Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Gramatica


Index » educatie » » literatura » Gramatica
Aspecte sintactice ale cazului genitiv


Aspecte sintactice ale cazului genitiv


ASPECTE SINTACTICE ALE CAZULUI GENITIV

Genitivus casus cf. gr. "ή γενικη", provine de la verbul geno,-ĕre, o forma a lui gigno,-ĕre, genui, genitum = a se naste, a produce.

Genitivul inseamna " care marcheaza originea, provenienta." Acest caz era considerat de gramaticii latini, in primul rand, drept cazul apartenentei, indicand legaturile de filiatie, inrudire etc. In aceasta lucrare voi incerca sa trec in revista variatele functii sintactice ale cazului genitiv.

Linia de dezvoltare a limbii merge de la concret la abstract, dar acest mers general se realizeaza in conditii istorice in care a trait societatea care a vorbit-o, careia limba i-a servit ca mijloc de comunicare. Sintaxa limbii latine are caracteristicile ei, specificul ei.



"Sintaxa este partea limbii legata de modificarile gandirii."

(I.M.Tronski , Istoria limbii latine)

Genitivul poate fi atat adnominal, determinand un substantiv sau adjectiv, cat si adverbal cand sta pe langa verbe. Functiile genitivului sunt foarte variate, fundamentala este insa aceea de a determina un substantiv, deci functia de atribut. Ca atribut, genitivul exprima numeroase raporturi. Din acestea, amintesc: genitivul posesiv, genitivul dependentei, genitivul subiectiv, genitivul obiectiv, al calitatii, explicativ, al continutului sau al materiei, genitivul partitiv, genitivul memoriei, genitivul vinei, genitivul pretului, genitivul complement pe langa verbe impersonale, genitivul de relatie, genitivul liber, cel de exclamatie si nu in ultimul rand genitivul absolut.

Genitivul posesiv este genitivul care arata atat posesorul cat si obiectul posedat. Pentru exemplificare am ales un text din Caesar, De Bello Gallico, I,6,2:"Alterum per provinciamnostram, multo facilius atque expeditius, propterea quod inter fines Helvetiorum et Allobrogum, qui nupier pacati erant, Rhodanus fluit isque non nullis locis vado transitur." Altul prin provincia noastra, cu mult mai usor si mai accesibil, pentru ca intre hotarele helvetilor si alobrogilor, care de curand erau pasnici, curge Rhonul si acesta este traversat prin mai multe vaduri.

Dan Slusanschi in Sintaxa limbii latine include acest genitiv posesiv in cadrul genitivului de apartenenta, spunand ca: "Genitivul adnominal indica apartenenta fie fata de lucruri, fie fata de persoane si de personificari. Aparenta marcata de genitiv trebuie separata net de posesie definita normal prin DATIV CU ESSE si emfatic prin HABERE. Toma I. Vasilescu in Gramatica limbii latine arata ca " o proprietate, o caracteristica a unui om se exprima adesea prin genitivul posesiv".

Exemplu: "Est viri fortis ne suppliciis quidem movēri". (Cicero,Mil

este caracteristica unui om curajos sa nu fie impresionat nici chiar de chinuri

In limba latina, in special in vorbirea cotidiana a luat nastere si s-a dezvoltat un atribut substantival de posesie in cazul dativ. Intre genitiv si dativ este o diferenta de nuanta. Atributul in dativ apare si in limba romana, unde poate fi intalnit in textele vechi, dar si ulterior in operele poetilor. In limbile romanice apusene(franceza, italiana, spaniola, portugheza) atributul substantival cu functie posesiva este exprimat cu ajutorul prepozitiei "de". Genitivul posesiv poate insoti verbul ESSE avand intelesul de "este datoria", "este insusirea cuiva" sau "este conform", la fel ca si-n exemplul: "Est adolescentis maiores natu vereri". (Cic.,De off., I,34)

"Este datoria unui tanar sa respecte pe cei mai in varsta."

Genitivul dependentei arata raporturile de filiatie, de inrudire: "Vercingetorix,Celtilli filius facile incendit".(Caesar, De Bello Gallico, VII,4)

"Vercingetorix, fiul lui Celtillius,ii inflacareaza usor".

Dan Slusanschi, incadreaza acest genitiv in cadrul genitivului de apartenenta, afirmand ca: "Apartenenta personala inglobeaza si filiatia sau inrudirea, ba chiar apartenenta la aceeasi familie: filius patris (fiul tatalui), Marcus Marci filius(Marcus, fiul lui Marcus), Marci nepos(nepotul lui Marcus), Antonii uxor(sotia lui Antonius).

Genitivul subiectiv este atributul unui substantiv de origine verbala, aratand subiectul actiunii denumite de substantivul determinat. Atributul substantival exprimat prin genitiv subiectiv putea depinde in aceeasi masura de un substantiv abstract si de un substantiv concret, la fel ca in exemplul: "Multum ille et terris iactatus et alto

Iunonis ob iram".

"Mult a fost alungat si pe uscat si pe maredin cauza urei Iunonei".

Tot un genitiv subiectiv este si genitivul autorului, aratand cu alte cuvinte autorul unei actiuni, lucrari, asa reiese si din exemplul urmator: "Nec ullus Asini aut Messallae liber tam illustris est quam Medea Ovidi aut Vari Thyestes".

(Tac.,Dial.De or

"Nicio carte a lui Asinius sau a lui Mesala nu este asa de vestita ca Medeea lui Ovidius si Thyestes a lui Varius".

Genitivul obiectiv a depins de cele mai multe ori de substantive abstracte, dar il intalnim determinand si concrete. Genitivul obiectiv inlocuia de regula complemente directe, insa putea substitui si complemente circumstantiale. In latina clasica era utilizat si in loc de complement indirect. De exemplu: "obsediam ventris" (Hor., Sat.,2,7,104) - "supunere fata de pantece". Pana la urma, atributul a inceput sa fie construit prepozitional, iar genitivul obiectiv a disparut in partea apuseana a romanitatii, cu toate ca nici ultimele texte nu atesta aceasta transformare.

In ceea ce priveste genitivul calitatii putem afirma ca exprima o insusire a unei fiinte, rangul, clasa, varsta unei persoane. Este format intotdeauna dintr-un substantiv insotit de un adjectiv si serveste pentru a caracteriza un obiect sau o persoana, ca in exemplul: "Ad Curium vero, suavissimum hominem et summi officii summaeque humanitatis, multa scripsi (Cic., Ad fam., XVI,4)

Lui Curius, un om foarte placut, de o foarte mare cinste si politete, i-am scris multe." Calitatile fizice mai ales, trecatoare, se exprimau si prin cazul ablativ. Genitivul si ablativul se aflau deci in concurenta. Iata un exemplu in care intalnim ambele cazuri :

"Virgo pulchra sed magnae virtutis"

"Fecioara cu chip frumos dar de o mare virtute."

Nu se poate spune ca genitivul calitatii a exprimat numai insusiri spirituale, iar ablativul calitatii numai insusiri corporale, nici ca unul a exprimat insusiri permanente, iar celalalt insusiri trecatoare. Dovada faptul ca in aceste cazuri se folosesc atat ablativul cat si genitivul. Genitivul calitatii se punea de obicei dupa nume comune. Intrebuintarea lui dupa nume proprii era rara in limba latina la Cicero, Caesar, Salustius, Horatiu. Mai des se intalneste la Cornelius Nepos, Tit Livius, Valerius Maximus si scriitorii bisericesti.

In cadrul acestui genitiv, Dan Slusanschi in Sintaxa limbii latine distinge in primul rand genitivul clasei, in mod normal pe langa nume de persoane, indica fie provenienta, fie categoria sociala sau clasa de varsta careia ii apartine un individ sau un grup de oameni.

