Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Carti


Index » educatie » » literatura » Carti
» Arsita Karmei de Oma STANESCU


Arsita Karmei de Oma STANESCU




ARSITA KARMEI

de OMA STANESCU




CAP.1 CEVA CE NU SE UITA USOR

MOTTO:'Nu este oare un semn al indurarii Sale,fiecare respiratie a noastra?'

(Din intelepciunea orientala)

Micutul meu, iti voi spune o poveste trista,de mai inainte de a fi venit pe lume. Mama ta a vrut sa te aduca aici, pentru ca, dupa initierea pe care a primit-o de la Gurul ei, in Bombay, a avut revelatia bunicii sale, care murise cu mult timp inainte,cersindu-i o noua viata mai buna decat cea la care trudise ani lungi de chin, si careia Dumnezeu ii pusese capat printr-o comotie cerebrala. Buna ei dusa purta un sari vechi indian si starea jalnica in care se afla, ii sfasia inima mamei tale.

Cind tatal tau a auzit despre ce este vorba,nu s-a

bucurat deloc:

-Cum ai putut sa fii atat de nepasatoare?De Ce nu
te-ai pazit? Eu intotdeauna iau masuri de prevedereScapa de cosmarul asta, care ne ameninta pe amandoi,cat mai curand posibil, sine-om gandi, pe urma, si la viitorul nostru.

Ultimele vorbe ,cred ca le aruncase, asa,de forma, nu pentru ca vroia intr-adevar sa fim impreuna. In relatiile noastre sentimentale,nu am vorbit niciodata despre faptul ca eu as putea ramane insarcinata, se gandea probabil, ca este cam trecut pentru asa ceva, cu toate ca, privindu-l mai mult de 37 de ani nu i-ai fi dat.

Deja incalcasem un juramant, dat la momentul Initi erii, acela de a nu avea relatii sexuale fara casatorie dar, oare, cum puteam savarsi o crima, aceea, de a ucide, fiinta care incepuse sa-nforeasca in trupul meu?

I-am spus ca nu pot sa ii urmez povata si-atata tot!

- Sa-ti spun un secret, mi-a raspuns. Sufar cu inima

Daca voi muri, ce vei face?! Cine te va ajuta?!

Vorbe de-adormit copiii Ma simteam destul de puternica sa razbesc si singura, nu-mi sta mie gindul la ajutorul lui, si, la drept vorbind, atunci nu mi-a fost de prea mare ajutor! In momentul acela nu m-a impresionat chiar deloc!

Dupa cateva zile de la aceasta discutie, care mi-a lasat un gust amar, din gura, pana la maduva oaselor,el mi-a spus ca trebuie sa ma mut din Casa de oaspeti, al carei manager    era, pentru ca starea in care ma aflam, nu-mi permitea sa suport aglomeratia de acolo, si nici zgomo­tul pe care-l faceau oaspetii, care veneau din toate partile Indiei,mai ales ca se apropia ziua Mamei ,patroa­na spirituala a Ashramului din apropiere, demult dusa pe pustii, si o sa fie si mai aglomerat.imi gasise, deja, un apartament cu tot ce aveam nevoie.I-am dat dreptate,aveam incredere in el si il iubeam.

-Dar,a continuat el,te rog, accepta cu tine si pe o servitoare ,cu copilul ei,pentru ca e foarte saraca si trebuie sa fim omenosi..Nu e nevoie sa te obosesti sa faci ceva,ea va face totul pentru tine,numai sa-i spui

Inca o data, i-am dat dreptate in sinea mea si mi-am zis ca n-o poate avea si pe ea in acelasi timp! Chiar ar fi fost culmea! Fara indoiala ca nu! Este un om atat de serios si de distant in cursul zilei, nici nu te poti incumeta sa vorbesti cu el,alearga incoace si-ncolo, sa le asculte pasurile oamenilor si sa-i tratezeAre un suflet de aur!

Un lucru ma nelinistea,insa! 0 codana scunda, cu trupul mladiu, draguta, intr-adevar, venea mereu ca sa-l vada si a trebuit sa admit ca si ea este amanta lui, la fel ca mine.

De cate ori n-am plans in singuratatea mea din cauza geloziei!Dar faceam haz de necaz;

'Ce poate sa-i faca mai mult,decat sa i-o traga pe cosor?!'

Imi mai aminteam si de o vorba de duh,spusa de o colega de serviciu,pe cand eram in tara,despre sotul ei:

'Daca-mi ramine si mie ceva,ce-mi pasa de ce face el, p-acolo pe unde se duce?!'

Am mai observat ca o alta servitoare,mai mult de ani sa nu fi avut,a inceput, dupa cateva zile de argatie in aceasta casa de oaspeti,sa-i aduca flori. Ba mai mult,atunci cand un oaspe,mos din Bombay, s-a plans managerului de comportarea neadecvata a servitoa­rei, care fura ca-n codru, de la cine-i pica in mana,el i-a-ntors-o mosului ca servitoarea este fata buna si fecioara pe deasupra!

Nu puteam sa plec din acel loc,pentru ca eram indragostita de el pana peste poate, dar, in acelasi timp, ma gandeam si la viata mea amara, caci pana la var­sta de 26 de ani, nu intilnisem nici un om mai acatarii, sincer si deschis, care sa-mi ceara mana, sau barem un deget!

Si pentru ca n-am putut sa plec, cat inca mai era timp,dupa ce am plans bine o zi intreaga, varsandu-mi tot focul geloziei si al singuratatii intr-o lu­me straina,la care incercam din rasputeri sa ma adap­tez,-si al tuturor simtamintelor contradictorii care pot bantui inima unei femei indragostite, dupa toate astea, spun, m-am aruncat ca murga-n ham, dand frau liber tuturor glasurilor din mine.

Venisem dintr-o tara in care domnea tricolorul comunismului, pe drumul de faurire a societatii socialis­te multilateral dezvoltate, si nu vroiam sa ma mai in­torc nici in ruptul capului intr-o asemenea oranduiala, imi jurasem din tara sa fiu prudenta, sa-mi vad de treaba mea si sa fac yoga, cautandu-mi de sanatate,scopul venirii mele in India. In acel oras ce stra­juia golful Bengal,- Pondy- pendulam intre doua Ashramuri rivale, si,pe nepusa masa,m-am indragostit de-o inima de piatra, ce amesteca senzualitatea cu puritatea modern brahmacha-riana. Uneori mi se parea ca,locul acesta ce s-a vrut de sfanta inchinaciune si meditatie,devenise odata cu scurgerea ninsa a anilor ,ce-i ingropau si mai adanc in Samadhi-ul lor etern pe patronii Ashramului,-un para­dis al placerilor si afacerilor.

Ceea ce ma facea sa cred ca gresesc in presu­punerile mele de infidelitate din partea lui,era faptul ca,de cate ori imi framantam mintea cu asemenea ganduri, Dumnezeu ma pricopsea cu o asa febra galbena,pe care numai in asemenea regiuni caniculare o poti contacta, de nu ma mai sculam cu zilele din patul meu de suferin-ta.Si ,totusi,femeia asta care vizita asa de des,ma aducea la exasperare si o uram din tot sufletul.

In ziua in care urma sa ma mut din casa de oas­peti, dimineata, cand, ca de obicei,imi faceam asanele pe acoperis,(in India,acoperisurile caselor sunt plate) si ma gandeam la noaptea de dragoste care tocmai se scursese, i-am auzit glasul si am intors capul. Nu era cu putin­ta! El se indrepta spre mine,urmat,la mica distanta,toc­mai de acea femeie!

