)     Posibilitatea substituirii printr-un singur cuvant: a o lua la fuga = a fugi; a-si aduce aminte =a-si aminti

Acest criteriu nu are valabilitate generala! A tine seama = a lua in consideratie.

b)     Intelesul unitar al locutiunii este altul decat al fiecarei dintre componente: a-si pune pofta-n cui, sensul "a renunta" nu poate fi dedus din sensurile proprii ale cuvintelor: a pune, pofta, cui; a pune tara la cale, a ramane pe ganduri.

c)     Prezenta unui cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar:

aminte in locutiunea "a-si aduce aminte"

habar in locutiunea "a nu avea habar"

vileag in locutiunea "a da in vileag"

B Dupa predicatie (continutul lexical sau criteriul sintactic)

1. verbe predicative - indeplinesc singure functia de predicat cand sunt la un mod personal

2.verbe nepredicative: verbe copulative si verbe auxiliare

VERBELE COPULATIVE

Sunt copulative verbele care nu au inteles de sine statator si care au nevoie de un nume predicativ pentru a indeplini o functie sintactica.

VERBELE PREDICATIVE

VERBELE COPULATIVE


1. A FI - a se afla, a se gasi, a exista

a se intampla, a avea loc

a trece (referitor la timp)

a se duce

a costa

a fi originar din

Bunicul este in gradina. (se afla)

vb. pred.

Nu mai sunt oua in frigider. (nu exista)

Ieri a fost o intalnire cu asociatii. (a avut loc)

Sunt trei ani de-atunci. (au trecut)

N-ai fost la Paris? (nu te-ai dus)

Ghetele sunt un milion. (costa)

El este din Iasi. (este originar)

1. A FI - cand nu are nici unul din sensurile alaturate

Bunicul este batran.

este = vb. cop., c. IV, d. a., intranz., ind., prez., p.III, sg., f. af., formeaza PN cu NP 'batran'

Ouale nu erau proaspete.

nu erau = vb. cop., pers., c.IV, d. a., ind., impf., p. III, pl., f.neg., formeaza PN cu NP 'proaspete'

Inainte de a fi a ta, casa a fost a mea.

inainte de a fi (a ta) = vb. cop., p., c.IV, d.a., inf. prez., f. af., ins. de loc. prep. 'inainte de', form. CcT cu NP 'a ta'.

2. A DEVENI = a se deyvolta, a se transforma

Cine nu devine nu exista.

Universul devine

2. A DEVENI - (aproape) intotdeauna copulativ

Ei vor deveni liceeni.

3. A SE FACE - pred. impers.

S-a facut pentru el tot ce s-a putut.

3. A SE FACE = a deveni

Vrea sa se faca medic.

4. A AJUNGE - pred. pers.

Focul a ajuns la acoperis.

L-a ajuns din urma.

- pred. impers.

I-a ajuns cat a muncit.

4. A AJUNGE =    a deveni

El a ajuns ministru.

5. A IESI + din . /in .

A iesit din clasa.

Nu iesise in curte.

5. A IESI = a deveni

Din academie a iesit ofiter.

6. A RAMANE - pred. pers.

Vom ramane acasa.

- pred. impers.

Nu-i ramane decat sa astepte.

6. A RAMANE     + cumva, ceva

- undeva

Am ramas muta

Va ramane ministru

7. A (SE) PAREA - pred. impers.

Parea ca nu va mai ploua.

Se pare ca nu mai vine.

7. A (SE) PAREA - personal

Pareau suparati

8. A INSEMNA = a pune semn, a-si nota, a scrie

A insemnat cu creta amplasarea claselor.

Voi insemna in caiet tot ce spune.

8. A INSEMNA - cop. impersonal

≠ a pune semn, a-si nota

Reusita inseamna munca.

Observatie Daca verbul copulativ este urmat de propozitie predicativa, atunci el este PN incomplet sau alta parte de propozitie incompleta.


Nu putea fi / cum o doreai.

CD incompl.

Verbe auxiliare - ajuta la formarea timpurilor compuse, a modurilor si a diatezei pasive: a fi, a avea, a vrea.

A fi - intra in strucutra:

- diatezei pasive: El este ajutat de ai sai.

- viitorului anterior: Eel va fi ajutat

- conjunctivului perfect: Eel sa fi ajutat

- conditionbal-optativului perfect: El ar fi ajutat

- prezumtivului prezent: El va fi ajutand, si perfect: El ar fi ajutat.

- infinitivului perfect: E fi ajutat e bine.

A avea - intra in structura:

- perfectului compus: Eu am mers la el.

- viitorului popular: Eu am sa merg la el.

- conditional-optativului: as, ai, ar, am, ati, ar: Eu as invata.

A vrea - intra in strucutra:

- viitorului: Eu voi citi , anterior: Eu voi fi citit.

- prezumtiv: El va fi citit.

C. Dupa relatia verb-subiect (exprimat prin substantiv sau substitut in N)

1. Verbe personale (realizeaza relatia verb-subiect: au forma pentru fiecare persoana): a alerga, a citi, a dori, a visa etc

2. verbe impersonale -nu admit un subiect personal

VERBELE IMPERSONALE

SI UNIPERSONALE

VERBELE IMPERSONALE sunt verbele care nu pot admite SB (mai ales cele care se refera la fenomene meteorologice), sau admit un SB nonpersonal sau o propozitie SB.

Verbe active impersonale

a ploua, a tuna, a fulgera, a ninge, a burnita, a fulgui, a amurgi;

a trebui, a(-i) placea, a(-i) ajunge, a(-i) ramane, a(-i) conveni, a(-l) durea, a(-l) interesa, a (-l) pasiona, a(-l) enerva, a(-l) roade, a(-l) necaji, a rezulta, a reusi, a urma, a decurge, a deriva, a incepe;

a fi (= a se intampla), a avea (ex: N-are cine veni.).

Observatie Multe dintre ele au regim de subiectiva (= sunt urmate de o propozitie SB).

Verbe reflexive impersonale: a se cuveni, a se cadea, a se auzi, a se intampla, a se spune, a se povesti .

Observatie Exista verbe impersonale reflexive nedefinite (SB lor nu este determinat formal).

Ex. La cantina se mananca prost.

La sarbatori se bea mult.

In centru se merge numai pe jos.

Alte verbe: a se insera, a se innopta, a se desprimavara.

Verbe pasive impersonale: a(-i) fi dat, a(-i) fi sortit, a(-i) fi menit, a(-i) fi harazit, a(-i) fi predestinat, a fi cunoscut, a fi stiut, a fi indicat.

Observatie Cu sens figurat multe verbe impersonale pot deveni personale.

Ex: L-am fulgerat cu privirea.

Tunau si fulgerau impotriva noastra.

Observatie In expresia 'ii ninge si ii ploua' verbele sunt impersonale

Alte ex: Imi convine sa cumpar de aici.

convine - vb. pred., impersonal, conjugarea IV, d.activa, intranzitiv, indicativ, prezent, p. III, sg., unipersonal, f. af., PVb.

Fie / ce-o fi

imp.,unip. imp.,unip.

a)     unele verbe impersonale prin continut sunt unipersonale prin forma: ninge, trebuie, se zice ( au doar pers. A III-a);

b)     se construiesc fara subiect sau subiectiva verbele si locutiunile verbale impersonale : a(-i) pasa, a (i) se acri, a (-i parea bine, a(-i) parea rau.

c)     a trebui - are forma numai pentru persoana a III-a si este impersonal, chiar daca are forme personale.

Ei / trebuie sa plece mai devreme

(pronumele ei se refera la verbul sa plece pe langa care este subiect).

d)     verbele isi pastreaza caracterul impersonal chiar cand sunt la moduri nepersonale.

A plecat de acasa, neplacandu-i / sa munceasca.

Interesandu-l sa stie tot, / citeste foarte mult.

e)     verbele impersonale se vorbeste, se merge, se mananca etc, in contextele  Se vorbeste mult ,  Se merge pe jos acasa ,  Se mananca bine la noi  nu au regim de subiect sau de subiectiva. Subiectul lor este nedeterminat formal.

Se vorbeste mult ca sa inteleaga toti.

f)      verbul a avea are doua sensuri ca auxiliar : a putea, a exista

cand are sensul de a putea formeaza o constructie infinitivala relativa, alcatuita din verb la infinitiv precedat de un pronume sau adverb relativ. Constructia verbala respectiva are functia de complement direct dezvoltat.

Eu am cu ce scrie temele.