Exemplu: P: "Mi senex, tam vetulam?" "Batrane, atat de batranica?

L: "Generis graecist "E de neam grec".

(Plt.,Merc

In al doilea rand distinge un Genitiv al estimarii sau al evaluarii, care indica ordinul de marire in care se incadreaza obiectul, evenimentul sau fenomenul discutat.

Exemplu: "fossa pedum XV (Caesar, De Bello Gall

"un sant de ordinul a 15 picioare".

Evaluarea intervalelor de timp a dus, in limba vorbita, la formule prescurtate, care, prin omiterea determinantului, lasa genitivul estimativ in postura unui element predicativ suplimentar. In ceea ce priveste desinenta dintre genitivul calitatii si ablativul calitatii, Dan Slusanschi afirma ca: "In masura in care aceasta separare nu este inteleasa ca una absoluta, caci nuanta poate fi pur si simplu ignorata, putem admite ca homo magnae virtutis inseamna in mod normal om de o mare barbatie(innascuta), pe cand homo magna virtute este un om de mare virtute(dobandita). Din cele afirmate reiese ca genitivul pare a masura sfera constanta, pe cand ablativul sugereaza comportamentul particular.

Genitivul poate avea si valoare explicativa, dezvoltand si precizand continutul unui substantiv cu o semnificatie mai larga. Exemplu: "Haec urbs est Thebae". (Plt.,Amph.,97) - "Acesta este orasul Theba". Trebuie mentionat faptul ca numele de orase pot fi apozitii si atunci se afla in acelasi caz cu substantivul pe care il determina.

Genitivul explicativ a luat nastere in timpul Republicii si s-a raspandit pe scara larga in vremea Imperiului. Acest atribut a concurat si a inlaturat apozitia corespunzatoare. Inca in timpul Republicii a inceput sa se spuna urbs Romae in loc de urbs Roma. La Cicero il intalnim in corespondenta, ceea ce atesta originea populara: "oppidum Antiochiae" - (Cic., Att cetatea Antiochia

Caesar il evita: "Garumna flumen fluviul Garumna

In latina clasica a fost influenta vorbirii curente, mai ales ca un familiarism sau ca un vulgarism. Genitivul explicativ mai apare si sub denumirea de genitiv definitiv la N.I.Barbu in Sintaxa limbii latine , definindu-l astfel: "Genitivul definitiv determina, lamureste mai deaproape intelesul numelui pe langa care este pus". Astfel, in exemplul: "poetae nomen" (Cic., Arch numele de poet" - genitivul poetae arata ce fel de nume exprima substantivul nomen.

Lacus Averni" (T.Liv.,24,12,2) - " lacul Avernului" - genitivul Averni arata de ce lac e vorba, lamureste intelesul substantivului lacus, il determina cu alte cuvinte. Acelasi autor in lucrarea amintita, spune ca genitivul explicativ "este un posesiv al lucrurilor personificate.

Dupa cum am mai amintit, in locul genitivului se poate folosi si nominativul, pe care l-am intalnit la Caesar. Expresiile cu nominativul sunt cele logice. Intr-adevar, exista un fluviu numit Garumna("Garumna flumen" - Caes., De Bello Gall., 1,1,2) si un altul numit Rubicon ("flumen Rubiconem" - Cic., Phil., 6,5), dar nu fiinte vii care sa aiba in posesia lor fluvii, asa cum lasa sa se inteleaga genitivul definitiv.

Tot pentru tonalitatea afectiva s-au creat si expresiile :

formosi temporis aetas" - (Propertiu 1,4,7) - " varsta timpului frumos" sau "ira furoris mania furiei"- genitive pe care gramaticii le numesc inhaerentiae sau identitatis.

Genitivul continutului sau al materiei, dupa cum ne spune si numele, este un atribut care indica materia din care este facut un obiect sau continutul sau.