Dar ce-i pretindeam,in fond?!De ce sa ma iubeas­ca numai pe mine,cand se stie ca indiencele sunt perfec­tiunea intruchipata,din multe puncte de vedere,pe cand eu aratam ca o varza murata,ba nu,calita,aruncata de Dumnezeu pe nisipul acela rosu! Nici nasul pe sus nu puteam tine,cu bruma de studii superioare, pe care o aveam,caci cu diplo­ma mea,orice indian instarit se putea sterge undeva..c Aici ,locui femeii e la cratita si la saltea,cu posturi mai lungi sau mai scurte, in functie de religiozitatea stapanului casei.Bine zicea cine zicea ca barbatul are doua organe;stomac si sex!Dar,am socotit si eu in gandul meu,chiar asa,sa ma calce in picioare?Si de aceea,s-a intamplat ce s-a intamplat!

-Ti-o prezint,imi spuse el,cand s-a apropiat de mine,pe aceasta fata,care are un copil,si care vrea sa stea cu tine,pentru a te ajuta..

(N-a ridicat nici macar un deget ca sa ma ajute,in timpul acelei luni de sedere impreuna De fapt,ea nu avea bani ca sa supravietuiasca,desi lucra pentru un salariu mizerabil de trei sute de rupii pe luna, si dumnealui se gandise,probabil,sa-si stranga amantele laolalta,ca sa iasa si niscai economii!Dato­rita ajutorului pe care primeam de la prietenii mei de Cale,aveam un trai,cat de cat,decent,adica nu dormeam ne strazi,ca cersetorii,si nici in bordei de balega de vaca).

Si el,o ajuta pe ea,pe seama mea,se-ntelege.

-Numele ei,continua el,este LaxmiEa te va ajuta acum,si la caratul bagajelor..eAm vorbit cu Kanchan Ben,proprietara apartamentului,si mi-a spus ca te poti muta acolo cand doresti

Ma indoiam din ce in ce mai mult de cuvintele lui,chiar din prima zi a mutarii mele in apartament. Laxmi avea o fata de vreo 12 ani,pe nume Chini (Zahar).Dar numai zahar nu era.Tot timpul,mama si fiica,nu vorbeau decat de el,si nu faceau treaba decat pentru bunul motiv ca el ar fi putut trece pe acolo si ar fi putut sa vada lucrul manusitelor lor.

El a venit in prima zi,seara tarziu,si a stat cu noi numai cateva minute.Am schimbat cateva cuvinte cu el,in timp ce ea spala vase in bucatarie,si prin zidul de trei sferturi al bucatariei,am putut sa zaresc cu cata spaima si gelozie ma urmareau ochii ei mari,ca aceia ai unei vaci indragostiteeSi cand ea s-a apropiat de noi, m-am uitat mai atent la fetele lor si chiar am observat ca seamana intre ele. Mi-a stat inima in loc: 'Daca Chini e copilul lui?' A plecat insotit de ea pana la poarta. Nu stiu despre ce au discutat,dar mai mult ca sigur despre amor. (Un mosneag din Ashram,care facea masaj oamenilor bolnavi, mi-a spus mai dinainte,dar n-am luat seama la ce spunea):

'Noi,indienii,nu stim nimic altceva decat sex,sex, si iar: sex Mama a incercat sa ne mai lumineze cu spiritualitatea ei, dar totul a fost in van!') Am intrebat-o pe Chini:

-Cun ati aflat de Nadan?

-Il cunoastem numai de un an..Tatal meu este in Madras si mai am inca doi frati0data, dupa ce mama s-a certat cu tata, si-a impachetat niste lucruri,fara stirea lui,m-a luat pe mine,dintre fratii mei,si-am venit aici. Din prima zi ne-am dus la Casa de Oaspeti a lui Nadan, am locuit acolo un timp si Nadan ne ajuta si acum

Am rasuflat usurata.

'Cel putin ,Chini nu este copilul luiSi ea nu—i este sotie'

Adevarul e ca n-o puteam suferi pentru ca sim­team ca ceva nu e in regula. Plateam chiria proprietaresei pentru toate trei,dar asta numai pentru ca inca il mai respectam pe el.

Chini fura ca-n codru, de la mine.

Imi amintesc ca intr-o duminica am plecat ca de obicei,la Swamiji Gitananda, pentru Puja,la templul inchinat lui Shiva,de pe proprietatea lui,pentru care, se certa de ani si ani cu Guvernul, si mi-am lasat vestiarul des­chis. Cand am coborat in curte, m-am uitat in geanta sa vad daca banii pe care-i pusesem acolo,mai erau sau nu. Nu mai erau. Mi-am controlat cu greu furia,am urcat repe­de scarile, si fara ca vreun cuvintel sa-mi iasa de pe buze, am incuiat vestiarul. Veselia lor a disparut ca prin farmec

In ziua urmatoare,m-am dus la Casa lui de Oas­peti si i-am spus:

-M-ai asigurat ca ele nu fura,dar fata servi­toarei mi-a sterpelit multe lucruri...

-Nu este servitoare!Dar, oricum,nu trebuie sa faca asa!Am sa vorbesc cu Laxmi..

-Nu,te rog,nu-i spune nimicNumai tine

minte..

Cu mare dificultate i-am facut si lui rost de o cheie,ca sa intre in acest castel, un bloc cu patru etaje,care avea o curte interioara inchisa, pentru ca era inconjurata de bordeie,cu oameni saraci care ,atunci cand se imbatau,se luau la bataie.

Vecinii mei de la parter, in special ea, o femeie intre doua varste, cat o batoza, cu margele de grasime in jurul gatului, ce-i atarnau ca unei scroafe careia-i sosise sorocul de rumenire la valvataia focului, de doua ori mai mare decat sotul ei, nu stiu cum facea fata, saracul,la o asemenea cantitate, ma-mprosca cu fel de fel de cuvinte,cand am venit cu fierarul Ashramului,ca sa incerce cheile de la poarta, ii era frica sa nu dau cheile strainilor,ca sa patrunda in curte, sau cine stie carui vagabond,pentru ca, in India, este cunoscut liberti­najul strainilor.

Dar nici cu indienii nu mi-e rusine! Aveam nevoie de dragostea lui Nadan, pentru ca purtam in mine fructul dragostei noastre.De cand ramasesem insarcinata, imi spunea sa-mi controlez emotiile, dar era ceva dincolo de vointa mea.

Cand se ducea ea la Casa lui de Oaspeti, ca sa-l vada,simteam ca turbez. Dar atunci cand ea mi-a adus vestea de la el, ca m-a cautat postasul,ca sa-mi dea o scrisoare recomandata,parca nu-si mai gasea locul. A venit de la slujba ei mai devreme ca de obicei,si si-a pregatit pranzul foarte crispata,fara sa scoata vreo vorba.

Nadan mi-a spus ca trebuie sa ma vada un doctor,in legatura cu sarcina pe care o purtam,si m-a trimis la clinica Nalam.Dupa ce controlul s-a terminat, i-am aratat hartiile pe care mi le-au dat cei de la cli­nica, si, dupa aceea le-am aruncat printre lucrurile mele, nedandu-le nici cea mai mica importanta.Dar aceste bucati de hartie m-au ajutat foarte mult mai tarziu, cand a trebuit sa-i demonstrez amantei lui,ca el stia de starea mea, ba mai mult decat atat,era tatal copi­lului meu.Alta dovada n-aveam.

Poate ea i s-o fi plans lui ca o tratez cu superioritate,pentru ca,dupa ce am venit de la clinica Nalam,iar am facut febra,si ea -a anuntat sa vina ,ca doctor ce era; daca ar fi stiut de pe atunci ca suntem amanti,nu stiu,zau,ce-ar fi iesit! SI a venit cu o floare de la altarul Ashramului,care s-a uscat in aceeasi zi,si mi-a spus cea mai mare minciuna pe care a putut-o rosti vreodata,pentru care a trebuit sa pla­tesc cu pierderea memoriei:

-Laxmi este sora meae..