Cu ce scrie temele constructie relativa infinitivala cu functia sintactica de complement direct dezvoltat analizabil, alcatuit din:

scrie = c.d. - v la infinitiv

cu ce complement circumstantial instrumental, exprimat prin pronume relativ simplu, Ac cu prepozitia "cu"

mi atribut - pronume reflexiv , pers I, forma neaccentuata, singular, D posesiv

temele c.d. - substantiv , Ac

cand are sensul a exista - a avea este urmat de o constructie infinitivala relativa cu functia de subiect dezvoltat.

Are cine ma sfatui.

g)     A putea - nu are diateza reflexiva proprie, decat daca este un reflexiv impersonal.

Se poate ca maine sa plecam

Cand este construit cu un verb la infinitiv, pronumele reflexiv este al verbului la infinitiv.

El se poate gandi mult si bine.

Eu ma pot duce acasa.

Tu te poti intalni cu ea.

D. Dupa tranzitivitate (dupa criteriul sintactic, pe baza relatiei verb - obiect direct)

. verbe tranzitive (obiective)

2. verbe intranzitive (subiective)

Verbele tranzitive

stabilesc o relatie cu numele in Ac cu functia de complement direct ( se construiesc cu un Ac complement direct): a citi, a scrie, a lucra etc

Observatie:

complementele exprimate printr-o persoana raspund la intrebarea pe cine;

complementele exprimate printr-un obiect , raspund la intrebarea ce;

tranzitiv este verbul care poate avea obiect direct in acuzativ, nu neaparat exprimat in acel context: El citeste

Verbe dublu tranzitive

au doua complemente directe: al persoanei (= pe cineva) sio al obiectului sau al actiunii (= ceva) - sunt 10: a anunta, a asculta, a examina, a intreba, a invata, a povatui, a ruga, a sfatui, a trece, a traversa.

Il rog ceva. Ii invat pe toti / sa fie buni.

Verbele intranzitive

nu se pot construi cu un Ac complement direct.

1. Sunt intranzitive:

a)     verbele de miscare: a veni, a pleca, a cobori, a cadea etc;

b)     verbele care exprima starea: a sta, a exista;

c)     verbele la diateza reflexiva: a se gandi, a-si aminti, a-si aduce aminte;

d)     verbele la diateza pasiva;

e)     verbele impersonale: se zice, se spune, se cuvine, trebuie;

f)      verbele copulative;

g)     verbul a fi, in orice situatie.

Verbele intranzitive nu au diateza pasiva.

Verbele dublu tranzitive sunt tranzitive chiar daca sunt la diateza pasiva sau reflexiva.

Sunt rugat ceva

Sunt rugat a continua

Sunteti rugati sa mai asteptati

2. Tranzitivitatea se stabileste si in functie de sensul contextual al verbului.

Ploua afara intranzitiv; M-a plouat     tranzitiv

Unele verbe si locutiuni verbale au constructii sintactice:

atat pentru valoarea lor tranzitiva (complement direct/CD)

cat si pentru cea intranzitiva ( complement indirect/CI)

Imi aduc aminte intamplarea. Mi-l aduc aminte / pe cel ce a plecat /

Imi aduc aminte a fgi citit cartea intranzitive

Imi aduc aminte / ca am citit cartea.

Unele verbe intranzitive au un complement direct intern exprimat printr-un cuvant cu aceeasi radacina sau aceeasi sfera semantica: a visa (un vis), a trai ( o viata), a alerga (o cursa), a adormi(un somn), a lupta ( o loupta dreapta) etc.

E. Din punct de vedere morfologic - dupa numarul persoanelor

Verbe unipersonale

sunt defective de numar si de persoana: au o singura forma, pentru persoana a III-a ori plural la orice mod si timp: apune, rasare, ploua, ninge;

aceste verbe sunt adesea si impersonale;

sunt verbele care denumesc actiuni facute de animale, plante, lucruri ( nu le fac oamenii): macane, behaie, cotcodacesc, miorlaie, germineaza, infrunzeste, drapeaza, consta, rezida etc

Aceste verbe nu trebuie confundate cu verbele impersonale

Verbe pluripersonale - au forme pentru toate persoanele.

F. Dupa caracterul paradigmei

  1. Verbe integrale - au paradigma completa in flexiune, adica se conjuga la toate modurile, timpurile si persoanele: a invata, a citi, a munci, a trai etc
  2. verbe defective - le lipseste categoria gramaticala a numarului, a persoanei, a timpului, a modului.

verbele unipersonale si impersonale ( au numai persoana a III-a)

verbele defective de timp (sunt folosite numai la prezent): a discerne, a concede, a divide, a subdivide etc.

verbele defective de modul imperstiv: a putea, a voi, a vrea, a sti, a placea, a zacea etc.

