POVESTIREA

Definitie:Specie a genului epic in proza,de dimensiuni mai reduse decat nuvela si mai intinse decat

schita,care cuprinde un singur episod narat subiectiv,din punctul de vedere al povestitorului

Termenul:provine din slavul"povesti"=a nara,a povesti;termenii fiind sinonimi, povestirea se confun

da in general cu naratiunea.

Caracteristici:-se relateaza o intamplare iesita din comun,uneori supranaturala

-povestitorul este fie un personaj participant la actiune,fie martorul ei(perspectiva nara

tiva subiectiva)

-interesul cade mai mult pe situatia relatata,decat pe personaj

-constructia epica e mai putin riguroasa ca a nuvelei

-desfasurarea actiunii e mai putin tensionata

-timpul povestirii=prezent,iar timpul povestit este intotdeauna trecut,un timp relativ de

terminat,chiar mitic recreat prin intermediul evocarii

-existenta unei relatii stranse intre narator si receptor prin oralitate,ceremonial si atmosfera

Reprezentanti:Mihail Sadoveanu,Gala Galaction,Vasile Voiculescu

Cea mai cunoscuta constructie a textului unei povestiri este povestirea in rama(sau povestirea in povestire)-tehnica narativa folosita de un scriitor pentru a realiza opera,atunci cand modalitatea narativa este evocarea.Modelul este stravechi (ex O mie si una de nopti de Hallima, Decameronul de Boccaccio, Povestiri din Canterbury de Geoffrey Chaucer)si presupune existenta unui topos (loc ocrotitor unde se aduna mai multi povestitori care,in virtutea unui ceremonial,istorisesc intamplari neo-

bisnuite).Aceasta tehnica presupune:

-existenta mai multor naratori(naratorul ramei si naratorul intamplarii din rama)

-existenta mai multor nuclee narative,prezentate de acelasi unic narator(intamplarile

ramei si intamplarile din rama)

Rama- este o relatare a unui narator personalizat,care:-povesteste la persoana a III-a intamplari

-face descrieri de natura,de personaje

-reda dialogurile drumetilor care se intalnesc cu

placerea de a bea vin si de a sporovai

-povestirii se concretizeaza prin secvente cu functii multiple

-secvente descriptive care schiteaza un cadru propice evocarii si creeaza atmos-

fera favorabila intrarii in timpul "povestit"

-secventele dialogate care starnesc curiozitatea celor aflati in jurul focului,insti-

tuie comunicarea intre narator si ascultatori si pregatesc,printr-un adevarat ritu

al,actul "spunerii"

Negustor lipscan de Mihail Sadoveanu

Volumul "Hanu Ancutei"(1928) reprezinta o capodopera a creatiei narative sadoveniene.

G.Calinescu considera scrierea "un fel de Decameron in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdo

te in sine foarte indiferente"

Volumul cuprinde 9 naratiuni incadrate intr-o alta naratiune prin procedeul insertiei.

Sadoveanu aduce in prim-plan motivul hanului ca modalitate a nararii;hanul este intalnit si la Caragiale("La Hanul lui Manjoala")sau Slavici("Moara cu noroc"),dar Sadoveanu il introduce in literatura romana ca motiv literar.

Hanul-nu e numai un loc simplu,traditional,unde se intalnesc calatorii pe drumurile Moldovei,ci devi-

ne un popas in timp;asezat la rascruce de drumuri (spre Roman si Iasi)si de veacuri,e o cetate

cu ziduri groase si inalte(simbolizeaza granita dintre lumea reala si lumea povestilor),cu portile

ferecate care-i adapostesc pe povestitorii si ascultatorii iubitori de vin din Tara de Jos.

Eroii au meserii diferite,arhetipale fiind niste personaje simbolice.Ei stabilesc o relatie de apropiere ca-

re-i indeamna la confesiuni sincere.Povestirea este o necesitate psihologica a fiecaruia ,de aceea domi -

na monologul si confesia .Prietenia si aburul vinului le dezleaga limbile si-i ajuta sa -si despovareze

sufletul.