Si toate temerile mele s-au risipit pe data, si regretam sincer ca l-am banuit de lucruri murdare,cand, de fapt,el este un sfant.In acel moment mi s-a sters din minte intrebarea ,de ce se machia ea atat de fru­mos, cand ne vizita el,de ce isi vorbeau unul altuia atat de mladios..Desigur,pentru ca ea era 'sora' lui.

Din acel moment am inceput s o respect pe ea,asa cum il respectam si pe el. Vroiam chiar sa-i cumpar un cuptor cu microunde, noroc ca m-am gandit ca n-am bani de-ajuns nici pentru mine si am renuntat repede la aceasta idee.

Ziua urmatoare,amandoua,mama si fiica,au venit seara tarziu,pe cand eu imi faceam griji din pricina lor, si ma rugam fierbinte lui Dumnezeu sa nu li se intample nici un rau, caci le consideram familia mea ideala.

-De ce ati intarziat?am intrebat-o pe Laxmi, putin speriata.

-C-am fost la un templu! imi raspunse ea repezit,si din ochi ii izvora o lumina de nespusa fericire,pe care in nici un caz,n-o gasesti la un templu. Si uitasem sa-i spun ca nici un templu nu este deschis la unsprezece noap­tea. Cred ca am crezut minciuna ei.

Chini incerca sa-mi spuna ca Nadan avea o alta camera in oras,dar ma-sa a oprit-o cu o privire intepenita a ochilor ei reci.

Insa,in mai putin de o luna,am avut revelatia a ceea ce se intamplase in acea noapte.Ca sa-i multumeasca pentru privilegiul rar de a fi numita de el sora lui,ei au facut o alta posibila partida de amor.Or fi lasat-o pe Chini la poarta Ashramului,cu toate ca ,din cate am sesizat,pe unde am umblat,cuplurile indiene nu se sfiesc sa faca dragoste,dupa ce copiii lor au adormit in acelasi pat,si mai lasa si usile dormitoarelor deschise,sa dea impresia unor oameni seriosi,desi,uneori,zgomotul seriozi­tatii se poate auzi pana-n ghezunii.

Din ziua in care mi-a spus ca ii este sora,el n-a mai venit sa ma vada,nici chiar dupa trei saptamani, cand ma-mbolnavisem de malarie si sufeream ingrozitor in patul meu,fara nici un medicament sau ajutor din partea lui,daca nu material,cel putin cuvinte incurajatoare. Ii era rusine, cred,sa mai dea ochii cu mine. Eram atat de slaba,de nu ma mai puteam tine pe picioare,si impunsa­turi de sabie imi treceau mereu prin creier. Cred ca el ar fi fost bucuros sa dau coltul,nu de alta,dar scapa de-o grija. Nici un barbat nu renunta cu una ,cu doua,la liberta­tea lui,iar eu tocmai ma pregateam sa-i injug grumazul la jugul posesivitatii mele. Poate,ma considera chiar,ca pe un sarpe ce sare la gatul sau sa-i sugrume visurile si aspiratiile,pe care le nutrise de-o viata.

Si ea, imi vorbea mereu de „fratele” ei, in cei mai elogiosi termeni cu putinta.

-Oamenii din Andhra Pradesh sunt foarte rai. Unii au acolo ,poate chiar si mai mult de doua femei. Dar 'fratele' meu este ca si un zeu pentru mine..

In sfarsit,a venit si el sa ma vada,in ultima zi a sederii mele acolo,pentru ca vroiam, sa merg in New Delhi sa-mi intalnesc Gurul. Desigur ca dupa o sap­tamana, trebuia sa ma intorc inapoi,altfel,cine m-ar fi primit in starea in care eram?! Nadan a insistat sa ma duc sa nasc intr-o tara straina,la vreo prietena de-a mea. Si as fi fost in stare sa fac si acest lucru,dar nu mai puteam sa calatoresc pe distante atat de lungi,de-atata oboseala ce-o aveam in oase,din pricina sarcinii.Si-asa, efectele malariei imi ingreunau calatoria chiar si pana la New Delhi. Pot spune ca drumul a fost o tortura.

Numai un om nebun putea sa-i ceara unei femei insarcina­te sa nasca in alta parte ,numai ca sa-si salveze repu­tatia de brahmacharya modern.

In New Delhi ,toate prietenele mele au observat ca sunt insarcinata, si m-au sfatuit sa ma intorc in tara mea,dar nu-mi statea in putere sa fac acest lucru; nu aveam viza tarii mele de sedere in India, de vreo cateva luni bune,deci eram in afara legilor tarii, mai mult decat atat,eram socotita tradatoare, pentru ca nu ma prezentasem la ambasada. Si, oricum, nu vroiam sa ma intorc nici in ruptul capului,in iadul de pe atunci,din tara mea, din cauza securitatii. India era,intr-adevar, tara visurilor mele.

0 prietena din Israel,pe nume Tamara,divorta­ta de un roman,mi-a spus ca m-ar putea lua in acea tara, sa nasc acolo,si eram fericita de existenta acestei posibilitati, dar acest miraj de o noapte a tinut pana in zorii zilei urmatoare,cand ea mi-a spus ca nu mai este posibil.

imi torturam mintea unde sa ma duc,asa cum ma instruise el. Pusese atat de mult stapanire pe mintea si pe viata mea,incat fiecare cuvant de-al lui ,era lege pentru mine,si nu numai.

Si ,totusi,am mai incercat o varianta.

Olivier,prietenul meu de Cale , din Canada, care obisnuia,din multa si mare mila,sa-mi trimita bani ca sa supravietuiesc in India,desi era si el student,mi-a trimis si de aceasta data bani,printr-o prietena de-a lui; Si pentru ca,in ultimul moment,a primit si scrisoarea mea,prin care ii ceream sa ma invite in Canada,(dar nu i-am spus pentru ce,cu siguranta avea sa observe el,cand voi fi ajuns acolo),mi-a trimis prin aceeasi prietena o invitatie oficiala.Dar,din nefericire,alt dar Cum in vara ce tocmai trecuse ,fusesem la aceeasi ambasada sa cer azil politic, si desigur ca n-am primit datorita problemelor mele vizibile de sanatate,de asta data, cei de acolo mi-au dat cu firmamentu-n cap,punandu-mi pe pasaport stampila: 'Cerere de imigrare',justificandu-si ,astfel,refuzul, si mi-au dat si-un sut in tender, numai ca sa ies mai repede de-acolo. Asa ca,dupa o sapta­mana de sedere in Delhi,am plecat inapoi in orasul cu doua ashramuri,obosita din cale afara,si fara sa-i inde­plinesc directivele; dar, inainte de a pleca,din Palika Bazar, i-am cumparat,cu toata dragostea,lui Nadan,un cadou ,si n-am uitat-o ,desigur,nici pe ea, „sora” lui,si uruda' mea prin alianta. As fi putut fi suspicioasa inca de pe atunci,caci ma atentionase de mii de ori,sa nu-i spun „sorei” lui ca sunt insarcinata

Atat de lungi sunt calatoriile cu trenul in India,de la un capat al tarii la altul,ca simteam ca ma sufoc,stand ore in sir la geamul inundat de soarele in valvatai,cu toate ca ventilatoarele se invarteau necontenit deasupra capetelor calatorilor. Pribegeam de fiecare data la clasa a doua,ca sa economisesc bani; intotdeauna in asemenea calatorii ,intalneam fel de fel de oameni,unii politicosi,altii mai putin,si tot vorbindu-ne unii altora, ba despre una, ba despre alta, timpul trecea mai usor.

