Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
O scrisoare pierduta -demonstratie


O scrisoare pierduta -demonstratie


O scrisoare pierduta -demonstratie


Ion Luca Caragiale a ramas, pana astazi, cel mai important dramaturg din literatura romana, lumea infatisata in comedii ("O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierduta", "D-ale carnavalului") fiind alcatuita din personaje tipice, viabile si perene.

Una dintre cele mai reprezentative comedii ale sale este "O scrisoare pierduta", jucata pentru prima data la 13 noiembrie 1884 pe scena Teatrului National din Bucuresti.

Fiind o comedie, aceasta opera literara intruneste atat conditiile generale ale unei creatii dramatice, cat si pe cele caracteristice speciei pe care o ilustreaza.

Ca orice opera dramatica, a fost scrosa cu scopul de a fi prezentata pe scena si este conceputa in acte si scene. Ea cuprinde patru acte, fiecare act avand noua, paisprezece, sapte si respectiv paisprezece scene.



Spatiul si timpul actiunii sunt limitate. Comedie de moravuri, "O scrisoare pierduta" evoca viata publica si de familie la sfarsitul secolului al XIX-lea. Actiunea aduce in scena evenimente legate de fixarea candidatului guvernamental in capital in capitala unui judet de munte, din anul 1883, pe fundalul unei agitate campanii electorale in care se implica atat fortele puterii, cat si ale opozitiei. Lipsa localizarii geografice, precum si personajele care reprezinta o categorie umana si sociala, confera intamplarilor prezentate caracter universal.

Modalitatea principala de comunicare din textul piesei, deci principalul mod de expunere, este dialogul, secondat de monologul dramatic. Descrierea si naratiunea nu apar decat in replicile personajelor (cum ar fi "istoria scrisorii" povestita de Pristanda lui Tipatescu in scena I al primului act sau in indicatiile scenice, argument al prezentei autorului in textul dramatic).

Indicatiile de regie scrise intre paranteze la inceputul unui act sau al unei scene, ori pe parcursul actiunii se refera fie la decor ("O anticamera bine mobilata. Usa in fund cu doua ferestre mari de laturi"), fie la jocul de scena al actorilor ("Tipatescu, putin agitat, se plimba cu "Racnetul Carpatilor" in mana ").

Caracteristic structurii comediei "O scrisoare pierduta" este insa prezenta unor scene alcatuite numai din monolog, datorita prezentei unui personaj, prin care se face legatura dintre diferitele actiuni ale piesei. Astfel in scena a doua a actului intai, Pristanda exprima concluzia la care a ajuns in urma intamplarii cu steagurile: "Grea misie, misia de politai si conu Fanica si coana Joitica mai stau sa-mi numere steagurile "



Prezenta conflictului dramatic este o alta trasatura specifica genului dramatic care se intalneste si in creatia "O scrisoare pierduta".

Actul I cuprinde primele doua expozitiunea si intriga. In expozitiune sunt prezentate doua personaje: Sefan Tipatescu, prefectul judetului, si Ghita Pristanda, politaiul orasului capitata de judet, dar si unealta docila a puterii. Intriga comediei o constituie pierderea unei scrisori de amor.

Conflictul principal se delanseaza o data cu amenintarea lui Catavencu de a publica scrisoarea si evolueaza treptat pe masura ce ii santaseaza, pe rand, pe Zaharia, Trahanache si pe Zoe, sotia acestuia. Stefan Tipatescu, autorul scrisorii de dragoste, si mai ales Zoe, cea care pierde documentul compromitator intra in panica, in timp ce Trahanache este convins ca este o plastografie. Sotia "verebilului" este dispusa sa accepte a-l spijini pe Catavencu in alegeri, iar prefectul cedeaza si el. Conflictul atinge intensitatea maxima (punctul culminant) in momentul in care este anuntat canditatul in persoana lui Agamita Dandanache si cele doua tabere se incaiera. Stingerea lui are loc atunci cand scrisoarea revine la Zoe prin intermediul Cetateanului turmentat, iar Catavencu, lipsit de obiectul santajului, accepta situatia umilitoare de a conduce manifestatia organizata in cinstea legerii lui Dandanache (deznodamant).

Conflictul principal este la originea unor conflicte secundare. Astfel Farfuridi si Branzovenescu, temandu-se de tradare, intra in disputa cu Tipatescu, cu Zoe si cu Trahanache. La un moment dat apar disensiuni intre prefect si Zoe in privinta sustinerii candidaturii lui Catavencu, iar in final asista la "spargerea" partidului independent.



Ca specie a genului dramatic, opera literara "O scrisoare pierduta" este o comedie intrucat provoaca rasul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate. Mijloacele prin care Caragiale obtine inegalabile efecte comice sunt variate. Capodopera dramaturgiei romanesti este in primul rand o comedie de moravuri. Este prezent comicul de situatie obtinut prin pierderea si gasirea succesiva a scrisorii, ca si prin postura ridicola a lui Catavencu, care din stapan al situatiei, ajunge sa conduca manifestatia organizata pentru sarbatorirea rivalului sau, Agamita Dandanache.

Pe langa comicul de situatie exista si comicul de nume "pentru ca numele seamana, prin ele insele, cu personajele": "Trahanache de la "trahana" coca moale Dandanache de la dandana, ticuri verbale: "curat" (Pristanda), "Ai putintica rabdare, stimabile" (Trahanache), "neicusorule", "puicusorule"(Dandanache).

Caracterul personajelor, prin contrastul dintre aparenta si esenta genereaza rasul sarcastic si ironia usturatoare. Catavencu pretinde ca este patriot, dar urmareste meschine interese personale. Dandanache este incapabil, dar de o siretenie care o depaseste pe cea a lui Catavencu. Realizand aceste categorii estetice -umorul si ironia- prin intermediul diverselor tipuri de comic, opera literara "O scrisoare pierduta" are toate notele specifice unei comedii.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate