Vitoria lipan caracterizare

VITORIA LIPAN

Protagonista a romanului "Baltagul" de Mihail Sadoveanu, Vitoria Lipan se defineste - ca statut social - prin cateva ipostaze esentiale. In primul rand, este munteanca, respectand cu strictete legile nesccrise ale societatii de demult si, de aceea, cauta sa isi inmormanteze sotul (pentru ca sufletul sa se linisteasca), dar si sa dezvaluie criminalii in fata tuturor pentru a fi pedepsiti. In al doilea rand, este sotie devotata, incercarea de a-l gasi pe Nechifor datorandu-se si iubirii puternice pe care i-o poarta, chiar daca au copii mari si sunt casatoriti de douazeci de ani. In al treilea rand, apare ipostaza de mama autoritata, certand-o pe Minodora pentru nerespectarea traditiilor sau obligandu-l pe Gheorghita sa rabde toate greutatile drumului. In al patrulea rand, se dovedeste un om exceptional, fiind prezentata cu numeroase calitati, astfel incat devine un model.

Ca tipologie, Vitoria simbolizeaza femeia de la munte (puternica, hotarata, experimentata, inteleapta), devenind un personaj reprezentativ/exponent al muntenilor care exista de la inceputurile lumii, dar si al femeilor care, deseori, duc tot greul gospodariei. Personaj realist, Vitoria este prezentata veridic, cu calitati si defecte, fiind prezentata in evolutie/involutie (de la sotie la vaduva) si se comporta tipic in imprejurari tipice. Astfel, la Cruci, cand se intalneste cu alaiul de nunta, inchina in cinstea mirilor, dupa cum este obiceiul si discuta despre importanta respectarii calendarului stravechi/traditional.

Portretul fizic este constituit din cateva elemente, scoase in evidenta. Mai ales, ochii sunt cei care reflecta frumusetea interioara: "ochii caprii", "ochi ageri si inca tineri" (adica atenti la tot ce se intampla si plini de viata), "o frumusete neobisnuita in privire" (atrage atentia, e seducatoare). Sintagma "cu ochii cerniti" indica lacrimile varsate in singuratate, parul ei are parca viata ("lumina castanie"), iar cand talharul incearca sa le atina calea, devine aspra ("glas uscat si otravit"). Vestimentatia ei trimite direct spre portul popular si spre ipostaza de munteanca: peste "casamca de matase" poarta un "sumaies" si un "cojoc", are "catrinta" si "broboada", iar in picioare poarta "coltuni grosi de lana sura" si "opinci" sau "ciubote".

Accentul cade insa pe portretul ei moral, trasaturile dominante fiind respectul pentru traditie (ipostaza de munteanca), iubirea pentru sot (ipostaza de sotie), intelepciunea (ipostaza de indrumatoare a lui Gheorghita) si taria de caracter (ipostaza femeii puternice). Fiecare se bazeaza pe secvente narative reprezentative. Astfel, ea stie ca sufletul mortului nerazbunat nu se va linisti pana cand - conform traditie nescrise - vinovatii nu sunt dovediti in fata intregii comunitati. Ingrijorarea ca sotul intarzie sau tipatul deznadajduit cand ii gaseste osemintele in rapa surprind dragostea pentru Nechifor, la fel de puternica din tinerete pana in prezent. Dandu-si seama ca Gheorghita este nesigur, hotaraste sa plece si ea; daca flacaul este "bratul", ea este "capul" si, de aceea, baiatul ii observa tacut comportamentul; de exemplu, la Cruci, cand dau de o nunta, prefera sa se dea drept o femeie cautand un datornic. Taria de caracter este evidenta si in hotararea de a pleca in cautarea sotului, si in intrebarile neobosite de-a lungul drumului, si in faptul ca nu deznadajduieste, ci stie ca il va gasi pe Nechifor si ii va pedepsi pe ucigasi.

Vitoria este prezentata realist, mai ales prin imbinarea calitatilor, care o transforma intr-un personaj exceptional: frumoasa, puternica, gospodina, isteata, descurcareata, perseverenta, hotarata, cu spirit de observatie, bun psiholog etc. Unele calitati sunt considerate de celelalte personaje drept defecte: aspra cu Minodora si cu Gheorghita, geloasa cand Nechifor petrece cu alte femei, dura atunci cand talharul ii iese in cale sau cand un hangiu nu ii spune nimic de sotul ei, suspicioasa si insistenta cand incearca sa ii dezvaluie pe criminali.