Pe la cate-o statie prapadita,mereu se iveau baieti cu maturica,sa curete vagonul de mizerie,in schimbul a cativa paisas,si de aceasta data,cel care afacut cat de cat curat,a lasat toata mizeria in fata compartimentului nostru,pentru ca trenul se pusese ,in miscare si el trebuia sa coboare.

Sa fie acesta un semn al furtunii apropi­ate care ma ameninta?! Totusi,nimic nu mi se parea murdar in lantul de karme in care intrasem: el era iubitul meu, ea era sora lui, el stia foarte bine ca sunt insarcinata si ca nu trebuie sa aiba relatii cu altcineva, deci totul era cum nu se poate mai curat.Dar, sa nu dea Domnu’ cat poate duce omu’.





Cand am sosit in casa aceea eram atat de obosita, ca nu-mi doream nimic altceva decat sa ma intind si sa ma odihnesc. Amandoua erau acasa si se uitau la mine ca doi huhurezi, nestiind ce sa-mi spuna. Ma tot miram de ce rogojina mea din paie de bambus fusese impachetata si aruncata intr-un colt. Fotografiile Gurului meu erau si ele stranse si multe din lucrurile care nu incapusera in vestiar, lipseau, mai precis fusesera furate de ele.Dar eram prea obosita sa mai intreb ceva! Sopteam ca pentru mine:”O sa mor! O sa mor!”,insa ea m-a auzit si-a alergat fuga la casa lui de oaspeti sa-l anunte.

In dimineata zilei urmatoare, cand zorile se inganau cu noaptea, incercand sa se alunge reciproc, el a venit, privindu-ma indiferent si distant, spunandu-mi ca trebuie sa ma odihnesc si sa mananc bine.I-a dat dumneaei chiar si instructiuni, ce sa gateasca, dar ti-ai gasit! Nu mi-a dat niciun dumicat de orez, cu toate ca atunci cand am plecat spre Delhi, i-am dat 30 de rupii si ea m-a sarutat ca Iuda pe obraz!

I-am dat lui Nadan cadoul pe care i-l cumparasem in New Delhi si i-am spus:

-Daca mor, te rog nu anunta ambasada mea, ci incinereaza-ma pe aici, pe undeva

-Da, mi-a raspuns el calm, pot sa fac acest lucru, dar nu-ti foloseste la nimic sa-nveti cum sa mori, ci cum sa traiesti

„Sora” lui, cand i-am dat cadoul, a intrat la banuieli. Cred ca si-o fi imaginat ca si eu sunt amanta lui, de vreme ce-i fac cadouri, dar nu mi-a spus nimic pana-n ziua in care m-a intrebat daca stiu ce poart Nadan in cap noaptea.Desigur ca stiam un fes pentru a asculta mai bine sunetul subtil emanat,din energiile dez­lantuite .

-Am vazut, continua ea pe ton de iubita geloasa, papucii lui Nadan,la usa dar usa era inchisaTe-am strigat, insa nu mi-ai raspuns inseamna ca Nadan a tre­cut pe aici in aceasta dupa-amiaza

-Nu ,n-a trecut.. .i-am raspuns la randul meu si acesta era adevarul.

-Nu te cred! a insistat ea. Atunci de ce sti­cluta mea e goala?!

Mi-am dat seama ca in sticluta cu pricina era o doctorie impotriva sarcinii.. M-am infuriat.

-Si ce dac-ar fi venit?! El este tatal copi­lului meu!

-Tatal copilului tau? se-nverzi ea la fata. Ce tot vorbesti acolo?!Dar nu sunt sora lui.Cu trei zile inainte,am facut dragoste

Chini,se uita cu ochi mari la noi,mirandu-se de ce auzea,dar mama ei a tipat la ea sa se duca in coltul celalalt al camerei,caci toate dormeam in aceeasi camera.Nala (frumoasa) educatie pentru un copil!

Nu ma mai gandeam la nimic,sau mai bine zis,mintea mea refuza sa ma mai asculte,si nici nu stiam ce comenzi sa-i dau. Ea m-a prins de umar si m-a tras in bucatarie.

-Priveste,mi-a spus,acestea sunt sticlele lui(Cu licori pentru momentele de dragoste).

Dar,arata ea spre icoana hindusa de pe perete,asta

nu-i zeu,ci doar o bucata de hartie!De doi ani suntem

ca sot si sotie,care-si vad de viata lorFacem dragoste

o data pe saptamana

„Deci, eu platesc,si ei fac dragoste! Si

eu,care-l credeam un sfant, prin seriozitatea exagerata

ce-o afiseaza!Atunci,cum poate sa bea?'

De atunci ,din acel moment,a inceput

decaderea mea mentala.Nu puteam sa-mi mai ridic capul de pe perna, era asa, ca intr-un vis, cand orice se poate intampla .Capul ma durea groaznic, dar imi repetam mie insa-mi '0 sa ma fac bine,odata si-odata”

In urmatoarea zi m-am sculat dimineata devreme, cu ochii scaldati in lacrimi si m-am caznit sa stau in picioare,insa nu am putut. Dupa amiaza am atipit, dar cred ca el a intrat ,m-a hipnotizat si mi-a vorbit. M-a intre­bat ceva, dar nu eram eu cea care vorbeam.Treptat,am inceput sa-mi vin in fire si imi amintesc ca m-a intrebat daca imi doresc un sot indian,iar apoi mi-a spus ca el este brahmacharya si trebuie sa-si faca numai meditatia.

-De ce m-ai mintit ca e sora ta?!l-am intrebat.

-Nu stii nimic despre modul de inrudire indian, a raspuns el.

-Aici,am pus mana pe stomac,ca intr-un vis, ceva

se misca

-Da,spuse el din nou,te-am sfatuit sa scapi de el, si nu ai vrut. Acum, trebuie sa dai copilul la un orfe­linat si sa te mariti

-Nu,n-am sa fac asta..

imi amintesc ca m-a lovit pe crestetul capului, cu palma lui grea,dar mintea mi s-a limpezit din cauza lovi­turii,asa ca l-am rugat sa ma mai loveasca o data .Dar a doua lovitura mi-a acoperit memoria cu un lintoliu negru, si am cazut din nou in somnul meu inconstient.

Nu era asa de usor ca, in starea aceasta fiind, sa vad ochii ei zeflemitori ,aruncandu-mi in obraz cuvin-te ca acestea:

-Ti-am spus ca nu-i copilul lui. ..Ai avut ata­tia prieteni. ..

Si cu mintea mea putina, care mai imi ramasese a trebuit sa-i arat hartiile de ia clinica Nalam.

Dupa doua zile de la aceste intamplari,cand mi-am mai revenit putin,i-am spus ca este mai bine pentru ea sa se duca la sotul ei, in Madras,pentru ca a vazut foarte bine ce mi s-a intamplat, dar ea mi-a ras in nas.

N-am mai putut indura si am tipat:

-Atunci muta-te imediat de aici

-Astept ca Nadan sa vina si sa-mi spuna ce trebuie sa fac, mi-a raspuns ea zeflemitor.

-Poti sa te muti de pe-acum,iti spun eu, pentru ca eu platesc chiria aici

- Si eu ii platesc lui Nadan

-Destul am tipat din nou.Am vazut cum ii

platesti!

M-am imbracat cum am putut si m-am dus la Casa lui de oaspeti. Kushal, baiatul care era in acelasi timp,si oaspete,pentru ca studia dreptul la un colegiu din oras,si gazda,pentru ca-l ajuta pe Nadan in munca lui de manageriat,a venit sa-mi deschida,zambitor.El a observat expresia de amaraciune de pe fata mea,dar n-a spus nimic.