In locul modului imperativ se foloseste conjunctivul prezent cu valoare imperativa: sa poti!, sa vrei!, sa stii!

Verbele b defective cu caracter general:

a va (a merge) - folosit in constructia "mai va" (adica mai e timp)

a (se) la (a se spala) - timpul prezent

a pasa - in constructii "imi pasa, nu-mi pasa, ce-ti pasa"

G. Dupa caracterul radicalului in flexiune

verbe regulate -nu prezinta in flexiune variatii ale radicalului sau variatii nesemnificative: a canta, a ara, a iubi, a rupe, a ura etc

verbe neregulate - prezinta variatii totale sau partiale in flexiune: a fi, a avea, a vrea, a bea, a da, alua, a manca, a sta, a urca, a sti.

H. Din punct de vedere morfologic - dupa sufixul

infinitivului prezent - verbele sunt grupate in 4 conjugari:

conjugarea I: -a: a lucra, a desena, a manca .

conjugarea II: -ea: a vedea, a placea, a tacea .

Observatie: Verbele: a crea, a veghea, a urechea, a supraveghea, a ingenunchea - NU sunt de    conjugarea II, ci de conjugarea I.

conjugarea III: -e: a face, a merge, a bate .

conjugarea IV: -i, -i: a uri, a cobori, a fugi .

Categoriile gramaticale

Diateza, mod, timp, persoana, numar

Diateza

categorie gramaticala specifica verbului

este strans legata de tranzitivitate

exprima raportul dintre: subiect, verb, obiect

Diateza activa - subiectul face actiunea exprimata de un verb    Elevul citeste cartea.

Diateza pasiva - subiectul gramatical sufera actiunea facuta de complementul de agent (subiectul logic in Ac, exprimat sau neexprimat). Lectia este invatata de catre elev.

subiect gramatical complementul de agent(subiectul logic)

Observatii:

Se formeaza cu auxiliarul a fi - conjugat la toate timpurile si modurile + participiul acordat al verbului de conjugat. Verbul la modul participiu indica conjugarea.

Au diateza pasiva numai verbele tranzitive,cute la diateza pasiva devin intranzitive.

Verbele dublu tranzitive se pot construi si la diateza pasiva cu un acuzativ complement direct sau o completiva directa. Cineva e intrebat ceva. El este intrebat daca vine

Diateza reflexiva cu sens pasiv: se formeaza cu verbe reflexive cu pronumele in acuzativ.

Cartea se citeste cu interes (este citita) - diateza reflexiva cu sens pasiv.

Diateza pasiva se poate confunda cu un predicat nominal, format din verbul copulativ a fi + numele predicativ exprimat prin adjectiv participial. Omonimia se rezolva in context.

Diateza pasiva prezinta :

complement de agent

prezenta unui circumstantial temporal : Casa e vanduta acum de proprietarul ei

posibilitatea substitutiei cu constructia reflexiv-pasiv sinonima:

Casa se vinde

Numele predicativ arata o caracteristica a subiectului: Pomii sunt infloriti.

DIATEZA ACTIVA PRONOMINALA SI

DIATEZA REFLEXIVA

Sunt la diateza activa pronominala verbele insotite de pronume reflexiv cu functie sintactica. Sunt considerate active pronominale urmatoarele categorii de verbe:

q      reflexiv obiectiv (cu sensul de identificare a subiectului cu obiectul si cu pronumele complement direct sau indirect): se imbraca, se spala, se vede pe sine, se duce, se sprijina, isi zice, isi spune, isi pune intrebari, isi da drumul;

q      reflexiv reciproc (exista o reciprocitate in actiune): se cearta, se intretaie, se incruciseaza, isi vorbesc, isi strang mainile;

q      reflexiv participativ (cu sensul de participare interesata a subiectului la actiune): isi cumpara, isi pregateste, isi gateste, isi face curatenie;

q      reflexiv factitiv (cu sensul de a face ca o actiune sa se desfasoare): ma tund, ma operez, ma coafez, etc.;

q      reflexiv posesiv (cu sensul de posesie asupra obiectului; pronumele reflexiv are functie de atribut pronominal in dativ): isi ajuta colegii, isi intinde gatul, isi opri rasuflarea, si-a irosit viata.