Exemple: "Flumina iam lactis, iam flumina nectaris ibant

Flavaque de veridi stillabant ilice mella

(Ov.,Met.

"Ici curgeau fluvii de lapte, colo fluvii de nectar

Si mierea cea galbena picura din stejarul cel verde

In ceea ce priveste genitivul partitiv putem spune ca a jucat un rol important in sintaxa propozitiei indo-europene. In latina partitivul apare in regres fata de indo-europeana, unde detine un rol mai insemnat. De exemplu: "Multa poetarum veniat manus" - (Hor.,Sat.,I,4,41) - "Sa vina ceata mare a poetilor

Toma I. Vasilescu in Curs De Sintaxa Istorica A Limbii Latine , afirma ca: " desi acestui genitiv i se zice partitiv, el exprima intregul, nu partea, de aceea unii il denumesc genitivus totius. Iata cum defineste N.I.Barbu in Sintaxa Limbii Latine genitivul partitiv: "Genitivul partitiv () fiind asociat in mintea vorbitorilor romani cu genitivul posesiv si trezind in sufletele lor nuantele afective ale posesorului, este expresia afectiva a intregului din care se ia o parte."

Partitivul construit cu genitivul a fost concurat chiar din faza cea mai veche a dezvoltarii limbii latine de ablativul prepozitional. E vorba de prepozitiile de si ex. Ablativul cu de s-a dezvoltat in dauna genitivului, ajungand sa i se substituie complet in limba vorbita (in sec. III p.Chr.) si, desigur, in limbile romanice.

In toate cazurile prezentate pana acum, genitivul este intrebuintat pe langa nume, cu alte cuvinte este un genitiv adnominal. Dupa cum se stie, genitivul poate sta si pe langa verbe, purtand numele de genitiv-adverbal. De exemplu genitivul memoriei determina verbele care inseamna "a-si aminti" sau "a uita" : "Etiam fera animalia, si clausa teneas virtutis obliviscuntur".(Tat.,Hist.,IV,64,12) - "Chiar si animalele, daca le tii inchise, isi uita puterea

Genitivul vinei mai este cunoscut si sub denumirea de genitivus criminis, determina verbele care exprima ideea de acuzare, condamnare, achitare (verba indicalia sau verba indicandi), aratand motivul, cauza acuzarii sau condamnarii. Trebuie mentionat faptul ca in cazul genitiv sta motivul acuzarii sau condamnarii, nu persoana invinuita. Pedeapsa data in urma condamnarii sta in cazul ablativ.

Exemplu: "Nec dubium habebatur saevitiae captarumque pecuniarum teneri reum." (Tac.,Ann.,III,67) - "Fara indoiala ca era vinovat de cruzime si delapidare". Determinarile de pret pot fi exprimate cu ajutorul genitivului(genitivus pretii), ca si in exemplul "Togulam pluris emo"(Mart.,IV,26) - "Imi cumpar o togulita cu mai mare prei", dar si prin cazul ablativ, mai ales cand se exprima pretul concret al unui lucru:

"Qui potius quam auro expendas?" (Plt.,Merc.,487) - "Cum ai putea s-o platesti mai degraba decat cu aur?"

Genitivul poate fi complement pe langa verbele impersonale care exprima un sentiment: - (me) miseret - "mi-e mila"

- (me)paenitet - "ma caiesc"

- (me)pudet - "mi-e rusine"

- (me)piget - "ma supar"

Aceste verbe se construiesc cu acuzativul persoanei care traieste sentimentul, deci au subiectul in acuzativ (subiectul logic), si cu genitivul obiectului, exprimand cauza care provoaca sentimentul.

Exemplu: "Etiam illum qui libertatem publicam nollet tam proiectae servientium patientiae taedebat" (Tat.,Ann.,III, 65) - "Chiar si acela care nu admitea libertatea publica era dezgustat de rabdarea atat de josnica a unor sclavi".