L-am asteptat pe Nadan cam vreo zece minute, si cand, in sfarsit a venit, m-a luat cu binisorul, ca pe un om nebun:

-Du-te la mare si mediteaza in fata soarelui. ..

-Te rog,ia-o din locul unde stau,pentru ca nu pot s-o mai sufarsi lacrimi amare mi se ros­togoleau pe obraji.

—Ai si tu rabdare,am s-o mut,cat mai curand posibil.. Iti voi da un leac prin ea,asa ca,te rog,tri­mite-o la mine cu de rupii.. Acum,du-te si te odihnes­te ,cum ti-am spus ..

Ziua urmatoare era joi si intotdeauna joia el tine juramantul tacerii (maunam). Era cam cinci di­mineata, cand el a aparut in camera noastra. Ea s-a sculat botita si tot incerca sa se aranjeze.

-De ce-ai venit?]l-am intrebat incolor.

-Ca sa te vad raspunse el.

-Dar eu nu vreau sa te vad.

-De ce?!

-Pentru ca m-ai ranit atit de mult

-Am visat ceva urat. Iti spun cevaTe rog, du-te de aici, ii spuse el amantei.Si ea s-a dus in bucataria cu trei sferturi de perete, asa ca a auzit totul, dar, oricum,si asta era o minciuna:

-Dupa doua aprilie,incepu el,vom avea o viata noua ..

-Nu te cred!

-Ba,crede-ma!

Viata asta noua,la indieni poate insemna orice,chiar si cea dupa moarte .Daca mi-as fi dat seama imediat,m-as fi cutremurat de un rastimp asa de scurt.

Perioada despre care vorbea,era probabil, un respiro,pentru el.

Dupa aceea,Nadan i-a vorbit ei dulce,in limba

lor materna,si dus a fost.

In aceasta stare confuza de spirit,am fost la Swamiji Gitananda cu care facusem Hatha Yoga,caci era ultima zi a cursului sau; nu l-am putut vedea,pentru ca era ocupat cu studentii lui,dar am vorbit cu sotia sa. I-am povestit intamplarea,de la cap la coada, rugand-o sa nu ma spuna lui Swamiji,pentru ca nu-mi va mai da diploma de Yoga,pentru care facusem atatea sacrificii. In India, sotiile credincioase nu ascund nimic de sotii lor,si nici ea n-a facut exceptie;dar el,ca om cu experienta, ce vazuse multe la viata lui,cand am fost gata de pleca­re,din acel oras al suferintei,spre un altul,in care speram sa-mi gasesc linistea si sa-ncep o alta viata, mi-a dat diploma atat de mult ravnita,facand din mine cea mai fericita fiinta din lume.

Pe timpul cat am vorbit cu sotia lui,am stat in masina lor,dar ,dupa aceasta,a auzit tot orasul.

-Trebuie sa insisti pe langa el s-o mute de acolom-a povatuit ea.

Dar n-am mai asteptat acest moment.Era intr-o sambata,si ea plecase in excursie cu fiica-sa ,nu ca-i ardea sa se distreze,ca n-avea bani pentru asa ceva,ci pentru bunul motiv ca firma la_care lucra, organizase to­tul.

Servitoarea acelei femei grase de la parter, venea din ora in ora sa intrebe unde este Amma- doamna, colega mea de camera,caci o    cauta portarul Ashramului.

In nebunia mea,credeam ca sotul ei din Madras,a venit la ea, ca s-o ia dracului acasa, dar, de fapt,Nadan era cel care il trimitea pe portar.El vroia sa le scoata usor din locuinta,si ,apoi,sa se spele pe maini,ca Pillat din Pont!In lupta aceasta dintre noi doi, el se socotea infrant,si se pregatea s-o ia la sanatoasa, dar posesivitatea din mine nu vroia sa-i permita nici macar acest lucru!Poate i-as fi ingaduit sa fuga,dar inspre mine.

N-am mai asteptat intoarcerea lor din vilegiatura,ci i-am pus eu insami,bagajele la usa. In blocul acela de oameni instariti,nimeni nu i-ar fi furat zdren­tele! Din tot ce aveau, mama si fiica,mi-au imprumutat

si mie niste paduchi,si ma scarpina capul de innebuneam, cu toate ca imi dadeam cu tot felul de solutii,ca sa le starpesc samanta.

Ceea ce s-a intamplat dupa aceea,a fost ca intr-un vis groaznic. Ea a venit noaptea tarziu,si vazan-du-si zdrentele afara,mai sa lesine,nu altceva! L-a che­mat pe portarul ashramului si i-a luat pe toti vecinii nostri ca martori,in special pe grasana de la parter,care gesticula ca nebuna si ma ameninta cu-n bat,pe cand eu incercam,in van,sa le spun de ce am facut asta,repetand povestea ,ca o banda stricata.

-Ticaloaso,ma apostrofa ea„0 sa chem politia!

Era ca intr-un film de prost gust.Ea incer­ca sa-si castige simpatia martorilor,martirizandu-se pan'la Dumnezeu,si chiar mai sus,spunand sus si tare ca o sa doarma pe treptele politiei,dar,de fapt,si-a luat picioarele la spinare spre casa lui de oaspeti,unde a si ramas.

Dupa ce prima furtuna a trecut si toti marto­rii au plecat dimpreuns cu ea,am incercat sa ma odihnesc.

Aveam de gand,asa,cu mintea-nnourata de su­ferinta, sa merg in dimineata urmatoare la casa lui de oaspeti,si sa-i explic lui Nadan de ce s-au intamplat toate acestea. Am mers,dar Kushal si-a varat capul prin crapatura usii:

- Esti nebuna!Pleaca!

Si-a trantit usa cu putere in nasul meu.

Nu stiu daca era si Nadan acolo.

Din acel moment,usa casei de oaspeti a fost inchisa pentru mine si niciodata nu cred ca voi mai avea curajul sa ma duc pe acolo.

In primele zile,dupa aceasta intamplare, am incercat din rasputeri sa vorbesc cu el,Insa n-am putut,caci Kushal,care strajuia intotdeauna usa,radea de durerea mea,luand partea compatriotilor lui,cum era si firesc.

Am incercat sa merg la sectia medicala a ashramului,unde lucra,ajutata de un mos din ashram. Nadan, a iesit ,intr-adevar,afara,si parand sa nu observe pre­zenta mea in ricsa,i-a spus mosului:

-De ce o ajuti?! Nu are nici viza romana, nici viza indiana sa stea aici!Nu-i treaba ta sa te ames­teci si nu sunt pregatit sa stau de vorba cu tine!

In ziua aceea, in urma scandalului din apartamentul

lui Khanchan Ben proprietareasa insasi a venit ,insotita

de un mos,prieten de-al ei,si mi-a dat si mie lucrurile

afara. Mi-am descarcat tot focul inimii, ei, daca nu pu­team,si nu puteam deloc sa vorbesc cu el,explicandu-i ca, mintea putina ce-mi mai ramasese,m-a indemnat sa ii dau lucrurile afara 'sorei' lui.

-Ti-am spus sa nu dai duplicatul de la cheie,in­cepu ea; iti amintesti ca atunci cand am fost aici, data trecuta,in inspectiune,ti-am atras atentia ca niste vi­bratii negative plutesc in aer,venind de la lucrurile acelei.femeiimi pare foarte rau,dar nu mai pot sa te ajut.

Din fericire,portarul Ashramului m-a ajutat sa-mi mut lucrurile intr-o .alta casa de oaspeti bengaleza. Dar in privinta caracterului,el era un mos lipsit de cel mai elementar bun simt.Cand a inteles despre ce era vor­ba,mi-a propus , in prezenta ei (ne mutam amandoua lucru­rile,dar in directii opuse):

-Nu vrei sa-mi fii sotie de-a doua?!