Verbele la diateza reflexiva au alte valori decat cele mentionate mai sus (pronumele reflexiv nu are functie sintactica):

q      reflexiv impersonal: se cuvine, se intampla, se cade, se mananca, se pare, nu se intra;

q      reflexiv eventiv (cu sensul de transformare calitativa, de devenire): se ingrasa, se inroseste, se infrumuseteaza;

q      reflexiv dinamic sau subiectiv (cu sensul de participare intensa a subiectului la actiune): se gandeste, se teme, isi inchipuie, se caieste, isi bate joc;

q      reflexiv pasiv (constructia echivalenta cu diateza pasiva): Magazinul se deschide mai tarziu azi. / Pamantul se ara toamna.

Modurile verbului: - personale - indicativ

- conjunctiv

- conditional-optativ

- prezumtiv

- imperativ

- nepersonale - infinitiv

- participiu

- supin

- gerunziu

Modurile personale sunt predicative.

Modurile nepersonale sunt nepredicative.

Modurile personale

INDICATIV - este modul personal si predicativ care exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala.

- are sapte timpuri:

PREZENT - PREZENT - actiunea se petrece in momentul vorbirii;

TRECUT    - IMPERFECT - actiunea se petrece inainte de momentul vorbirii, adica in trecut,    dar este neterminata;

- PERFECTUL SIMPLU - actiunea se petrece in trecut si este terminata de curand;

- PERFECTUL COMPUS - actiunea se petrece in trecut si este terminata;

- se formeaza cu ajutorul lui a avea;

- MAI MULT CA PERFECTUL - actiunea se petrece in trecut, inaintea altei actiuni trecute;

VIITOR - SIMPLU - actiunea se petrece (in viitor) dupa momentul vorbirii;

- se formeaza cu auxiliarul a voi

- ANTERIOR - actiunea se petrece in viitor inaintea altei actiuni viitoare.

* Alte valori ale indicativului

- prezentul si viitorul pot avea valoare de imperativ:

Ex: Te duci acolo si faci cum spun eu! - indicativ prezent cu valoare de imperativ

Du-te acolo si fa ce spun eu! - imperativ

- viitorul poate avea valoare de prezumtiv:

Ex: Voi fi luat, daca spui tu!

imperfectul poate avea valoare de conditional:

Ex: Taceai si filozof ramaneai!

CONJUNCTIV - modul personal si predicativ care exprima o actiune realizabila si posibila.

Timpuri: PREZENT sa cant

PERFECT - sa fi cantat

Din punct de vedere formal conjunctivul este cunoscut prin prezenta conjunctiei sa, ce poate lipsi numai in anumite conditii la pers. III, singular si plural la prezent:

Duca-se pe pustii! (sa se duca)

Traiasca! (sa traiasca)

* Alta valoare a conjunctivului:

- prezentul conjunctivului poate avea si valoare imperativa:

Ex: Sa nu te prind pe acolo!

Conjunctivul cu valoare imperativa se poate folosi si la persoane pe care imperativul nu le are:

Ex: Sa plece imediat!

Sa plecam de aici! - conjunctiv prezent cu valoare imperativa

CONDITIONAL - OPTATIV - modul personal si predicativ care exprima la prezent o actiune posibila, iar la perfect o actiune ireala.

Poate avea urmatoarele sensuri:

- conditional: As pleca eu daca ar veni el.

- optativ: De-ar veni primavara .

As bea putina apa.

- potential, virtual: Ai crede ca scriu poezii.

Din punct de vedere formal are ca marca auxiliarul a avea in forme speciale: as, ai, ar, am, ati, ar.

Timpuri: PREZENT - as canta

PERFECT - as fi cantat

Alta valoare a conditionalului:

- prezumtiv (in propozitiile subordonate):

Se spune ca ar pleca si el.

Se spune ca ar fi plecand si el. (conditional - prezumtiv)

PREZUMTIV - modul personal si predicativ care exprima o actiune realizabila, posibila, prezentata ca presupusa, banuita.

Timpuri: PREZENT (se formeaza cu gerunziul): vom fi cantand (sa fi stiind)

om fi cantand

PERFECT (se formeaza cu participiul; omonim cu viitorul anterior)

vom fi cantat

om fi cantat

Forme specifice de prezumtiv are numai prezentul care se formeaza din viitorul auxiliarului a fi + gerunziul verbului de conjugat.