Caracterizarea ei apeleaza atat la modalitati directe (narator, alte personaje, autocaracterizare), cat si indirect (comportament, limbaj, raportare la mediu, onomastica, relatii cu alte personaje, monolog interior). Astfel, naratorul obiectiv reflecta, pe langa aspectul ei fizic, si statutul ei social ("munteanca", "nevasta", "gospodina", "muierea lui Nechifor Lipan", "stapana casei"), dar si reactii fizice (precum "arata vesela fata"). Celelalte personaje surprind nuantat alte trasaturi. |Astfel, Gheorghita o considera "farmacatoare" (cand ii ghiceste gandurile); dar si schimbata, inchisa in ea ("se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi ca de aricioaica"). Pentru Calistrat Bogza, ea este "nevasta oierului", "o muiere straina", dar apare si compatimirea ("ii era mila [ . ] caci era o vaduva"). Autocaracterizarea marcheaza luciditatea eroinei, faptul ca ea se cunoaste foarte bine. Stie ca este un bun psiholog, desi nu are scoala; de aceea, ii declara baiatului: "eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu ceti carte" sau joaca rolul femeii nestiutoare ("is muiere proasta"). Identificarea cu locul de unde provine ("eu is de loc de pe Tarcau") este pronuntata cu mandrie, munteanca numindu-se, implicit, o reprezentanta a satului traditional.

Caracterizarea indirect prin compormament predomina in roman, fiind urmarite actiunile, reactiile si gesturile femeii. De exemplu, in secventa narativa cand Gheorghita termina de mancat, ea strange masa cu miscari bruste, oftand pentru ca flacaul nu va putea pleca singur la drum si il urmareste plecand prin sat. Postul dinaintea calatoriei este tinut de femeie in tacere, in singuratate, ca si cum ar fi moarta, iar cand se apropie - pe drum - de tara Dornelor, ea este foarte atenta la schimbarile vremii (vantul caldut e semn ca merg pe calea cea buna). Limbajul muntencei surprinde autoritatea femeii si taria de caracter prin replicile scurte: "Nu te uita urat, Gheorghita! Alteori, isi dezvaluie gandurile, utilizand un registru stilistic popular si oral: "trebuie sa te trimet pe tine ca un barbat ce esti". Trebuie remarcate si intrebarile iscusite, pline de aluzii in dialogul final cu Calistrat: "Crezi ca a pierit si cainele?" sau "Sa-ti spun cum s-a intamplat?" (crima) sau "Ce te uiti , Gheorghita, asa la baltag? [ . ] este scris pe el ceva? Replica ampla din final dezvaluie faptul ca Vitoria il considera deja pe flacau barbatul casei, caci ii explica toate planurile viitoare. Raportarea la mediu este foarte importanta in cazul femeii, ea se integreaza in lumea muntenilor si o reprezinta (cu legile ei nescrise). De aceea, apare si comuniunea omului cu natura, muntenii invatand sa citeasca semnele inconjuratoare si sa se orienteze dupa cer, vant, nori si vietuitoare. Astfel, cand la Farcasa viscolul se porneste mai puternic, Vitoria intelege ca este semn de la Sfanta Ana ca trebuie sa faca popas; cand afla de la domnul Vasiliu ca turmele au trecut cu doi ciobani, aude cum vantul se opreste cu totul. Mediile noi prin care ajunge sunt judecate in functie de societatea traditionala; respinge orasul si ii plac oamenii din tinutul Dornelor pentru frumusetea, puritatea si bucuria lor de a trai intens viata. Onomastica evidentiaza si ea indirect biruinta femeii, forma prenumelui fiind populara. Numele de familie reflecta apartenenta la rural (lipan - numele unei specii de brusture), dar este si un element de mandrie, pentru ca sotul ei este cunoscut, aprecat si indragit de oameni. Este importanta si caracterizarea indirecta realizata prin relatiile cu celelalte personaje. Casnicia cu Nechifor este rememorata de femeie: din tinerete, de cand si-a parasit satul pentru a-l urma pe barbat, l-a iubit, iar dintre cei noua copii i-au trait doar doi, Minodora si Gheorghita (care ii este mai drag tocmai pentru ca ii aminteste de sot); cand este geloasa pe petrecerile sotului cu alte femei, acesta "scoate dracii din ea", batand-o; cand ii gaseste osemintele, toata durerea ei se concretizeaza intr-un singur tipat.

Asadar, corelandu-si diversele trasaturi de caracter inr-un portret complex, Vitoria Lipan ramana un personaj feminin remarcabil care infrunta totul pentru a respecta si traditia inmormantarii, dar si pentru a-si arata iubirea nestinsa pentru sotul ei.