-Da, intari ea, si va avea grija si de copilul

tau.o o

-Nu,am tipat din toti rarunchii,la absurditatea aceste propuneri,Nadan trebuie sa-si ia in carca aceasta responsabilitate,si am sa fac tot ce-o sa-mi stea in putinta,ca acest lucru sa devina realitate...

-II voi protejami-a aruncat ea manusa

Grasana de la parter,care in tot acest rastimp, auzise conversatia noastra filozofica,isi facea cruce in stil indian.

La trei zile dupa taifun,m-am dus din nou spre casa lui de oaspeti,cu capul plecat,cufundata in reflectii amare,si,cand mi-am ridicat capul,am vazut-o -oroare!-pe Chini ,urcand in goana scarile de la intrare,in casa aceea,aruncindu-mi priviri speriate,ca de popandau.Am urcat si eu scarile, si nu mi-am putut crede ochilor: amanta lui si copila ei erau inlauntru,cu toate bagajele si se uitau la mine sfidatoare,ca doua sperietori de ciori.Dar dupa o fractiune de secunda,Kushal a iesit dintr-o inca­pere si mi-a spus scurti

-Te rog,iesi afarai

-Dar,Kushal,cum este posibil?!am murmurat. Si am coborat scarile,nebuna de durere,

plangand amar si nu m-am mai oprit decat la portile ashra mului; deci ele erau tratate ca niste printese, iar eu, mama copilului sau,eram tinuta la usa ,ca o cersetoare. Ceea ce-l interesa pe el atunci,era faima si salvarea reputatiei, cucerita cu greu,prin ani lungi de meditatie. Dar sunt momente in viata, cand, de dragul faimei,devii las.



Am cerut cu ochii in lacrimi ,sa vorbesc cu managerul problemelor sociale ale ashramului. Mi s-a pa­rut o eternitate pana cand a venit omul acela! Cand, in sfarsit,a venit,m-a gasit meditand in fata fotografiilor patronilor spirituali ai acestei respectabile institutii

I-am spus,asa cum am putut,toata povestea mea, si el m-a» sfatuit sa merg la casa de oaspeti bengaleza, care ma gazduia,sa mananc si sa ma odihnesc bine. M-a asigurat ca ,ziua urmatoare va vorbi cu Nadan.

-Dar ea este acolo,e a este acolo!mi-am varsat

eu focul o

-Te rog,fa cum ti-am spus.Mananca bine, dormi bine si joi treci pe aici..

Din nou,in incaperea aceea intunecoasa si neprimitoare,ce ma gazduia,unde te loveai de viermi,soparle pe pereti,si tot felul de insecte ale intunericului, dar, cura ma asezam pe pat,ma cuprindea un somn greu.

Capul ma durea ingrozitor, ca si cum cineva m-ar fi lovit neincetat.

Am calatorit prin India in lung si-n lat, dar nicaieri n-am vazut vreo femeie sa-si bata barbatul, asa cum facea bengaleza asta,cu gabaritul ei cat o macara. Tipa atat de tare la bietul ei sot, care juca pe franghie in fata ei si se-nvartea ca un titirez, ca ma durea capul si mai mult.

Cu cata nerabdare am asteptat acea joie, ca sa vorbesc cu managerul Ashramului! La intrare,o batra­na mi-a zambit,si mi-a spus ca sunt fiica ei. Eram si-asa, batuta de soarta,cu mintea dusa cu sorcova,si femeia asta mi-o ratacea si mai mult.I-am spus politicos ca nu sunt fata ei,ci ca am o mama in tara de unde vin.

-0,aceea este mama ta vitrega...Dar in toate reancarnarile de pana acum,tu ai fost fata mea Uite,in tara ta,cand am fost,tu mi-ai dat dulciurile

astea,(si-mi puse in palma,o bucata,si inca jumatate, dintr-un chec), si banii astia (cativa paisas)..

Dupa ce mi-a dat toate acestea, si-a luat ramas bun

de la mine,pe cand eu ma uitam ratacita in urma ei,intreban-
du-ma ce-a fost?! Un vis intr-un vis?

M-am indreptat si eu,ca toata lumea ce se perinda pe acolo,catre altarul numit Samadhi,locul unde erau tot felul de aranjamente florale; sub lespezile de marmora de se spune ca sunt trupurile neansufletite ale patronilor spi­rituali ai ashramului. Am pus si eu niste flori, asa cum era obiceiul,si m-am indreptat din nou spre poarta, cand, am vazut o tanara doamna,ce frecventa cursurile lui Swamiji.

-De ce te-ai schimbat asa,draga mea?! m-a intrebat.

ea cu mila.

Tonul cu care m-a intrebat,m-a facut sa izbucnesc din nou in lacrimi .Ea incerca sa ma linisteasca .Ne-am retras intr-un coltisor mai linistit,la adapost de priviri indiscrete,si i-am spus ce ma apasa.

-Nu prea am convingerea ca acel menager te va a-jutazise ea , intr-un tarziu. Sa nu mai punem la socoteala ca el are doua amanteIn privinta lui Nadan,ce sa-ti spun? Ai fost destul de buna pentru el,dar acum, ca ai ramas insar­cinata, te respinge si o protejeaza pe cealalta

Dar,n-ai grija,Dumnezeu i-o va plati cu varf si indesat,pentru ca nimic nu ramane neplatit in viata astaSi,n-am inteles, il vrei de sot?!Dar oamenii din Ashram nu stiu sa munceasca, traiesc ca niste parazitiAsa ca el o sa traiasca din munca ta..Te rog, nu mai plange, pentru ca, in aceasta perioa­da se formeaza creierul copilului tauDaca iti iubesti copilul,trebuie sa te gandesti la astaSi viata mea a fost destul de dureroasa, dar dupa ce am nascut baietelul,lucruri­le s-au limpezit si acum imi vine mai usor

Cat de nerabdatoare eram sa vad ce-mi spune managerul!

-Nu,nici pomeneala!mi-a spus el.Nadan zice ca nu-i tatal copiluluiSpune ca ai mai avut prieteniNu are nici in clin,nici in maneca cu tineNu putem sa-l sanctionam ,decat sa-i spunem ca de maine nu mai lucreaza la sectia medicalaTrebuie sa tinem cont ca este unul din­tre cei mai buni lideri ai unui partid, aici,si prin urmare, este foarte puternic(Ne cam temem de el,ar fi vrut mana­gerul sa completeze,dar n-a facut-o.)

Eram in culmea disperarii. Am iesit din acea camera ,metecaind.M-am _asezata pe o piatra si am meditat asupra acestor incredibile lucruri care mi se in-tamplau. Si,deodoata,m-am ridicat si m-am dus din nou la manager:

Domnule,va rog, nu-l mai sanctionati. Cu tim­pul o sa uite si il iert

Asa-i mai binespuse destins managerul. Dar,totusi,Nadan si-a pierdut slujba.

In aceeasi zi, m-am mutat din casa aceea infernala de oas-peti,in apartamentul unei studente bogate a Ashramului,pe nume Seema.impreuna cu prietenii - ei,un baiat si o fata de aceeasi varsta cu ea,mi-am luat baga­jele de la bengaleza,care facea o gura cat o sura,cand i-am cerut banii platiti anticipat pe mancare, timp de o luna,ceea ce echivala cu chiria ,pe aceeasi perioada de timp, ce se platea pe atunci in India. Dar n-a vrut sa mi-i mai dea inapoi. Bine ca scapasem,totusi,de urletele ei.