IMPERATIV - modul personal si predicativ care exprima o actiune realizabila prezentata ca poruncita, fie ca e vorba de un ordin propriu-zis: Iesi afara!, fie ca e vorba de un indemn: Invata! sau de o rugaminte: Nu ma uita!

Timpuri nu are.

Forme numai pentru pers. II singular si plural.

Face distinctie formala intre aspectul afirmativ si aspectul negativ.

Ex. Pleaca!    Nu pleca! Du-te! Nu te duce!

ANALIZA VERBULUI

FELUL: predicativ/ copulativ; personal-impersonal

CONJUGAREA

DIATEZA

TRANZITIVITATEA (posibilitatea de a primi complement direct)

MODUL

TIMPUL

PERSOANA

NUMARUL

FORMA

FUNCTIA SINTACTICA

Modurile nepersonale

INFINITIV - format din radacina verbului la care se adauga una din terminatii (sufixe verbale);

- este forma de baza a verbului.

Timpuri: PREZENT a sta, a lua

PERFECT a fi stat, a fi luat

Perfectul se formeaza cu infinitivul auxiliarului a fi si participiul neacordat al verbului de conjugat.

F. S.

SB A ierta e usor, a uita e greu.

a ierta - verb pred., personal, la un mod nepersonal, conj.I, diateza activa, tranz., m. infinitiv, timp prezent, forma afirmativa, f.s. SB.

NP A ierta inseamna a uita.

CD Ne-a invatat a face lucrurile temeinic.

CI Stefan s-a hotarat a ataca in zori.

Avb Nevoia de a bea ceva il chinuia.

de a bea - verb pred., personal, la un mod nepersonal, conj.II, diateza activa, tranz., m. infinitiv, timp prezent, forma afirmativa, insotit de prep. 'de', f.s. AVb.

CcT Inainte de a pleca, trebuie sa controlezi robinetele.

A controlat toate robinetele inainte de a fi plecat.

CcSc A spus asta pentru a o enerva.

In constructiile cu verbele 'a putea', 'a sti', 'a avea' + ce, cine infinitivul isi pierde particula a.


Ex: Nu se putea duce acolo. Nu putea a se duce acolo.

Nu stie citi, nici scrie.

Nu are cine pleca. - constructie infinitivala relativa

CcCz Este certat pentru a nu-si fi scris tema.

CcCv Fara a cunoaste prea bine orasul, s-a descurcat.

CcCdt Fara a invata tot, n-ar reusi.

CcCns E prea harnic pentru a nu reusi in viata.

CcM A alergat fara a se opri.

GERUNZIU - se formeaza adaugand la radacina verbului sufixele -ind, -and;

- arata imprejurarea in care se desfasoara alta actiune sau cum se desfasoara alta actiune.

Valori si functii:

a) cand se acorda in gen, numar, caz cu un substantiv isi pierde valoarea verbala si devine adjectiv:

Mainile-i tremurande imi aminteau de ale bunicii.

tremurande - adj., propriu zis, simplu, var.2 t (provenit din vb. la gerunziu), fem., pl., N, fara grad de comp., Atr.Adj.

b) are valoare verbala si nu-si schimba forma.

F.S.

Avb. Haina-i maturand pamantul si-o taraste abia-abia.

maturand - vb. pred., pers., la un mod nepersonal, c I, d. a., tranz., m. gerunziu, f. af., Avb.

CcM Iepuri roscati se strecurau tupaind prin tufisuri.

EPS O vedeau plangand si nu intelegeau de ce.

CcT Ascultandu-l mi-am adus aminte ca povestea asta o mai auzisem.

CcCz Nemaiputand sa se redreseze, a renuntat la cursa.

SB Se auzi trosnind ceva in padure.

CD Auzii trosnind ceva in padure.

CcCdt Invatand vei reusi, neinvatand vei pica.

CcCv Infometandu-l, si tot nu vei obtine nimic de la el.

CcCns S-au intalnit des, ajungand sa se inteleaga.

PARTICIPIUL - arata o actiune trecuta

forma de baza in conjugarea verbului.

Valori si functii

a) valoare adjectivala    - se acorda cu substantivul

- f.s. A.Adj. cu specificarea provenit din participiu

b) valoare adverbiala    - determina un verb si apare cu forma invariabila

Ex: Vorbeste raspicat - adv. de mod CcM

intra in componenta loc. adverbiale

A venit pe negandite.

SUPIN - se formeaza din participiul invariabil precedat de o prepozitie simpla sau compusa.