Exista un anume ritual al povestirii:se inchina o ulcica de vin

se aduna in jurul focului(element purificator)

fiecare este poftit pe un ton solemn sa spuna o poveste

Marcile prezentei narative sunt bine ilustrate in opera.Exista o rama a povestirii si un povestitor al naratiunii-cadru,care asista ca martor la seara de la han,devenind ascultator al celorlalti naratori.Nu are

nume,dar este acceptat de ei., prezenta sa conferind iluzia veridicitatii .Aceasta voce narativa anonima

este cea delegata de autor spre a-l reprezenta.El are rolul de a prezenta locul si pe fiecare dintre povesti

tori care,pe rand,vor deveni naratori - comisul Ionita in Iapa lui Voda(narator-actor)

- calugarul Gherman in Haralambie

- mos Leonte Zodierul in Balaurul(narator-martor)

- capitanul de mazili Neculai Isac in Fantana dintre plopi

- Ienache Coropcarul in Cealalta Ancuta

- ciobanul in Judet al sarmanilor

- negustorul Damian Cristisor in Negustor lipscan

- orbul/rapsod si calic orb in Orb sarac

- matusa Salomia si Zaharia fantanarul in Istorisirea Zahariei

fantanarul(narator colportor)

Titlul operei: Negustor lipscan

Tema:calatoria in Apus

Conflictul:nu exista un conflict epic,dar textul releva confruntarea intre doua civilizatii si doua men-

talitati,cea nemteasca(occidentala)si cea moldoveneasca

Structura:doua episoade:- calatoria pana la Lipsca

- calatoria in tara:reintrarea in tara,drumul pana la han(darile si vamile)

Subiectul:-povestirea nu are un subiect propriu-zis

-este un memorial de calatorie cu un continut prezentat ca un chestionar la care este supus ne

gustorul Damian Cristisor de catre cioban si zodier,cei mai potriviti reprezentanti ai mentali

tatii patriarhale moldovenesti ce respinge noutatile civilizatiei

-negustorul aduce marfa de la Lipsca si prezinta locuri si obiceiuri pe care le-a vazut la Liov,

Lipsca,Tighina,Strasbourg,Paris

-descrie - trenul cu care a calatorit - vestimentatia

- ordinea din tara nemteasca - alimentatia

- casele"una peste alta" - invatamantul pt.baieti si fete

- ulitele"dintr-o singura bucata de piatra" - aplicarea legii

-o mica fresca a moravurilor autohtone se constituie cu prilejul intoarcerii in tara Moldovei,

aratand comparativ nesiguranta drumurilor din tara,fata de ordinea din Apus:cele pentru

vamile locurilor - vamesii - sfanta maica Paraschiva si parintele Mardare

- hotul - Ancuta

- privighetorul

NB:- naratiunea releva dubla apartenenta a povestitorului:-la spatiul inchis(al hanului si al Moldovei)

-la spatiul deschis(al civilizatiei apusene,ale

carei randuieli stie sa le pretuiasca)

- senzationalul naratiunii nu vine din actiune,ci din evocarea unor obiecte sau obiceiuri nemaiauzite

pentru oamenii unei lumi patriarhale,refractare la civilizatie

- vinul este "personajul "principal al cartii,rostul lui fiind sa dezlege limbile si sa indemne la taifas

Indicii temporali si spatiali

-incipitul naratiunii-cadru(rama)fixeaza coordonatele spatio-temporale,cadrul intalnirii povestitorilor :

"Intr-o toamna aurie am auzit multe povesti,la Hanul Ancutei.Dar asta s-a intamplat intr-o depar-

tata vreme,demult,in anul in cand au cazut de Santilie ploi napraznice si spuneau oamenii ca ar fi vazut

balaur negru in nouri,deasupra puhoaielor Moldovei"= timp mitic,spatiu privilegiat

Arta narativa

Marcile nararii prezente in text sunt relatarea,reprezentarea si povestirea Accentul nu cade pe relatarea bintamplarilor,ci pe punerea in scena,caci textul se axeaza pe urmarirea jocului "actorilor" si a tot ce implica el,miscare,gestica,tonalitate,limbaj,toate dezvaluind in fond o lume.    -

- limba este ceremonioasa,obisnuita,cu iz arhaic,cronicaresc;limbajul este presarat cu ter-

meni :-arhaici (comis,mazal,hulubita)

-regionalisme (fanar,sleah,tasca)

- oralitatea stilului este data de - atmosfera

- formulele de adresare(prietine Ionita,prea cinstite jupa

ne Damian )

- prezentare(autorul pune pe altcineva sa povesteasca

dand astfel mai multa culoare povestirii)

- tonalitatea e de veselie infrigurata,peste care se suprapune umbra mahnirii,ca sa o a-

lunge izbucnirea vietii ;tonul este privit din unghiul martorului,al celui care,

fiind de fata la intamplare,nu face totusi decat sa relateze si nu sa inventeze

povestea

Ion Vlad"Hanu Ancutei e cartea povestirilor,a istorisirilor de demult,a initierii in arta desavarsita a na-

ratiunii"