Apartamentul Iui Seema era foarte modern,as putea spune,dar ii gaseam doua cusururi: in primul rand, era in aceeasi zona,Kurchi Kuppam, in care se petrecusera evenimentele de care nu mai vroiam sa-mi amintesc,si,in al doilea rand,prin ferestrele -i deschise,pe care nu le puteam inchide datorita caniculei ,ce,parca,iti topea maruntaie­le,se auzeau tipetele jalnice ale unui baiat nebun,trecut de varsta pubertatii, care era tinut in mica curte ce impres-muia un bordei,intins pe pamantul arzator,gol pusca,in caldura ingrozitoare a soarelui ce improsca foc pe na-mant;probabil,parintii lui il lasau acolo,de dimineata, pana seara,ca sa-i grabeasca sfarsitul,desi,chiar si cu tratamentul asta neomenos,parea sa sfideze legile natu­rii, incapatanandu-se sa traiasca.

Datorita innourarii temporare a mintii,prin care treceam,i-am propus lui Olivier,prietenul meu de Cale,din Canada,sa ne casatorim,pentru ca viza mea indiana trebuia sa expire in curand.Acel baiat saritor,prieten la nevoie,- mi-am dat seama abia peste o luna,dupa ce mi-am mai revenit in simtiri- nu avea nici o obligatie fata de copilul meu,si mai mult decat atat,cine-mi garan­ta mie ca el ma va accepta in acea stare speciala, in care incercam sa supravietuiesc?!Am renuntat repede la aceasta idee,desi trimisesem telegrama

Locul meu de pelerinaj,era acum Ashramul. 0 profesoara tanara,de acolo,pe care o cunosteam din vedere,mi-a propus sa mergem la departamentul medical sa iau niste medicamente,ca sa ma mai intremez ,ca eram slaba ca o trestie,in bataia vantului sortii. Nu-mi mai incapeam in piele de bucurie,caci mintea mea cauta mereu un pretext ca sa-l intalneasca. Dar,ghinion!Era ziua lui de tacere. Oricum,in nici un caz,nu m-ar fi asteptat cu flori,ci mi-ar fi intors spatele ,nepasator, asa cum a facut ,de fapt,a doua zi,cand am trecut din nou pe-acolo,doar-doar si-o arunca vreo privire si inspre mine.Dar a trecut pe langa mine ca vantul,si a disparut in ceata,cu motocicleta lui cu tot.

Doamna care-l ajuta la prepararea leacuri­lor, stia     totul despre amanta lui,Laxmi. Doctorul Himmatji,cole­gul lui de breasla,stia,inca si mai multe despre el si cuceririle lui. El m-a asigurat de intregul lui sprijin, si mi-a dat pe gratis,niste leacuri pentru intremare. Trebuia sa rezolv problema vizei indiene. 0 rugasem pe Bowan Ishwari,prietena mea, care lucra in 'Boutique d’ Auroville' sa-mi mai dea inca o data adresa doctorului care ma ajutase sa obtin certi­ficatul medical,pentru perioada care tocmai expirae Ishwari se casatorise de curand. Era o fiinta firava, c-o puteai cara in traista, de-a spinarea,dar avea o pu­tere nemaipomenita de-a infrunta viata. M-a invitat la ea intr-o vizita de curtoazie,dar,atunci cand m-am hotarat sa ma duc,tinerii casatoriti nu erau acasa. L-am gasit, insa,pe tatal ei, care era intins pe jos, de la un capat la altul al camerei aceleia murdare si mici, doborat de febra,pentru ca-l muscase un sarpe,pe cand se ducea prin mlastinile din imprejurimi,la un templu. Cu toate ca era bolnav, el mi-a spus ca ma insoteste pana la spitalul cel mare al orasului, sa dau de doctorul cu pricina, caruia, nu numai ca ii pierdusem adresa, dar ii uitasem si numele. In tinerete,tatal fetei fusese marinar si oamenii locurilor pe care le vizitase il ajutasera foarte mult,asa ca,era bucuros sa ajute,la randul lui, o straina.

Dupa multe preumblari prin spital,cand in sus, cand in jos,cand la dreapta,cand la stanga,noi,cei doi suferinzi subrezi,unul fizic,si altul,si fizic,si sufle­teste, in sfarsit,l-am gasit pe mult cautatul doctor. Numele lui era Vishunadevatta.In momentul acela era foarte mahnit,ca servitoarea ii furase 9o de rupii din buzunar.De fapt,el avea doua servitoare,si doua case0 Intr-o casa locuia sotia lui cu cununie,o femeie foarte grasa,de doua ori mai mare decat el,si in lungime,si in latime, -cred ca-1 asfixia cand faceau dragoste- ; presupun ca traditia parinteasca il fortase sa tina la tarla o asemenea matahala; in cealalta casa locuia amanta lui,pe care o cunoscusem intamplator,pe strada, care era o frumusete intunecata,micuta,cu ochi catife­lati, de caprioara,pe care el o sorbea din ochi si mi-a prezentat-o drept 'cea de-a doua sotie'.

Trebuia sa se duca la o intrunire a partidu­lui sau,asa ca mi-a fixat o intalnire pentru ora patru, dupa amiaza .

Pana la timpul sorocit,tatal lui Bowani Ishwari si cu mine,ne-am plimbat incoace si-ncolo cu ricsa pe tarmul Golfului Bengal,am luat masa la un „restaurant” (mai degraba birt, fara bauturi alcoolice, care sunt interzise, in India), am discutat despre yoga si pe la patru ,dupa amia­za, coboram din ricsa cea de toate zilele,la usa acestui doctor.Tatal prietenei mele m-a asteptat la parter.Cu toata mintea mea putina,nu ii spusesem de tristetea ce ma apasa,ci,numai ca,aveam nevoie de prelungirea vizei mele indiene. impreuna cu acest doctor respectabil,am urcat prin dezordinea din locuinta sa, pe care o-ntalnesti in mod frecvent la indieni, sus pe acoperis,ca sa punem tara la cale.

Mi-a spus,ca un om cu experienta ce era:

-Cred ca ai facut prea mult tapajAcum ,nu pot sa te mai duc la acelasi doctor,dar il stiu pe un altul,pe strada Dumas,cardiolog de meserie..Hai, la el,sa zicem,martea viitoare,sa vedem care-i.si parerea lui Sunt sigur ca el o sa te ajute ..

Zilele de asteptare,pana cand avea sa

scseasca acea marti,mi s-au parut o eternitate..

Din nefericire,asa-zisul cardiolog,era un psihanalist dezgustator, care mi-ar pus tot felul de intrebari indiscrete,privitoare la viata mea sexuala cu Nadan,inclu­siv pozitiile din care faceam dragoste,asigurandu-ma ceremonios:

-0 sa te ajutam,desigur ca o sa te ajutam, dar trebuie sa-ti reamintesti absolut totul..

In zadar ii spuneam ca socul prin care tocmai trecusem,imi stersese din minte aproape toate amanun­tele,el insista si mai tare,facand o paralela intre ceea ce spuneam eu si cartea lui de filozofie psihanalista, clasificandu-ma intr-o anumita categorie,conform criteriilor rigide ale mintii lui scrutatoare

In incheiere,a zis:

-Nu pot sa te ajut,imi pare rau. Apoi,intorcandu-se catre doctorul Vishunadevatta :Te sfa­tuiesc sa nu te bagi,in povestea asta,pentru ca Nadan are o influenta mare in partid



Eram moarta de oboseala,dupa efortul la care ma supusese cardiologul ala nesuferit. Sase ore de intrebari si raspunsuri se scursesera ,iar concluzia era zero. Tot ceea ce imi doream era sa manamc si sa ma culc.