Ex: de cules, la cules, pentru cules, de la cules.

- exprima:

a)     numele actiunii sau al starii: E usor de zis.

b)     scopul altei actiuni: Am venit pentru pescuit.

c)     carei actiuni ii este destinat un obiect: Am adus unelte de pescuit.

SB E usor de zis, e greu de facut.

NP Iarba este de cosit.

Avb Am luat matase de cusut.

CD Terminam repede de scris.

CI S-a saturat de umblat.

de umblat - vb. predicativ, personal, la un mod nepersonal, c. I, d. a., intranz., supin, f. afirmativa, C.I.

CcSc Umbla dupa cucerit femei.

A dus vitele la pascut.

Observatie Modurile nepersonale intra in alcatuirea altor forme verbale:

Infinitivul: - indicativ viitor

- conditional-optativ prezent

- imperativ negativ

Participiul: - indicativ - perfect compus

- indicativ - viitor anterior

- conjunctiv - perfect

- cond. optativ - perfect

- infinitiv perfect

Participiul intra si in alcatuirea verbelor la diateza pasiva (de data asta se acorda).

Observatie

a)     Participiul insotit de articolul hotarat sau nehotarat devine substantiv

Un invatat / Invatatul acesta a descoperit multe.

b)     Insotit de un articol adjectival, se substantivizeaza. In ambele situatii are functii sintactice proprii substantivului. In al doilea caz, are si categoria comparatiei

Cea (mai) foarte invatata cunoaste multe despre Univers.

c)     Gerunziul insotit de articolul hotarat devine substantiv.

Cladirea are un intrand

Suferinzii sunt preocupati de boala lor.

Persoana si numarul se exprima cu ajutorul desinentelor.

Ortografia

  1. Verbele a crea, a agrea, a procrea, a recrea, a suplea ( a suplini) se conjuga la indicativ prezent dupa a lucra:

Eu lucr- ez eu cre- ez

Tu lucr - ezi tu cre-ezi

El (ea) lucr -eaza    el(ea) cre-eaza

Noi lucr - am noi cre-am

Voi lucr -ati voi cre-ati

Ei (ele) lucr - eaza ei (ele) cre-eaza

  1. Se scriu cu ii la persoana I si a II-a indicativ si conjunctiv prezent verbele cu tema in "i"

Eu apropii (eu sa apropii)

Tu apropii (tu sa apropii)

Imprastii, infurii, intarzii, zgarii, sfasii, ambii etc

  1. Se scriu cu ii la persoana a II-a indicativ si conjunctiv prezent verbele: a sti, a scrie, a tine, a veni, a deveni si derivatele lor formate cu prefixe: stii, scrii, tii, vii, previi, (sa) stii, (sa) srii, (sa) tii, (sa) previi, (sa) vii
  2. Se scriu cu ii la persoana I singular, indicativ perfect simplu verbele terminate la infinitiv in -i

preceat de consoana (a citi, a privi, a simti, a oferi, a gasi, a marturisi etc): eu citii, privii, simtii, oferii, gasii, marturisii

sau de alta vocala decat "i" ( a indoi, a sui, a locui, a atribui etc): eu indoii, suii, locuii, atribuii

La persoana a III-a singular se scriu cu "-i": el citi, privi, simti, oferi etc.

  1. Se scriu cu iii la indicativ, perfect simplu, persoana I singular, verbele cu infinitivul in "ii" (unul din radacina si la conjugarea a IV-a): a pustii, a inmii, a (sea9 sfii, a-i prii: eu pustiii, inmiii, sfiii, prii (impersonal: imi prii, ne prii) si cu ii la persoana a III-a singular: (el) se sfii, prii, pustii, inmii.
  2. Se scriu cu ii la gerunziu verbele care contin pe "-i" in radacina: apropiind, infuriind, inviind, intarziind, periind, zgariind, liniind, audiind, elogiind, infiind etc
  3. Se scrie cu uu verbul "a continua" la persoana I singular, indicativ si conjunctiv preuent: eu scontinuu (sa continuu).
  4. Ortografia verbului "a fi":

Se scrie cu ii: -conjunctivul prezent, persoana a II-a, singular: tu sa fii

imperativul, forma afirmativa: fii cuminte!

Gerunziu: fiind

La imperativ, forma negativa, se scrie cu i: nu fi prost!





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Gramatica


Carti
Gramatica






termeni
contact

adauga