Denumit "genitivus relationis" sau "respectus", genitivul de relatie limiteaza la un obiect actiunea sau calitatea dintr-o propozitie. Uneori indica numai limitarea la o parte dintr-un intreg. Genitivul de relatie se intalneste dupa substantive, adjective, fiind un genitiv adnominal si dupa verbe, fiind un genitiv adverbal. Acest genitiv dupa substantive apare in perioada arhaica si sporadic in perioada clasica : "Consultatio nuptiarum" (Plaut, Epid., 282-283) - "Deliberarea casatoriei". Genitivul de relatie dupa adjective este bine reprezentat, in toate epocile latinitatii. Acest genitiv exprima ideea ca, continutul adjectivului are valoare, are existenta in raport cu relativ la, etc. Exemplu: "Miles patiens laboris" (Plaut, Rud. Soldat rabdator la munca

In limba latina, linia de dezvoltare a genitivului de relatie este similara cu a celui partitiv: se dezvolta folosirea in limba literara clasica si postclasica. Cel mai indraznet scriitor pe acesta linie este Tacitus. Dupa el, mai folosesc genitivul de relatie Aulus Gellius si Iustin; apoi tinde sa dispara. Se constata ca genitivul de relatie exista si in dialectele italice si ca nu este un import grec.

Genitivul liber poate fi un genitiv de exclamatie si un genitiv absolut. Genitivul de exclamatie este foarte rar in limba latina si numai precedat de interjectie sau insotit de o formula de juramant. Il intalnim la Plaut, Catullus, Lucan, Tertulian, Propertiu. Exemple : "Di immortales mercimoni lepidi!"(Plaut, Mostell Zei nemuritori, draguta cumparatura! Foederis heu taciti!"(Prop.,4,7,21) - "Vai de zapisul tacut!"

Acest genitiv de exclamatie exprima, puternic afectiv, o judecata prin doua nume, fara verb. Lipsa verbului o face afectiva. Este o influenta greaca de foarte rara circulatie, si probabil ca este atat de rar folosit din pricina concurentei nominativului si acuzativului de exclamatie.

Genitivul absolut este de indiscutabila sorginte greceasca, apare pentru prima data in Bellum Hispaniense , la Caesar:

"Eius praeteriti temporis, Pompeius trans flumen castellum constituit In acelasi timp trecut, Pompei si-a ridicat cetatea peste rau."

Valorile genitivului adnominal si adverbal sunt aceleasi, chiar daca in plan sintactic un cuvant la genitiv poate juca fie rol de atribut, fie rol de complement. Genitivul latinesc nu poate fi intotdeauna tradus prin genitiv in limba romana, adeseori trebuie tradus cu ajutorul prepozitiilor:

daca este un genitiv partitiv, il vom traduce cu ajutorul prepozitiei dintre : "optimus hominum" - "cel mai bun dintre oameni";

daca este un genitiv explicativ, il vom traduce cu ajutorul prepozitiei de: "piperis cucullus" - "punga de fier";

daca este un genitiv obiectiv, il vom traduce tot cu ajutorul prepozitiei de : "amor patriae" - "dragostea de patrie";

aceeasi prepozitie ne va ajuta si la traducerea genitivului materiei: "marsupium argenti" - "punga de argint".

Acest proces de exprimare a raporturile sintactice cu ajutorul prepozitiilor se extinde in latina populara si in limbile romanice cu o consecinta a pierderii desinentelor cazuale. Asa se explica genitivul francez cu de : "la ville de Paris le sentiment de bonheur" si formele similare romanesti : "sentimentul de mandrie" in loc de "sentimentul mandriei" sau "proprietar de casa" in loc de proprietar al casei

PROFESOR

Scoala cu clasele I-VIII Carpinis, Timis





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Gramatica


Carti
Gramatica






termeni
contact

adauga