Servitorul care imi aducea mancare de la cantina ashramului,si imi facea curat prin camera,venise dupa mine de vreo cateva ori,in timp ce state am de vorba cu cardiologul,spunandu-mi ca se raceste mancarea. imi uita­sem deschis geamantanul in care aveam lucrurile si banii, ma durea mintea prea tare,ca sa ma mai gandesc la lucrurile materiale,dar,din fericire,cand m-am uitat prin ele,mi s-a parut ca nu lipseste nimic.

Dupa ce am mancat ceva,am pus capul pe perna,care mi-o daruise in vremurile bune,Nadan,si am ca­zut iarasi,intr-un somn negru,invecinat cu noaptea intelec­tuala.

Nu mai era alta cale decat sa merg la serviciul de inregistrare a strainilor ,sa le spun pe sleau tot ce s-a-ntamplat ,poate s-or indura sa ma lase sa nasc in acel oras.

Dupa doua zile de refacere,de pe urma cos­marului aluia de psihanaliza,am mers la politie.

Nu stiu ce am spus,nu eram eu cea care vorbeam,

desi cei de acolo ma ascultau cu o. atentie incordata, in timp ce lacrimile imi ardeau,sarate,obrajii.Dupa ce am terminat,intendentul sef mi-a spus:

-Iti inteleg situatia,dar nu pot sa te ajut, pentru ca ai venit aicea ca sa faci tratament,nu altce­va».

Tot ce imi trebuie este un certificat medical pentru extinderea vizei indiene. Si nici nu mai poti obtine vreunul,din imprejurimi,pentru ca toti doctorii stiu despre ce este vorba,si se tem sa ti-l dea Este o situatie dificila,intr-adevar!

-DaDar Dumnezeu este mare .Wanakaam (buna ziua)o o.am iesit repede afara din incapere.

In mintea mea,aveam un alt plan. Sa merg in Coimbatore la spitalul de medicina traditionala,la care mai fusesem o data,nu cu mult timp in urma,dupa ce m-am intors de la spitalul din Kottakkal,unde facusem un tratament similiar. Doctori de acolo ,cu siguranta ca ma vor ajuta.Desigur,nu le vei spune ca sunt insarcinata, decat dupa ce voi fi rezolvat problema vizei.Aveam incre­dere in puterea pe care mi-o daduse Dumnezeu de a face fata necazurilor.

Nu mai aveam timp de pierdut.Le-am imparta­sit tinerilor mei prieteni,Seema si ceilalti doi,planu­rile mele de viitor, ei le-au aprobatNu puteam lua tot bagajul cu mine,asa ca am lasat o mare parte din bagaj,in apartamentul ei,cu o incredere naiva.

Ultima mea dorinta inainte de a pleca din acel oras,in care suferisem ingrozitor,era sa ma duc la un ghicitor,sau sa vina el la mine,sa-mi spuna ce mai pleasca de noroc ma asteapta-n viitor. Gurul meu interzi­cea intotdeauna asemenea practici,dar m-am gandit ca, inca putin pacat,adaugat la lantul meu de grele karmas, nu o sa cantareasca cine stie ce.Prietenul lui Seema, impreuna cu cealalta fata,mi-au spus ca ei cunosc un ghicitor ,care spune viitorul ca-n palma.

Ce fericita am fost cand a venit ,in sfarsit, ghicitorul!Vroiam sa vad daca ma marit cu Nadan,sau nu.

-De ce crezi in asemenea lucruri? m-a . intrebat el.Ai un Guru minunatcontinua ghicitorul,

uitandu-se la fotografia lui.De ce nu te-ncrezi numai in El?!

Nu m-am miscat din locul in care stateam,nu i-am spus nici un cuvintel despre mine,si ii rugasem pe prietenii mei sa pastreze tacerea in ceea ce ma privea

Cand mi s-a uitat in palma,mi-a spus ca sunt o persoana dintr-o bucataj si-ma fac luntre si punte ca sa-mi iasa totul asa cum vreau,iubesc arta, in special pictura; si,continua el,concentrandu-se,te vei marita cu un indianc..

Am izbucnit intr-un ras rasunator,pe cand ghicitorul se uita la mine cu ochii bulbucati de mirare, si,poate,si cu-o unda de suparare,ca-i iau in ras profetia.I-am facut un semn Seemei sa vorbeasca,si ea i-a spus:

-Aceasta doamna este insarcinata si tatal copilului ei este indian oo

Dupa aceasta scurta introducere,am ince­put sa-i povestesc mai in amanunt,ceea ce se intamplase.

-Si de ce vrei un sot care te-a mintit?

ma-ntreba el.

Am zambit:

-Atunci, continua el,nu avem timp de pierdutTe voi invata sa faci o stea,in care iti vei pu­ne toate dorintele intr-o forma simbolica

Trebuia sa gasesc forma simbolica si am gasit-o: doua rauri care se varsa in mare,pentru o viata fericita impreuna,un ghiocel pentru copil,o mo­cirla,pentru orasul in care ma aflam,si in care indu­rasem chinurile iadului,o casa in padure -pentru spitalul din Coimbatore,in care urma sa ne-ntalnim, doua obstacole de calarie,pentru doua saptamani, timpul limita sorocit intalnirii noastre,si un copac doldora de fructe,pentru o viata implinita prin iubire.

Ghicitorul a construit o fraza lunga, cu toate aceste simboluri,si mi-a spus de cate ori s-o repet,in fiecare zi. Era noaptea tarziu ,cand am terminat aceasta aranjare filozofica a propozitiilor ce urmau sa-mi calauzeasca viata. Dupa care,a plecat.

Servitorul pe care mi l-a tocmit Seema,mi-a fost de mare ajutor,cu o singura exceptie. o data,pe cand eram intinsa pe patul meu de suferinta, mi-a zis: 'I Iove you'!

- Ce face? si m-am incruntat la el atat de stufos incat nu a mai scos nici un cuvant,ci si-a vazut mai departe de treburile pentru care il plateam,si de cele­lalte apartamente din aceeasi cladire.Dupa faza asta, s-a comportat ca de obicei,foarte respectos. El m-a insotit spre statia de autobuz Tiruvalluvar,cu bagajul, caci urma sa iau autobuzul spre Coimbatore.

Dar ,inainte de a pleca din oras,am fost pe la doctorul Vishunadevatta , si cum,ca de obicei,nu era acasa,(sotia lui mi-a spus ca era la clinica lui privata, insa eu banuiam ca era in bratele amantei sale),-i-am scris urmatoarea depesa:

'Va rog sa-i spuneti acelui psihanalist ca este un animalDupa ce mi-a pus fel de fel de intrebari intime si indecente,asigurandu-ma ca ma va ajuta, n-a facut nimic. Voi supravietui oricum.'

Cand am parasit acest oras al suspinelor,eram convinsa ca Nadan va veni sa ma vada,oriunde as fi.Dar, mai mult ma-ndoiam..Desi plecam,o parte a fiintei mele ramanea acolo,batand cu dragoste la usa indiferentei lui.. Dar el ma respinsese,si-atunci,la ce sa mai stau si sa-i cersesc dragostea?!Gandurile mele erau pline de fiinta lui,si parca,mi-era frica de viitor.In fiinta mea,se forma o alta fiinta,copilul meu,si trebuia sa gasesc un loc unde sa-1 aduc pe lume,pentru ca si orasul in ca­re am stat pana atunci,ma respingea ca si el.

Cand ma indreptam spre autogara,ricsarul a luat-o pe langa strada unde locuia el,si am mangaiat cu privirea,poate pentru ultima data,casa in care tra­isem acele momente de fericire si durere,ca parte a des­tinului ce mi se dezvaluia,intr-o tara,pe care o crezu­sem, de sfinti.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Carti


Carti
Gramatica